ICCJ. Decizia nr. 740/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 740/2013
Dosar nr. 839/36/2011
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 97/PI din 20 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.G. împotriva Ordonanţei nr. 799/P/2009 din 15 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe, petenta S.G. declarat recurs Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului declarat de petentă.
Examinând recursul declarat de petentă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol este definitivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost pronunţată la data de 20 octombrie 2011, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menţionate.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.
Petenta S.G. şi-a exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Înalta Curte a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.G.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.G. împotriva Sentinţei penale nr. 97/P din 20 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 741/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 675/2013. Penal → |
|---|
