ICCJ. Decizia nr. 676/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 676/2013

Dosar nr. 1515/46/2011

Şedinţa publică din 26 februarie 2013

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, partea civilă A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, inculpaţii F.G.C. şi I.N. împotriva sentinţei penale nr. 88/F din 12 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 88/F din 12 iulie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul F.G.C., la 3 ani închisoare.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 4 ani închisoare.

În baza art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul F.G.C. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen..

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen..

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul F.G.C. pentru fapta prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare (pct. 2 rechizitoriu).

A menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145¹ C. proc. pen..

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.I., la 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A fixat termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.. A atras atenţia inculpatului C.I. asupra art. 83 C. pen.. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul I.N., la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A fixat termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.. A atras atenţia inculpatului I.N. asupra art. 83 C. pen.. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. şi obligă pe inculpatul F.G.C. la 2.493 RON cu titlul de despăgubiri civile.

A menţinut măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanţa nr. 178/P/2010 din 10 noiembrie 2011 a D.N.A. Serviciul Teritorial Piteşti asupra bunurilor aparţinând inculpatului F.G.C., până la concurenţa sumei de 2.493 RON.

A anulat procesul verbal întocmit de inculpatul F.G.C. la data de 17 decembrie 2010 (dosar urmărire penală).

A obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: pe inculpatul F.G.C. la 7.300 RON, pe inculpatul C.I. la 3.300 RON şi pe inculpatul I.N. la 3.300 RON.

Pentru a pronunţa sentinţa penală, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că prin rechizitoriul nr. 178/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Piteşti, au fost trimişi în judecată:

1 .F.G.C., pentru săvârşirea a trei infracţiuni de trafic de influenţă în formă continuată, o infracţiune de trafic de influenţă, abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, fals intelectual în legătură directă cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, luare de mită;

2.C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată;

l. I.N., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată.

În actul de sesizare a instanţei se reţine că inculpatul F.G.C., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2010, a primit de la denunţătorul P.C., persoană fizică autorizată să vândă produse în pieţe şi târguri, produse în cuantum de 120 RON, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra funcţionarilor publici cu atribuţii de control, pentru -i proteja interesele comerciale ale acestuia.

Acelaşi inculpat, F.G.C., în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, la data de 08 decembrie 2010 a cumpărat, potrivit acuzării, de la firma SC K. SRL Piteşti, administrată de C.V., o haină cu un preţ mai mic decât cel de la vânzare, respectiv 200 RON în loc de 250 RON, cu acordul sus-numitei, lăsând să se înţeleagă că are influenţă pentru a ajuta un nepot al acesteia, care era elev la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina, să facă practică în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş.

În perioada 2009 - 2010, inculpatul F.G.C., în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a primit de la coinculpatul I.N. o instalaţie de iluminat pentru pomul de iarnă şi un pom de Crăciun din fibră optică, produse în valoare totală de 145 RON, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unor funcţionari publici cu atribuţii de control sau lucrători de poliţie, pentru a proteja interesele comerciale ale acestuia, prin controlul agenţilor economici care îi făceau concurenţă în Piaţa C. sau care vindeau produse fără să fie autorizaţi.

Se mai susţine că, în anul 2010, ofiţerul de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a primit de la coinculpatul C.I. cantităţi de carne sau alte produse, respectiv ouă proaspete sau produse lactate şi cantitatea de 13 kg carne de viţel, în valoare de circa 260 RON, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unor funcţionari publici cu atribuţii de control sau lucrători de poliţie pentru a proteja interesele acestuia, respectiv de a transporta şi comercializa sortimente de carne sau alte produse, fără documente de provenienţă.

În fine, în sarcina inculpatului F.G.C. acuzarea mai reţine că, în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în data de 17 decembrie 2010, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, cu ştiinţă, nu şi-a îndeplinit sarcinile la controlul efectuat în Piaţa C. la agentul comercial persoană fizică C.S., când a constatat că aceasta deţine la comercializare sortimente de carne de vită fără documente de provenienţă. Deşi sus-numita încălcase prevederile art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, inculpatul nu a dispus aplicarea sancţiunii contravenţionale, constând în amendă în cuantum de 1.500 RON, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 12/1990 şi nu a dispus confiscarea sortimentelor de carne pentru care comercianta nu poseda documente de provenienţă, fiind încălcate prevederile art. 4 din Legea nr. 12/1990. în acest mod, a fost obţinut pentru C.S. un avantaj patrimonial şi s-a produs un prejudiciu în dauna bugetului de stat în cuantum de 1.500 RON, prin neaplicarea sancţiunii contravenţionale şi a măsurii confiscării.

Cu ocazia aceluiaşi control, efectuat la data de 17 decembrie 2010, cu ştiinţă inculpatul F.G.C. a omis inserarea în procesul-verbal întocmit împreună cu numitul C.R.I. a constatărilor de la faţa locului, respectiv a faptului că sus-numita poseda la vânzare sortimente de carne de vită fără documente de provenienţă, fapta fiind săvârşită cu scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul avantaje de natură patrimonială.

F.G.C. a primit la data de 22 decembrie 2010 de la denunţătoarea C.S. carne de porc şi alte sortimente de carne, în valoare totală de 548 RON, pentru faptul că nu a luat măsurile legale faţă de aceasta cu ocazia controlului efectuat în data de 17 decembrie 2010 şi pentru a nu lua măsurile legale pentru faptul că martora a continuat să comercializeze produse din carne cumpărate de la C.I., fără documente de provenienţă.

Inculpatul I.N. este acuzat că, în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit şi a dat efectiv coinculpatului F.G.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri în valoare totală de 145 RON, pentru ca acesta din urmă să protejeze interesele sale comerciale, prin controlul agenţilor economici care îi făceau concurenţă în Piaţa C. şi care vindeau produse fără să fie autorizaţie.

La rândul său, inculpatul C.I., în anul 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a oferit şi dat efectiv inculpatului F.G.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri, respectiv came, ouă, produse lactate şi 13 kg carne de viţel în valoare 260 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele, respectiv să intervină la funcţionari publici cu atribuţii de control sau lucrători de poliţie, în cazul în care era depistat transportând şi comercializând sortimente de carne, fără documente de provenienţă.

În cursul cercetării judecătoreşti, procurorul a solicitat a fi luată faţă de inculpatul F.G.C. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată şi pentru a-1 împiedica pe acesta să ia legătura, direct sau indirect, cu ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată, cu denunţătoarea ori cu alte persoane care pot dobândi calitatea de martori. Prin încheierea din data de 21 decembrie 2011, rămasă definitivă, curtea a respins propunerea formulată şi a dispus, în baza art. 145¹ raportat la art. 145 C. proc. pen., luarea faţă de acuzat a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, cu impunerea atât a măsurilor prevăzute de alin. (1¹) lit. a)-d) al art. 145, cât şi a obligaţiilor prevăzute de alin. (2¹), respectiv de a nu comunica direct sau indirect cu ceilalţi inculpaţi şi de a nu desfăşura activitatea în exercitarea căreia a săvârşit faptele.

În motivarea încheierii, s-a precizat că măsura dispusă este suficientă pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen., iar starea sănătăţii inculpatului, dovedită prin actele medicale depuse la dosar, necesită deplasări periodice în Bucureşti, pentru efectuarea tratamentelor medicale (dosar de fond), aşa încât această obligaţie impusă inculpatului, de a nu părăsi ţara, corespunde şi criteriilor instituite de art. 136 alin. (8) din acelaşi cod.

înainte de citirea actului de sesizare, Statul Român, prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.543 RON, reprezentând prejudiciul înregistrat prin faptele care fac obiectul rechizitoriului.

Tot înainte de acest moment procesual, inculpatul C.I., prezent în faţa instanţei de judecată, a solicitat a-i fi aplicată procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., aplicabilă în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi a dat declaraţie în acest sens, consemnată în scris şi ataşată la file nr. 85 a dosarului. Declaraţia acestuia a fost în sensul însuşirii în totalitate a acuzaţiei care i-a fost adusă prin rechizitoriu şi a solicitării ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le-a însuşit, în conformitate cu alin. (3) al art. 320¹ C. proc. pen.. Acest inculpat a mai solicitat a fi disjunsă cauza şi a se pronunţa o soluţie în ce-1 priveşte, în raport cu poziţia procesuală pe care a înţeles să o adopte, însă cererea sa a fost respinsă de instanţă, dat fiind faptul că în speţă este incident cazul de conexitate prevăzut de art. 34 lit. d) C. proc. pen., între faptele deduse judecăţii existând o legătură indisolubilă, iar judecarea lor împreună se impune, pentru o mai bună administrare a justiţiei.

După citirea actului de sesizare, în conformitate cu prevederile art. 322 C. proc. pen., inculpatul F.G.C. a fost audiat, fiind ascultat de către instanţă, în vreme ce inculpatul I.N. s-a prevalat de dreptul său de a nu da nicio declaraţie, poziţia acestuia fiind consemnată în încheierea de şedinţă din data de 15 martie 2012.

Au fost audiaţi martori, la propunerea atât a acuzării, cât şi a apărării, în persoana numiţilor: C.V., B.I., D.I.B., P.V., P.C., G.V., D.I., I.V.I., G.I.S., S.G.L., C.S. şi D.C.. Inculpaţii au depus la dosar acte, în copii xerox, în stabilirea circumstanţelor reale şi personale aplicabile speţei, iar la solicitarea expresă a inculpatului F.G.C. Curtea a ascultat în şedinţă publică înregistrările anumitor convorbiri telefonice a căror transcriere nu se afla la dosar, dispunând apoi transcrierea acestor convorbiri. Procurorul a înaintat curţii transcrierile, care au fost depuse la dosar.

Examinând actele aflate la dosar cauzei, curtea de apel a reţinut că inculpatul F.G.C. este angajatul I.P.J. Argeş, având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară şi este, potrivit statutului său, învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege. Art. 3 din Legea nr. 360/2002, care reglementează Statutul poliţistului, îi impune acestuia a-şi desfăşura activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, al comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii. Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile regulamentelor de serviciu şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională. El răspunde, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi execută atribuţiile de serviciu şi nu poate exercita autoritatea funcţiei în interes personal.

Instanţa de fond reţine că probatoriul administrat a dovedit că inculpatul F.G.C. în mod repetat şi-a exercitat funcţia de ofiţer de poliţie judiciară în interes personal, obţinând foloase de natură materială, încălcând grav şi cu consecvenţă dispoziţiile legale la care s-a făcut referire, privitoare la drepturile şi obligaţiile sale, la atribuţiile pe care le avea în calitatea sa de poliţist şi făcând uz de funcţia sa ori de câte ori o cereau propriile interese.

Instanţa de fond reţine că deşi, aparent, prejudiciile cauzate bugetului de stat de către poliţistul F.G.C. sunt modice, în realitate, prin faptele săvârşite, aşa cum vor fi descrise în continuare, prejudiciul adus statului este mare, pentru că el constă şi în alterarea încrederii cetăţenilor în organele de poliţie, din cauza felului defectuos şi ilegal în care acestea înţeleg să-şi facă datoria, după spusele unuia dintre martorii audiaţi nemijlocit de instanţă, „aşa merge sistemul", creând membrilor comunităţii pe care poliţiştii au obligaţia să îi protejeze, convingerea că ei nu pot fi lăsaţi să îşi desfăşoare în linişte activităţile comerciale în care în mod legal sunt implicaţi decât dacă le dau celor care supraveghează desfăşurarea legală a activităţii lor, în speţă poliţiştilor, „cotizaţii" mai mari sau mai mici, iar în caz contrar, dacă nu plătesc taxa de protecţie, au de suferit rigori, mai mult sau mai puţin legale.

Pentru a ilustra acest comportament al inculpatului, devenit un modus vivendi, Curtea a descris fapta pe care cel în cauză a comis-o la data de 08 decembrie 2012, care formează punctul al II-lea al actului de acuzare, faptă care a fost pe deplin dovedită prin probe, dar care nu întruneşte, sub aspectul laturii obiective şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, la data de 08 decembrie 2012, inculpatul poliţist s-a deplasat în Complexul comercial J. din Piteşti şi, la magazinul în care martora C.V. comercializează produse textile, a văzut expusă pe manechin o haină, care i-a plăcut şi pe care a dorit să o cumpere. Poliţistul şi martora se cunoşteau întrucât, potrivit spuselor acesteia din urmă (dosar fond), primul îi fusese prezentat de către verii săi, poliţişti. După ce a probat produsul, inculpatul a întrebat-o pe vânzătoare care este preţul, martora B.I. (dosar instanţă), i-a comunicat că haina costă 250 RON.

Din acest moment, poliţistul a început o discuţie despre posibilitatea unei reduceri de preţ, a cerut numărul de telefon al martorei C.V., care era administratorul societăţii comerciale şi a purtat o convorbire telefonică cu aceasta, integral redată în actul de sesizare a instanţei (şi al cărei conţinut nu a fost contestat), în care i-a cerut să facă „o pomană" (dosar de urmărire penală), după care martora i-a spus că îi poate de haina cu acelaşi preţ pe care ea 1-a plătit, fără vreun adaos, de 200 RON şi i-a comunicat inculpatului că vrea să discute „în legătură cu un nepot care e(...), de practică, de astea, dacă cumva", iar acesta a spus „da, mă sunaţi şi vorbim".

Inculpatul a plătit pentru haina cumpărată preţul de 200 RON, în timp ce vânzătoarea a emis bonul de casă pentru valoarea afişată ca preţ, de 250 RON, iar diferenţa de preţ a fost suportată de patroană, respectiv de martora C.V. (dosar de fond).

