ICCJ. Decizia nr. 697/2013. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 697/2013
Dosar nr. 6198/1/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare de faţă;
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 347/PI din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală, în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată cu modificări şi completări şi republicată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.C.B. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 alin. (1) şi a art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul în care săvârşeşte o infracţiune pe timpul termenului de încercare.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 2887 din 19 septembrie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. 1598/59/2011 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.B.N. împotriva sentinţei penale nr. 347/PI din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală.
A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale, la data de 26 septembrie 2012, contestatorul S.C.B.N. a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., susţinând că instanţa de recurs şi-a încălcat obligaţia de a-l audia.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul S.C.B.N., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., pentru a se admite în principiu contestaţia în anulare, instanţa trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege;
- motivul pe care se sprijină contestaţia este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.;
- în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;
Contestaţia în anulare se poate face, potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1).
În prezenta cauză, motivul invocat de contestator, în sensul că nu a fost ascultat de instanţa de recurs, deşi ascultarea sa era obligatorie, poate fi circumscris cazului de contestaţie prevăzut de dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că, la dosarul cauzei, nu sunt dovezi în sprijinul acestui caz de contestaţie în anulare, în sensul existenţei obligaţiei instanţei de recurs de a-l asculta pe contestator, potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) şi ale art. 38516 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de recurs, cu ocazia judecării recursului ori la termenul fixat pentru rejudecare, are obligaţia să-l asculte pe inculpatul prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Din actele dosarului rezultă că, împotriva contestatorului S.C.B.N., instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de condamnare, iar, pe de altă parte, nu se impunea ascultarea acestuia în cauză, având în vedere că la instanţa de fond, pentru termenul de judecată din 12 decembrie 2011, contestatorul a depus la dosar (filele 7-9) un memoriu, în care a solicitat soluţionarea cauzei după procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei şi nu solicită alte probe, acesta lipsind la toate termenele de judecată, atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de recurs.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul S.C.B.N. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul S.C.B.N. împotriva deciziei penale nr. 2887 din 19 septembrie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. 1598/59/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 699/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 67/2013. Penal → |
|---|