Fapta expusă contravine Statutului poliţistului şi constituie o încălcare gravă a atribuţiilor de serviciu ale inculpatului F.G.C., putând atrage răspunderea sa disciplinară, însă pentru a fi infracţiune sunt necesare mai multe condiţii care, în acest caz, nu sunt îndeplinite. Astfel, potrivit art. 257 C. pen., traficul de influenţă este o infracţiune în legătură cu serviciul şi constă în primirea de bunuri de către o persoană sau pretinderea lor, ori acceptarea unor promisiuni în acest sens, pentru a interveni pe lângă un funcţionar competent să îndeplinească un anume act de serviciu, în scopul de a-l determina să facă ori să nu facă acest act. Autorul primeşte foloasele deoarece afirmă că are influenţă pe lângă un funcţionar - influenţă care poate fi reală sau imaginară.

Instanţa de fond a reţinut că o trăsătură esenţială a conţinutului infracţiunii o constituie faptul că influenţa priveşte întotdeauna un funcţionar care exercită, în fapt, în momentul săvârşirii elementului material al infracţiunii, atribuţiile de care depinde efectuarea actului solicitat de cel care a dat, a promis sau de la care s-au pretins bani ori alte foloase. Funcţionarul pe lângă care ar urma să intervină autorul infracţiunii urmează, în accepţiunea normei juridice penale, să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu şi poate să fie neindividualizat de făptuitor. Elementul material al faptei va conduce spre infracţiunea de înşelăciune ori de câte ori funcţionarul, menţionat chiar generic, prin intermediul funcţiei, nu există în realitate.

În ceea ce priveşte fapta comisă de inculpat la data de 08 decembrie 2012, aşa cum este ea prezentată în actul de inculpare şi cum a fost reţinută în considerentele prezentei sentinţe, este neîndoielnică împrejurarea că a existat o acţiune de pretindere, dar pentru a putea fi subiect activ nemijlocit (autor) al infracţiunii de trafic de influenţă se cere ca făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar ori alt salariat.

Instanţa de fond reţine că prin expresia „lasă să se creadă că are influenţă (...)" se înţelege în genere că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un funcţionar sau alt salariat ori că ea nu dezminte afirmaţiile altora cu privire la existenţa acesteia.

În cazul de faţă, în convorbirea purtată de inculpat la data de 08 decembrie 2012 nu s-a făcut vorbire de existenţa vreunui funcţionar public care ar fi avut ca atribuţii repartizarea elevilor Şcolii de poliţie pentru efectuarea practicii şcolare, cu atât mai puţin nu s-au referit cei doi interlocutori la numele vreunui funcţionar care ar fi avut competenţă în această privinţă şi, ceea ce instanţa de fond apreciază ca deosebit de relevant în pronunţarea soluţiei de achitare pentru fapta respectivă, inculpatul a pretins şi chiar a acceptat „pomana" în valoare de 50 RON (consumându-se prin aceasta fapta) înainte chiar de a se fi purtat discuţia despre nepotul martorei C.V., aşa încât nici urmărirea scopului de care legiuitorul condiţionează existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, în mod evident, nu se prefigurează în contextul faptelor din actul de acuzare.

Latura subiectivă a infracţiunii deduse judecăţii presupune existenţa intenţiei directe, calificate prin scopul său. Ca urmare, pentru realizarea acestei laturi este necesar să se constate că finalitatea a fost urmărită sau măcar afirmată de către infractor. Inculpatul nu a cerut şi nu a primit „pomana" de la martora C.V. în scopul de a interveni pe lângă vreun funcţionar competent, nu a fost vorba despre atribuţiile vreunui funcţionar, real sau imaginar, nici la momentul pretinderii bunului pentru sine, nici ulterior şi nici măcar nu a fost pomenită, nu s-a sugerat, chiar şi generic, vreo funcţie ocupată de o persoană cu calitatea de funcţionar. Prin urmare, fapta nu poate fi nici înşelăciune, deoarece aceasta ar presupune, aşa cum s-a arătat, menţionarea unui funcţionar care, în realitate, să nu existe.

În legătură cu celelalte fapte cate fac obiectul acuzării inculpatului F.G.C., Curtea de apel a constatat următoarele:

Martorul P.C. este persoană fizică autorizată, iar activitatea principală a acestuia este comerţul cu amănuntul prin standuri, chioşcuri şi pieţe. Declaraţiile date de martor sunt contradictorii, întrucât în faza de urmărire penală acesta a susţinut că, în timp ce îşi desfăşura activitatea în en gross-ul de pe strada Depozitelor, unde avea închiriat un stand, ofiţerul de poliţie F.G.C., pe care îl cunoştea de multă vreme, a luat în mai multe rânduri produse agricole de la el (fructe), fără a i le plăti. Martorul a precizat că nu i-a solicitat acestuia bani pe produsele respective, gândind că, „dacă vreodată am nevoie, să pot apela la el". După ce a ajuns într-o relaţie mai apropiată cu ofiţerul de poliţie, la solicitarea sa, a primit numărul de telefon al acestuia, ocazie în care ofiţerul i-a comunicat că, în cazul în care „va avea probleme", poate să-l apeleze.

În faţa instanţei de fond, martorul a făcut afirmaţia că i-a mai dat „din când în când" produse coinculpatului poliţist, dar nu pentru a-l proteja, ci „în virtutea relaţiei de prietenie". Cei doi au purtat la data de 09 decembrie 2012 o convorbire telefonică (dosar de urm. penală), prin care martorul, adresându-i-se poliţistului cu apelativul „băi, boss-ule", îi cere să-i spună dacă îl cunoaşte „pe ăla, pe G. ăla de la Gardă" (Garda Financiară, n.n.), care îl găsise cu „nişte covrigi aicea, vreo" sută de şiruri" (pentru vânzarea cărora nu deţinea documente de provenienţă martorul) şi care dorea „să confişte, să dea amendă".

Inculpatul F.G.C. i-a răspuns martorului „Spune-i şi tu că eşti vără-meu. Aşa să dea o amendă pă altceva şi... că au ei variantele lor. Că nu poţi să vorbeşti prin telefon ...neinteligibil... te duci şi-i zici. Ii zici eşti văr cu comisarul F.G.C. de la Economic. Daţi şi dumneavoastră o amendă pă altceva şi..., că aşa mă nenorociţi cu....".

În continuare, martorul l-a întrebat pe inculpat dacă n-ar vrea să îi telefoneze el însuşi comisarului Gărzii Financiare, iar acesta din urmă a răspuns: „Nu poţi, că nu se discută prin telefon".

În cazul de faţă, prin prisma aceloraşi elemente care intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă care au fost anterior analizate, atât al celor care constituie latura obiectivă, cât şi al intenţiei calificate, sub aspect subiectiv, a fost comisă infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Deşi martorul în faţa instanţei de judecată a afirmat, după cum am menţionat anterior, că i-a făcut poliţistului gratuităţi în calitate de prieten al acestuia, cum, de altminteri, tot în faţa instanţei şi martora C.V. a susţinut că în virtutea relaţiei amicale pe care o avea cu poliţistul i-a operat reducerea de preţ, ba chiar a pretins că cel din urmă i-ar fi făcut o favoare că a cumpărat haina la preţul de 200 RON, întrucât aceasta ar fi fost un produs aflat de mult pe stoc şi dintre cele greu vandabile (afirmaţie care a fost contrazisă cu fermitate de către vânzătoarea de la magazin, care a precizat că produsul era „un model nou", dosar instanţă), din modul în care s-a purtat convorbirea între cei doi rezultă că relaţia dintre aceştia, departe de a fi una prietenească, presupunea, pe de o parte, solicitarea făcută poliţistului de a interveni pe lângă comisarul Gărzii Financiare, în baza unei înţelegeri anterioare între cei doi, pentru ca el să nu-i aplice martorului sancţiunile cuvenite sau, în orice caz, să acţioneze mai cu blândeţe, ca şi cum ar fi vorba de „vărul comisarului F.G.C., de la Economic".

De altfel, ceilalţi vânzători cu care a intrat în contact inculpatul F.G.C., aduşi ca martori în faţa judecătorului, au afirmat aproape cu toţii că-i leagă de el o mare şi profundă prietenie şi că acesta ar fi fost motivul pentru care i-au „făcut cadou" mărfuri dintre cele pe care ei le comercializau în magazinele lor. Instanţa de fond reţine că în realitate însă, aşa cum actele dosarului o dovedesc, cel în cauză făcea în mod constant „aprovizionarea" cu alimente şi cu toate cele ce-i erau de trebuinţă de la comercianţii ce compar ca martori în dosar, pretinzând produse de la ei în diverse cantităţi sau de diverse mărimi, după caz, ca „pomeni", fiindu-le clar celor care dădeau produsele respective că, în schimbul lor, primeau protecţie în faţa funcţionarilor chemaţi să le aplice sancţiunile corespunzătoare, pentru neregulile constatate, căci „aşa funcţionează mafia asta" (declaraţia martorului D.C., dosar de urm. penală). Dovadă în acest sens este faptul că P.C. nu a ezitat la data de 09 decembrie 2012 să-i ceară „prietenului" său, comisarul F.G.C., protecţia promisă şi, după cum dovedesc probele, chiar a primit, invocând numele acestuia, sancţiuni mai blânde aşa, ca pentru „vărul comisarului".

Aşadar, activitatea de pretindere şi de primire, în scop ilicit este realizată pentru a interveni pe lângă un funcţionar competent să îndeplinească un act de serviciu, în scopul de a-l determina să nu facă acel act, iar funcţia îndeplinită a fost, de asemenea specificată.

Instanţa de fond reţine că în perioada 2009 - 2010, inculpatul F.G.C. a primit de la coinculpatul I.N. (un alt prieten al ofiţerului de poliţie), un pom de Crăciun şi o instalaţie de iluminat pentru pomul de iarnă, în valoare de 145 RON, produse dintre cele pe care secundul le comercializează în Piaţa C. din Piteşti, primul inculpat lăsându-i celui din urmă să înţeleagă că are influenţă asupra funcţionarilor publici cu atribuţii de control sau asupra unor poliţişti, chiar făcând uz de această influenţă, pentru a interveni în protejarea intereselor „prietenului" său.

A rezultat din probatoriul strâns de acuzare şi care nu a fost combătut prin alte probe că I.N. comercializează în Piaţa C. produse ale firmei SC R.L. SRL Piteşti, al cărei administrator este concubina sa, R.G. în faza de urmărire penală, inculpatul I.N. a afirmat că l-a cunoscut pe poliţist în urmă cu circa 6-7 ani la meciurile de fotbal, iar de circa 2-3 ani de zile, cei doi s-au împrietenit şi au schimbat între ei numerele de telefon. în perioada 2009 - 2010, ofiţerul de poliţie a primit de la I.N. bunuri dintre cele pe care el le comercializa în Piaţa C., lăsând să se înţeleagă că poate să-i protejeze activităţile acestuia, respectiv să trimită poliţişti în control la agenţii economici care-i făceau concurenţă şi care comercializau produse fără autorizaţie.

În ilustrarea activităţii infracţionale a celor doi coinculpaţi este relevantă convorbirea telefonică purtată de ei la data de 14 decembrie 2010, prin care I.N. îi solicită lui F.G.C. să-l trimită pe agentul de poliţie D.I.B. în Piaţa C., pentru a-i face un control fratelui său, care vindea produse la un preţ mai mic şi îi făcea concurenţă. De asemenea, I.N. îl înştiinţează pe prietenul său, ofiţerul de poliţie, că fratele său vinde produse fără autorizaţie, însă îl roagă ca agentul de poliţie care va efectua controlul să nu ia nicio măsură faţă de fratele său şi nici să nu-i confişte nici marfa, ci doar să-l determine să plece din zonă, pentru a nu-i mai face concurenţă: „I.N.: Ăsta, frate-miu ăsta (...). Am înebunit dă tot, frate, că am băgat bani în..., mi-a dat ăla, un prieten d-al meu o mie de euro şi nu merge vânzarea deloc. Şi spurcatul ăla le dă numai dă al dracu mai jos dă tot ca mine şi el n-a făcut în viaţa lui... (...) Dar să nu i le ia, dracu, să-i spună bă, nu mai pune.... Să-i ceară actele, că el n-are nici o autorizaţie, n-are absolut nimic. Să-l lase dracu, îi spun, bă, nu mai pui instalaţii, nu mai pui nimic. F.G.C.: Păi, dacă n-ai acte, îţi dai seama că e măsura confiscării, dacă n-ai acte, ce dracu să-i fac ? I.N.: -A, să-l sperie un pic, să-i spună să nu mai le pună, că dacă mai pune a doua oară, i le ia. Ii dă avertisment, cum vine vorba, te învăţ eu pă tine ? înţelegi ? F.G.C.: Păi, să vedem numărul lui D.I.B. şi să-i zic eu să treacă pă la tine. Tu eşti la prăvălie?"

La comerciantul care îl concura pe I.N. s-a prezentat, la solicitarea ofiţerului de poliţie F.G.C., poliţistul D.I.B., agent de ordine la Secţia 1 de poliţie Piteşti, audiat ca martor în cauză (dosar fond). Anterior, după ce inculpatul F.G.C. şi-a arătat disponibilitatea de a-l ajuta pe I.N., trimiţând în control un lucrător de poliţie la persoana care-i făcea concurenţă, acesta din urmă îi oferise instalaţii de pom: „I.N.: Auzi ce zice nevastă-mea, trimite-o pe V. (G.V., concubina inculpatului F.G.C., audiată de instanţă, dosar fond) să-i dau şi ei instalaţii...ceva. F.G.C.: -Are, nu ştii că mi-ai dat anul trecut, nu mi-ai dat anul trecut? Mi-ai dat anul trecut. I.N.: -Când mai am d"alea mişto, auzi. F.G.C.: -Bine, I.N., hai că-l sun eu pă D.I.B. şi-i zic să vină la tine". Apoi, la data de 20 decembrie 2012 (dosar de urm. penală): „I.N.: -Salut F.G.C., ce faci? F.G.C.: -La birou. I.N.: -La birou, ă? N-ai trecut, mă, pe la mine să-i dau ăla, pom d-ăla. De ce n-ai trecut, n-ai primit S.M.S.-ul de la mine? -F.G.C.: -Păi... I.N.: -Zi-i astăzi să treacă. -F.G.C.: -l-am zis să treacă, eu ştiu. O veni azi. Eşti pe acolo nu? I.N.: -Ăhă. Că e mişto, d-ăla bă, pe fir optic, şmecher. Nu e d-ăsta orice, mă înţelegi?".

Instanţa de fond reţine că, din cele de mai sus, rezultă cu certitudine că inculpatul I.N. i-a oferit şi i-a dat efectiv bunuri pe care le comercializa în Piaţa C., respectiv instalaţii de pom, ofiţerului de poliţie, pentru ca acesta să-şi exercite influenţa asupra agenţilor de poliţie sau a altor funcţionari publici cu atribuţii de control, în vederea protejării intereselor sale. La rândul său, F.G.C. a acţionat conform cu solicitarea primită, luând legătura telefonic cu agentul de poliţie D.I.B., căruia i-a comunicat că fratele lui I.N. vinde produse în Piaţa C. fără a poseda autorizaţie şi i-a cerut să facă un control, dar să nu-i confişte marfa, ci doar să-l sperie.

La data de 20 decembrie 2010, cu ocazia convorbirii telefonice purtate cu inculpatul F.G.C., coinculpatul I.N. i-a comunicat că fratele său comercializează în piaţă şi artificii de pom pentru care trebuie „autorizaţie de la arme şi muniţie", solicitându-i din nou să-l trimită pe D.I.B., pentru a-i efectua control: I.N.: - Şi la artificiile alea de pom, ascultă-mă, îţi trebuie autorizaţie de la arme şi muniţie, înţelegi, şi nu ştie multă lume manevra asta. (...) La alea îţi trebuie autorizaţie, că sunt încadrate, de la arme... la arme şi muniţii. Şi acolo să...să-i dea, să-l bubuie, să-l facă, să-l ia. (...) Să treacă, te rog eu, fa-l tu pe D.I.B. astăzi să se ducă p-acolo, să treacă la mişto şi să-l ia prin învăluire cu alea, cu artificiile alea de pom, să ceară autorizaţie. Acolo să ia uşor pe fir..., nu? F.G.C.: - Bine, I.N., hai că vorbesc eu".

În legătură cu faptele care fac obiectul punctelor 3, 4, 5, 6 şi 7 din rechizitoriu, imputate inculpatului F.G.C., Curtea de apel a stabilit următoarea situaţie de fapt:

În anul 2010, inculpatul C.I. a comercializat diferite sortimente de carne fără documente de provenienţă la agenţi comerciali din municipiul Piteşti sau din alte localităţi, activităţile acestuia fiind protejate de ofiţerul de poliţie judiciară la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş - Serviciul de Investigare a Fraudelor F.G.C..

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, poliţistul a primit de la C.I. diferite cantităţi de carne sau alte produse alimentare (ouă, lapte, brânză etc), lăsând să se înţeleagă că poate să intervină la alţi funcţionari publici cu atribuţii de control sau la poliţişti, atunci când sus-numitul era depistat transportând sau comercializând astfel de produse.

La data de 06 decembrie 2010, a avut loc o discuţie telefonică între cei doi coinculpaţi, în care C.I. îi oferă lui F.G.C. 10 kg. de pulpă de viţel, iar la data de 08 decembrie 2010, în timp ce inculpatul C.I. transporta marfă fără documente de provenienţă (carne de viţel şi de porc) cu o remorcă la piaţa din Piteşti, în Câmpulung a discutat la telefon cu F.G.C. şi l-a rugat ca, în cazul în care va fi oprit de funcţionari cu atribuţii de control sau de organe de poliţie, să-l ajute şi să spună celor care îl controlau că marfa este a sa.

Poliţistul consimte (dosar de urmărire penală: C.I.: - Dacă e ceva, vezi te sun şi eu după drum dacă e să mă oprească cineva. F.G.C.: -Iţi explic când, când vii la mine. C.I.: - Sunt exact în Câmpulung şi viu la Piteşti, da" mă oprii dracu", că sunt cu o remorcuţă mică şi n-am lumini la ea şi am marfa în remorcuţă, dacă e să mă oprească să mă controleze spun că... aşa, şi te sun dacă e. F.G.C.: - Că te-am trimis, te-am trimis eu să-mi aduci astea. C.I.: - M-ai trimes, că sunt la ţară, la Braşov, să-ţi tai doi viţei de ai avut acolo să ţi-i aduc la..., de Crăciun acuma, la Piteşti. F.G.C.: - Da. C.I.: - Doi viţei..., doi viţei şi un porc. F.G.C.: - Mda. Bine, C.I.: - Dacă e, te sunt imediat.").

Inculpatul poliţist F.G.C. cunoştea că C.I. vindea comercianţilor din piaţă sortimente de carne fără documente de provenienţă, iar din discuţia purtată între cei doi în ziua de 13 decembrie 2010, C.I. i-a comunicat că a vândut o cantitate de carne în valoare de 70 milioane ROL unui agent comercial şi că acela nu i-a dat toţi banii, rugându-l pe ofiţerul de poliţie să-l ajute să recupereze suma de 30 milioane ROL, care nu i-a fost achitată: (C.I.: - Că e decât nevastă-sa acolo, a Iu" ăsta, şi bărbată-său e plecat, nu ştiu, după marfa. Zic, măi doamnă, mi-aţi dat ieri, aţi zis că să stau astăzi să-mi daţi banii, acuma, îmi spuneţi că miercuri. (...) F.G.C.: -Ce să.... Hai, stai până miercuri. Şi dacă e, miercuri vii să mă iei, să vorbesc eu să vedem cine e, cum e. C.I.: - E nişte oameni de rând, dă-i dracu, cred că dacă ar auzi de problema asta ar încremeni. Deci nici nu...se face bani imediat, adică nu e cine ştie ce valori de oameni sau alea. F.G.C.: - Am înţeles! (...) Şi ei bagă mai mult fără facturi, ă? C.I.: - Păi normal că far.... La negru. La mine nu a luat la negru, cum p... mă-sii a luat? F.G.C.: - Hai, atunci, treci miercuri la mine să mă iei. (...)C.I.: - Bine, F.G.C., atunci şi mergem amândoi, nu? F.G.C.: - Da, da.").

Ulterior, la 16 decembrie 2010, cei doi poartă încă o convorbire telefonică, din care rezultă că F.G.C. se pregătise pentru operaţiunea fulger „recuperarea banilor" şi că vorbise deja cu un coleg, împreună cu care să meargă la piaţă (F.G.C.: - Da. Şi am vorbit deja, pentru mâine, am vorbit cu un coleg, că nu pot să mă duc singur, că nu se procedează... (...) singur. (...) Tu mâine nu vii? C.I.: -Păi, vin, dacă e...". În următoarea zi, pe data de 17 decembrie 2010, F.G.C. face o „descindere" în Piaţa C., însoţit de poliţistul C.R.I., ofiţer de poliţie în cadrul aceluiaşi serviciu, căruia îi spusese că vor efectua un control în Piaţa C., la un comerciant reclamat că ar comercializa carne de cabalină.

Instanţa reţine că F.G.C. l-a informat pe şeful de birou, subcomisarul G.I.S., că va efectua un control, la un comerciant în Piaţa C. care comercializa carne de cal şi, după ce acesta i-a dat acordul ca la control să fie însoţit de un coleg, s-a deplasat împreună cu C.R.I. în Piaţa C.. Cei doi s-au adresat medicului veterinar al pieţei, martora D.I., căreia i-au comunicat că numita C.S. ar comercializa carne de cabalină, după care „echipa de control" constituită din cei doi poliţişti şi medicul veterinar au mers la standul unde C.S. avea punctul de lucru, pe care au anunţat-o că ar avea o reclamaţie. După ce a constatat că persoana reclamată avea la comercializare carne de porc şi de vită, D.I. i-a lăsat pe cei doi poliţişti la faţa locului, iar ea s-a deplasat la birou, pentru a ridica mostre de produs, în vederea efectuării analizelor de laborator.

Poliţistul F.G.C. i-a solicitat martorei C.S. documentele de provenienţă a mărfii, iar după ce le-a consultat i-a spus că are mult mai multă carne decât cea trecută pe această factură. Consecvent scopului urmărit, reţine instanţa de fond, ofiţerul de poliţie F.G.C. i-a solicitat comerciantei să se deplaseze în aceeaşi zi la biroul său, cu actele de autorizare şi documentele de provenienţă a mărfurilor deţinute. Ajunsă acolo, martora a fost întrebată dacă îl cunoaşte pe „I. din Mavrodin", iar la răspunsul său negativ, inculpatul a telefonat în faţa sa şi a discutat cu coinculpatul C.I.. Pusă în faţa unei evidenţe, aceasta în cele din urmă a recunoscut faptul că a procurat marfa, fără documente de provenienţă, de la „I. din Mavrodin". Discuţia telefonică purtată cu această ocazie este redată în procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală. După prezentarea actelor pe care C.S. le deţinea, a fost întocmit un proces-verbal de control de către C.R.I., astfel cum a fost dictat de către F.G.C., menţionându-se că cea în cauză a prezentat o singură factură fiscală, respectiv cea din 14 decembrie 2010.

Deşi, în urma verificărilor efectuate la punctul de lucru al martorei C.S., poliţiştii au constatat că aceasta deţinea cantităţi de carne de vită pentru care nu a putut prezenta documente de provenienţă, în procesul-verbal întocmit cu acea ocazie nu s-a menţionat că la punctul de lucru al comerciantului s-au identificat cantităţi de came de vită fără documente de provenienţă, carne care provenea de la C.I. (dosar de urm. penală). Martorei C.S. i s-a precizat că poate să îşi continue activitatea la punctul de lucru în Piaţa C., iar după ce a plecat de la poliţie şi l-a sunat pe C.I., pentru a-i cere socoteală că a anunţat poliţia, a aflat de la acesta că poliţistul F.G.C. „vrea să îi dau un porc".

Pentru faptul că inculpatul poliţist nu i-a aplicat nicio sancţiune martorei, deşi comercializase sortimente de carne de vită fără documente de provenienţă şi pentru că el a tolerat ca martora să comercializeze în continuare carne achiziţionată de la C.I. fără documente de provenienţă („la negru") aceasta i-a remis, la data de 22 decembrie 2010, o carcasă de porc de circa 40 kg, 3-4 kg. de şorici şi 4-5 kg de organe. Cantitatea de carne şi celelalte sortimente de carne, respectiv şorici şi organe, au fost transportate din Piaţa C. la Secţia nr. 4 de poliţie, unde se afla F.G.C., de către numitul B.F.D..

În faţa instanţei, martora a arătat că a dat poliţistului carnea „din plăcere, iar nu ca mită şi relatând în continuare cum „C.I. s-a gândit că este mai bine să îi dea domnului F.G.C. un cadou, ceva" - aşadar, un cadou făcut că „aşa este mai bine". Toate dubiile în această privinţă sunt însă spulberate de concubinul martorei, D.C., cel care a condus, în fapt toate tratativele şi care şi-a păstrat neclintită poziţia avută în faţa procurorului, spunând explicit că nu a fost vorba de nicio „plăcere" şi de niciun „cadou", ci bunurile respective au fost date pentru ca cei doi concubini să îşi poată desfăşura în continuare nestingheriţi activitatea de aprovizionare cu carne de la inculpatul C.I. şi de la alţi „comercianţi", fără documente de provenienţă, fără a avea „neplăceri" din partea poliţiei, de genul acelui control „tematic".

Prin urmare, deşi s-a încercat de către apărare a se demonstra pe de o parte, că i-a fost dată carnea poliţistului din prietenie şi din „plăcere", iar pe de altă parte, în mod contradictoriu, că acesta din urmă chiar ar fi plătit preţul pentru carnea primită, solicitându-se, în acest scop, ascultarea şi a altor convorbiri telefonice purtate între cei doi coinculpaţi, F.G.C. şi C.I., toate probele converg în a demonstra contrariul, respectiv vinovăţia inculpatului, acesta acţionând în stilul său propriu, adică cerându-i lui C.I. să-i lase „ăleia" banii, respectiv un milion de ROL „dar chiar dacă nu vrea, îi laşi, înţelegi, şi treci şi ţi-i las eu (...), să nu zică după aceea că mi-a dat fără bani, nu ştiu ce." (dosar instanţă).

Inculpatul i-a cerut „prietenului său" să-i dea martorei suma de un milion de ROL pentru toată cantitatea de carne primită (sumă de bani care era, în mod evident, cu mult sub preţul real al produsului) şi în final nici aceşti bani nu au mai fost plătiţi, martorul D.C. precizând în faza de urmărire penală că după efectuarea „controlului tematic" la punctul lor de lucru, în aceeaşi zi, C.I. a venit şi le-a spus că au în continuare „spatele acoperit", referindu-se la faptul că activitatea lor va fi protejată de poliţistul F.G.C. şi că trebuia să-i dea poliţistului, căruia îi spunea „N.", un porc proaspăt.

Instanţa de fond a reţinut din cele de mai sus faptul că inculpatul F.G.C. a primit, cu titlu de mită, o cantitate de circa 40 kg carne de porc, o cantitate de circa 3-4 kg şorici şi o cantitate de 4-5 kg de organe de porc de la agentul comercial C.S., pentru ca aceasta să nu fie sancţionată contravenţional pentru fapta -cunoscută şi dovedită de către poliţist - de a fi pus în vânzare cantităţi de came de vită fără documente de provenienţă, dar şi pentru a comercializa în continuare carnea primită de la C.I., fără documente de provenienţă. De asemenea, în mod abuziv inculpatul F.G.C. nu a dispus măsurile prevăzute de Legea nr. 12/1990 la controlul efectuat la punctul de lucru al agentului comercial C.S. , când a constatat că aceasta deţine la vânzare carne fără documente de provenienţă, de aplicare a unei sancţiuni contravenţionale şi de confiscare a cantităţii de carne deţinute fără documente de provenienţă şi a semnat, în fals, procesul-verbal întocmit după efectuarea controlului, procesul-verbal în care s-a omis, cu ştiinţă, inserarea datelor cu privire la constatarea existenţei unei cantităţi de carne fără documente de provenienţă.

În realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a primit, în mai multe rânduri, de la „finul său", coinculpatul C.I., carne şi produse din carne şi produse agro-alimentare, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unor funcţionari publici cu atribuţii de control sau asupra unor lucrători de poliţie, pentru protejarea intereselor acestuia de a transporta şi comercializa produse din carne fără documente de provenienţă.

Faptele comise de inculpat întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată, de abuz în serviciu contra intereselor publice, de fals intelectual şi de luare de mită, ele fiind săvârşite în condiţiile concursului de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) C. pen..

În ceea ce-l priveşte pe coinculpatul C.I., poziţia sa a fost, aşa cum deja s-a precizat, una de recunoaştere în întregime a acuzaţiilor, acesta uzând de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.. Inculpatul a refuzat să răspundă întrebărilor pe care „naşul său", F.G.C., prin apărător, a dorit să i le pună, în încercarea de a demonstra că bunurile primite de la el de poliţist au fost date fie din amiciţie, fie în baza unui troc pe care cei doi le-ar fi făcut, în sensul că poliţistul i-ar fi dat în schimb alte produse de aceeaşi valoare (dosar instanţă), prin urmare a refuzat să dea curs unei astfel de sugestii, iar cu ocazia pledoariei susţinute în dezbateri pe fondul cauzei, apărătorii săi au precizat încă o dată poziţia prin care acesta s-a delimitat clar de atare sugestii, menţionând că inculpatul „nu-şi aminteşte să fi primit vreodată în schimb produse de orice gen de la poliţist" şi că toate acuzaţiile pe care procurorul i le aduce sunt fondate.

Instanţa de fond a constatat că în drept, fapta săvârşită de inculpatul C.I. în anul 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a fi oferit şi de a fi dat efectiv coinculpatului F.G.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri, respectiv carne, ouă, produse lactate şi 13 kg carne de viţel în valoare 260 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele, intervenind pe lângă funcţionari publici cu atribuţii de control sau lucrători de poliţie, ori de câte ori era depistat transportând şi comercializând sortimente de carne fără documente de provenienţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen..

După declanşarea cercetărilor penale în această cauză, inculpatul C.I. l-a contactat telefonic pe martorul D.C., chemat de către organele de cercetare penală pentru a fi audiat şi l-a sfătuit pe acesta să-şi schimbe numărul de telefon şi să nu dea declaraţii care să îl incrimineze pe el şi pe inculpatul F.G.C., explicându-i că „aşa funcţionează mafia asta" (dosar de urm. penală şi dosar instanţă).

Fapta săvârşită de inculpatul I.N. în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a fi oferit şi a fi dat efectiv inculpatului F.G.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş, Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri în valoare totală de 145 RON, pentru ca acesta să-i protejeze interesele comerciale, prin dispunerea de controale ale agenţilor economici care îi făceau concurenţă în Piaţa C. sau care vindeau produse tară să fie autorizaţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP). Deşi acest din urmă inculpat a ales să nu declare în faţa curţii, infracţiunea pe care el a săvârşit-o a fost dovedită, prin probele la s-a făcut referire cu prilejul descrierii situaţiei de fapt.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor care au fost aplicate celor trei acuzaţi, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, curtea de apel a avut în vedere toate criteriile enumerate cu titlu exemplificativ de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre infracţiunile comise, persoana infractorilor, împrejurările comiterii infracţiunilor, circumstanţele reale şi cele personale aplicabile speţei.

Astfel, în privinţa inculpatului F.G.C., instanţa a avut în vedere multitudinea faptelor comise de acesta în formă continuată şi în concurs real, gravitatea lor deosebită, dată de calitatea pe care o are inculpatul, de ofiţer de poliţie judiciară, remunerat tocmai pentru protejarea cetăţenilor împotriva fraudelor şi a activităţilor ilegale. S-a ţinut seama şi de poziţia sa, de negare a acuzaţiilor, în pofida probelor evidente de vinovăţie prezentate de procuror, încercarea de a denatura adevărul, prin sugestia făcută celor care i-au dat bunurile, de a pretinde că au fost, pur şi simplu, liberalităţi făcute în considerarea persoanei sale. Chiar şi fapta pentru care s-a dispus achitarea, ce face obiectul celei de-a doua acuzaţii cuprinse în rechizitoriu, chiar dacă nu întruneşte condiţiile impuse pentru a fi pronunţată condamnarea este, aşa cum am mai precizat, relevantă în ceea ce priveşte modus operandi adoptat de poliţist, acela de a pretinde în mod repetat „pomeni" de la comercianţi, uzând de calitatea sa oficială pentru a le dobândi. Tot astfel, situaţia familială, au fost avute în vedere de instanţă starea sănătăţii fiecăruia dintre inculpaţi faptul că niciunul dintre acuzaţi nu are antecedente penale.

Instanţa de fond s-a pronunţat asupra laturii civile în conformitate cu art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. şi cele ale art. 1349, respectiv art. 1357 şi urm. C. civ., asupra admiterii acţiunii promovate de Statul român şi de obligare a inculpatului F.G.C. la plata de despăgubiri, pentru prejudiciile cauzate prin faptele sale culpabile, în legătură cu care a fost pronunţată condamnarea. Astfel, infracţiunile de luare de mită, de trafic de influenţă şi de cumpărare de influenţă sunt infracţiuni prevăzute în C. pen., la capitolul Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul şi în capitolul al III-lea, secţiunea a II-a din Legea nr. 78/2000 şi nu sunt generatoare de prejudiciu. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor de corupţie se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Potrivit art. 20 din lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Cum prin ordonanţa nr. 178/P/2010 din 10 noiembrie 2011 a procurorului s-a dispus instituirea sechestrului penal, pe bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpatului F.G.C., curtea va menţine această măsură, dar numai până la concurenţa sumei de 2.493 RON, reprezentând valoarea sumei care formează obiectul infracţiunilor de corupţie săvârşite.

împotriva sentinţei penale nr. 88/F din 12 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, partea civilă A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, inculpaţii F.G.C. şi I.N..

În recursul Ministerului Public s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9, 10, 17, 17, 18 C. proc. pen..

Ministerul Public a apreciat greşită achitarea inculpatului F.G.C. pentru infracţiunea de trafic de influenţă în privinţa faptei referitoare la martora denunţătoare C.V.. Fapta inculpatului, se afirmă în motivele de recurs întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective. Pentru subzistenţa infracţiunii este suficient să se precizeze actul pentru a cărui îndeplinire urmează ca inculpatul să-şi exercite influenţa, nu şi persoana asupra căreia se va exercita influenţa. Martora C.V. i-a oferit un preţ mai redus pentru haina cumpărată de inculpat tocmai în considerarea faptului că inculpatul urma să intervină pentru a-l ajuta pe nepotul martorei să efectueze practică la locul de muncă al inculpatului.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 şi 17 C. proc. pen., sunt incidente deoarece hotărârea atacată este nelegală, prin prisma greşitei aplicări, ca pedeapsă complementară pentru inculpatul F.G.C., a interzicerii dreptului de a alege, instanţa omiţând să dispună interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, aspecte faţă de care hotărârea este şi nemotivată.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 şi 17 C. proc. pen. au fost invocate şi cu referire la interzicerea, în mod greşit, a dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie inculpatului F.G.C., aspect sub care hotărârea este nemotivată. Se invocă, în susţinerea acestui motiv, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 şi 17 C. proc. pen. au fost invocate cu privire la soluţionarea greşită a laturii civile a cauzei, sentinţa atacată fiind nemotivată.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., este incident în raport de art. 6¹ alin. (2) şi 4 din Legea nr. 78/2000, deoarece instanţa de fond a omis să dispună obligarea inculpatului F.G.C. la restituirea sumelor de bani primite de la denunţători.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 10 C. proc. pen., hotărârea atacată este nelegală sub aspectul omisiunii confiscării de la inculpatul F.G.C. a sumelor de bani ce au făcut obiectul celorlalte infracţiuni de trafic de influenţă, potrivit art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., ţinând seama şi de dispoziţiile art. 6¹ alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9, 10 şi 17 C. proc. pen. se referă la faptul că, în mod greşit a dispus instanţa de fond menţinerea măsurii de a nu părăsi ţara, faţă de inculpatul F.G.C., în loc de a dispune luarea acestei măsuri. Totodată, instanţa de fond a omis să se pronunţe referitor la încetarea de drept a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Se precizează că, prin ordonanţa procurorului nr. 178/2010 din 24 noiembrie 2011, s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, pe o perioadă de 30 de zile faţă de inculpatul F.G.C., începând cu data de 25 noiembrie 2011, ora 16.30, până la 24 decembrie 2011, ora 16.30. Prin rechizitoriul din 09 decembrie 2011, inculpatul menţionat a fost trimis în judecată, iar prin încheierea nr. 203 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, a fost respinsă propunerea D.N.A. de luare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul F.G.C.. În consecinţă, în mod greşit a dispus instanţa menţinerea măsurii de a nu părăsi ţara, deşi această măsură era expirată încă de la data de 24 decembrie 2011 ora 16.30. Mai mult, arată că, sentinţa atacată nu este motivată nici sub aspectul măsurilor preventive dispuse. În recursul inculpatului F.G.C. s-a solicitat achitarea inculpatului F.G.C. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

Se învederează instanţei că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care recurentul a fost trimis în judecată şi condamnat, cel întemeiat pe dispoziţiile art. 385 pct. 18 C. proc. pen., apreciind că hotărârea pronunţată este în contradicţie cu ceea ce relevă probele administrate în cauză şi cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., soluţia de condamnare a recurentului inculpat fiind nelegală, în raport de faptul că, în ceea ce-l priveşte, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii penale.

Faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond, referitor la latura civila a cauzei, se invocă încălcarea art. 256 alin. (2) C. pen., art. 255 alin. (5) C. pen., art. 6¹ alin. (2) şi 4 ale Legii 78/2000, precum şi art. 998 şi art. 999 C. civ..

În recursul inculpatului I.N., se solicită în temeiul art. 385 pct. 18 C. proc. pen., achitarea inculpatului I.N., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În subsidiar, invocă prevederile art. 385 pct. 14 C. proc. pen. şi se solicită instanţei să se aibă în vedere actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, din care rezultă afecţiunile de care suferă recurentul intimat inculpat, faptul că acesta este familist şi are doi copii în întreţinere.

Analizând recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş, inculpaţii F.G.C. şi I.N., împotriva sentinţei penale nr. 88/2012 a Curţii de apel Piteşti, instanţa reţine următoarele:

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii ori acesta nu se înţelege.

Hotărârea instanţei de fond este motivată. În evaluarea criticii formulate de către Ministerul Public se are în vedere existenţa unei motivări a instanţei pentru fiecare dintre problemele supuse judecăţii, cu privire la probele pe care le reţine şi pe care le înlătură cu privire la consecinţa probatoriului asupra vinovăţiei, cu privire la cuantumul sancţiunii pe care urmează să o aplice în cazul în care reţine vinovăţia persoanei acuzate.

Înalta Curte constată că nu au fost identificate în recurs chestiunile pe care Curtea de apel nu le-a motivat. Hotărârea este motivată cu privire la probatorii şi vinovăţia inculpatului F.G.C., prin raportare la poziţia procesuală şi elementele esenţiale ale infracţiunii (dosar de fond), vinovăţia inculpatului I.N., încadrarea juridică dată faptei sale (fila 14, dosar de fond), sancţiunile ce urmează a fi aplicate (dosar de fond).

Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului. Ministerul Public a invocat:

-omisiunea confiscării sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunilor de trafic de influenţă comise de inculpatul F.G.C.;

-omisiunea pronunţării asupra încetării de drept a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

În ceea ce priveşte omisiunea pronunţării asupra încetării de drept a măsurii preventive, instanţa de recurs constată ca măsura obligării de a nu părăsi ţara expirase de la data de 24 decembrie 2011, ora 16:30, astfel că nu putea fi menţinută odată cu pronunţarea soluţiei de condamnare.

Referitor la confiscare instanţa urmează să examineze măsura de siguranţă după analiza criticilor inculpatului referitoare la lipsa vinovăţiei sale.

Grava eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.

Critica a fost invocată atât de către Ministerul Public, în ceea ce priveşte soluţia de achitare, cât şi de către inculpatul F.G.C. în ceea ce priveşte soluţia de condamnare.

Ambele critici sunt nefondate. Situaţia de fapt privindu-l pe inculpat a fost, în mod constant, corect reţinută, atât de actul de sesizare cât şi cu ocazia judecării cauzei de către instanţa de fond. Critica recurenţilor este nefondată, având în vedere că ceea ce se contestă este interpretarea situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu şi de către instanţa de fond. Din modul de formulare a criticilor, rezultă că ambii recurenţi invocă o semnificaţie juridică diferită de cea la care a ajuns instanţa de fond cu privire la situaţia de fapt decurgând din probele administrate. Astfel, situaţia de fapt din Rechizitoriu este avută în vedere de inculpat atât atunci când solicită achitarea şi de Ministerul Public atunci când solicită condamnarea. În consecinţă nu există o gravă eroare de fapt, recurenţii contestând interpretarea dată situaţiei de fapt.

Cazul de casare invocat nu se referă nici la interpretarea probelor cu privire la consecinţele juridice date faptelor reţinute. Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond, şi nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente şi utile sau din interpretarea unor probe în stabilirea faptelor.

Instanţa de recurs apreciază că din criticile recurenţilor nu rezultă o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Semnificaţia juridică dată faptelor din Rechizitoriu, prin raportare la corecta aplicare a legii.

Faptele descrise la punctele 1, 2, 3, 4 din Rechizitoriu au condus la trimiterea în judecată a inculpatului F.G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă. Conform art. 257 C. pen., traficul de influenţă, constând în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Dispoziţiile art. 256 alin. (2) C.pen se aplică în mod corespunzător în sensul că banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune o influenţă reală a inculpatului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcţionar determinat sau indicat generic de natura influenţei ce urma sa fie exercitată, care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase. În consecinţă trebuie să existe legătură de cauzalitate între primirea foloaselor respective şi promisiunea exercitării influenţei, pretinse sau reale. În cazul în care primirea de bunuri se face anterior solicitării intervenţiei, fără legătură cu intervenţia solicitată, conduita celui acuzat, indiferent cât de imorală ar fi, nu se înscrie în latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influentă.

Infracţiunea de trafic de influenţă se consumă prin săvârşirea oricăreia dintre acţiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare (primirea ori pretinderea de bani ori alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârşite de către o persoană care are influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Deşi nu are relevanţă dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, pentru existenţa ilicitului penal este necesar să se probeze din punct de vedere al laturii obiective:

1.actul pe care inculpatul urma să-l determine prin influenţa sa;

2.primirea sau acceptarea de foloase în legătură cu exercitarea influenţei;

3.legătura dintre exercitarea influenţei pretinse sau reale şi pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor

Din punct de vedere al laturii subiective trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu.

Dacă primirea sau acceptarea de foloase au loc anterior solicitării exercitării influenţei, probatoriul trebuie să indice anticiparea invocării influenţei, într-un caz determinat, de către inculpat. Vinovăţia inculpatului se probează în raport de conduita proprie. Vinovăţia inculpatului nu poate fi dedusă în mod exclusiv din motivul pentru care partea vătămată a dat foloasele respective, dacă nu există un act de conduită al inculpatului care să confirme faptul că partea vătămată era îndreptăţită să creadă că inculpatului îşi va exercita influenţa. Primirea de bunuri pe care partea vătămată le dă în scopul unei protecţii eventuale viitoare, generale, nedeterminate (dacă va fi nevoie), nu intră în latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă.

În concluzie, deşi nu este relevant dacă intervenţia s-a produs ori nu, sau dacă este sau nu reală, sau momentul la care acesta s-a realizat raportat la momentul săvârşirii unei dintre acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii, pentru existenţa laturii obiective a traficului de influenţă este necesar ca probele să indice influenţa pe care inculpatul o avea sau lăsa să se creadă că o are asupra unui funcţionar şi care este actul ce intra în atribuţiile de serviciu ale unui funcţionar pe care inculpatul urma să-l determine să facă ori să nu facă, iar din punct de vedere la laturii subiective elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu. Invocarea influenţei, direct sau indirect, trebuie să fie determinantă pentru primirea foloaselor.

Faptele de la punctele 1 şi 2 din Rechizitoriule, deşi scot în evidenţă ilicitul disciplinar, nu au elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă. Primirea de fructe de la martorul P.V. şi plata unui preţ mai mic pentru haina cumpărată de la martora C.V. a fost anterioară invocării oricărei influenţe a inculpatul F.G.C. faţă de comisarii Gărzii Financiare sau faţă de persoanele responsabile cu stabilirea locului de practică a elevilor şcolii de poliţie.

Acuzaţia de la punctul 1 din Rechizitoriu are în vedere fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2010, a primit de la denunţătorul P.C., persoană fizică autorizată să vândă produse în pieţe şi târguri, produse în cuantum de cea. 120 RON, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra funcţionarilor publici cu atribuţii de control, pentru a proteja interesele comerciale ale acestuia. în rechizitoriu s-a apreciat că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Conform rechizitoriului, în declaraţiile date la organul de urmărire penală, P.C. a susţinut că, în timp ce îşi desfăşura activitatea în en-gross-ul, unde avea închiriat un stand, ofiţerul de poliţie F.G.C., pe care îl cunoştea de aproximativ 10 ani, a luat de mai multe ori produse de la acesta, fără ca să-i fie plătite, menţionând că nici el nu-i solicita ofiţerului bani pe produsele respective: „în mai multe rânduri, ofiţerul de poliţie F.G.C. a venit în en-gross-ul din Piteşti, însă nu cunosc dacă era sau nu în control. În mai multe rânduri, acesta a luat produse de la mine, fără să mi le plătească, respectiv, îi dădeam câte un pepene, câte un kg de struguri, mere, sau alte produse, cu menţiunea că eu nu i-am solicitat acestuia bani pe produsele respective, însă nici acesta nu mi-a spus niciodată că vrea să mi le plătească. Făceam acest lucru pentru a avea o relaţie cu ofiţerul de poliţie, eu gândind că dacă vreodată am nevoie, să pot apela la el".

Deşi a fost reţinută forma continuată a infracţiunii în raport de martorul P.V., situaţia de fapt descrisă de martor nu menţionează care este influenţa pe care inculpatul F.G.C. o avea sau a lăsat să se creadă că o are cu excepţia celei asupra comisarilor Gărzii Financiare. Nu sunt indicate nici care au fost actele ce intrau în atribuţiile de serviciu ale funcţionarilor pe care inculpatul urma să le determine să se facă ori să nu se facă, anterior controlului exercitat de Grada Financiară, astfel că instanţa va analiza doar susţinerile referitoare la controlul exercitat de Garda Financiară, singurul fapt determinat invocat în cauză.

Instanţa de fond motivează soluţia de condamnare pornind de la faptul că inculpatul primea de la comercianţi bunuri pe care aceştia le ofereau pentru a avea certitudinea protecţiei inculpatului F.G.C.. Considerentele instanţei de judecată sunt corecte, însă pentru reţinerea vinovăţiei inculpatului în materie penală trebuie să existe atât convingerea victimelor cu privire la influenţa avută, cât şi un act de conduită al inculpatului în sensul că a oferit protecţia respectivă în schimbul bunurilor sau promisiunii unor bunuri.

Deşi este evident că invocarea relaţiei de rudenie, la sugestia inculpatului F.G.C. s-a făcut în speranţa că va avea o influenţă asupra celor care efectuau controlul (ceea ce s-a şi întâmplat, conform declaraţiei martorului aceştia confiscând o cantitatea mai mică de produse), nu există date concrete care să justifice primirea de bunuri de la martor în raport de această faptă. Din declaraţia martorului, instanţa de recurs constată că rezultă explicit faptul că inculpatul nu îi cunoştea pe cei doi comisari ai Gărzii Financiare, iar din interceptarea ambientală rezultă că inculpatul nu a dorit să discute cu comisarii Gărzii Financiare (a afirmat că asemenea lucruri nu se discută la telefon), dar a indicat martorului să pretindă că este vărul său. Indiferent de considerentele care l-au determinat pe inculpat să nu ia legătura direct cu cei doi comisari, în cauză nu este îndeplinită cerinţa ca inculpatul să fi primit bunuri în legătură cu traficarea influenţei faţă de comisarii Gărzii Financiare.

Martorul a declarat că în luna decembrie 2010, în preajma Sărbătorilor de Iarnă, a fost depistat de către comisari ai Gărzii Financiare comercializând covrigi în en-gross-ul de pe strada Depozitelor, fără să posede documente de provenienţă a covrigilor, situaţie în care, pentru a nu primi o amendă mai mare sau pentru a nu i se confisca marfa, a apelat telefonic la comisarul de poliţie F.G.C., iar acesta l-a sfătuit să le spună celor doi comisari că este văr de-al său:„În luna decembrie 2010, în preajma sărbătorilor de iarnă, m-am hotărât ca în afara produselor pentru care eram autorizat să le vând în en-gross-ul din Piteşti, să comercializez şi covrigi, cu toate că eu nu eram autorizat pentru acest produs. În acest sens, am cumpărat de la o persoană fizică, din comuna Albota, 100 şiruri de covrigi cu un preţ pe care nu mi-l aduc aminte, însă în mod sigur, m-am hotărât să vând şirul de covrigi cu un leu mai mult. Apreciez că în ziua respectivă am vândut cca.20-30 şiruri de covrigi, moment în care au venit în control doi comisari de la Garda Financiară Argeş, iar unul s-a recomandat ca fiind comisarul G., celălalt comisar nu-mi aduc aminte cum s-a recomandat. Cei doi comisari mi-au cerut actele la control pentru comercializarea covrigilor, iar eu le-am spus că nu am nici acte de provenienţă şi nici autorizaţie pentru a comercializa covrigii. Comisarul care s-a recomandat cu numele de G. mi-a spus că este o sesizare făcută pentru mine, că-mi vor confisca covrigii şi-mi vor aplica şi amenda contravenţională. Cei doi comisari mi-au spus totuşi să fac rost de documente şi să le prezint şi au plecat la un moment dat de la standul unde vindeam, moment în care m-am gândit să-l sun pe ofiţerul de poliţie F.G.C. pentru a mă ajuta. I-am telefonat acestuia, i-am spus că am la vânzare covrigi fără a deţine documente de provenienţă şi nici nu sunt autorizat să vând la locul respectiv covrigi, că au venit în control doi comisari de la Garda Financiară, spunându-i că unul dintre ei s-a recomandat cu numele de G. şi l-am rugat pe acesta să mă ajute.

În urma discuţiei purtată cu F.G.C., acesta nu mi-a spus că-i cunoaşte pe cei doi comisari, însă mi-a sugerat să le spun acestora că sunt văr cu el şi să nu-mi confişte marfa sau să-mi dea o amendă mai mică.

După ce au revenit cei doi comisari, le-am spus acestora că sunt vărul comisarului de poliţie F.G.C., rugându-i să nu-mi confişte marfa şi să-mi dea o amendă mai mică. Nu-mi aduc aminte dacă cei doi comisari de la Garda Financiară mi-au spus dacă-l cunosc sau nu pe F.G.C., însă, probabil, aflând că eu aş fi verişorul poliţistului, nu mi-au confiscat toţi covrigii, ci numai o parte dintre aceştia, respectiv 20-40 şiruri de covrigi, menţionând acest lucru şi într-un proces-verbal pe care l-au întocmit la momentul respectiv şi mi-au spus că trebuie să plătesc şi o amendă care reprezenta contravaloarea covrigilor pe care mi-i confiscaseră. Nu-mi amintesc cu exactitate nici numărul şirurilor de covrigi confiscate şi nici cuantumul amenzii aplicate, însă în mod sigur mi s-a eliberat chitanţă, deoarece eu am achitat amenda pe loc. Nu pot să pun la dispoziţia organului de urmărire penală nici procesul verbal de contravenţie şi nici chitanţa pe care am achitat amenda la Garda Financiară, întrucât le-am achitat. În mod sigur, am fost depistat de către comisarii Gărzii Financiare comercializând covrigi şi am luat legătura cu F.G.C. până la sărbătorile de iarnă din anul 2010".

în concluzie, faţă de această faptă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita inculpatul F.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere că nu există mai multe acte de traficare a influenţei, iar cu privire la sfatul inculpatului ca martorul să afirme că este vărul său pentru a obţine o sancţiune mai puţin aspră lipseşte primirea sau acceptarea de bunuri în legătură cu această faptă.

Acuzaţia de la punctul 2 din Rechizitoriu are în vedere fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, care la data de 08 decembrie 2010, a cumpărat de la firma SC K. SRL Piteşti, administrată de C.V., o haină cu un preţ mai mic decât cel de la vânzare, respectiv 200 RON în loc de 250 RON, cu acordul susnumitei, lăsând să se înţeleagă că are influenţă pentru a ajuta un nepot al acesteia, care era elev la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie Câmpina, să facă practică în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş. În rechizitoriu se apreciază că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.

Instanţa de fond a constatat că din descrierea acuzaţiei pentru faptele de la punctul 2 din Rechizitoriul rezultă că inculpatul a plătit un preţ mai mic cu 50 RON pe haina înainte de a fi purtat discuţia despre nepotul martorei. Conduita inculpatului se înscrie în ilicitul disciplinar şi nu în ilicitul penal, astfel încât soluţia de achitare pronunţată de Tribunal este corectă, iar critica Ministerului Public va fi respinsă ca nefondată.

Acuzaţia de la punctul 3 din Rechizitoriu are în vedere fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2010, a primit de la I.N. o instalaţie de iluminat pentru pomul de iarnă şi un pom de Crăciun din fibră optică, produse în valoare totală de 145 RON, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unor funcţionari publici cu atribuţii de control sau lucrători de poliţie pentru a proteja interesele comerciale ale acestuia prin controlul agenţilor economici care îi făceau concurenţă în Piaţa C. sau care vindeau produse fără să fie autorizaţi. În rechizitoriu se afirmă că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa de recurs constată că din modul de descriere a faptei în Rechizitoriu nu există mai multe acte materiale de traficare a influenţei, astfel încât forma continuată nu se justifică. Deşi a fost reţinută forma continuată a infracţiunii în raport de I.N., situaţia de fapt, probată de interceptări şi declaraţiile martorilor, descrie influenţa pe care inculpatul F.G.C. o avea asupra unui coleg în legătură cu un singur act al acelui coleg pentru care s-a promis un brad din fibră optică. Actul promis a constat în iniţierea unui control la fratele inculpatului I.N., la cererea acestui inculpat, pentru a-l speria şi a-l determina să nu mai vândă aceleaşi produse ca fratele său, deci pentru a înlătura concurenţa dintre fraţi, cu solicitarea expresă de a nu fi confiscate bunuri şi de a nu fi aplicate amenzi.

Audiat în recurs inculpatul a arăta că nu îşi mai aminteşte nimic în legătură cu ceea ce ar fi cerut lui F.G.C., dar că ştie că nu i-a dat nici un bun pentru a interveni. De asemenea inculpatul a arăta că a cerut poliţie să nu confişte marfa fratelui său, având în vedere relaţiile de rudenie dintre ei. Susţinerile inculpatului sunt infirmate de probele solicitate.

Astfel, la data de 14 decembrie 2010, I.N. i-a solicitat lui F.G.C. să trimită agentul de poliţie D.I.B. în Piaţa C., pentru a-l controla pe fratele său, care vindea produse la un preţ mai mic şi îi făcea concurenţă. I.N. i-a comunicat ofiţerului de poliţie că fratele său vinde produse fără autorizaţie, însă îl roagă ca agentul de poliţie care efectuează controlul să nu ia nici o măsură faţă de fratele său şi să nu-i confişte nici marfa, ci numai să-l determine să plece din zonă, pentru a nu mai face concurenţă: I.N.: Aha. Ce rugăminte am eu la tine, mare rău dă tot. Sună-l tu, înţelegi? Şi spune-i dă mâine încolo să-l închidă p-ăla din faţa mea cu instalaţiile, că e frate-miu. Şi-mi ia toată vânzarea, dracu, sărăcia aia. Şi le dă mai jos rău dă tot ca mine, că el n-are nici un act, n-are nimic F.G.C.: -Cine ?I.N.:- Asta, frate-miu ăsta,ăla, blondu. Am înebunit dă tot frate că am băgat bani în..., mi-a dat ăla, un prieten d-al meu o mie de euro şi nu merge vânzarea deloc. Şi spurcatul ăla le dă numai dă al dracu mai jos dă tot ca mine şi el n-a făcut în viaţa lui F.G.C.:-Păi frate şi I.N.: Păi, nu vezi... păi, dacă nu vorbesc cu el din ianuarie, de un an de zile. Dar să nu i le ia, dracu, să-i spună bă nu mai pune.... Să-i ceară actele că el n-are nici o autorizaţie, n-are absolut nimic. Să-l lase dracu, îi spun, bă nu mai pui instalaţii, nu mai pui nimic. F.G.C.: - În faţa ta, lângă gogoşerie ?I.N.: Da. Nu lângă gogoşerie, lângă aia dă peşte dă pescuit. F.G.C.: Ihî. I.N.: -înţelegi ? Saupă cineva, ştiu eu ? Dar să nu i le ia îi spui, dracu. Că nu mai fac vânzare, dracii, nu fac deloc, absolut deloc şi n-am încasări deloc. F.G.C.:- Păi şi el nu poate şi el să discute cu tine să vă înţelegeţi ? I.N.:...neinteligibil...Păi dacă nu vorbesc cu el dă un an dă zile. F.G.C.: -Bă.. I.N.: -Ce dracu să vorbesc cu el ?F.G.C.: - Păi nu poate, dacă ia o măsură trebuie să le şi confişte. I.N.: - A...auzi că trebuie să i le confişte...Păi nu să i le con/işti, să le bage dracu să i le (neinteligibil). F.G.C.:-Păi, dacă n-ai acte îţi dai seama că e măsura confiscării, dacă n-ai acte, ce dracu să-i fac? I.N.:-A..., să-l sperie un pica, să-i spun să nu mai le pună, că dacă mai pune a doua oară i le ia. Ii dă avertisment cum vine vorba, te învăţ eu pă tine ? înţelegi ? Să-i dea dracu, să nu mai, să-mi ia dracu... să mă lase dracu. F.G.C.: Păi să vedem numărul lui D.I.B. şi să-i zic eu să treacă pă la tine. Tu eşti la prăvălie ? I.N.:-Aha."

I.N. a oferit pentru serviciul promis (un control în cadrul căruia să i se interzică fratelui său să vândă mărfuri fără autorizaţie, dar să nu fie confiscate bunurile deţinute ilegal de fratele său) instalaţii de pom, solicitându-i inculpatului F.G.C. să o trimită pe V. pentru a le ridica de la standul de vânzare. F.G.C. i-a amintit acestuia că i-a dat şi anul anterior.

Dând curs solicitării inculpatului I.N., F.G.C. a telefonat agentului de poliţie D.I.B. căruia i-a solicitat să facă un control fratelui inculpatului I.N., comunicându-i discuţia pe care a avut-o cu acesta, respectiv să nu-i confişte marfa şi doar „să-l sperie":,, (...).F.G.C.: - Nu ştiu ce naiba vroiam să-ţi zic eu ieri că am încercat să te sunt şi nu, n-am reuşit. A, şi ăsta, I.N. a zis că în faţa lui e frati-so, vinde, auzi, fără acte, fără nimic...D.I.B.:-Cine? F.G.C.:-Frati-so, dar care frati-so..., unul mai blond, a zis. D.I.B.:-A...F.G.C.:- A zis că în faţa barăcii lui e frati-so, în faţa lui zice că se vindeau d-astea de pescuit sau lângă alea de pescuit. D.I.B.:-Lângă, lângă, da. F.G.C.:-Da.Ala e frati-so, auzi, eu nu ştiam. D.I.B.:- Şi ce face ăsta, se reclamă cu frati-so ? F.G.C.:-Că ăla, vinde fără acte, că are preţuri sub el, că nu ştiu ce... zic bine mă, dar dacă se duce un poliţist, trebuie să i le şi confişte „Nu, să nu i le confişte". Păi, atunci ce face, se duce să-l sperie ?D.I.B.:- E.. e... Păi da. F.G.C.:-Că e frati-so, că nu mai vorbeşte cu el, că nu ştiu ce...D.I.B.: -Mă duc şi-l ard pă Legea nr. 12 dacă e... dar să confiscă, să confiscă marfa, n-am la ce să, n-am la ce să-l încadrez. La orice... poate că n-are afişat preţul, dar e amenda mare. F.G.C.:-Păi sunt mari şi alea la preţ neafişat. D.I.B.:-Da. Păi eu ce zic, e amenda mare rău de tot. F.G.C.:-Dacă e să-i dai pă Legea nr. 12 şi să-i confişti ceva, Da....D.I.B.: -Ce să... că...F.G.C.: -Pă urmă ai văzut câte hârtii faci şi pă urmă le bagi la camera de corpuri delicte. "Faţă de faptul că există un singur act material de trafic de influenţă, conform art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică dată faptei de la punctul 3 din Rechizitoriu din art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce îl priveşte pe I.N. faptele de care este acuzat se înscriu în art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi conform rechizitoriului constau în aceea că în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit şi dat efectiv inculpatului F.G.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş, Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, bunuri în valoare totală de 145 RON, pentru ca acesta să protejeze interesele comerciale ale sale prin controlul unui comerciant care îi făcea concurenţă în Piaţa C. şi care vindea produse fără autorizaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP). Probele menţionate anterior arată că în speţă cumpărarea de influenţă vizează un singur act, intimidarea fratelui inculpatului prin iniţierea unui control şi verificarea modului în care fratele inculpatului îşi desfăşura activitatea (acesta nu avea documente de provenienţă a bunurilor şi nici autorizare de comercializare a numitor produse), fără însă ca acest control să fie finalizat conform legii (inculpatul I.N. cere să nu se aplice sancţiuni, iar poliţia doar să-l sperie pe fratele său pentru a-l determina să nu mai vândă produse la un preţ mai mic decât inculpatul).

Cumpărarea de influenţă constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Faţă de faptul că în speţă este dovedită cumpărarea de influenţă cu privire la exercitarea unui singur act al funcţionarului în cauză, nefiind indicate alte acte ce intrau în atribuţiile de serviciu, pentru care s-a primit instalaţia de brad în anul anterior, conform art. 334 C. proc. pen., va schimbă încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată I.N. din art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Instanţa va aplica pentru fiecare dintre inculpaţi o sancţiune mai mică faţă de cea stabilită de instanţa de fond, orientată spre minimum, în raport de faptul că acuzaţie este probată doar faţă de un singur act material În legătură cu faptele:

-de trafic de influenţă în formă continuată, săvârşită de inculpatul F.G.C., privind primirea de la C.I. a unor produse, pe care acesta le comercializa fără acte de provenienţă, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra funcţionarilor publici cu atribuţii de control sau asupra unor poliţişti, pentru a interveni în protejarea intereselor susnumitului;

-de luare de mită de la denunţătoarea C.S.;

-de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial;

-fals intelectual în legătură cu săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial.

Probele indică faptul că F.G.C. a acordat protecţie lui C.I. prin intimidarea persoanelor cărora acesta din urmă le vindea sortimente de came fără documente de provenienţă, în scopul determinării acestor persoane să plătească mai repede sumele datorate lui C.I.. Inculpatul F.G.C., având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, nu a intervenit pentru a opri comerţul ilicit, deşi marfa nu avea documente de proveninţă şi nu ar fi trebuit comercializată. Inculpatul a intervenit pentru a determina reglarea datoriilor dintre C.I. şi C.S., datorii decurgând din acte de comerţ desfăşurate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Din discuţia purtată între cei doi la data de 13 decembrie 2010, C.I. îi comunică inculpatului F.G.C. faptul că a vândut o cantitate de carne în valoare de „70 milioane" unui agent comercial pentru care nu a primit toţi banii şi îl roagă pe ofiţerul de poliţie să-l ajute să recupereze suma de 30 milioane, care nu i-a fost achitată. Iniţial F.G.C. l-a sfătuit pe C.I. să ia legătura cu o persoană cu numele de Sima şi să-l roage pe acesta să intervină la persoanele care nu îi achitaseră toată suma de bani, pentru a o recupera, discuţie din care rezultă că inculpatul F.G.C. ştia că C.I. vinde carne fără acte de provenienţă: „(...) C.I.:-Bă , F.G.C., uite am dus şi eu nişte marfa în Piteşti aicea la alţi nenorociţi, când stai de vorbă cu ei zici că e pâinea lui Dumnezeu, şi ... Le-am adus marfa de vreo două-trei ori mi-a dat oamenii banii fără probleme, le-am adus marfa, iar de 70 de milioane, mi-a dat ieri 40 de milioane şi venii astăzi (neinteligibil) daţi-mi mă fraţilor banii. Uite că avem, că ne frebuie şi nouă să luăm şi noi nişte porc, nu ştiu ce, abureli, socoteli, vino miercuri. Măi doamnă, daţi-mi banii că eu nu sunt de aicea, mă duc şi cheltui milioane pe drumuri, pe benzină şi pă alea. Mă duc acasă, cheltui un milion, vin iar înapoi, iar un milion, se alege praful de tot câştigul meu. Nu, miercuri, miercuri, miercuri, miercuri. Până acum mi-a dat, ieri mi-a dat 40, mai e vorba de 30 de milioane să îmi dea. În piaţa mare acolo, la boxele ...(neinteligibil). F.G.C.:-Păi cine ştie la cine duci măi C.I. dacă... dar chestia e vezi, dacă tu nici n-ai ...nu dai pe acte, pe factură, n-ai cum dracu să te iei de ei, nici nu-i ştii, recunosc, nu recunosc. (...)F.G.C.:-Şi ei bagă mai mult fără facturi, ă ? C.I.:-Păi normal că far.... La negru. La mine nu a luat la negru, cum a luat.

Ulterior, 16 decembrie 2010, faţă de faptul că C.I. nu a putut recupera suma de bani de la comercianţii cărora le vânduse sortimente de carne fără documente de provenienţă, F.G.C. a decis să meargă pe data de 17 decembrie 2010, personal în Piaţa C., însoţit de un alt coleg, în vederea efectuării unui control, astfel încât să determine comercianţii respectivi să achite suma restantă: F.G.C.:-Aia e, lasă că mă ocup dimineaţă eu. Vorbim....C.I.:-Te duci mâine?F.G.C.:-Da, mă duc eu pe la...pe la cât, 9-10 zici, ă? C.I.:-Pe la 9... 10, da. F.G.C.:-Aha. C.I.:-Păi şi mă gândesc că poate nu mi-o mai da banii dacă te bagi în ei, sau nu ştiu cum, nu ştiu, nici eu nu mai ştiu cum să mai fac, cum să facem. Era bine făcut dacă F.G.C.:-Ţi-i dă dacă....C.I.:-Cum ? F.G.C.: - Ţi-i dă, văd eu cum fac. C.I.:-Dacă vorbeai cu şeful pieţei să-lfi trimis pe el, şi pe urmă... ca să nu apari tu, şi mâine apăreai direct pe ei ca să-i ei pe faptă pe VI. ăla, că ăla se ducea uite aşa, aşa, vezi că aşa, ai la un băiat de la Alexandria să-i dai nişte bani, dă banii încoace. Ca să nu apari tu (...).

În aceeaşi zi 16 decembrie 2010, cei doi au o altă convorbire telefonică din care rezultă că F.G.C. se ocupă de recuperarea banilor, vorbind cu un coleg pentru a merge în piaţă împreună:,, (...)F.G.C.:-Da. Şi am vorbit, deja pentru mâine, am vorbit cu un coleg, că nu pot să mă duc singur, că nu se procedează C.I.:-Da. F.G.C.:(...) singur. C.I.:- Bine F.G.C., atunci. F.G.C.:-Tu mâine nu vii ?C.I.:-Păi, vin dacă e(...) ".

Pentru a determina plata datoriilor către C.I., similar cu modul în care inculpatul F.G.C. l-a ajutat pe I.N., a fost iniţiat un control având ca scop intimidarea respectivului comerciant, C.S.. În declaraţia dată în calitate de martor, G.I.S. a arătat: în a doua jumătate a lunii decembrie 2010, fără să-mi aduc aminte data, am fost anunţat telefonic de către F.G.C. că în Piaţa C. o persoană fizică sau juridică comercializează carne de cal în loc de carne de vită, fără să-mi nominalizeze vreo persoană. I-am comunicat acestuia să ia un coleg şi să verifice informaţia împreună cu un doctor veterinar din Piaţa C.. Precizez că nu am nominalizat ofiţerul de poliţie care trebuia să-l însoţească pe F.G.C. întrucât mă aflam la sediul inspectoratului şi nu ştiam cine este disponibil la Poliţia municipală unde aveam biroul. Despre acest aspect am raportat şefului de serviciu, comisar G.G., în sensul că am dispus să se deplaseze în Piaţa C. ofiţeri pentru a verifica aspectele sesizate. Am aflat ulterior că F.G.C. a fost în Piaţa C. pentru a verifica informaţia, împreună cu inspectorul C.R.I..

În declaraţia din data de 21 noiembrie 2011, C.R.I. a precizat: Am mers cu F.G.C. în Piaţa C., l-am văzut pe acesta că este puţin confuz, întrebând persoane care vindeau dacă ştiu de o vânzătoare de carne pe numele de T. sau C.S., probabil că o persoană din piaţă i-a spus lui F.G.C. că este vorba de C.S., iar după ce a aflat acest lucru, am mers împreună la medicul veterinar al pieţei. Medicului i-a spus cum se numeşte agentul comercial şi că numita C.S. comercializa carne de cal".

La rândul ei, martora C.S. a declarat:,,În anul 2010, prin primăvară, împreună cu D.C., căruia i se spune G. de cunoscuţi, l-am cunoscut pe numitul C.I.. Ştiu că acestea vindea carne la comercianţii din Piaţa C. , fără documente de provenienţă.

Precizez că am luat şi eu împreună cu G. de vreo câteva ori carne de vită şi de oaie de la C.I. , fără ca acesta să ne prezinte vreun act de provenienţă a cărnii şi fără să întocmim cu el documente de P.V.re-primire.

Când dispuneam de bani, îi plăteam lui C.I. carnea la data achiziţionării, iar când nu aveam, îi dădeam în zilele următoare sau când dispuneam de bani. Pe la jumătatea lunii decembrie 2010, D.C. a luat legătura cu C.I. şi acesta i-a livrat o cantitate de carne de vită, peste 500 kg, însă eu nu pot preciza cu exactitate cantitatea, deoarece nu a fost cântărită de mine ci de D.C.. Cert este că nu am avut să-i plătesc toată suma pentru carnea livrată, rămânând un rest, însă la acest moment nu-mi aduc aminte cât trebuia să-mi mai dau. îmi aduc aminte că îi plătisem totuşi o sumă de bani cât şi bonuri valorice lui C.I., iar acesta insista să-i plătim toată suma de bani, rugându-l să mai aştepte .În ziua de 17 decembrie 2010, în jurul prânzului, când era foarte multă lume în piaţă, s-au prezentat la punctul meu de lucru doi poliţişti de la Poliţia Economică, însoţiţi de medicul pieţei - doamna doctor D.I.. Când cei doi poliţişti au venit la punctul meu de lucru, împreună cu mine se mai afla concubinul meu D.C., două persoane care mă mai ajutau, unul dintre aceştia numindu-se M., fără să-i ştiu numele de familie, şi nea P., măcelarul. După ce au venit cei doi poliţişti însoţiţi de doamna doctor D.I., persoanele care se aflau împreună cu noi au plecat. După ce s-au recomandat că sunt poliţişti de la Economic, poliţistul F.G.C. mi-a solicitat actele de la marfa, întrebându-mă de actele de provenienţă a cărnii de vită. I-am dat o factură pentru o cantitate de carne de vită mică, iar acesta mi-a spus că am mult mai multă carne decât ce este trecut pe această factură. De altfel, eu ştiam acest lucru, deoarece carnea de vită o cumpărasem fără acte de provenienţă de la C.I.. Nu-mi aduc aminte dacă cei doi poliţişti mi-au spus că eu aş comercializa carne de cal(...)".

Martora C.S. a mers ulterior la biroul inculpatului F.G.C., prezentând acestuia documentele de autorizare şi actele de provenienţă a mărfurilor. Procesul-verbal de control a fost scris de către C.R.I., fiind dictat de către F.G.C., menţionându-se nereal că martora C.S. a prezentat o singură factură fiscală, respectiv cea din 14 decembrie 2010, cu toate că, din declaraţiile martorei C.S. şi ale martorului C.R.I. a rezultat că au fost prezentate mai multe facturi de achiziţie a unor cantităţi de carne. În procesul verbal nu s-a menţionat că, in urma controlului la punctul de lucru al comerciantului C.S. s-au identificat cantităţi de carne de vită fără documente de provenienţă, carne care provenea de la învinuitul C.I., astfel cum F.G.C. cunoştea deja.

În timpul discuţiilor purtate în biroul lui F.G.C., C.S. a fost întrebată dacă îl cunoaşte pe I. din Mavrodin, iar la răspunsul acesteia că nu-l cunoaşte, inculpatul l-a sunat pe C.I., relatându-i discuţia pe care a purtat-o cu C.S.. Martora C.S. a declarat: ”Când am ajuns la biroului lui F.G.C., acesta m-a întrebat din nou de actele de provenienţă pentru carnea de vită, iar eu i-am prezentat tot factura pe care i-o prezentasem şi la punctul de lucru, cu menţiunea că acea factură era pentru o cantitate mult mai mică faţă de cantitatea de carne pe care eu o aveam la vânzare. În final, i-am spus lui F.G.C. că pentru cantitatea de carne de vită constatată că era în plus faţă de factura pe care eu i-o prezentasem nu aveam documente de provenienţă. Când i-am spus acest lucru, m-a întrebat dacă îl cunosc pe I. de la Mavrodin , iar eu am negat că l-aş cunoaşte pe acesta, deoarece ştiam că de la el cumpărasem carnea fără acte. După aceasta, F.G.C. a insistat spunând că „nu-l cunoşti pe I. de la Mavrodin căruia i-ai dat şi bonuri în loc de bani pentru carnea pe care ţi-a dat-o ?", iar ca să-mi demonstreze că îl cunosc pe I., l-a sunat pe acesta pe telefonul mobil, spunăndu-i că eu am spus că nu-l cunosc şi l-a pus pe acesta să mă sune el.

Acesta m-a sunat, iar eu am fost nevoită ca să recunosc că îl cunosc şi că am luat carnea de la el".

Declaraţia martorei se coroborează cu transcrierea convorbirii telefonice dintre F.G.C. şi C.I. de la data de 17 decembrie 20101, începând cu ora 13:04:29. F.G.C.:-Tu ai numărul la femeia asta ? C.I.: -II am da. F.G.C.:-Ia sun-o acum. (F.G.C. se adresează unei alte persoane n.n.) Aveţi numărul.... Telefonul la dumneavoastră ?Femeie:-Da, mamă (neinteligibil). F.G.C.:-Sun-o acuma. C.I.:-O sun."

Martora C.S. a arătat că F.G.C. i-a spus că nu trebuia să se ajungă la această situaţie, ocazie în care martora i-a răspuns că o să-i plătească „lui I. restul de bani".

Apărarea inculpatului în sensul că i-a cerut lui C.I. să o sune pe martoră pentru a-i dovedi acesteia că a cumpărat şi marfa din Teleorman nu numai din Argeş este infirmată de transcrierea convorbirilor anterioare dintre inculpaţii C.I. şi F.G.C., din care rezultă cu claritate că scopul controlului era recuperarea datoriei de la martora C.S..

Martora C.S. a mai precizat în declaraţia sa că F.G.C. i-a spus că poate să-şi continue activitatea la punctul de

lucru în Piaţa C., iar după ce a plecat de la poliţie, l-a sunat pe C.I., acesta spunându-i că o să treacă pe la ea. La întâlnirea pe care au avut-o i-a comunicat că lui F.G.C. vrea să-i dea un porc: După ce am plecat de la poliţie, F.G.C. a spus că pot să-mi continui activitatea, iar eu l-am sunat pe I. şi l-am întrebat de ce a anunţat poliţia, fără ca eu să cunosc că acesta era prieten cu ofiţerul de poliţie. Acesta m-a întrebat dacă mi s-a întâmplat ceva, spunându-mi că o să treacă pe la mine. Acesta a venit în zilele următoare spunându-mi că F.G.C. vrea să îi dau un porc, iar eu i-am spus că ştiu discuţia dintre mine şi F.G.C. în legătură cu porcul".

Pentru faptul că F.G.C. nu a aplicat nici o sancţiune martorei C.S., deoarece la controlul efectuat la locul de desfăşurare a activităţii acesteia, în Piaţa C. ca persoană fizică autorizată, a constatat că are la vânzare sortimente de carne de vită fără documente de provenienţă, martora i-a dat, la data de 22 decembrie 2010 o carcasă de porc circa 40 kg, 3-4 kg de şorici şi 4-5 kg de organe (dos.urm.pen.).

Martora C.S. a arătat că (d.u.p.): ,I-am dat carnea, şoriciul şi organele comisarului de poliţie F.G.C., întrucât acesta nu mi-a confiscat carnea pe care eu o achiziţionasem de la C.I. fără documente de provenienţă şi nici nu m-a amendat. Am considerat că acesta s-a purtat frumos cu mine şi am vrut să-l recompensez. Fac precizarea că poliţistul F.G.C. nu mi-a interzis să mai iau carnea fără documente de provenienţă de la C.I. şi cred că am mai luat carne de la acesta, dar nu pot să precizez cantităţile. Eu mi-am dat seama că poliţistul F.G.C. a venit să-mi facă control pentru a mă determina pe mine să plătesc datoria lui C.I.".

C.I. a continuat să livreze martorei C.S. sortimente de carne fără documente de provenienţă aşa cum rezultă şi din discuţia telefonică purtată de acesta cu F.G.C., în data de 22 octombrie 2010, începând cu ora 13:44:25, ocazie în care se discută şi despre cantitatea de carne de porc pe care ofiţerul de poliţie trebuia s-o primească de la martora C.S. (d.u.p.): ,,C.I.:-La ora 5 mi-a zis să trimiţi pe cineva să se ducă s-o ia de la... de la...F.G.C.:-Ce 5 mă, ai zis că ţi dă ţie acuma. I.:- Păi dacă aşa mi-a spus, că acuma dă....F.G.C.:-Păi şi ? I.:-....acuma, dădu comandă şi la ora 5 F.G.C.:-E? C.I.:-Pe cuvântul meu de onoare. F.G.C.:-Păi da, dar una era când erai tu şi alta e când trimit izmene pe călător. I.:-Păi şi nu ai pe nimeni cu maşina care să se repeadă la piaţă aicea ? F.G.C.:- E, păi una e când ştie, când ştiai tu....I.:-Ştiu, dar acuma de faţă a dat co....F.G.C.: -Ţi-am zis să-i laşi ce ţi-am zis să-i laşi şi alta e când vorbesc cu altcineva. I.:-Oricum, i-am lăsat, nu e problemă asta, i-am lăsat. Dar problema este că de faţă cu mine a dat telefon, zice la ora 5 vine, nu e nici o problemă. Ei mi-a zis să vin deseară cu marfă, eu nu ştiu dacă am timp, dacă am timp eu viu deseară la ora 6, 7, 8, depinde dacă reuşeşte băieţii ăia să facă F.G.C.:-Tu ăi spui deci îl laşi, că ştii prea bine că nu e pentru mine, eu am spus ce mi-ai zis tu că astăzi pe la... pe la 12 , unu , acu e două şi acu la două spui că la 5. C.I.:-Dacă aşa îmi spuse femeia, măi F.G.C.l F.G.C.:-Păi aşa luai de aseară ce luai şi aia era, nu stau, că eu când vorbesc o vorbă la mine vorbă, punct. C.I.:-Bun, lasă".

Declaraţia martorei şi înregistrarea convorbirii telefonice sunt confirmate de B.F.D.: „Mi-am adus aminte că în luna decembrie 2010, am fost sunat de către unchiul meu F.G.C. şi m-a rugat să mă duc în Piaţa C. şi să iau două pungi de carne pe care i le-am dus în faţă la Secţia 4 de Poliţie. îmi aduc aminte că era o cantitate de carne de porc mai mare, peste 30 de kg. Precizez că eu am vrut să achit carnea doamnei sau domnului de la magazin, însă mi s-a spus că este achitat. Nu a fost nevoie să mă ajute cineva să car cantitatea de carne la maşină, întrucât am putut să o transport singur. Mai menţionez că eu nu m-am uitat în pungi să văd ce produse din carne erau în cele două pungi şi cred că era carne de porc, deoarece se apropia Crăciunul şi aşa au declarat şi persoanele care au fost audiate în cauză. îmi aduc aminte că i-am zis persoanei care mi-a dat carnea, s-o taie pe jumătate şi astfel aceasta a făcut două pungi. Sunt întrebat de procuror dacă am discutat cu unchiul meu F.G.C. pentru a tăia carnea pe jumătate. La această întrebare arăt că da, am discutat, pentru că nu ştiam ce face acesta cu carnea. Când am ajuns cu autoturismul proprietate personală în faţă la Secţia 4 de Poliţie, F.G.C. m-a aşteptat acolo, iar eu i-am dat cele două pungi cu carne şi nu ştiu ce a făcut cu ele şi nici cum le-a transportat. "

D.C. a precizat în declaraţia sa, dată în calitate de martor, că poliţistul F.G.C. i-a cerut concubinei sale C.S. să plătească datoria lui C.I. şi că activitatea acesteia va fi protejată de acest poliţist. De asemenea, D.C. a precizat că C.I. i-a spus trebuie să-i dea poliţistului F.G.C. un porc proaspăt, iar jumătate din contravaloarea acestuia va fi suportată de el şi, în felul acesta, nu va mai fi sancţionată în nici un fel de poliţist. Acesta a mai precizat că a dat în total persoanei care a venit să ia carnea. Tot martorul D.C. a mai precizat că are cunoştinţe că C.I. comercializează multă carne fără documente de provenienţă şi se foloseşte de influenţa unor funcţionari publici cu atribuţii de control pentru ca unii dintre comercianţi să primească marfă peste posibilităţile de vânzare, iar în cazul refuzului, comerciantului respectiv i se face control de către poliţistul F.G.C., declaraţie din care redăm: „în aceeaşi zi, C.I. a venit la punctul nostru de lucru, noi i-am restituit datoria de 1.000 RON, iar acesta ne-a spus că avem în continuare „spatele acoperit", referindu-se la faptul că activitatea noastră de comercializare a produselor din carne, în măsura în care vor fi probleme, va fi protejată de poliţistul F.G.C.. Precizez aici că, C.I. comercializează multă carne fără documente de provenienţă legală. Cunoaşte foarte multe persoane din rândul funcţionarilor publici cu atribuţiuni de control pe această linie şi se foloseşte de această influenţă pentru a ne impune, atât nouă cât şi altor comercianţi, să primim marfă cât mai multă, peste posibilităţile noastre de vânzare. Dacă nu îi sunt respectate condiţiile, comerciantului respectiv i se face imediat un control de către poliţistul F.G.C.. În acest fel, noi suntem nevoiţi să acceptăm marfă fără documente de provenienţă legală. Tot în cursul acestei discuţii, C.I. ne-a precizat că trebuie să-i dăm poliţistului F.G.C., căruia îi spunea „N." un porc proaspăt şi a precizat că va suporta el jumătate din contravaloarea lui. Mi-a mai spus că în felul acesta C.S. nu va mai fi sancţionată în nici un fel şi vom rămâne prieteni cu acest poliţist, putând să apelăm oricând la el. La câteva zile, până în sărbătoarea de Crăciun, C.I. a insistat să-i dăm poliţistului F.G.C. un porc, spunând că va suporta şi el jumătate din ceea ce trebuia să-i mai dau. Am fost de acord şi C.I. a rămas la punctul de lucru, i-a dat telefon poliţistului F.G.C., nu am auzit discuţia, dar am înţeles că îl va suna să trimită pe cineva să ia porcul".

Procesul verbal aflat la d.u.p. arată că inculpatul F.G.C. nu a dispus măsurile legale la controlul efectuat la punctul de lucru al agentului comercial C.S.. Deşi a constatat că aceasta deţine la vânzare carne fără documente de provenienţă nu a dispus aplicarea prevederilor Legii nr. 12/1990 privind sancţiuni contravenţionale. De asemenea inculpatul nu a confiscat cantitatea de carne deţinută fără documente de provenienţă. Inculpatul a dicta şi semnat procesul verbal întocmit după efectuarea controlului, în care s-au omis, deşi se constatase contrariul, datele cu privire la existenţa unei cantităţi de carne fără documente de provenienţă.

Din situaţia de fapt descrisă mai sus acuzaţia de la punctul 4 din Rechizitoriu are în vedere fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în anul 2010, a primit de la C.I. cantităţi de carne sau alte produse, respectiv ouă proaspete sau produse lactate pentru a proteja interesele acestuia, respectiv de a transporta şi comercializa sortimente de carne sau alte produse, fără documente de provenienţă. În rechizitoriu se apreciază că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Instanţa de recurs constată că au fost probate atât folosirea influenţei inculpatului F.G.C., prin iniţierea unui control bazat pe un motiv nereal, vânzarea de carne de cal, pentru a determina recuperarea datoriei lui C.I. de la comercianta C.S., cât şi produsele primite pentru a recupera datoria comerciantului către C.I..

Instanţa de fond a reţinut corect vinovăţia inculpatului F.G.C. dovedită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

Sancţiunea aplicată va fi orientată spre minimum, având în vedere natura bunurilor primite şi cantitatea acestora.

Acuzaţia de la punctul 5 din Rechizitoriu se referă la fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, în data de 17 decembrie 2010, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, cu ştiinţă, nu şi-a îndeplinit sarcinile la controlul efectuat în Piaţa C. la agentul comercial persoană fizică C.S., când a constatat că aceasta deţine la comercializare sortimente de carne de vită Iară documente de provenienţă, încălcându-se prevederile art. (1) lit. e) din Legea nr. 12/1990, nu a dispus aplicarea sancţiunii contravenţionale constând în amendă în cuantum de 1.500 RON, prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 12/1990 şi nu a dispus confiscarea sortimentelor de carne pentru care C.S. nu poseda documente de provenienţă, fiind încălcate prevederile art. 4 din Legea nr. 12/1990. Inculpatul a obţinut pentru martora C.S. un avantaj patrimonial şi a produs un prejudiciu în dauna bugetului de stat, în cuantum de 1.500 RON, prin neaplicarea sancţiunii contravenţionale, precum şi un prejudiciu prin neaplicarea măsurii confiscării.

Conform art. 248 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor publice, constând în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Conform art. 13 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

În acord cu instanţa de fond, în recurs se apreciază că: -iniţierea unui control de către inculpatul F.G.C., bazat pe un fapt nereal, suspiciunea vânzării de carne de cal (martora D.I., medicul pieţei, conform declaraţiei de la dosar fond, a arătat că probele nu au indicat prezenţa cărnii de cal);

-crearea de către inculpat a unui context nereal (suspiciunea comercializării cărnii de cal în loc de ce de vită) în care a implicat poliţia şi medicul pieţei, pentru a determina martora să plătească datoria prietenului său;

-protejarea cu ştiinţă (astfel cum rezultă din declaraţia lui C.I., conform art. 320¹ C. proc. pen. şi interceptărilor convorbirilor dintre acesta şi F.G.C.), prin iniţierea unui control desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale, intereselor financiare ale unei persoane care desfăşura acte de comerţ ilicite(C.I.), prin obţinerea plăţii datoriei către această persoană;

-omisiunea constatării mărfii deţinute fără documente de provenienţă (conform procesului verbal întocmit la dictarea inculpatului F.G.C.);

-omisiunea confiscării mărfii deţinute fără documente de provenienţă (conform procesului verbal întocmit la dictarea inculpatului F.G.C.);

-omisiunea aplicării sancţiunii contravenţionale (conform procesului verbal întocmit la dictarea inculpatului F.G.C.);

-întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul avantaje de natură patrimonială, art. 248 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere că în activitatea infracţională este singura faptă de abuz, iar consecinţele acesteia au constat în neaplicarea unei amenzi pentru acte de comerţ fără documente de proveninţă a mărfii, omisiunea confiscării mărfurilor respective. În contextul activităţii anterioare din poliţie a inculpatului, apreciată ca având semnificaţia art. 74 alin. (2) C.pen, instanţa va aplica o sancţiune sub minimul special, apropiată în cuantum cu cele pentru infracţiunile de trafic de influenţă.

Acuzaţia de la punctul 6 din Rechizitoriu constă în fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, la data de 17 decembrie 2010, după controlul efectuat la agentul comercial C.S. în Piaţa C., cu ştiinţă, a omis inserarea în procesul verbal întocmit împreună cu C.R.I. a constatărilor de la faţa locului, respectiv faptul că martora poseda la vânzare sortimente de carne de vită fără documente de provenienţă, fapta fiind săvârşită cu scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, obţinând pentru altul (C.I., C.S.) avantaje de natură patrimonială (prin plata datoriei respectiv prin omisiunea plăţii amenzii şi omisiunea aplicării confiscării). În acord cu instanţa de fond în recurs se apreciază fapta care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000.

Instanţa va aplica o sancţiune orientată spre minimum, faţă de faptul că acuzaţia vizează un singur act material.

Acuzaţia de la punctul 7 din Rechizitoriu constă în fapta inculpatului F.G.C., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu gradul de comisar, la data de 22 decembrie 2010, a primit de la denunţătoarea C.S. came de porc şi alte sortimente de carne în valoare totală de 548 RON, pentru faptul că nu a luat măsurile legale faţă de aceasta cu ocazia controlului efectuat în data de 17 decembrie 2010 şi pentru a nu lua măsurile legale pentru faptul că martora a continuat să comercializeze produse din came cumpărate de la C.I., fără documente de provenienţă. În rechizitoriu se apreciază că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 254 C. pen., luarea de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Fapta săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Conform art. 7 din Legea nr. 78/2000, fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 C. pen., dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control.

Inculpatul nu a pretins, primit sau acceptat promisiunea unor bunuri înainte sau în timpul controlului. Martora C.S. (declaraţia de la doar de fond) arată că C.I. s-a gândit să îi dea domnului F.G.C. un cadou, ceva, aşa s-a făcut că a ajuns la domul F.G.C. cu carcasa. Martorul D.C. (declaraţia de la dosar de fond) arată că martora C.S. i-a spus după ce s-a întors de la comisarul F.G.C., că totul este bine şi pot să dea drumul la activitate, iar controlul a fost făcut pentru ca să-i plătească datoria lui C.I.. La două zile C.I. a venit pentru a lua şi le-a spus că pentru a rămâne prieteni trebuie să facă un mic cadou. Martorul a arătat că nu crede că ar fi putut continua activitatea dacă nu ar fi făcut cadoul (carnea de porc) comisarului F.G.C.. Probele aflate la doar arată că bunurile (sortimentele de came) au fost primite ulterior încheierii procesului verbal şi că nu au fost solicitate de F.G.C. anterior sau în timpul controlului. În consecinţă nu este îndeplinită condiţia din elementele constitutive ale infracţiunii referitoare pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase sau fapta de a nu le respinge anterior actului, respectiv anterior procesului verbal de la 17 decembrie 2010.

În ceea ce priveşte plata bunurilor respective, declaraţiile martorilor sunt contradictorii (C.S. afirmă că banii pentru carcasa de porc s-au scăzut din datoria către C.I., iar D.C. că nu a fost plătită), astfel că, dată fiind lipsa unei probe certe, nu se va putea schimba încadrarea juridică din luare de mită în primire de foloase necuvenite.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul F.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta de la punctul 7 din Rechizitoriu).

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere faţă de ambii inculpaţi F.G.C. şi I.N. instanţa de recurs va avea în vedere aceeaşi modalitate de individualizare a executării pedepsei neprivativă de liberate spre care s-a orienta şi instanţa de fond, dar cu suspendare sub supraveghere faţă de F.G.C. şi suspendare condiţionată faţă de I.N..

Scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin privare de libertate atunci când există riscul recidivei, când natura faptei implică o gravitate deosebită a lezării valorilor sociale, când prin conduita ulterioară punerii sub acuzare persoana condamnată nu a probat faptul că a înţeles consecinţele faptelor sale şi nu le va repeta în viitor. Aceste criterii se apreciază coroborat.

Deşi inculpaţii F.G.C. şi I.N. nu au recunoscut faptele pentru care sunt acuzaţi, modalitatea de executare neprivativă de libertate este determinată atât de lipsa unui risc de recidivă cât şi de gravitatea faptelor. Faptele au fost consecinţa calităţii de ofiţer de poliţie a inculpatului F.G.C., iar această calitate a încetat. Gravitatea faptelor inculpatului F.G.C., primirea unei instalaţii de pom de iarnă, carne, ouă şi a unei carcase de porc, un singur proces de constatare din care decurg atât omisiunea confiscării cât şi omisiunea aplicării amenzii, sprijinirea inculpaţilor C.I. şi I.N. pe care îi cunoştea de mulţi ani, în recuperarea unei datorii respectiv în măsurile luate împotriva fratelui, determină luarea unei sancţiuni cu suspendarea executării sub supraveghere, astfel încât instanţa să aibă un control asupra conduitei viitoare a inculpatului.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.N., suspendarea condiţionată, astfel cum a dispus şi instanţa de fond, poate asigura scopul educativ al pedepsei având în vedere acuzaţia este fondată cu privire la un singur act material de cumpărare de infleunţă.

Va respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.

Va ridica măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanţa nr. 178/P72010 din 10 noiembrie 2011 a D.N.A. Serviciul Teritorial Piteşti asupra bunurilor aparţinând inculpatului F.G.C..

Conform art. 257 alin. (2) C. pen., va confisca de la inculpatul F.G.C. suma de 260 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Va constata încetată de drept măsura preventivă a obligării inculpatului F.G.C. de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145¹ C. proc. pen..

Va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii F.G.C. şi I.N.,

Casează în parte sentinţa penală nr. 88 din 12 iulie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1515/46/2011 de către Curtea de apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul F.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta de la punctul 1 din Rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul F.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, (fapta de la punctul 7 din Rechizitoriu).

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei de la punctul 3 din Rechizitoriu din art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, condamnă pe inculpatul F.G.C. la 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) şi c) C. pen. (fapta de la punctul 3 din Rechizitoriu).

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul F.G.C. la 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) şi c) C. pen. (fapta de la punctul 4 din Rechizitoriu).

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpatul F.G.C. la 1 an şi şase luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) şi c) C. pen.(fapta de la punctul 5 din Rechizitoriu).

În baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpatul F.G.C. la 1 an şi şase luni închisoare. în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua, b) şi c) C. pen. (fapta de la punctul 6 din Rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele şi dispune executarea pedepsei ceRON mai grele de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua, b) şi c) C. pen..

Conform art. 86¹ C.pen, suspendă sub supraveghere pedeapsa de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.

Dispune ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, conform programului, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele prevăzute la literele b), c) şi d) se comunică Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În caz de neîndeplinire a obligaţiilor, serviciul desemnat cu supravegherea condamnatului sesizează instanţa pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenţia inculpatului F.G.C. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen..

II. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată I.N. din art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpatul I.N., la 2 ani închisoare. în baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen..

Atrage atenţia inculpatului I.N. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen..

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F..

Ridică măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanţa nr. 178/P/2010 din 10 noiembrie 2011 a D.N.A. Serviciul Teritorial Piteşti asupra bunurilor aparţinând inculpatului F.G.C..

Conform art. 257 alin. (2) C. pen., confiscă de la inculpatul F.G.C. suma de 260 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Constată încetată de drept măsura preventivă a obligării inculpatului F.G.C. de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145¹ C. proc. pen..

Respinge recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu pentru I.N. în cuantum de 300 RON şi onorariul parţial al avocatului din oficiu pentru F.G.C., până la prezentarea avocatului ales în cuantum de 50 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.I. în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 98/2013. Penal. Cerere de reabilitare (art.494...		ICCJ. Decizia nr. 2107/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 676/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 676/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs