ICCJ. Decizia nr. 675/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 675/2013

Dosar nr. 14125/3/2007

Şedinţa publică din 26 februarie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât după cum urmează:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.A. (fiul lui G. şi V.M., născut la 03 ianuarie 1953 în Cluj-Napoca, jud. Cluj, domiciliat în Cluj-Napoca, fără antecedente penale) pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul M.A. la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare şi a prevederilor de art. 71 şi 64 C. pen., pe o perioadă de încercare de 8 ani, conform art. 86¹ C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a impus inculpatului următoarele obligaţii:

- să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, în ultima vineri din lună;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A pus în vedere inculpatului prevederile art. 86¹ C. pen. privind revocarea acestei măsuri şi luarea măsurii arestării preventive.

A pus in vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 şi 84 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de ta 01 martie 2007 la 12 noiembrie 2007.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000 Euro.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.S. din infracţiunile de luare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. şi cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. a achitat pe inculpatul B.S. (fiul lui I. şi C., născut la 18 februarie 1973 în Cimislia - Republica Moldova, domiciliat în Republica Moldova - Chişinău, corn. Grătieşti, şi reşedinţa în România, corn. Corbeanca) pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000. în baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 1.000 lei.

A constatat că inculpatul a fost arestat de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007. în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata B.L.A. (fiica lui G. şi I., născut la 30 iunie 1955 în M.D.A. Şoldăneşti - Republica Moldova, domiciliată în Republica Moldova - Chişinău, fără antecedente penale) pentru infracţiunile de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică pentru această inculpată din infracţiunea de complicitate la cumpărare de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata B.L.A. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, cu aplic, art. 71 şi 64 C. pen.

În baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.

În baza art. 86 C. pen., a impus inculpatei obligaţiile prevăzute de art. 86 C. pen., respectiv:

- să se prezinte o dată la 2 luni !a judecătorul delegat al Tribunalului Bucureşti, în ultima joi din două în două luni;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 01 martie 2007 la 20 septembrie 2007.

A menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani, instituită pentru inculpaţii M.A. şi B.L.

A respins, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 8000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - secţia de combatere a corupţiei nr. 32/P/2007 din data de 24 aprilie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor M.A., B.L. şi B.L.

Prin actul de sesizare a Tribunalului, inculpaţii au fost trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii următoarele infracţiuni:

- M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită, aflate în concurs real (prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.)

- B.L. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000);

- B.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, complicitate la infracţiunea de dare de mită şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, aflate în concurs real (prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.).

Rechizitoriul a reţinut că din probele administrate cu ocazia anchetei penale rezultă în fapt că, în perioada 2006 - februarie 2007, inculpatul M.A. (având, iniţial, calitatea de consilier în cadrul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului - Direcţia Activitatea de Postprivatizare, iar, pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, devenind director generai la instituţia anterior menţionată) a pretins suma de aproximativ 40.000 Euro de la inculpaţii B.L., B.L. şi învinuitul G.V., în calitate de reprezentanţi ai SC G. SA Buzău, în scopul neîndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu privind derularea de către A.V.A.S., în cadrul monitorizării postprivatizare, a procedurilor de impunere a unor penalităţi cuvenite acestei instituţii pentru nerespectarea clauzelor contractuale angajate de societatea în cauză ca urmare a privatizării acesteia, precum şi pentru acordarea unor avize necesare mituitorilor pentru modificarea actelor constitutive ale respectivei persoane juridice.

În considerarea pretinderii avansate, inculpaţii B.L., B.L. şi învinuitul G.V. au dat, cu titlu de mită, inculpatului M.A. suma de 20,000 dolar S.U.A., în ziua de 11 septembrie 2006, iar, la data de 27 februarie 2007, au dat acestuia din urmă încă 20.000 dolar S.U.A., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.

Analizând întreg materialul probator administrat, instanţa de fond, s-a reţinut ca fiind dovedită, următoarea situaţie de fapt:

La 13 septembrie 2002 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între A.P.A.P.S. şi SC I.P. SA privind SC G. SA Buzău.

Prin actul adiţional încheiat la 27 aprilie 2005 între A.V.A.S., SC I.P. SA şi G.V., G.V. a preluat SC G. SA Buzău, obligându-se să plătească sumele datorate A.V.A.S. -ului. Aşa se explică, în opinia instanţei de fond, faptul că numitul G.V. a intrat în discuţiile dintre SC G. SA şi A.V.A.S. şi a numit-o pe inculpata B.L.A., sora sa, în funcţia de conducere la SC G. SA. După două luni, s-a încheiat un nou act adiţional la contractul nr. 24/2002 în care apare ca nou cumpărător, alături de ceilalţi şi SC H.E. SRL reprezentată de inculpatul B.L., care devenea răspunzător în solidar cu ceilalţi cumpărători.

A.V.A.S. la 13 decembrie 2005 a somat părţile de mai sus (G.V. şi SC H.E. SRL) să plătească penalităţi pentru investiţiile de mediu către A.V.A.S. conform modificării O.U.G. nr. 25/2002.

În esenţă, prin contractul iniţial din 2002, aceste penalităţi aparţineau şi intrau în capitalul SC G. SA, iar prin modificările legislative din 2005 s-a stabilit prin interpretarea legii că aceste penalităţi, neachitate până la modificarea legislativă, vor fi virate A.V.A.S. -ului.

S-a reţinut din tot materialul probator că această atitudine a A.V.A.S. -ului a fost una generală pentru toate societăţile, fiind o interpretare juridică a Comitetului Director, după obţinerea tuturor avizelor, iar ca soluţie se propunea încheierea unui contract de menţinere în vigoare cu pact cornisoriu.

În concepţia instanţei fondului, toate problemele ce au fost analizate din punct de vedere penal, au fost legate de această hotărâre a Comitetului Director şi de aplicarea ei.

Din acest moment, au început discuţiile între inculpaţi, legate de legalitatea plăţii acestei sume în contul A.V.A.S., pe de o parte şi de necesitatea încheierii convenţiei de menţinere în vigoare, pe de altă parte.

S-a reţinut că reprezentantul SC H.E. SRL, inculpatul B.L., nu era de acord cu această plata în contul A.V.A.S. astfel că au început negocieri, discuţii oficiale cu A.V.A.S. -ului, fiindu-i recomandat, pentru a purta discuţii şi a găsi soluţii, inculpatul M.F., de către însăşi vicepreşedintele A.V.A.S - martorul L.C.N.

Discuţiile au avut loc în biroul inculpatului M.F. şi s-au întins pe o perioadă lungă - 7-8 luni, la unele dintre acestea participând şi avocatul inculpatului B.L., neajungându-se însă la nici o soluţie modificatoare.

Astfel, instanţa a reţinut că pe tot parcursul discuţiilor, inculpatul M.F. a fost inflexibil, arătând că există o singură soluţie, cea din notificarea SC H.E. SRL SA, privind plata penalităţilor.

Numitul G.V., prin sora sa inculpata B.L.A., au ales un reprezentant pentru a se ocupa de relaţiile cu A.V.A.S. -ului în persoana numitului I.D..

De la acesta a pornit ideea că trebuie „unse nişte roţi” pentru a obţine bunăvoinţa inculpatului M.F. în rezolvarea acestor situaţii conflictuale.

Iniţial discuţiile au fost oficiale, apoi prin intermediar I.D., care a insistat pentru a se da „banii" inculpatului M.F. pentru găsirea altei soluţii.

Instanţa de fond a reţinut din tot dosarul că inculpatul B.L., învinuitul G.V. şi B.L. nu au fost de acord cu notificarea în sensul includerii în contractul de menţinere în vigoare a obligaţiei de plată a celor 214.000 Euro.

Astfel, că discuţiile oficiale şi apoi numai între inculpata B.L.A. şi inculpatul M.F. au fost legate de găsirea de către inculpatul M.F. a altei soluţii pe care să o propună Comitetului Director.

Cu ocazia discuţiilor în cadrul acestui Comitet, s-au creat opinii juridice divergente între şeful biroului juridic şi inculpatul M.F. cu privire la natura acestei plăţi, discuţiile fiind strict juridice. Inculpatul M.F. a optat pentru aplicarea contractului din 2002, relevând că modificările legislative operează pe viitor.

S-a considerat de către Tribunal că faptul de a-şi fi exprimat un punct de vedere juridic nu poate fi reţinut ca încercare de implementare a acestui comitet în favoarea firmei SC G. SA, discuţia fiind cu caracter general pentru toate firmele, iar opinia acestui inculpat fiind strict juridică.

Important în această analiză s-a considerat a fi şi aceea că în cadrul proceselor intentate de firme, ca şi firma SC G. SA. instanţele au dat dreptate punctului de vedere al inculpatului M.F., în sensul nemodificării clauzelor contractuale în raport de noua modificare legislativă pentru contractele încheiate anterior modificărilor.

Totodată a constatat instanţa de fond că din dosar rezultă că inculpata B.L.A. a dat în două rânduri sume de bani inculpatului M.F., în legătură cu acest aspect fiind analizat scopul în care s-au dat sumele respective.

Astfel, cu privire la neîncheierea contractului de menţinere în vigoare, hotărârea fiind luată, acest aspect nu se negocia în septembrie 2006 când s-au dat primii bani - după spusele inculpatei B.L.A.

Pentru banii lăsaţi în maşină la 26 februarie 2007, s-a apreciat că nu se cunoaşte ce pretindeau inculpaţii B.L. şi B.L.A., inculpatului M.A., deoarece acel contract de menţinere în vigoare propus de Comitetul Director, plus pactul comisoriu fusese încheiat în contra voinţei inculpatului B.L.

Instanţa a mai reţinut că inculpatul B.L. s-a opus vehement să se dea „mită” inculpatului M.F.

În final, instanţa fondului a reţinut că acei bani daţi de inculpata B.L.A. în septembrie 2006 s-au dat pentru a nu se încheia contractul de menţinere în vigoare, situaţie ce nu depindea de inculpatul M.F., din cauza lipsei puterii de decizie în Comitetul Director, iar banii daţi în februarie 2007, fiind daţi în ideea că inculpatul M.F. să nu apere corespunzător interesele A.V.A.S., în procesul ce urma să se intenteze de inculpatul B.L. împotriva A.V.A.S.

Mergând la latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită, instanţa a analizat, în raport de situaţia de fapt descrisă mai sus, scopul săvârşirii faptei („în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”).

Pentru a elucida îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, instanţa a avut în vedere fişa de atribuţii a inculpatului M.F. în calitate de consilier al vicepreşedintelui A.V.A.S. şi apoi de Director al Direcţiei Juridice.

S-a observat că la dosar, se află ordinul de plată nr. 373 din 24 august 2006 prin care SC H. SRL a virat în cont A.V.A.S. echivalentul a 214.000 Euro. în luna septembrie 2006, apreciază instanţa de fond, nu puteau să dea bani pentru a nu efectua această plată, iar la 29 ianuarie 2007 se încheiase deja convenţia de menţinere în vigoare, astfel că instanţa a ajuns la concluzia că nu este elucidat motivul pentru care, la 26 februarie 2007, s-au dat din nou bani inculpatului M.F., singura explicaţie a inculpaţilor B.L. şi B.L.A., fiind aceea că s-au dat bani pentru neactivarea pactului comisoriu.

Instanţa a reţinut că activarea acestui pact se face de drept prin ajungerea la termen după 60 de zile.

Cu privire la inculpatul B.L., instanţa a reţinut că nu a fost de acord niciodată cu încheierea convenţiei, cu plata către A.V.A.S. a penalităţilor, nefiind de acord nici cu darea de mită.

Pentru a da aceşti bani a fost îndemnai forţat, atât de învinuitul G.V., de numitul I.D., cât şi de inculpata B.L.A.

S-a reţinut că acest aspect este din plin dovedit de următoarele aspecte relevate de probele dosarului: prezentarea la sediul A.V.A.S. cu avocaţi, discuţiile contradictorii, discuţiile cu partenerul din Cipru cu care a căzut de acord că nu trebuie să se dea nimic, bănuiala că aceşti bani nu ajung la inculpatul M.F., ci că ar fi o înscenare a iui G.V..

Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul B.L. nu a dorit să dea mita pentru a se face sau nu face ceva, fiind forţat de discuţiile inflexibile ale inculpatului M.F., de influenţa lui I.D. şi a inculpatei B.L.A. să dea în septembrie primii bani pentru a nu se încheia convenţia de menţinere în vigoare cu pact, convenţie ce s-a încheiat.

Din discuţiile cu martorul I.D., cei doi - inculpatul B.L. şi inculpata B.L.A. prin învinuitul G.V. - au înţeles că trebuie să dea bani pentru obţinerea bunăvoinţei inculpatului M.F. tară ca acesta să dea de înţeles vreodată că ar putea să se ia o altă decizie decât cea oficială.

Instanţa a reţinut că inculpatul B.L. a fost trimis în judecată pentru art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - dare de mită pentru neîncheierea convenţiei de menţinere în vigoare cu pactul comisoriu, care nu depindea de inculpatul M.F. iar pentru bani a fost forţat să-i dea în data de 27 februarie 2007 pentru un eventual „ajutor” pe viitor.

Mai mult, deşi soluţia pe viitor era un proces în instanţă (pe care inculpatul B.L. l-a câştigat fără ajutorul inculpatului M.F. care a fost arestat şi cercetat în această cauză) inculpatul B.L. nu a ştiut că „ajutorul” inculpatului M.F. este pentru instanţă, hotărârea lui de a se judeca cu A.V.A.S. fiind deja luată.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că sumele date de inculpatul B.L. prin intermediari nu reprezentau „mită” în adevăratul înţeles al cuvântului, banii au fost daţi după încheierea convenţiei de menţinere în vigoare, după plata celor 214.000 Euro, după încheierea pactului comisoriu, deci în septembrie 2006 şi februarie 2007, cu aceşti bani inculpatul M.F. nu a lăsat să se înţeleagă că va schimba ceva conform atribuţiilor sale de serviciu, deci nu a săvârşit infracţiunea de luare de mită.

În raport de atribuţiile inculpatului M.F., care nu avea în fişa postului încheierea de contracte sau evaluare şi menţinere în vigoare, ci doar putea eventual influenţa soluţia prin opinia sa juridică şi poziţia sa în cadrul A.V.A.S., instanţa reţine că inculpatul M.F., aşa cum rezultă şi din interceptările telefonice, îşi trafica influenţa în principal faţă de învinuitul G.V., apoi la îndemnul martorului I.D. şi G.V. a primit suma de bani pentru a găsi soluţii şi influenţa organele de conducere pentru obţinerea unor condiţii mai avantajoase.

Pe cale de consecinţă, constatând neîndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul M.A. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Constatând, însă îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Tribunalul I-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru aceste fapte.

Astfel, a reţinut Tribunalul, inculpatul a lăsat să se înţeleagă că prin poziţia sa putea influenţa luarea unei hotărâri favorabile inculpatului B.L., respectiv firmei SC G. SA, obţinând soluţii de menţinere în vigoare şi de neactivare a pactului comisoriu.

S-a reţinut că această soluţie era unica adoptată de Comitetul Director al A.V.A.S., în ideea de a nu introduce firmele în faliment şi pentru ca A.V.A.S.-ul să nu devină creditor.

Deşi acest lucru era deja stabilit, inculpatul M.F. a lăsat să se înţeleagă că datorită influenţei poziţiei sale s-a adoptat această măsură, care practic prin apariţia pactului comisoriu era defavorabil inculpatului B.L.

În baza art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe inculpatul M.F. la o pedeapsă care să reprezinte gradul de pericol social al infracţiunii, având în vedere şi scopul pedepsei şi criteriile de individualizare prevăzută de art. 52 C. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În privinţa datelor personale s-a reţinut că inculpatul M.F. nu are antecedente penale, până la această vârstă a avut o activitate profesională prodigioasă, fiind cunoscut ca jurist, fiind considerat apt profesional pentru funcţia de consilier pe probleme juridice.

Tribunalul a apreciat că poziţia acestuia de nemodificare a unui contract deja existent după apariţia unor modificări legislative, a fost poziţia juridică corectă ceea ce a şi dus la admiterea acţiunii SC G. SA împotriva A.V.A.S., cel din urmă fiind obligat a restitui suma de 214.000 Euro.

Faţă de atitudinea anterioară săvârşirii infracţiunii, faţă de faptul că acesta în urma condamnării nu mai poate ocupa o funcţie de înalt funcţionar, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă aproape de minim în condiţiile suspendării sub supraveghere cu obligaţiile ce se impun, este o pedeapsă ce corespunde atât gravităţii faptei, cât şi circumstanţelor personale ale inculpatului.

Cu privire la inculpata B.L.A., instanţa a reţinut că aceasta, determinată de martorul I.D., apoi de fratele său G.V., interesat în firma SC G. SA, a discutat cu inculpatul M.F. personal, telefonic şi ducându-se la biroul acestuia; întâlnirile au avut şi un caracter privat, fiind stabilite de ambii inculpaţi în diferite locuri în afara A.V.A.S. -ului, aceste întâlniri având caracter ascuns (aşa realizându-se şi predarea banilor în cele două rânduri septembrie 2006 şi februarie 2007).

Inculpata B.L.A. de acord cu fratele său, a ascuns faţă de inculpatul B.L. adevăratele probleme ale discuţiilor, lăsând impresia - nereală faţă de inculpatul B.L. că aceasta este singura soluţie, că de inculpatul M.A. depinde rezolvarea problemelor şi că nu va mai exista niciun proces în instanţă, determinându-l pe acesta să dea bani pentru inculpatul M.F.. O parte din bani, inculpata B.L.A. şi i-a însuşit de conivenţă cu G.V.

Pentru că între inculpatul B.L. şi inculpatul M.F. au avut loc divergenţe, singurul intermediar acceptat de inculpatul M.F. a fost inculpata B.L.A., care profitând de faptul că inculpatul B.L. nu putea verifica sumele reale, şi le-a însuşit. Acest aspect a creat suspiciuni inculpatului B.L. care a vrut să fie de faţă, a cerut garanţii în sensul că inculpatul M.F. cunoştea că el este cel ce dădea banii.

Faţă de considerentele de mai sus, constatând că banii au fost daţi de inculpata B.L.A. în două rânduri, pentru ajutorul dat de inculpatul M.F. în sensul influenţării dobândirii unei soluţii favorabile, instanţa a constatat îndeplinite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Văzând infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul M.F. trafic de influenţă - instanţa de fond a constatat că în privinţa inculpatei B.L. nu sunt îndeplinite cerinţele art. 26 raportat la art. 254 C. pen. - în speţă inculpatul M.F. nu avea atribuţii de a modifica, lua, executa o anumită soluţie, ci prin poziţia sa putea influenţa sau a lăsat să se înţeleagă că avea această influenţă.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata B.L.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 raportat la art. 255 C. pen. - complicitate la infracţiunea de dare de mită - aceste 2 infracţiuni neexistând în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului M.F. ca autor.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei şi scopul acesteia.

Pedeapsa a fost motivată de instanţa de fond, prin aceea ca inculpata este la vârstă destul de înaintată, în familia acesteia s-a produs un eveniment nefericit - un copil operat de cancer, nu este cunoscută cu antecedente penale, iar instanţa a mai avut în vedere că inculpata nu a făcut nimic pentru „ea” pentru obţinerea unor avantaje proprii, ci a dorit să-şi ajute fratele, pe G.V. partener cu inculpatul B.L.

Ca atare, instanţa a aplicat acesteia o pedeapsă în condiţiile suspendării sub supraveghere, pe o perioadă de încercare.

Pentru inculpatul B.L. instanţa a reţinut că iniţial nu a fost de acord să dea nici o sumă inculpatului M.F.. A anunţat acest lucru şi pe partenerul său G.V. şi au luat decizia să nu dea nimic.

Văzând că lucrurile se agravează, aşa cum erau înfăţişate de inculpata B.L.A. şi martorul G.V., dublate de notificările din partea A.V.A.S., acesta a fost determinat în două rânduri să predea sume de bani în vederea cumpărării influenţei inculpatului M.F.

Instanţa a reţinut că inculpatul nu a avut reprezentarea cumpărării de influenţă pentru că legea era de partea sa.

Prin manoperele folosite de martorul G.V. şi la insistenţele acestuia, prin intermediul inculpatei B.L.A., B.L.A. a luat hotărârea să dea sumele de bani, neavând certitudinea că aceste sume ajung la „cineva” bănuind că sunt însuşite de inculpata B.L.A. şi fratele său.

Pentru considerentele de mai sus raportat la modalitatea săvârşirii faptei, instanţa a apreciat lipsa pericolului concret pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de dare de mită, dar în raport de infracţiunea săvârşită de inculpatul M.F., s-a apreciat că instanţa de fond că este vorba de o infracţiune de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat calificarea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată din art. 255

C. pen. în art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar pentru această infracţiune a constatat lipsa pericolului social concret.

Astfel, s-a considerat că din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a dorit să cumpere influenţa nimănui, având convingerea că are dreptate ceea ce s-a şi demonstrat prin soluţia obţinută vis a vis de A.V.A.S.: a comunicat partenerilor această situaţie, hotărând de comun acord să nu dea nimic şi doar din cauza insistenţelor inculpatei B.L.A. şi a fratelui acesteia, i s-a creat fals imaginea unui pericol real iminent.

Constatând lipsa pericolului pentru o infracţiune prin aplicarea art. 18 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) pct. 1 C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.L. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 făcând aplicarea art. 91 C. pen., în sensul aplicării unei amenzi administrative.

A fot menţinută măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani confiscate de la inculpaţii M.A. şi B.L.

În sfârşit, prin hotărârea instanţei ele fond a fost respinsă, ca ne fondată, şi cererea formulată de inculpatul M.A., de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii M.A., B.L. şi B.L.A. Apelurile declarate în cauză au fost înaintate de către Tribunal şi înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 12 februarie 2009.

Prin decizia jenată nr. 276 din 23 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, pronunţându-se asupra apelurilor deduse judecăţii, a decis după cum urmează:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, a desfiinţat sentinţa penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, procedând la rejudecarea cauza în fond în sensul pronunţării următoarei soluţii:

1. A condamnat pe inculpatul M.A., în baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Totodată, a condamnat pe inculpatul M.A., în baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. c) C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi anume de consilier juridic şi, respectiv, consilier în cadrul A.V.A.S.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 litera e C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi anume de consilier juridic şi, respectiv, consilier m cadrul A.V.A.S.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 01 martie 2007, la 12 noiembrie 2007.

A confiscat de la inculpatul M.A., în baza art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, suma de 10 000 Euro, care a făcut obiectul luării de mită,

2. De asemenea, a condamnat pe inculpatul B.S., în baza art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 86 C. pen. şi art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de şase luni închisoare pe un termen de încercare de 5 ani şi şase luni.

În baza art. 71 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 01 martie 2007 la 08 iunie 2007. Conform art. 86¹ C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere;

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia 1 penală (o dată la două luni);

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A stabilit ca datele prevăzute la literele b), c) şi d) să se comunice judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia 1 penală.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 C. pen. şi art. 86¹ C. pen.

3. Prin aceeaşi hotărâre, a condamnat pe inculpata B.L.A., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, făcând aplicarea art. 71 C. pen. în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Totodată a condamnat pe inculpata B.L.A., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 C. pen., raportat Ia art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de nulă. făcând aplicarea art. 71 C. pen. în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

De asemenea, a condamnat pe inculpata B.L.A., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luarea de mită, făcând aplicarea art. 71 C. pen., în sensul interzicerii pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpata B.L.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicând inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 86 C. pen. şi art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 01 martie 2007, la 20 septembrie 2007. Conform art. 86¹ C. pen. pe durata termenului de încercare, a dispus ca cea condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (o dată la două luni);

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi sa justifice schimbarea locului de muncă:

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A stabilit ca datele prevăzute la literele b), e) şi d) să se comunice judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86 C. pen. şi art. 86¹ C. pen. A menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani pentru inculpaţii M.A. şi B.L.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 8000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

II. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelurile declarate de inculpaţii M.A. B.L., şi B.L.A. împotriva sentinţei penale nr. (436/1 din 1 decembrie 2008 a Tribunalului. Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 192 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat apelant la câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii M.A., B.S. şi B.L..

Prin decizia penală nr. 491/R/ din10 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, admiţându-se recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii M.A., B.S. şi B.L. împotriva deciziei penale nr. 276 şi 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost casată această decizie şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, cheltuielile judiciare fiind lăsate în sarcina statului.

În considerentele deciziei pronunţate de instanţa de recurs s-a precizat în esenţă că motivul de casare a deciziei pronunţată de instanţa de prim control judiciar este cel prevăzut de art. 385 pct. 9 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia), a cărui incidenţă este atrasă de împrejurarea că motivarea deciziei recurate, cu excepţia câtorva paragrafe de consideraţii cu caracter general sau preluate clin rechizitoriu, reprezintă copia fidelă a motivelor de apel ale parchetului, pe care chiar dacă instanţa de apel a înţeles să şi le însuşească, era obligată să le cenzureze, procedând la un examen propriu şi obiectiv al mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei şi să răspundă detaliat criticilor formulate atât în scris, cât şi oral de către inculpaţi.

Preluând întocmai motivele de apel ale parchetului, în concepţia instanţei supreme, instanţa de apel a încălcat exigenţele paragrafului 3 al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care reprezintă aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil, garantat de paragraful 1 al aceluiaşi articol şi care implică obligaţia instanţei de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor şi cererilor părţilor şi de a indica cu suficientă claritate motivele pe care se bazează soluţia adoptată, deoarece numai în acest mod un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de lege (cauza H. c. Greciei).

Ca atare, reproşând instanţei de apei faptul că nu a dat o motivare proprie soluţiei adoptate, nu a analizat în concret mijloacele de probă avute în vedere la pronunţarea soluţiilor de condamnare a inculpaţilor şi a omis a se pronunţa asupra unor apărări formulate de aceştia, vizând pronunţarea unor soluţii de achitare, instanţa supremă a admis recursurile deduse judecăţii, a casat decizia penală recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, cu recomandarea către instanţa de apel, ca la rejudecarea apelurilor declarate în cauză să aibă în vedere şi celelalte critici invocate cu litigiu de motive de recurs, urmând a ie analiza şi a răspunde acestora prin hotărârea pe care o va pronunţa.

După casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia 1 penală la data de 20 septembrie 2011.

Prin decizia penală 22 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia 1 penală a dispus următoarele:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 1436 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. 14125/3/2007

A desfiinţat sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând: 1.1. în temeiul art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art.,64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.A. perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 12 noiembrie 2007.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul M.A. a sumei de 40.000 dolar S.U.A., dobândită de acesta prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menţinut, în limita sumelor supuse confiscării speciale, măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele din 12 aprilie 2007, 13 aprilie 2007 şi 17 aprilie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţionala Anticorupţie asupra sumelor de bani indisponibilizate de la inculpatul M.A., precum şi măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului marca B. proprietatea aceluiaşi inculpat.

1.2. În temeiul art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de şase luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi şase luni, calculat conform art. 86 C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele prevăzute la literele b), c) şi d) se comunică judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti - Secţia 1 Penală

S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 C. pen. şi art. 86¹ C. pen. referitoare la revocarea, respectiv anularea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-au suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 08 iunie 2007.

1.3, În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata B.L.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe aceeaşi inculpată, ia pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luarea de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, astfel încât aceasta va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.L. pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86 C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cea condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la literele b), c) şi d) se comunică judecătorului desemnat cu supravegherea din cadrul Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86 C. pen. şi art. 86¹ C. pen., referitoare la revocarea, respectiv anularea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-au suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B.L.A. perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 28 februarie 2007 la 20 septembrie 2007.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpata B.L.A. a sumei de 10.848 Euro, reprezentând diferenţa dintre suma de 26.000 Euro ce a fost dată cu titlu de mită de către inculpatul B.L. şi suma de 20.000 dolar S.U.A. remisă şi primită efectiv de către inculpatul M.A.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa D.N.A. din 18 aprilie 2007 în privinţa inculpatei B.L.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, în fond.

II. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.A. B.S. şi B.L. împotriva sentinţei penale nr. 1436 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Pentru a Pronunţa această hotărâre Curtea, procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi în faza judecăţii, a constatai că analiza coroborată a acestuia evidenţiază dincolo de orice dubiu că cei trei inculpaţi se fac vinovaţi, în esenţă, de aceea că:

- Inculpatul M.A. - în calitate de consilier în cadrul A.V.A.S., în cursul anului 2006 a pretins suma de 40.000 Euro de la numitul G.V., iar în ziua de 11 septembrie 2006, a primit suma de 20.000 dolar S.U.A. prin intermediul complicei B.L.A., lăsând să se creadă că prin folosirea funcţiei sale are influenţă asupra funcţionarilor din cadrul A.V.A.S., abilitaţi să aprobe încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA; ulterior, la data de 27 februarie 2007, în calitate de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., a primit suma de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A. pentru soluţionarea favorabilă in beneficiul reprezentanţilor SC G. SA (B.L. şi G.V.) a problemei litigioase apărute ca urmare a neplăţii de către aceştia a penalităţilor în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privitoare la efectuarea investiţiilor de mediu), precum şi pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA;

- Inculpatul B.S. - la data de 27 februarie 2007, a dat inculpatei B.L. suma de 26.000 Euro, pentru ca aceasta să o remită cu titlu de mită coinculpatului M.A.. în scopul soluţionării favorabile a problemei litigioase apărute ca urmare a neplăţii către A.V.A.S. a penalităţilor în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privitoare ia efectuarea investiţiilor de mediu), precum şi pentru efectuarea de că (re acesta din urmă a demersurilor necesare in vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA S.A.;

- Inculpata B.L. - la data de 11 septembrie 2006, i-a înlesnit şi La ajutat pe numitul G.V. să dea suina de 20.000 dolar S.U.A. coinculpatului M.A. pentru cumpărarea influenţei pe care acesta din urmă a lăsat să se creadă că o are asupra funcţionarilor din cadrul A.V.A.S., abilitaţi să aprobe încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, iar la data de 27 februarie 2007, a înlesnit şi a ajutat pe inculpatul B.L. să dea eu titlu de mită suma de 26.000 Euro coinculpatului M.A., în scopul soluţionării favorabile a problemei litigioase apărute ca urmare a neplăţii către A.V.A.S. a penalităţilor în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privitoare la efectuarea investiţiilor de mediu), precum şi pentru efectuarea de către acesta din urmă a demersurilor necesare în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA S.A., in acest context facilitând totodată şi inculpatului M.F. primirea cu titlu de mită a sumei de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., în scopul anterior menţionat.

S-a arătat că probatoriul strâns în cauză relevă că împrejurările de fapt care au prilejuit desfăşurarea activităţilor infracţionale anterior menţionate au fost următoarele:

La data de 13 septembrie 2002, între Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (reorganizată ulterior, conform art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 11/2004, privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi. apoi denumită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului), în calitate de vânzător şi SC I.P. SA, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 24/2002, conform căruia cumpărătorul a achiziţionat un număr, de 5.821.748 acţiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON/acţiune, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al SC G. SA, pentru care cumpărătorul urma să plătească preţul de 4,715.615,88 RON (filele 207-221 vol. I dosar urmărire penală, 39-53 vol. II1 dosar urmărire penală., 1-15 vol. IV dosar urmărire penală. şi 23-42 vol. II dosar fond).

În temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a preluat drepturile, obligaţiile şi atribuţiile Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, stabilite prin actele normative în vigoare in domeniul privatizării, iar potrivit art.5 lit. e) din acelaşi act normativ, A.V.A.S., între alte atribuţii, o are şi pe aceea de a monitoriza modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 306/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 16 iunie 2004, SC I.P. SA a cesionat toate acţiunile deţinute la SC G. SA, către numiţii M.V. şi G.V., pentru suma de 500.000 dolar S.U.A., cedentul obligându-se la efectuarea demersurilor necesare pentru obţinerea acordului A.V.A.S. în vederea încheierii unui act adiţional având ca obiect realizarea unei novaţii cu schimbare de debitor (filele 16-17 vol. IV dosar urmărire penală).

Ulterior la data de 22 aprilie 2005. reprezentantul A.V.A.S., vicepreşedintele L.N.C. şi administratorul SC I.P. SA., în considerarea notei aprobată prin Hotărârea nr. 5 din 21 aprilie 2005 a Colegiului director al A.V.A.S., au semnat o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, conform art. 3 din această convenţie, firma cumpărătoare a acţiunilor SC G. SA Buzău, obligându-se să plătească toate sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului iniţial şi penalităţile aferente, în termen de 60 zile de la data încheierii convenţiei (filele 222-223 vol. I dosar urmărire penală., 18-19 vol. IV dosar urmărire penală. şi 43-44 vol. II d.f).

După încheierea convenţiei de menţinere în vigoare intervenită la data de 22 aprilie 2005, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 a fost modificat prin încheierea a trei acte adiţionale, după cum urmează:

- actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor, conform căreia, noul debitor m contractul de privatizare a SC G. SA Buzău a devenit numitul G.V., care s-a obligat să preia toate drepturile şi obligaţiile contractuale ale debitorului iniţial, SC I.P. SA (filele 224-227 vol. I dosar urmărire penală, 34-37 vol. IV dosar urmărire penală şi 45-49 vol. II dosar fond);

- actul adiţional nr. 2 semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei delegaţii imperfecte, astfel încât, alături de G.V., în calitate de delegant, a devenit cumpărător şi SC H.E. SRL, în calitate de delegat, urmând ea cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în contractul de privatizare (filele 240-241 vol. i dosar urmărire penală., 55-56 vol. IV dosar urmărire penală şi 61-62 vol. II d.f);

- actul adiţional nr. 3 din 25 octombrie 2005, încheiat între A.V.A.S. şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL,. potrivit căruia, sa realizat codificarea unor clauze contractuale, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea investiţiilor de mediu (filele 242-244 vol. I dosar urmărire penală., 71-73 vol. IV dosar urmărire penală. şi 63-65 vol. II dosar fond).

Potrivit informaţiilor înregistrate în baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, la data de 24 februarie 2007, acţionarii majoritari la SC G. SA Buzău erau G.V. (cu 16,713% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei) şi SC H.E. SRL (cu 77,983% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei) (filele 1-6 vol. III dosar urmărire penală.), iar acţionarii acestei din urmă societăţi comerciale erau R.I.E.L. şi B.L., care deţineau 95% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei şi, respectiv 5% Vilele 7-11 vol. III dosar urmărire penală.).

După realizarea delegaţiei imperfecte conform actului adiţional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul iniţial de privatizare a SC. SC G. SA S.A. Buzău, cei doi cumpărători, G.V. şi SC H.E. SRL nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin actele adiţionale nr. 1 şi nr. 2 la contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, referitoare la realizarea investiţiilor de retehnologizare a firmei achiziţionate de la A.V.A.S. (în sumă de 4 milioane Euro) şi nici cele privind efectuarea investiţiilor de mediu (în cuantum de 657.000 Euro). Mai mult decât atât, în cursul aceleiaşi perioade, s-a produs şi o depreciere a valorii nominale a acţiunilor SC. SC G. SA S.A. Buzău, cu consecinţa micşorării garanţiei constituite în favoarea A.V.A.S., aspect ce rezultă din adresa A.V.A.S. nr. VP4/469 din 08 februarie 2006 cu referire la adresa nr. VP4/4995 din 02 decembrie 2005 (fila 257 vol. I dosar urmărire penală. şi 78 vol. II d.f).

Ca atare, la începutul anului 2006, pentru a putea să-şi menţină în continuare calitatea de acţionari la SC G. SA Buzău, cumpărătorii acestei firme s-au văzut puşi în situaţia de a trebui să facă demersuri pe lângă reprezentaţii A.V.A.S.

În vederea rezolvării problemelor ivite în legătură cu neefectuarea celor două tipuri de investiţii şi neachitarea penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, precum şi cu acoperire;! corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul A.V.A.S. pentru garantarea de către cumpărătorii acţiunilor de la SC G. SA Buzău, a îndeplinirii obligaţiilor decurgând din contractul de privatizare, în legătură eu investiţiile de retehnologizare. De asemenea, întrucât pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate în raport cu A.V.A.S., contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 ale SC G. SA Buzău se afla in situaţia de a fi în orice moment desfiinţat, ca urmare a acţionării pactelor comisorii prevăzute în chiar cuprinsul său, era necesară şi încheierea unei noi convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.

S-a arătat că toate aceste probleme apărute în derularea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău se regăsesc menţionate, atât în raportul de constatare întocmit în prezenta cauză de către Serviciul de specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (filele 337-380 vol. IV dosar urmărire penală.), cât şi în declaraţiile martorilor I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. şi 243-246 vol. I dosar fond) P.C.A. (filele 298-306 vol. II dosar urmărire penală. şi 120-122 vol. II dosar fond) şi P.M.M. (filele 313-328 vol. II dosar urmărire penală şi 128-130 vol. II d.f).

Încă din luna iunie 2005, numitul G.V. a intrat în relaţii contractuale cu SC P.C.G. SRL, în vederea primirii de consultanţă pentru preluarea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, persoana cu care a discutat toate aspectele legate de obiectul celor două contracte de consultanţă fiind martorul I.D., care în temeiul acestor convenţii s-a obligat să efectueze demersurile necesare la A.V.A.S. pentru finalizarea procedurilor de preluare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău de către G.V., să obţină decizia Consiliului Concurenţei privind concentrarea economică realizată de G.V., prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni la SC G. SA precum şi, să obţină autorizarea Agenţiei Fondului de Mediu pentru primirea unor fonduri nerambursabile în vederea realizării unui procent de 30% din obligaţiile de mediu asumate prin respectivul contract.

În vara anului 2005, în cadrul demersurilor efectuate în virtutea obligaţiilor contractuale asumate prin prestarea activităţii de consiliere, martorul I.D. a avut, o discuţie cu vicepreşedintele A.V.A.S., responsabil cu coordonarea activităţii Direcţiei Generale de Monitorizare Postprivatizare, martorul L.N.C., care i-a comunicat faptul că de soluţionarea tuturor problemelor legate de reglementarea situaţiei SC G. SA Buzău, se va ocupa, din partea A.V.A.S., consilierul său personal, inculpatul M.A., discuţie confirmată atât de martorul I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. şi 243-246 vol. I d.f), cât şi de vicepreşedintele A.V.A.S., martorul L.N.C. (filele 280-288 vol. II dosar urmărire penală şi 168-171 vol. II d.f).

Drept urmare, ulterior, toate problemele legate de preluarea contractului de privatizare de către cumpărătorii G.V. şi SC M.E. SRL au fost discutate de către martorul I.D. cu consilierul vicepreşedintelui L.N.C., inculpatul M.A.

Astfel cum rezultă din declaraţiile martorului I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. şi 243-246 vol. I d.f), coroborate cu declaraţiile martorilor L.N.C. (filele 280-288 vol. II dosar urmărire penală şi 168-171 vol. II dosar fond) şi P.C.A. (filele 298-306 vol. II dosar urmărire penală şi 120-122 vol. II d.f), acesta a realizat în perioada Începutul anului 2005-iunie/iulie 2006 intermedierea relaţiilor dintre inculpatul M.A. pe de o parte şi inculpaţii B.L. şi B.L. şi numitul G.V., pe de altă parte. În acest sens, martorul I.D. a participat, uneori alături de debitorii din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, iar alteori în calitate de mandatar al acestora, Ia discuţiile purtate cu inculpatul M.A., despre soluţionarea în mod favorabil celor cărora ie asigura consiliere, a unor situaţii vizând nerespectarea de către, inculpaţi a obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare, a organizat întâlniri între inculpatul M.A. şi cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, participând chiar la unele dintre ele, a transmis oferte de bani din partea acţionarilor SC G. SA Buzău inculpatului M.A., iar, în mod corelativ, din partea celui din urmă, a transmis reprezentanţilor SC G. SA, pretinderi sau acceptări ale unor oferte de bani, pentru facilitarea rezolvării favorabile a unor probleme litigioase ivite.

Susţinerile martorului I.D. referitor la împrejurarea că o anumită perioadă de timp, a asigurat, în mod exclusiv, legătura între inculpatul M.A., în calitate de consilier al A.V.A.S. şi numitul G.V. sau sora acestuia, inculpata B.L.A., sunt confirmate şi de notele de redare a unor convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate în baza unor mandate emise în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, respectiv cele purtate de inculpata B.L.A. şi martorul I.D., Ia datele de 13 iunie 2006, ora 12:55 (fila 132 vol. II dosar urmărire penală.), 13 iunie 2006, ora 13:17 (fila 133 vol. II dosar urmărire penală.), 04 iulie 2006, ora 08:21 (fila 140 vol. II dosar urmărire penală.) şi 04 iulie 2006, ora 08:42 (fila 141 vol. II dosar urmărire penală.), precum şi cele purtate între învinuitul G.V. şi inculpata B.L.A., la datele de 26 iunie 2006, ora 14:39 (fila 134-135 vol. II dosar urmărire penală.), 27 iunie 2006, ora 12:51 (filele 136-137 vol. II dosar urmărire penală.), 03 iulie 2006, ora 11:23 (fila 138-139 vol. II dosar urmărire penală.) (una dintre replicile învinuitului G.V., pe fondul discuţiei privitoare la remiterea unor sume de bani către inculpatul M.A., a fost „Prin I. se face şi gata! Eu lui I. îi spun. eu cu I. n-am de ce mă teme. Eu cu dânsul vorbesc şi-aşa.”), 05 iulie 2006, ora 10:40 (fila 144-145 vol. II dosar urmărire penală.), 01 august 2006, ora 10:27 (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.), 11 septembrie 2006, ora 16:24 (fila 157 vol. II dosar urmărire penală.) şi 11 septembrie 2006, ora 17:04 (fila 158 vol. II dosar urmărire penală.).

Cam din vara anului 2006, rolul martorului I.D., de intermediar între inculpatul M.A., ca reprezentant al A.V.A.S. şi acţionarii SC G. SA Buzău a fost diminuat, datorită fapt ui că inculpata B.L.A. a început ea însăşi să discute în mod direct cu inculpatul M.A.

Această împrejurare rezultă cu claritate din declaraţiile martorului I.D. coroborate cu nota de redare a convorbirii telefonice purtată la data de 01 august 2006, ora 10:27 de către inculpata B.L.A. cu fratele său G.V., context în care inculpata, pe fondul abordării subiectului referitor la creşterea sumei cerute de inculpatul M.A., cu titlu de mită. a comunicat interlocutorului, că M.A. doreşte să primească banii în mod direct şi nu prin intermediul martorului I.D. (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.). Aceleaşi împrejurări rezultă şi din conţinutul convorbirii telefonice purtată la data de 11 septembrie 2006, ora 17:04 de B.L.A. şi G.V. (fila 158 vol. II dosar urmărire penală.), conform căreia cea dintâi confirmă susţinerile martorului I.D., în sensul că, începând cu sfârşitul lunii iulie 2006, a încetat să mai participe la realizarea legăturii dintre acţionarii SC G. SA Buzău şi inculpatul M.A..

În perioada in care a ocupat funcţia de consilier al vicepreşedintelui A.V.A.S. L.N.C. (aprilie 2005 - ianuarie 2007), conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.V.A.S., atribuţiile de serviciu ale inculpatului M.A. au constat, în esenţă, în executarea dispoziţiilor vicepreşedintelui şi colaborarea, în vederea îndeplinirii sarcinilor încredinţate, cu directorii generali, cu directorii şi cu conducerea celorlalte compartimente din cadrul A.V.A.S. (filele 118-206 vol. IV dosar urmărire penală.).

În fapt, astfel cum rezultă din înscrisul sus-menţionat, dar şi din depoziţiile martorilor L.N.C. (filele 280-288 vol.11 dosar urmărire penală. şi 168-171 vol. II d.f), F.D. (filele 253-258 vol. II dosar urmărire penală. şi 123-125 vol. II dosar fond), A.E. (filele 260-268 vol. II dosar urmărire penală. şi 131-133 vol. II dosar fond) şi G.D. (filele 308-311 vol. II dosar urmărire penală. şi 1126-127 vol. II d.f), inculpatul M.F. coordona activitatea departamentelor aflate în subordinea vicepreşedintelui L.N.C., între care şi cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare; de asemenea inculpatul M.F. participa în calitate de invitat la şedinţele Colegiului director, unde îşi exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului, încercând uneori, deşi în calitate de invitat nu avea drept de vot, ca prin expunerea de argumente să influenţeze pe unii membrii ai colegiului cu privire la luarea unor hotărâri de admitere sau de respingere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor acte în numele A.V.A.S. şi participa împreună cu sau în numele vicepreşedintelui L.N.C. la diferite întâlniri cu cumpărătorii de acţiuni la firmele privatizate şi cu avocaţii acestora.

Totodată, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor F.D. (filele 253-258 vol. II dosar urmărire penală. şi 123-125 vol. II d.f), L.N.C. (filele 280-288 vol. II dosar urmărire penală. şi 168-171 vol. II dosar fond), I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. şi 243-246 vol. I dosar fond), şi cum însuşi inculpatul M.A. confirmă. între el şi şeful său direct, vicepreşedintele A.V.A.S., L.N.C., exista o relaţie profesională şi personală foarte bună, care era de notorietate în cadrul A.V.A.S., împrejurare care, în mod evident, i-a permis inculpatului M.A. a-şi exercita influenţa asupra funcţionarilor din cadrul A.V.A.S., care erau abilitaţi să întocmească acte în cadrul procedurii de monitorizare postprivatizare a contractelor, între care şi cel privitor la SC G. SA Buzău. În acest sens, convorbirea telefonică interceptată şi înregistrată în temeiul unui mandat emis conform ait.21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, purtată de inculpata B.L.A. cu martorul I.D., la 13 iunie 2006, ora 12:55 (fila 132 vol. II dosar urmărire penală.), pune în evidenţă faptul că orice întâlnire cu vreun funcţionar din cadrul A.V.A.S. implicat în redactarea şi semnarea actelor eu SC G. SA Buzău, se făcea numai după înştiinţarea inculpatului M.A., martorul precizând în acest sens că eu nu mă întâlnii niciodată cu el (cu martorul P.C.A. expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare) fără să ştie şi A.

De altfel, este de netăgăduit împrejurarea că înşişi cumpărătorii de influenţă, inculpata B.L.A. şi fratele acesteia, G.V., aveau cunoştinţă despre posibilităţile reale ale inculpatului M.A., de a-şi trafica influenţa pe lângă funcţionarii abilitaţi din cadrul A.V.A.S., aspect ce reiese din discuţia telefonică purtată de către B.L. şi G.V. la data de 13 februarie 2007. ora 18:59 (filele 163-165 dosar urmărire penală.), în contextul căreia interlocutorii au afirmat că trebuie să ne onoram obligaţiile” „cu atât mai mult ea de dânsul (n.n. de inculpatul M.A., care la data convorbirii avea funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul A.V.A.S.) depinde amu şi mai mult decât o depinăscut”, această referire fiind în sensul că în acel moment inculpatul, în virtutea prerogativelor funcţiei deţinute, avea posibilitatea să decidă personal cu privire la rezolvarea favorabilă a problemelor ce suscitau interesul acţionarilor SC G. SA S,A. Buzău şi nu doar să exercite acte de traficare a influenţei sale faţă de funcţionarii abilitaţi din cadrul A.V.A.S., cum făcuse anterior.

Împrejurarea că inculpatul M.F.A. s-a ocupat în mod direct de coordonarea discuţiilor în vederea soluţionării problemelor rezultate din neîndeplinirea de către SC G. SA Buzău a obligaţiilor contractuale asumate .şi de organizarea negocierilor dintre cumpărătorii acţiunilor firmei anterior menţionate şi A.V.A.S., este confirmată şi prin depoziţiile martorului P.C.A. (expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare), care a precizat că, în situaţia în care era necesară o opinie juridică cu privire la încheierea unor acte legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău, directorul direcţiei în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea era convocat de către inculpatul M.A. pentru a clarifica din punct de vedere juridic anumite situaţii ivite în referire la întocmirea unor acte (filele 298-306 vol. II dosar urmărire penală şi 120-122 vol. II d.f). Totodată, martorul a mai arătat că, deoarece uneori s-a întâmplat ca, directorul direcţiei în care îşi desfăşura activitatea să îl desemneze chiar pe el să participe la asemenea discuţii, in vara-toamna anului 2006, a cunoscut-o în biroul consilierului M.A., şi pe inculpata B.L.A., căreia, la solicitarea inculpatului M.F., i-a prezentat punctul de vedere ai direcţiei sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 Euro, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu. De asemenea, martorul în discuţie a mai susţinut că în aceeaşi perioadă, a fost convocat şi cu alte ocazii de către inculpatul M.A. în biroul său, pentru a prezenta argumentele juridice în temeiul cărora Direcţia Asistenţă Juridică Postprivatizare îşi fundamenta punctul de vedere, potrivit căruia plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.000 Euro, trebuia făcută, conform prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum fuseseră modificate începând cu data de 22 iulie 2005, în contul A.V.A.S. şi nu putea fi considerată ea valabilă o piaţă efectuată în contul societăţii privatizate, SC G. SA Buzău, întemeiată pe dispoziţiile legii anterioare.

Faptul că inculpatul M.A. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpaţii B.L. şi B.LA.. şi cu numitul G.V., pentru a discuta problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a SC G. SA Buzău, rezultă şi din declaraţiile martorei G.D. (filele 308-311 vol. II dosar urmărire penală şi 126-127 vol. II dosar fond), aceste întâlniri fiind de asemenea asumate prin depoziţiile lor şi de către inculpaţii M.A., B.L. şi B.L. (filele 68-85, 134-145 şi 175-195 vol. II dosar urmărire penală. respectiv 55-57 şi 58-61 vol. I dosar fond).

Acelaşi aspect reiese, în mod direct sau indirect, şi din unele discuţii telefonice, purtate în perioada iunie - septembrie 2006 (interceptate şi înregistrate în temeiul unui mandat emis de instanţa competentă în conformitate cu prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991), în acest sens, fiind relevante convorbirile care au avut loc între inculpatul M.A. şi inculpata B.L.A. la datele din 01 august 2006, ora 11:07 (fila 148 vol. II dosar urmărire penală.) şi 11 septembrie 2006, ora 16:20 (fila 155 vol. II dosar urmărire penală.) precum, şi discuţiile purtate de inculpata B.L.A. cu inculpatul B.L., la 11 septembrie 2006, ora 15:14 (filele 153-154 vol. II dosar urmărire penală.), cu numitul G.V., la 26 iunie 2006, ora 14:39 (filele 134-135 vol. II dosar urmărire penală.), 27 iunie 2006, ora 12:51 (filele 136-137 vol. II dosar urmărire penală.), 03 iulie 2006, ora 11:23 (filele 138-139 vol. II dosar urmărire penală.), 01 august 2006, ora 10:27 (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.), 11 septembrie 2006, ora 13:11 (fila 150 vol. II dosar urmărire penală.), 05 iulie 2006, ora 10:40 (filele 144-145 vol. II dosar urmărire penală.) şi cu martorul I.D., la 04 iulie 2006, ora 08:21 (fila 140 vol. II dosar urmărire penală).

Probatoriul administrat în cauză relevă incontestabil împrejurarea că în cursul verii şi toamnei anului 2006, în contextul discuţiilor referitoare la problemele ce urmau să fie rezolvate Ia nivelul A.V.A.S. şi care derivau din nerespectarea de către acţionarii SC G. SA Buzău a termenelor contractuale stabilite pentru îndeplinirea unor obligaţii in perioada de monitorizare postprivatizare, inculpatul M.A., a exercitat mai multe acte de pretindere de ia acţionarii SC G. SA Buzău, a unor sume de bani, ale căror cuantumuri s-au modificat în timp, în sensul creşterii lor, respectivele sume care au fost negociate prin intermediul martorului I.D., fiind cerute, în schimbul promisiunii că va rezolva una sau mai multe dintre situaţiile litigioase cu care se confrunta SC G. SA Buzău şi care, la vremea respectivă, puteau să conducă la aplicarea pactelor comisorii prevăzute în contractul de privatizare şi, pe cale de consecinţă, la desfiinţarea contractului.

Astfel, din probatoriul strâns în cauză se deduce că Ia începutul verii anului 2006, discuţiile contradictorii dintre debitorii din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău şi inculpatul M.A. erau legate de problema plăţii penalităţilor stabilite pentru neefectuarea de către acţionarii de Ia SC G. SA Buzău a investiţiilor de mediu, în sumă de 214.000 Euro, chestiune asupra căreia părţile aveau opinii divergente, în sensul că reprezentanţii A.V.A.S. susţineau că, întrucât aceste penalităţi nu fuseseră achitate până la data de 22 iulie 2005 când a intrat în vigoare O.G. nr. 27/2005 care a modificat şi completat O.G. nr. 25/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2002, plata lor nu mai putea fi efectuată în conturile societăţii debitoare SC G. SA Buzău, ci era datorată A.V.A.S., pe când cumpărătorii SC G. SA Buzău pretindeau că dimpotrivă data acestor penalităţi trebuia făcută. în conformitate cu normele reale anterioare (art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2002). în conturile societăţii privatizate.

Pentru ilustrarea acestei chestiuni litigioase apărută între părţile din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău sunt elocvente adresele prin care s-a comunicat cumpărătorului SC H.E. SRL obligaţia de plată către A.V.A.S., în conformitate cu art. 1 pct. 11 din O.G. nr. 27/2005, a unor penalităţi în sumă de 214.000 Euro, datorate pentru nerealizarea investiţiilor de mediu, precum şi răspunsul debitorului SC H.E. SRL la adresa A.V.A.S. nr. VP4/5126 din 13 decembrie 2005, înregistrat la destinatar la data de 23 ianuarie 2006, conform căruia creditorul obligaţiei de plată a penalităţilor datorate pentru nerealizare investiţiilor de mediu este, în opinia sa, SC G. SA Buzău, refuzându-se ca atare plata acestor penalităţi în conturile A.V.A.S. (fila 256 vol. I dosar urmărire penală. şi 77 vol. l dosar fond)

Totodată., sub acest aspect, au fost apreciate relevante şi declaraţiile martorului I.D. referitoare la discuţiile contradictorii purtate între reprezentanţii părţilor din contractul de privatizare a SC G. SA Buzău pe tema identităţii beneficiarului sumelor datorate cu titlu de penalităţi ca urmare a nerealizării investiţiilor de mediu care se coroborează şi cu depoziţiile martorului P.C.A., care a arătat că a fost chemat în mai multe rânduri în perioada respectivă, în biroul inculpatului M.F. pentru a prezenta punctul de vedere al direcţiei sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 Euro, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, iar în una dintre aceste ocazii, explicaţiile solicitate de către inculpatul M.A. au fost. de fapt, oferite inculpatei B.L. care se afla în această încăpere. Acelaşi martor a mai precizat că în perioada respectivă, cu ocazia unei întâlniri care a avut loc la benzinăria A., situată vis-a-vis de sediul A.V.A.S., a reluat această temă de discuţie, de această dată, în prezenţa inculpaţilor B.L., B.L.S. şi a avocatei SC H.E. SRL, L.A.M., arătând că aceste penalităţi urmau să fie plătite, conform legislaţiei în vigoare la momentul efectuării plăţii, in contul A.V.A.S., începând cu data de 22 iulie 2005, neputând ti considerată, ca valabilă, o plată tăcuta n contul SC G. SA Buzău.

De altfel, toţi cei trei inculpaţi judecaţi în prezenta cauză au recunoscut în declaraţiile date pe parcursul procesului penal existenţa acestor puncte de vedere divergente ale părţilor din contractul de privatizare a SC G. SA cu privire la beneficiarul sumelor datorate cu titlu de penalităţi pentru nerealizarea investiţiilor de mediu (filele 68-70, 134-145 şi 175-195 vol. I, 163-166, 168-171 şi 234-239 vol. I dosar fond şi 179,180 şi 181 din primul dosar de apel).

Tocmai existenţa acestei probleme litigioase izvorâtă din nerespectarea de către cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău a unor clauze din contractul de privatizare a acestei societăţi, privitoare ia nerealizarea investiţiilor de mediu în termenele asumate prin acest contract şi care putea conduce în orice moment la desfiinţarea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău prin simpla activare de către A.V.A.S. a pactului comisoriu expres stipulat în acest sens în contract, a prilejuit inculpatului M.A. contextul prielnic pentru a promite debitorilor din contractul de privatizare că în schimbul unor sume de bani, în virtutea poziţiei privilegiate pe care o ocupă în cadrul A.V.A.S., va găsit la nivelul acestei instituţii o rezolvare favorabilă acestei chestiuni asupra căreia părţile aveau puncte de vedere neconcordante.

Din notele de redare a unor convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate în temeiul unui mandat emis conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, aliate la dosarul cauzei rezultă că soluţia găsită de inculpatul M.A. pentru rezolvarea problemelor apărute ca urmare a neîndeplinirii unor clauze din contractul de privatizare în discuţie, a constat în facilitarea obţinerii de către cumpărătorii de influenţă a unei convenţii prin care A.V.A.S. să statueze ca menţine în vigoare contractul de privatizare al SC G. SA Buzău.

Astfel, în cadrul convorbirilor telefonice din 01 august 2006, ora 10:27 (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.) şi din 10 octombrie 2006, ora 08:55 (fila 159 vol. II dosar urmărire penală.), purtate între inculpata B.L.A. şi fratele său G.V., cea dintâi, pe fondul unor referiri cu privire la mărirea sumei pretinse de către inculpatul M.A. pentru traficarea influenţei sale, în scopul anterior menţionat, i-a comunicat interlocutorului că a primit asigurări în sensul că,. vor vedea documentul, ea totul va fi în ordine” şi ca, a spus n.n. M.A. că totul e in regulă”.

Declaraţiile martorului J.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. şi 243-246 vol. I dosar fond), evidenţiază desfăşurarea unor veritabile negocieri între inculpatul M.A., pe de o parte şi numitul G.V. şi inculpata B.L.A., pe de altă parte, cu privire la folosul material pretins de către cel dintâi pentru traficarea influenţei sale faţă de funcţionarii abilitaţi din cadrul A.V.A.S., în scopul obţinerii acordului acestora pentru încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău. .Astfel, potrivit susţinerilor acestui martor, iniţial, inculpatul M.A. i-a solicitat să transmită inculpatei B.L. şi, în mod implicit, şi numitului C.V., că doreşte o sumă cuprinsă între 10.000 şi 15.000 Euro, pentru a influenţa pe funcţionarii clin cadrul A.V.A.S. care erau abilitaţi să ia o decizie în ceea ce priveşte neplata penalităţilor datorate de către cumpărătorii SC G. SA Buzău, solicitare pe care a transmis-o inculpatei B.L., aceasta din urmă afirmând că se va consulta şi cu reprezentanţii SC H.E. SRL. pentru a vedea dacă îi puteau da iui M.F. suma pretinsă.

Acelaşi martor a mai precizat că după doar câteva zile, într-o nouă discuţie avută cu inculpatul M.A., acesta i-a spus că. după ce a mai analizat problema, s-a decis cu privire la o altă sumă, respectiv 20.000 Euro, care ar reprezenta 10% din valoarea penalităţilor care trebuiau plătite, şi de această dată inculpatei B.L.A., afirmând, esenţa, ca va analiza aceasta noua prevedere avansată de inculpatul M.F.

Totodată, martorul I.D. a mai arătat că o perioadă de câteva săptămâni după aceste discuţii, nu a mai fost ţinut la curent nici de către inculpata B.L.A. şi nici de către inculpatul M.A., cu privire la stadiul discuţiilor referitoare la suma care trebuia dată acestuia din urmă ca obiect al faptei de trafic de influenţă, iar ulterior, inculpata B.L.A. i-a spus că M.A. a pretins suma de 50.000 - 60.000 Euro sau dolar S.U.A., pentru facilitarea obţinerii de către cumpărătorii de influenţă a convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, în aceeaşi zi, în cadrul unei întâlniri avută cu inculpata B.L.A., aceasta cerându-i să îi comunice inculpatului M.A. acordul său şi al reprezentanţilor SC H.E. SRL. cu privire la remiterea sumei de 40.000 (tară a preciza dacă se referă la euro sau dolar S.U.A.), din cei 50.000-60.000 ceruţi de către inculpat.

Ca atare, afirmă martorii I.D., atunci când după câteva zile de la discuţia avută cu B.L., s-a întâlnit cu inculpatul M.A., i-a transmis acestuia disponibilitatea inculpatei B.L. şi a reprezentanţilor SC H.E. SRL de a plăti o sumă de 40.000 Euro sau dolar S.U.A. Inculpatul M.A. precizând ca va discuta despre acest aspect cu B.L. şi cu G.V.

Tot clin depoziţiile martorului I.D. mai rezultă că în luna august 2006, la solicitarea inculpatului M.A., s-a întâlnit din nou cu acesta la sediul A.V.A.S., ocazie cu care i-a relatat că a rămas stabilit ca să primească de la cumpărătorii SC G. SA Buzău suma de 40.000 Euro, precum şi că în schimbul acestei sume, se vor soluţiona toate problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a acestei societăţi, formulare prin care inculpatul se recrea la încheierea convenţiei de menţinere m vigoare a contractului de privatizare. Mai relatează martorul că cu aceeaşi ocazie, inculpatul M.A. i-a expus şi modalitatea în care urma să imparia suma de 40.000 Euro, respectiv, că va da 5.000 Euro unui funcţionar de la Departamentul Asistenţă Juridică al A.V.A.S. şi că ar fi trebuit să mai dea tot 5.000 Euro martorei P.M.M., director la Departamentul de Monitorizare Postprivatizare ai A.V.A.S., însă, deoarece acesteia îi împrumutase o sumă de bani într-un cuantum apropiat de suma la care se gândise să i-o dea, va considera împrumutul ca fiind achitat şi, prin urmare, acesteia nu o să-i mai dea nimic.

Susţinerile martorului I.D. cu privire la circumstanţele şi modalitatea în care s-au derulat, prin mijlocirea sa, negocierile dintre inculpatul M.A., pe de o parte şi inculpata B.L.A. şi fratele acesteia G.V., pe de altă parte, care au presupus modificarea cuantumului sumelor pretinse de către inculpatul M.A., precum şi la natura relaţiilor apropiate dintre martorul în discuţie şi inculpatul M.A., care i-au permis să afle aspecte referitoare la pretinderea unor sume de bani de către inculpat, sunt confirmate şi de convorbirile telefonice purtate în perioada iunie-septembrie 2006, după cum urmează:

La data de 27 iunie 2006, ora 12:51 (filele 136-137 vol. II dosar urmărire penală.), între inculpata B.L.A. şi G.V. a avut loc o discuţie, în cadrul căreia cea dintâi i-a relatat modul în care, în ziua de 26 iunie 2006, s-a desfăşurat o întâlnire la A.V.A.S. eu inculpatul M.A., la care a participat şi martorul I.D., prilej cu care, au discutat despre cuprinsul unui document ce urma să fie întocmit la nivelul A.V.A.S.; potrivit aceleiaşi convorbiri telefonice, în cursul aceleaşi zile, prin intermediul aceluiaşi martor, inculpata a luat cunoştinţă despre faptul că inculpatul M.A. a modificat suma pretinsă, pentru traficarea influenţei sale, respectiv 20.000, tară a preciza valuta; cu privire la acest aspect, inculpata a arătat că aicea poziţia lui D. oleacă mă pune-n gardă: când eram numai noi. unu cu unu ci spunea că zece-cincisprezece. pe urmă când o venii de la aşela (n. n. inculpatul M.A.) o zis că douăzeci”. Tot cu acea ocazie, inculpata a mai afirmat că, în aceleaşi împrejurări, a luat cunoştinţă. prin intermediul martorului I.D., despre modalitatea în care inculpatul M.A. intenţiona să împartă suma pretinsă de la cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, respectiv, despre intenţia acestuia din urmă de a da o parte din bani martorei P.M.M. (care nu a fost nominalizată in cuprinsul discuţiei telefonice, dar a fost identificată în baza declaraţiei martorului I.D., precum şi clin coroborarea datelor rezultate din convorbirile telefonice în care interlocutorii îi precizează şi identitatea). De altfel, sub acest aspect, depoziţia martorului I.D. şi nota de redare a convorbirii telefonice analizate se coroborează şi cu declaraţiile martorei P.M.M., care a precizat că, în cursul verii anului 2006, avea o datorie de 6.000 Euro de restituit inculpatului M.A., obligaţie pe care a stins-o in toamna aceluiaşi an, prin angajarea unui credit bancar (filele 313-328 vol. II dosar urmărire penală şi 128-130 vol. II dosar fond).

La 03 iulie 2006, ora 11:23 (fila 138-139 vol. II dosar urmărire penală.), a avut loc o altă convorbire telefonică între inculpata B.L.A. şi G.V., în cuprinsul căreia aceştia au discutat despre remiterea, în două sau trei tranşe, către inculpatul M.A. a sumei pretinse, modalitatea de dare a folosului urmând a consta fie in oferirea unei jumătăţi din sumă înainte de începerea derulării formalităţilor la A.V.A.S. şi diferenţa la momentul finalizării acestora, ori .da momeai o parte, pe urmă când vedem proiectul (convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare) şi când se semnează, a treia parte”. Totodată, din cuprinsul aceleiaşi discuţii a mai rezultat şi faptul că suma respectivă trebuia plătită de către reprezentanţii SC H.E. SRL., în acest sens G.V. solicitând inculpatei să transmită inculpatului B.L., uite, având in vedere că asta-i, ştiţi şi voi, că-i problema voastră, noi am negociat, dar n-avem dreptul, voi dacă acceptaţi.”

Din discuţia purtată de inculpata B.L.A. cu G.V. la 01 august 2006, ora 10:27 (filele 146-147 vol. II dosar urmărire penală.), se observă cum cea dintâi îl informează pe fratele său că s-a întâlnit cu martorul I.D. şi că „pe scurt, acolo a crescut la 50”; totodată, i-a comunicat interlocutorului despre solicitarea inculpatului M.A. de a primi banii în mod direct şi nu prin intermediul martorului I.D.

Urmare a acestor negocieri purtate de inculpatul M.A. cu acţionarii de la SC G. SA Buzău, şi în scopul obţinerii în final a unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, la data de 11 septembrie 2006, inculpata B.L.A., acţionând în înţelegere cu fratele său G.V., după ce a primit de la martorul T.C. suma de 25.000 dolar S.U.A., în scurtă vreme s-a întâlnit cu inculpatului M.A. căruia i-a remis suma de 20.000 dolar S.U.A. din banii primiţi de la martorul sus-menţionat, acest aspect rezultând cu certitudine din coroborarea mai multor convorbiri telefonice purtate de persoanele implicate, interceptate şi înregistrate în temeiul unui mandat emis de instanţa competentă în aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991.

Astfel, din convorbirea telefonică purtată la 11 septembrie 2006, ora 11:13 (fila 149 vol. II dosar urmărire penală.), între numitul G.V. şi inculpata B.L.A., rezultă că în ziua respectivă aceasta din urmă trebuia să se deplaseze în Bucureşti pentru a lua de la „C.” (identificat ca fiind martorul T.C.), o sumă de bani, G.V. afirmând în cuprinsul discuţiei „.da trebuie toate de hiat şi gata patru inşi ea noi şi trebu cu aista, cum îl cheamă după ce le iei (n.n. suma de bani), trebuie cu A. (n.n. inculpatul M.A.) să videm.”. Replica inculpatei B.L. a fost întâi mă duc si li iau (suma de bani) şi apăi-l sun pe A., să n-am sa sun eu degeaba.”

De asemenea, în cuprinsul convorbirii purtate în aceeaşi zi, ora 13:11 (fila 150 vol. II dosar urmărire penală.), numitul G.V. i-a spus inculpatei B.L.A. între altele că „eu m-am întâlnit eu A. şi el o zis că să facă lot direct, adică poţi să spui că „ca eu fac asta”, iar interlocutoarea a adăugat că „da”, el (inculpatul M.A.) ştie, că aşa ne-am înţeles, că am să fac tot direct” această referire a inculpatei fiind în sensul că, de această dată, ea va da în mod direct suma de bani inculpatului M.A.

Din convorbirea purtată la 11 septembrie 2006, ora 14:46 (filele 151-152 vol. II dosar urmărire penală.), între inculpata B.L.A. şi fratele său G.V., reiese că, în temeiul unei înţelegeri anterioare intervenită între el şi martorul T.C., acesta din urmă trebuia să-i dea inculpatei suma de 25.000 dolar S.U.A., însă, nu era de acord să dea decât 20.000 dolar S.U.A. Aceeaşi discuţie telefonică evidenţiază şi că respectiva sumă de bani urma să fie dată de către B.L. inculpatului M.A., ca o tranşă reprezentând jumătate din suma pretinsă de acesta, aspect care reiese din afirmaţia numitului G.V. „când a să terminăm tot o să mai dăm astea 25.”

Tot la data de 11 septembrie 2006, ora 15:14 (filele 153-154 vol. II dosar urmărire penală.), inculpatul B.L. a contactat-o telefonic pe inculpata B.L.A., ocazie cu care aceasta din urmă I-a încunoştiinţat pe interlocutorul său că se va întâlni în aceeaşi zi cu inculpatul M.A., pentru a discuta despre garanţiile bancare ce trebuiau transmise către A.V.A.S, şi, totodată, inculpata a adăugat că să îl felicit şi să deie drumul la notă.”

În aceeaşi zi, la ora 16:20 (fila 155 vol. II dosar urmărire penală.), inculpatul M.A. a luat legătura telefonică cu inculpata B.L.A., care i-a comunicat „vă aştept”, din aceeaşi convorbire rezultând şi că interlocutorii se vor întâlni în scurt timp.

După numai 2 minute de la discuţia anterior menţionată (respectiv, la ora 16:22 (fila 156 vol. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A. a purtat o convorbire telefonică cu martorul T.C., căruia i-a reproşat da de ce în aşa A. aşa ţi-a spus, că in aşa .valută, iar după răspunsul afirmativ al interlocutorului, a adăugat: iaca, omu-i (referindu-se Ia inculpatul M.F.A.) peste drum”. De asemenea, inculpata a mai spus că, aicea (n.n. o sumă de bani dată anterior) au fost primiţi complet in alţii”. Această convorbire relevă împrejurarea că inculpata, în condiţiile în care trebuia să aibă loc în scurt timp întâlnirea dintre ca şi inculpatul M.A., era deranjată de faptul că avea o sumă de bani în dolari americani, însă, solicitarea inculpatului fusese avansată pentru aceeaşi sumă, dar în Euro.

După alte 2 minute (respectiv, la ora 16:24 - fila 157 Voi. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A. i-a comunicat numitului G.V. situaţia delicată în care se afla, precizând interlocutorului că arc asupra sa 25.000 dolar S.U.A., în condiţiile în care ar fi trebuit să-i dea inculpatului M.A. o sumă în Euro; în acei context, învinuitul i-a cerut inculpatei să-l dea inculpatului M.A. 20.000 dolar S.U.A. şi să motiveze faţă de acesta, băi, V. (n.n. G.V.) o înţeles în dolari”, şi apoi a adăugat că „io am grăit cu dânsul, am negociat, ăi 30 - 40 da nu am grăit concret de val. (valută)”"; în finalul discuţiei, numitul G.V. i-a mai solicitat interlocutoarei „întreabă-l când o să hie loc semnarea la contract, una alta”.

În acelaşi sens, prin convorbirea telefonică din 19 septembrie 2006, ora 08:55 (fila 159 vol. II dosar urmărire penală.) purtată de numitul G.V. cu inculpata B.L.A., aceasta din urmă, referindu-se Ia evenimentele din ziua de 11 septembrie 2006, i-a confirmat fratelui său că a primit suma de 25.000 dolar S.U.A. de la martorul T.C.

Împrejurarea remiterii de către inculpata B.L.A., care a acţionat în numele fratelui său, G.V. şi sub îndrumarea directă a acestuia, respectiv a primirii de către inculpatul M.A., a sumei de 20.000 dolar S.U.A., activităţi petrecute în ziua de 11 septembrie 2006, este de asemenea în mod neechivoc ilustrată şi de unele convorbiri telefonice, interceptate, înregistrate şi redate, conform dispoziţiilor art. 91 şi următoarele C. proc. pen.

Astfel, în ziua de 27 februarie 2007, când inculpata B.L.A. a dat încă 20.000 dolar S.U.A. inculpatului M.A., de data aceasta cu titlu de mită (în raport cu împrejurarea că sus-numitul începând cu data de 08 ianuarie 2007 devenise director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., poziţie din care avea posibilitatea să întocmească şi să aprobe acte în legătură cu soluţionarea unor probleme apărute în derularea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău) sus-numita, în cuprinsul unora dintre convorbirile telefonice purtate în acea zi, a făcut menţiuni cu privire la circumstanţele faptei din 11 septembrie 2006.

În concret, în convorbirea purtată de inculpată cu numitul G.V., în ziua sus-menţionată. la ora 12:21 (filele 27-29 vol. II dosar urmărire penală.), în contextul apariţiei unei neînţelegeri generată de solicitarea inculpatului B.S. de a fi şi el de iată la darea sumei de 26.000 Euro (pe care i-o remise inculpatei în ziua de 27 februarie 2007 pentru a fi transmisă inculpatului M.A.) şi fată de refuzul exprimat de B.L. şi G.V. cu privire la acest aspect, interlocutorul a sfătuit-o pe inculpată ca, în ipoteza în care inculpatul B.L. insistă să o însoţească la întâlnirea cu inculpatul M.A., să îi spună că „S. noi cum am făcut pană acum. (fără martori, în condiţiile în care banii i-au fost daţi inculpatului M.A., până în acel moment, direct de către inculpată) să facă aşa şi mai departe."; în acord cu cele afirmate de fratele său, inculpata a afirmat că „aşa chestii nu se fac in trei”.

Toi în ziua de 27 februarie 2007, ora 13.24 (fila 29 vot. II dosar urmărire penală.), într-o altă convorbire telefonică dintre G.V. şi B.L. aceasta din urmă face referire la alte două remiteri anterioare ale unor sume de bani către inculpatul M.A., efectuate în modalităţi diferite, în cea de-a doua dată, rezultând că ea personal a dat suma de bani (dar pe varianta cum am Jacul eu când data trecută, atunci clar că apare un interes oarecare” (nai referindu-se la diferenţa din banii primiţi de la C.A. prin intermediul lui T.C.)

În aceeaşi zi, la ora 14:11 (fila 30 vol. II dosar urmărire penală.), în contextul unei alte discuţii telefonice, inculpata l-a întrebat pe numitul G.V., „cât trebuie să-i dau?” adăugând şi ea „de-acelea cum i-am dat data trecută?”, iar răspunsul interlocutorului a fost „.douăzeci”.

Aceste referiri ale sus-numiţilor la întâmplările petrecute în data de 11 septembrie 2006, coroborate cu împrejurarea că, ia 27 februarie 2007, cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, asupra inculpatului M.A. a fost găsită suma de 20.000 dolar S.U.A., primită de la inculpata B.L.A., evidenţiază o dată în plus că şi în ziua de 11 septembrie 2006, aceasta din urmă, acţionând din iniţiativa şi sub indicaţiile directe ale numitului G.V., a remis coinculpatului un folos reprezentând aceeaşi sumă, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă.

De altfel, în afara acestor convorbiri telefonice relevante pentru stabilirea realităţii evenimentelor petrecute în ziua de 11 septembrie 2006, apărările inculpatului M.A. în sensul că nu ar exista dovezi ale remiterii către sine în ziua sus-menţionată a sumei de 20.000 dolar S.U.A. de către inculpata B.L.A. sunt temeinic infirmate şi de declaraţiile date de aceasta din urmă în faţa instanţelor de judecată, în fond şi în apel (filele 168-171 vol. I dosar fond şi fila 179 din primul dosar de apel). Astfel, cu privire la cele petrecute în ziua de 11 septembrie 2006, inculpata B.L.A. a precizat că în acea zi s-a întâlnit cu inculpatul M.A. la o terasă din Parcul Herăstrău unde i-a înmânat personal un plic ce conţinea suma de 20.000 dolar S.U.A., pe care o obţinuse în urma indicaţiilor primite de la fratele său G.V. şi de la C.A., de la un anume „C.” (n.n. este vorba de martorul T.C.), scopul pentru care fuseseră daţi aceşti bani inculpatului M.F. fiind neactivarea pactului comisoriu prevăzut în contractul de privatizare a SC G. SA Buzău şi obţinerea acordului A.V.A.S. pentru încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a respectivului contract.

În urma demersurilor întreprinse de inculpatul M.A., consilier al vicepreşedintelui A.V.A.S., în îndeplinirea făgăduinţei făcute faţă de cumpărătorii acţiunilor aparţinând SC G. SA Buzău, în şedinţa din data de 21 noiembrie 2006 a Colegiului Director al A.V.A.S., la care a participat şi inculpatul, a fost supusă analizei Nota înaintată sub semnătura vicepreşedintelui L.N.C. privind, printre altele, propunerea de încheiere a unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, nr. 24 din 13 septembrie 2002 şi de renunţare la efectele pactelor comisorii prevăzute în art. 8 din actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005 şi în clauza 8.9.1.5. care stipulau desfiinţarea de drept a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni în cazul nerespectării obligaţiei privind prezentarea scrisorii de garanţie bancara in termen de 60 de zile de la începerea anului II investiţional, respectiv până la data de 31 mai 2006, precum şi în cazul nerespectării termenului de 60 de zile lucrătoare de la efectuarea investiţiilor, pentru majorarea capitalului social cu valoarea investiţiilor, convenţie a cărei încheiere era spusă condiţiei ca debitorii SC H.E. SRL, şi G.V. să se oblige să plătească sumele datorate A.V.A.S., conform art. 22 din O.G. nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002 (a se vedea în acest sens procesul verbal al şedinţei Colegiului Director al A.V.A.S. din 21 noiembrie 2006 - filele 99-100 vol. IV dosar urmărire penală. şi Nota supusă dezbaterii Colegiului în şedinţa respectivă filele 101-114 vol. IV dosar urmărire penală.).

Prin Hotărârea nr. 59 din 21 noiembrie 2006 (filele 97-98 vol. IV dosar urmărire penală.). Colegiul Director al A.V.A.S. a adoptat Nota privind propunerea de încheiere a unei convenţii de menţinere în vigoare, renunţarea la efectele pactelor comisorii prevăzute în art. 8 din actul adiţional nr. 1/27 aprilie 2005 la contract şi la clauza 8.9.1.5. din contract, de încheiere a unui act adiţional la contract pentru modificarea clauzelor 8.9.1.2. alin. (2), 8.9.1.3., 8.9.1.4,, 8.9.1.5., 8.1.0.5. alin. (2) şi art. 8 din actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005 la contract, de încheiere a contractelor de garantei reală mobiliară în vederea garantării realizării investiţiilor tehnologice/aport de capital aferente anului II investiţional şi investiţiilor pentru protecţia mediului asumate de cumpărătorii SC H.E. SRL, şi G.V. prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău.

În consecinţă, la data de 29 ianuarie 2007, între A.V.A.S., prin vicepreşedintele L.N.C. şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL, aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului său legal, B.L., a fost încheiată o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA S.A. Buzău, prin care A.V.A.S. a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din actul adiţional nr.1 din 27 aprilie 2005 .şi în clauza nr. 8.9.1.5 din contractul iniţial. Totodată, cumpărătorii s-au obligat, ca în termen de 60 de zile de la semnarea convenţiei, să plătească toate sumele datorate A.V.A.S., conform prevederilor art. 22 din O.G. nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, contractul urmând a fi desfiinţat de plin drept, fără vreo punere în întârziere sau vreo altă formalitate prealabilă (filele 95-96 vol. IV dosar urmărire penală.).

La începutul anului 2007, demersurile întreprinse de către inculpata B.L.A. pe lângă inculpatul M.A., care începând cu data de 08 ianuarie 2007 fusese numit în funcţia de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., au avut ca scop obţinerea, prin implicarea acestuia din urmă, a recunoaşterii de către A.V.A.S. a împrejurării că plata penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu ar fi lipsit legal făcută prin virarea la data de 24 august 2006, în contul SC G. SA Buzău, a echivalentului în lei al sumei de 214.000 Euro, precum şi a sprijinului necesar pentru derularea procedurilor privind cesiunea de acţiuni pe care numitul G.V. intenţiona să o facă în beneficiul asociaţilor de la SC H.E. SRL.

Sub acest aspect este de menţionat faptul că, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului I.D. (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. şi 243-246 vol. I dosar fond), încă din vara anului 2006, inculpatul M.A. se gândise la o modalitate în care ar fi putut fi rezolvată problema acestor penalităţi, în sensul că în contextul neplăţii penalităţilor de mediu către A.V.A.S., ar fi urmat să fie deschisă o procedură judiciară în faţa instanţei, fie de către A.V.A.S., fie de către debitorii G.V. şi SC H.E. SRL., iar în cadrul acelui proces, el s-ar fi ocupat personal ca acea acţiune să nu fie susţinută corespunzător în instanţă din partea A.V.A.S., astfel încât aceasta din urmă să piardă procesul, ceea ce ar fi fost de natură să permită acţionarilor de la SC G. SA să invoce faptul că le sunt aplicabile dispoziţiile legii anterioare care le permitea să plătească penalităţile de mediu în contul SC G. SA, iar nu în contul A.V.A.S., în conceperea acestei strategii de rezolvare a problemei cu privire la care părţile se situau pe poziţii antagonice, inculpatul M.F. întemeindu-se pe existenţa unor precedente la nivelul A.V.A.S. în care s-a utilizat această metodă.

De altfel, însuşi inculpatul M.A. în declaraţia dată în faza urmăririi penale, la data de 30 martie 2007 (filele 80-65 vol. I dosar urmărire penală.), a confirmat că în perioada ulterioară semnării convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, inculpata B.L.A. era interesată în găsirea unei modalităţi pentru ca penalităţile de mediu menţionate în convenţie să nu fie plătite către A.V.A.S., ci să Ii se recunoască valabilitatea achitării acestor sume în contul SC G. SA, aspect pe care l-au dezbătut inclusiv în cadrul discuţiei pe care au purtat-o în data de 27 februarie 2007, răspunsul său în acest sens ştiind că singura soluţie era aceea a formulării unei acţiuni în instanţă împotriva A.V.A.S. ului pentru a obţine recunoaşterea legalităţii plăţii făcute în contul SC G. SA.

Tot cu privire la aspectele care suscitau interesul inculpatei B.L. şi a acţionarilor SC G. SA pe relaţia cu A.V.A.S., este de reţinut şi că astfel cum rezultă din convorbirea telefonică purtată la data de 13 februarie 2007, începând cu ora 13:26 (fila 160 vol. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A., folosind un ton familiar agreat şi de interlocutor, i-a solicitat inculpatului M.A. să se implice pentru trimiterea imediată de către A.V.A.S. a unei notificări către G.V. şi reprezentanţii SC H.E. SRL., prin care să le pună în vedere că există un termen de 60 zile, această referire fiind legată de condiţiile stabilite prin convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA încheiată la data de 29 ianuarie 2007. Subiectul abordat de interlocutori prin această discuţie telefonică se referă la perioada de 60 zile în care cumpărătorul trebuia să-şi achite obligaţia de plată a penalităţilor în sumă de 214.000 Euro, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de efectuare a investiţiilor de mediu. De asemenea, în cursul aceleiaşi zile, inculpata B.L.A. a luat legătura telefonică cu învinuitul G.V. (convorbirea din 13 februarie 2007, începând cu ora 18:48 — filele 141-142 vol. II dosar urmărire penală.), căruia, prin folosirea termenului codificat „flăcău”, i-a comunicat că a discutat cu inculpatul M.A. şi că acesta a promis să facă demersuri pentru expedierea de către A.V.A.S. a notificării dorite de interlocutori. Întrucât convorbirea s-a întrerupt, inculpata B.L.A. şi învinuitul G.V. au reluat discuţia (convorbirea din 13 februarie 2007, începând cu ora 18:59 - filele 163-165 vol. II dosar urmărire penală), ocazie cu care au abordat, între altele, şi subiectul referitor Ia notificarea aşteptată de Ia A.V.A.S. şi, în acest sens, au stabilit să transmită reprezentantului de la SC H.E. SRL., inculpatul B.L., că, trebuie să ne onorăm obligaţiile, „întrucât noi, cu oamenii ăştia (funcţionarii de la A.V.A.S.) nu prima şi ultima scrisoare”, iar inculpata a adăugat „cu atât mai mult că de dânsul (M.A.) depinde amu şi mai mult decât o depins (referindu-se Ia faptul că M.F.A. devenise între timp director general în cadrul A.V.A.S., iar în virtutea funcţiei deţinute avea acum personal abilitarea de a-i sprijini în rezolvarea favorabilă a problemelor ce suscitau interesul debitorilor din contractul de privatizare a SC G. SA)”.

La data de 14 februarie 2007, ora 11:20 (fila 166 vol. II dosar urmărire penală), inculpata B.L.A. I-a contactat telefonic pe inculpatul M.A., căruia i-a reamintit despre notificare, iar acesta i-a spus că se ocupă deja „doamna P.”, fiind vorba despre martora P.M.M., director al Direcţiei de monitorizare postprivatizare din cadrul A.V.A.S.

Ulterior, la 19 februarie 2007, ora 16:5] (fila 167 vol. II dosar urmărire penală), inculpata B.L.A. a purtat o discuţie telefonică cu martora P.M.M., care i-a făcut cunoscut inculpatei că notificarea era redactată şi trebuia semnată de vicepreşedintele A.V.A.S., în aceleaşi împrejurări sus-numitele stabilind ca înscrisul să fie transmis prin fax către SC H.E. SRL.

Drept urmare, la data de 20 februarie 2007, cu adresa nr. VP4/533 (file 279 vol. I. dosar urmărire penală), sub semnătura vicepreşedintelui L.C.N., A.V.A.S., a transmis către cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL, o notificare prin care le învedera acestora că până la data de 30 martie 2007 au obligaţia de a plăti suma de 214.000 Euro, reprezentând penalităţi calculate pentru nerealizarea investiţiilor de mediu şi că în situaţia neîndeplinirii acestei obligaţii devin aplicabile prevederile art. 3 din Convenţia încheiată la data de 29 ianuarie 2007, potrivit căruia „contractul va fi desfiinţat de drept, tară a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă”.

Din conţinutul convorbirii telefonice purtate la 21 februarie 2007, ora 13:21 (filele 168-169 vol. II dosar urmărire penală.) între inculpata B.L.A. şi fratele său G.V., precum .şi din discuţiile telefonice dintre inculpatul B.L. şi numitul C.A., purtate la 26 februarie 2007, la orele 16:10, 16:13, 16:20, 16:24, respectiv, 16:25 (filele 40-52 vol. II dosar urmărire penală.), rezultă că notificarea în cauză îi era necesară lui G.V. pentru începerea procedurii de cesionare a unei părţi din acţiunile deţinute de el la SC G. SA Buzău către reprezentanţii SC H.E. SRL şi că, în condiţiile în care asemenea formalităţi impuneau acordul A.V.A.S.-ului, acesta miza pe ajutorul inculpatului M.F.A., în calitate de director general al Direcţiei Generale Juridice. Aceeaşi împrejurare rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de inculpata B.L.A. şi numitul G.V., în ziua de 22 februarie 2007, ora 12:39 (fila 172 vol. II dosar urmărire penală.), din conţinutul căreia mai reiese şi că inculpatul M.A. era la curent cu intenţiile iui G.V. de cesionare a acţiunilor, precum şi că, în acel moment era stabilit să i se dea, cu titlu de mită, un folos, care a fost particularizat ca fiind,. acelea 26.”

La 21 februarie 2007 (convorbire telefonică purtată începând cu ora 13:42 fila 170 vol. II dosar urmărire penală.), inculpatul B.L. i-a confirmat inculpatei B.L. că a primit notificarea de la A.V.A.S., iar, în ziua următoare, după ce, în prealabil, inculpata B.L.A. a vorbit la telefon cu fratele său G.V., a discutat din nou cu inculpatul B.L. (conform convorbirii telefonice din 22 februarie 2007, ora 15:32 - fila 173 vol. II dosar urmărire penală.) şi i-a spus acestuia că trebuie să se întâlnească „luni (n.n. 26 februarie 2007)” în Bucureşti pentru că, acolo trebuie să terminăm cu chestia ceea, cu flăcăul acela”, argumentând, totodată, că în această privinţă există un acord între numitul G.V. şi C.A. (asociatul majoritar de la SC H.E. SRL., la care inculpatul B.L. este administrator), astfel că „luni trebuie să facem operaţiunea”.

Din coroborarea convorbirilor telefonice la care s-a făcut referire în cele ce preced rezultă cu evidenţă că numitul G.V. şi inculpaţii B.L. şi B.L. au stabilit să remită, cu titlu de mită, inculpatului M.F.A. un folos particularizat, în acel moment, ca fiind acelea 26”. În scopul implicării mituitului, în calitate de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., pentru rezolvarea în favoarea mărturiilor a problemei controversate legate de plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, ceea ce în mod evident implica şi obţinerea acordului A.V.A.S. pentru neactivarea pactului comisoriu expres inserat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, semnată la data de 29 ianuarie 2007, care devenea operabil începând cu data de 31 martie 2007, precum şi pentru derularea procedurilor privind cesiunea de acţiuni pe care G.V. intenţiona să o facă în beneficiul asociaţilor de la SC H.E. SRL în realizarea planului astfel conceput, agreat deopotrivă şi de către inculpatul M.A., la 26 februarie 2007, după ce iniţial inculpata B.L.A. i-a comunicai inculpatului B.L. (conform convorbirii telefonice din aceeaşi dată, ora 08:54 - 11 la 26 vol. II dosar urmărire penală.) că trebuie să vină în aceeaşi zi în Bucureşti pentru a lua de la interlocutor ceea, ce trebuia” pentru ca apoi să se poată duce Ia, flăcăul acela (n.n. inculpatul M.A.)”, ulterior, (potrivit convorbirii telefonice de la ora 08:58) interlocutorii au decis să amâne întâlnirea dintre ei pentru data de 27 februarie 2007.

Drept urmare, în ziua de 27 februarie 2007, inculpata B.L.A., folosind autoturismul V., aparţinând. SC G. SA Buzău, a făcut deplasarea de la Buzău în Bucureşti, autoturismul fiind condus de către martorul G.I. angajat în calitate de conducător auto la societatea amintită.

Astfel cum rezultă din imaginile înregistrate în cadrul supravegherii operative efectuate asupra inculpaţilor în ziua de 27 februarie 2007, coroborate cu declaraţiile martorului G.I. şi cu cele ale inculpatului B.L., precum şi cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate în ziua respectivă, întâlnirea dintre inculpatul B.L. şi inculpata B.L.A. a avut loc la sediul SC H.E. SRL,

Probatoriul strâns în cauză evidenţiază că, într-o primă etapă, ca urmare a insistenţei manifestate de inculpatul B.L., în sensul de a fi şi el de faţă la momentul remiterii, cu titlu de mită, a sumei de bani de către inculpata B.L.A. lui M.A., discuţiile dintre acesta şi inculpata B.L.A. au devenit contradictorii, această situaţie fiind comunicată telefonic de către flecare dintre aceştia numitului C.A., şi, respectiv numitului G.V.

Astfel, în cadrul convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 12:35 (filele 33-34 vol. II dosar urmărire penală), purtată de către numitul G.V., succesiv, cu inculpata B.L.A. şi cu inculpatul B.L., sunt evidenţiate fără echivoc, atât împrejurarea că B.L. (în temeiul unei înţelegeri anterioare intervenite între G.V. şi reprezentanţii SC H.E. SRL) trebuia să dea o sumă de bani inculpatei B.L.A. pentru a îi remisă, cu titlu de mită, de către aceasta din urmă inculpatului M.A., cât şi faptul că, spre nemulţumirea inculpatului B.L., C.V. şi inculpata B.L.A. impuneau să aibă exclusivitate în ceea ce priveşte întâlnirea din acea zi cu inculpatul M.A. în cadrul căreia urma a fi dat folosul material reprezentând mita.

Pentru a avea certitudinea că inculpatul B.L. (care invoca, între altele, că doreşte să aibă o dovadă că funcţionarul corupt „ştie că .ă eu am finanţai chestia asta”) nu a fost acceptat să asiste la remiterea mitei către inculpatul M.A., G.V. şi inculpata B.L.A. au stabilit (aşa cum rezultă din convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 13:17 — fila 34 verso vol. II dosar urmărire penală.), ca G.V. să ia legătura telefonică cu inculpatul M.A. pentru a-l pune în gardă cu plivire la insistenţele lui B.L. şi pentru a-i cerc să nu fie de acord,sa fie prezent şi acesta când va primi banii. Drept urmare potrivit convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 14:03 (lila 35 vol. II dosar urmărire penală) după ce, în prealabil, inculpata B.L.A. a încercat de mai multe ori, însă tară succes, să-l contacteze telefonic pe inculpatul M.F.A., numitul G.V. a reuşit să ia legătura cu acesta din urmă şi, după ce i-a comunicat că trebuie să se întâlnească cu B.L., pe motiv că, să vă vedeţi acolo c-o să aducă nişte documente”, i-a cerut interlocutorului să nu accepte să fie de faţă la întâlnire şi inculpatul B.L.

După numai două minute de la convorbirea telefonică anterior menţionată, inculpata B.L.A. La apelat pe inculpatul M.A. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 14:05 - fila 35 verso vol. II” dosar urmărire penală.), căruia i-a spus că, vreau să te invit la o cafea. După serviciu poate”, cei doi stabilind să se întâlnească în jurul orei 16:00, la „staţia aceea” (respectiv benzinăria A., amplasată vis-a-vis de sediul A.V.A.S.), precum şi ca inculpatul să o ia de acolo cu maşina sa.

Ulterior, inculpata B.L.A. i-a comunicat fratelui său G.V. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 14:09 - fila 36 vol. II dosar urmărire penală.) că a stabilit întâlnirea cu inculpatul M.A.

Incidentul legat de insistenţele inculpatului B.L. de a asista la momentul dării banilor, cu titlu de mită, către inculpatul M.A. este materializat şi în discuţiile telefonice purtate, în ziua de 27 februarie 2007, începând cu ora 13:12 şi, respectiv, 14:20 (filele 55-63 vol. II dosar urmărire penală.), de către inculpatul B.L. cu numitul C.A., utilizând limba rusă, clin care rezultă tară echivoc faptul că inculpatul B.L. avea cunoştinţă despre împrejurarea că suma de bani pe care trebuia să o dea în acea zi inculpatei B.L. reprezenta o mită care urma să ajungă, prin intermediul acesteia din urmă, în posesia inculpatului M.A.. în contextul aceloraşi discuţii telefonice a fost abordat şi subiectul folosului care trebuia dat cu titlu de mită. sub acest aspect inculpatul B.L. afirmând că „Am fost uimit de .suma despre care mi-ai spus. Am înţeles ca cele 6 nu trebuie sa fie (n.n.suma la care se referă interlocutorii fiind de 26.000 Euro) .că trebuie să fie o cifră rotundă. Din câte ţin eu minte, am dat 10, iar discuţia a fost de 20 (sau 30. neinteligibil). De asemenea, numitul C.A. şi inculpatul B.L. au mai stabilit ca acesta din urmă să îi ceară inculpatei B.L.A. să consemneze un înscris din care să rezulte faptul că a primit suma de bani pe care trebuia să o dea inculpatului M.A.

Revenind la cronologia evenimentelor din 27 februarie 2007, Curtea, constată că din înregistrările convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate cu autorizarea judecătorului, coroborate cu declaraţiile inculpatului B.L. (filele 175-195 vol. I dosar urmărire penală. şi 234-239 vol. I d.f). cu înscrisul pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de către inculpatul B.L. (fila 199 vol. I dosar urmărire penală.), precum şi cu depoziţiile inculpatei B.L.A. (filele 134-14.5 vol. l dosar urmărire penală. şi 168-171 vol. I dosar fond),reiese că aceasta din urmă a primit de la coinculpatul B.L. suma de 26.000 Euro, despre care a susţinut faţă de acesta că o va remite, in aceeaşi zi, cu titlu de mită, inculpatului M.A.. Prin înscrisul anterior menţionat, consemnat olograf de către inculpata B.L.A., ca urmare a preocupării manifestate de inculpatul B.L., în sensul de a materializa o dovadă a împrejurării remiterii sumei de bani în cauză (aspect care reiese din convorbirile telefonice dintre inculpatul B.L. şi C.A.), inculpata a atestat următoarele: „Eu, B.L.A. am primii de la B.L. în interes de serviciu 26 mii Euro”.

După ce a intrat în posesia sumei de 26.000 Euro primită de la inculpatul B.L., în ciuda faptului că susţinuse faţă de acesta că va remite întreaga sumă primită inculpatului M.A., inculpata B.L.A. a stabilit împreună cu fratele său, numitul G.V., să-i dea directorului corupt de la A.V.A.S. numai 20.000 dolar S.U.A.

Astfel, în cuprinsul convorbirii telefonice din 27 februarie 2007, ora 14:32 (fila 37 vol. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A. I-a întrebat pe fratele său G.V. „Da numai n-am vorbit până la urmă, cât trebuie să-i dau?”, iar după răspunsul interlocutorului „cum cât? Douăzeci.”, inculpata a precizat „De-acelea cum i-a in dat data trecută”, această referire fiind făcută, în mod evident, în legătură cu actul material din 11 septembrie 2006, când i-a dat inculpatului M.A. tot 20.000 dolar S.U.A.

Faţă de această înţelegere şi întrucât inculpata B.L.A. avea asupra sa numai Euro, numitul G.V. a făcut demersuri pentru a-i asigura sorei sale posibilitatea să efectueze un schimb valutar, din Euro în dolari americani, până la concurenţa sumei de 20.000 dolar S.U.A., pe care o stabiliseră pentru a fi remisă cu titlu de mită inculpatului M.A. Aceste circumstanţe de fapt sunt evidenţiate în mod indubitabil prin convorbirile telefonice purtate între numitul G.V. şi inculpata B.L.A. la 27 februarie 2007, ora 14:20 (fila 36 verso vol. II dosar urmărire penală.) şi de către inculpată şi martorul O.L.F. la aceeaşi dată, ora 16:01 (fila 37 verso vol. II dosar urmărire penală.). aceste mijloace de probă coroborându-sc .şi cu declaraţiile martorului anterior menţionat, cu cele ale martorilor R.T. şi G.I., precum şi cu imaginile luate în cadrul supravegherii operative efectuate asupra inculpatei.

Sub acest aspect, martorul O.L.F. (declaraţii - . filele 174-175, 176-178 vol. II dosar urmărire penală. şi fila 248 vol. I dosar fond) a relatat că, în ziua de 27 februarie 2007, după ce numitul G.V. i-a solicitat telefonic să o ajute pe sora sa pentru a efectua un schimb valutar, prin care să obţină suma de 20.000 dolar S.U.A., s-a întâlnit cu inculpata B.L.A. şi a condus-o la casa de schimb valutar situată în Bucureşti, unde sus-numita a dat suma de aproximativ 15.500 Euro în schimbul sumei de 20.000 dolar S.U.A.

Aceleaşi împrejurări sunt confirmate şi de către martorul R.T., administrator la SC M.S.E.O. SRL, care deţine casa de schimb valutar anterior menţionată. Potrivit depoziţiilor acestui martor, la 27 februarie 2007, după ce, în prealabil, martorul O.L.F. l-a întrebat dacă avea posibilitatea să efectueze o operaţiune de schimb valutar din Euro în dolari, fiind vorba despre 20.000 dolar S.U.A., a venit ia casa de schimb valutar însorit de B.L.A., care a cu aproximativ 15.400 Euro pentru suma de 20.000 dolar S.U.A.

Din declaraţiile martorilor O.L.F. şi R.T. a mai rezultat că suma în Euro, dată de inculpata B.L.A. pentru efectuarea operaţiunii de schimb valutar, a fost compusă, în majoritate, din bancnote de 200 Euro (împrejurare care confirmă precizările inculpatului B.L., în sensul că cei 26.000 Euro remişi inculpatei erau constituiţi, în cea mai mare parte, din bancnote de 200 Euro), precum şi că suma de 20.000 dolar S.U.A. primită de sus-numită la casa de schimb valutar era compusă din 200 bancnote de câte 100 dolar S.U.A., dispuse în două teancuri egale, de câte 10.000 dolar S.U.A.

De asemenea, martorul R.T. a precizat că inculpata B.L.A., după ce a primit cei 20.000 dolar S.U.A. rezultaţi din schimbul valutar, i-a solicitat un plic pentru a-şi depozita respectivii bani, astfel că i-a dat inculpatei un plic de culoare albă, având imprimată în colţul din stânga sus, menţiunea „I.” şi sigla acestei bănci.

Din cauza realizării schimbului valutar, inculpata B.L.A. nu a mai putut ajunge în timp util la întâlnirea pe care o stabilise cu inculpatul M.F. pentru ora 16:00, astfel că la ora 16:39 (convorbire telefonică aflată la filele 37 verso şi 38 vol. II dosar urmărire penală.), l-a apelat pe sus-numit, căruia i-a spus că nici reţinut medicul cu reţetele, cu”, iar apoi, au convenit să se întâlnească în jurul orei 18:30, după ce se va termina şedinţa Colegiului director al A.V.A.S., la care inculpatul trebuia să participe.

Faptul schimbării orei de întâlnire cu inculpatul M.A. a fost comunicat de către inculpata B.L.A. (în cadrul convorbirii telefonice efectuate la 27 februarie 2007, ora 16:54 - filele 65-66 vol. II dosar urmărire penală.), inculpatului B.L., discuţia fiind purtată în limba rusă, aspect care a fost explicat de inculpată faţă de interlocutor prin aceea că, vorbesc aşa, deoarece este şoferul de faţă”.

În aceeaşi zi, la ora 18:16 (fila 38 vol. II dosar urmărire penală.), inculpata B.L.A. i-a transmis telefonic inculpatului M.A. că se află în apropierea sediului A.V.A.S., iar ulterior, coinculpaţii s-au întâlnit la benzinăria A., amplasată vis-a-vis de instituţia anterior menţionată. Inculpatul M.A. a venit la locul de întâlnire cu autoturismul de serviciu, marca A., condus de martorul G.C., angajat Ia A.V.A.S., în funcţia de conducător auto. La rândul său. inculpata B.L.A. a venii in locul respectiv cu autoturismul condus de martorul G.I.

Potrivit declaraţiilor martorilor G.C. (filele 186-188, 189-190 vol. II dosar urmărire penală şi 240-241 vol. I dosar fond) şi G.I. (filele 194-196, 197-198 vol. II dosar urmărire penală şi 242-243 vol. I dosar fond) care se coroborează cu imaginile luate în cadrul supravegherii operative a inculpaţilor, B.L. şi M.A. au discutat iniţial într-un bar care funcţionează în incinta benzinăriei A., iar ulterior, inculpata, după ce i-a solicitat martorului G.I. să se deplaseze singur cu autoturismul la benzinăria L., situată în zona staţiei de metrou A.V. respectiv, la o distanţă de aproximativ 500-600 m de benzinăria A. la care se aflau, a urcat în autoturismul de serviciu al coinculpatului M.A.. Cei doi inculpaţi s-au deplasat împreună până la benzinăria L. (unde aştepta martorul G.I.), iar din acel loc fiecare dintre ei şi-a continuat drumul separat.

După ce s-a despărţit de inculpatul M.A., inculpata B.L.A. î-a contactat telefonic pe fratele său G.V. (convorbire telefonică purtată în limba rusă, ia 27 februarie 2007, ora 19:06 - filele 67-69 vol. II dosar urmărire penală.) şi i-a confirmat acestuia că a dat banii inculpatului M.F. şi că a consemnat un înscris pentru suma de 26.000 Euro primită de la inculpatul B.L. Din conţinutul aceleiaşi discuţii telefonice a mai reieşit că împrejurarea atribuirii folosului în cauză inculpatului M.A. a fost legată de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acestuia, referitor la contractul de privatizare ai SC G. SA Buzău sub acest aspect inculpata făcându-i cunoscut fratelui său că M.A. a afirmat „Nu vă faceţi griji, acest lucru nu este peste puterile mele, vom rezolva această problema”, precum şi ca dacă voi ieşiţi (avea în vedere situaţia în care G.V. ar fi cesionat pachetul său de acţiuni de la SC G. SA către SC H.E. SRL.), a doua zi anulez înţelegerea (convenţia de menţinere în vigoare a contractului privind SC G. SA Buzău)”.

Ulterior, inculpata B.L.A., folosind termenul codificat „reţete”. I-a comunicat şi inculpatului B.L. (convorbirea telefonică din 27 februarie 2007, ora 19:57, purtată de cei doi în limba rusă - filele 70-71 vol. II dosar urmărire penală) că a dat suma de bani inculpatului M.A., din conţinutul discuţiei telefonice rezultând, cu evidenţă, că folosul a fost remis inculpatului ultim-menţionat, cu titlu de mită; Omul mi-a spus, citez: Până acum m-am ţinut de promisiunile făcute, convenţia a fost semnată: faptul că a fost semnată cu întârziere nu a depins de el. Omul ne rămâne loial in continuare, in sensul că ne va acorda suport la toate nivelurile pentru a nu permite anularea convenţiei, chiar dacă va fi vorba de instanţă. El ne va ţine la curent cu toţi paşii ce trebuie parcurşi”.

Conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (filele 3-7 vol. I dosar urmărire penală.), procedându-se la oprirea în trafic, respectiv pe strada I.C., a autoturismului în care se afla inculpatului M.A. (după momentul în care acesta s-a despărţit de inculpata B.L.A.), pe bancheta din spate a maşinii, alături de inculpat şi sub un cartuş de tigaia ai acestuia, a fost găsit plicul cu suma de 20.000 dolar S.U.A., Potrivit celor reţinute în cuprinsul actului de constatare întocmit la 27 februarie 2007, suma de 20.000 dolar S.U.A. găsită asupra inculpatului se afla într-un plic (ataşat Ia fila 8 vol. I dosar urmărire penală,), având imprimat în colţul din stânga sus menţiunea „I.” şi era compusă din 200 bancnote a câte 100 dolar S.U.A. dispuse in două teancuri de câte 10.000 dolar S.U.A., aspecte care astfel cum s-a arătat în cele ce preced au fost relevate în depoziţiile lor şi de către martorii O.L.F. şi R.T., impunându-se ca atare concluzia că suma de bani găsită asupra inculpatului M.A. este chiar suma obţinută de către inculpata B.L.A. în urma schimbului valutar efectuat cu puţin timp înainte la casa de schimb al cărei administrator era O.L.F.

În timp ce inculpata B.L.A. se afla la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru desfăşurarea procedurilor privitoare la punerea sa sub învinuire în prezenta cauză, sus-numita a purtat mai multe discuţii telefonice în limba rusă cu fratele său G.V. (în acest sens, fiind reţinute ca mijloace de probă convorbirile telefonice din 28 februarie 2007, ora 01:41, ora 01:44, ora 01:48 şi ora 02:21), din conţinutul cărora a rezultat, în esenţă, că inculpata era preocupată să transmită, prin intermediul fratelui său, către inculpatul B.L., că este cercetată în legătură cu suma de bani remisă inculpatului M.A.

Împrejurarea că remiterea sumei de 20.000 dolar S.U.A., în ziua de 27 februarie 2007, către inculpatul M.A. a avut ca scop, implicarea acestuia din urmă, prin folosirea prerogativelor derivate din funcţia deţinută în cadrul A.V.A.S., aceea de director general al Direcţiei Generale Juridice, în soluţionarea în favoarea mituitorilor, debitori în contractul de privatizare a SC G. SA Buzău, a problemei vizând găsirea unei modalităţi de considerare ca valabilă a plăţii penalităţilor de mediu, efectuată prin ordinul de plată nr. 373 din 24 august 2006 (fila 266 vol. I dosar urmărire penală.) în contul SC G. SA Buzău şi pentru ca A.V.A.S. să nu aplice pactul comisoriu incident în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii în modalitatea impusă de creditor prin convenţia încheiată la data de 29 ianuarie 2007, rezultă şi din declaraţiile inculpatului B.L. (filele 176-192 vol. I dosar urmărire penală., 58-61 dosar fond şi 180 din primul dosar de apel) prin care a relatat că în ziua de 29 ianuarie 2007, când s-a aflat împreună cu numitul G.V. la sediul A.V.A.S. pentru a semna convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, inculpatul M.A. a afirmat în cadrul unei discuţii private că îi va ajuta să rezolve problema penalităţilor care trebuiau plătite către A.V.A.S., iar după primirea notificării din 20 februarie 2007, inculpata B.L.A., i-a spus că inculpatul M.A. a cerut suma de 26.000 Euro pentru stoparea demersurilor tăcute de A.V.A.S. pentru plata respectivelor penalităţi, precum şi pentru neaplicarea pactului comisoriu prevăzut în convenţie, bani pe care i-a şi înmânat acesteia la data de 27 februarie 2007, spre a-i fi remişi directorului de ia A.V.A.S. în scopul anterior menţionat.

Fiind audiat în legătură cu cele petrecute în ziua de 27 februarie 2007, inculpatul M.A. a negat cu vehemenţă primirea vreunei sume de bani de la inculpata B.L.A., în scopul de a se implica, prin folosirea prerogativelor funcţiei deţinute, aceea de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., în soluţionarea favorabilă, în interesul reprezentanţilor SC G. SA, (B.L. şi G.V.) a problemei litigioase apărute ca urmare a neplăţii de către aceştia în cotitul A.V.A.S. a penalităţilor datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privitoare Ia efectuarea investiţiilor de mediu, precum şi pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, lipsa de veridicitate a apărărilor sale fiind însă temeinic ilustrată nu numai de elementele probatori ii la care s-a făcut în detaliu referire în cele ce preced şi care constituie un fundament probator solid în dovedirea existenţei faptelor ce-i sunt imputate şi a vinovăţiei sale, dar şi de caracterul incoerent, inconsecvent şi necredibil al susţinerilor formulate de acesta de la un moment procesual la altul.

Astfel, în primele declaraţii date în cauză la data de 28 februarie 2007 (filele 68-75 vol. I dosar urmărire penală) inculpatul M.A. a susţinut că nu are cunoştinţă despre modul cum a ajuns plicul cu suma de 20.000 dolar S.U.A. pe bancheta din spate a maşinii sale de serviciu, sub cartuşul de ţigări care îi aparţinea, observând acel plic doar în momentul în care s-a efectuat percheziţia asupra autoturismului său de serviciu. In cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul M.F. a mai arătat că după ce B.L. a coborât din maşina sa, i-a cerut şoferului să-i dea cartuşul de ţigări pe care acesta i-l cumpărase mai înainte şi după ce a scos din cartuş două pachete cu ţigări, l-a aşezat în stânga sa pe bancheta din spate, fără a observa existenţa plicului în acel loc, mai ales că în maşină era întuneric.

Cu privire ia această primă declaraţie a inculpatului M.A., este de menţionat că aspectele relatate de acesta referitor la cele petrecute în maşină după coborârea inculpatei B.L. nu sunt confirmate de către martorul G.C., şoferul maşinii de serviciu a inculpatului (declaraţii filele 186-190 vol. II dosar urmărire penală.), persoană despre care inculpatul a susţinut că i-ar fi dat cartuşul de ţigări pe care într-un gest pretins neglijent I-a aşezat peste plicul cu bani aflat pe banchetă.

Ulterior, cu prilejul audierii desfăşurate de către organul de urmărire penală Ia data de 30 martie 2007 (filele 80-65 vol. I dosar urmărire penală.), inculpatul M.A. a revenit asupra celor declarate iniţial în legătură cu împrejurările în care a ajuns plicul cu cei 20.000 dolar S.U.A. pe bancheta maşinii sale de serviciu, de această dată arătând că respectiva sumă de bani i-a fost lăsată de către B.L.A., care însă nu a precizat ui ce scop a lăsat pe bancheta acel puc cu bani, astfel ca în contextul unor discuţii anterioare din care aflase despre intenţia acţionarilor de Ia SC G. SA de a-l recompensa prin intermediul sau pe vicepreşedintele L. în situaţia în care acesta ar fi încheiat în numele A.V.A.S acea convenţie de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, precum şi de acordul vicepreşedintelui L. de a primi o astfel de recompensă, a considerat că acel plic cu bani îi fusese lăsat pentru a-l remite la rândul său vicepreşedintelui A.V.A.S L.C.N., cu titlu de recompensă pentru încheierea de către A.V.A.S. la data de 29 octombrie 2007 a convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău.

Mai târziu, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond în cursul cercetării judecătoreşti (filele 163-166 vol. I dosar fond), inculpatul M.A. nu a mai susţinut niciuna dintre variantele anterioare referitor la provenienţa plicului cu bani, ci a precizat că după ce inculpata B.L.A. a coborât din maşină a observat acel plic, în care deşi nu ştia ce se află, a intuit că era vorba de ceva nelegal, astfel că nu a pus mâna pe el şi nu a ştiut cum să reacţioneze, realizând că de fapt era vorba de o provocare.

Sub acelaşi aspect este de precizat şi faptul că apărările inculpatului M.A. privitoare la inexistenţa vreunei activităţi infracţionale comisă în data de 27 februarie 2007 sunt contrazise şi de declaraţiile inculpatei B.L. date în faza judecăţii (filele 168-171 vol. I dosar fond şi fila 179 din primul dosar de apel) care lămuresc într-un mod plauzibil şi convingător împrejurările concrete în care a avut Ioc în ziua sus-menţionată remiterea sumei de 20.000 dolar S.U.A. către inculpatul M.A. şi care a fost scopul real al acestei remiteri.

Astfel, în cuprinsul declaraţiilor Ia care s-a făcut anterior trimitere, inculpata B.L.A. a precizat că după semnarea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, acţionarii acestei societăţi au aşteptat trimiterea de către A.V.A.S. a unei notificări cu privire la datoria pe care această instituţie o pretindea cu titlu de penalităţi de mediu, pentru ca pe baza acestei notificări să poată contesta pretinsa datorie în instanţă, aşa cum li se spusese că trebuie să procedeze chiar de către funcţionari din cadrul A.V.A.S. numai că pentru a avea timpul necesar rezolvării în justiţie a problemei acestei datorii, trebuia să câştige bunăvoinţa inculpatului M.A. pentru ca acesta, prin folosirea prerogativelor funcţiei deţinute, să întreprindă demersurile necesare pentru ca A.V.A.S. -lui să nu ceară imediat aplicarea pactului comisoriu expres stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare care ar fi avut ca efect rezilierea acestuia, astfel că, în acest scop, în ziua de 27 februarie 2007, după ce s-a întâlnit cu inculpatul M.F. la benzinăria A. situată vis-a-vis de A.V.A.S., a urcat în maşina de serviciu a acestuia, mergând împreună o bucată de drum, răstimp în care i-a spus inculpatului că la sugestia acţionarilor S,C, SC G. SA trebuie să-i dea o sumă de bani, respectiv 20.000 dolar S.U.A.

În ceea ce priveşte apărările apelantului inculpat M.A. care vizează nelegalitatea sau după caz ineficienta unor mijloace de probă pe care se întemeiază acuzaţiile ce-i sunt imputate şi tind către pronunţarea unor soluţii de achitare pentru laptele reţinute în sarcina sa ca efect ai înlăturării acestor elemente probatorii pretins nelegale sau după caz lipsite de imparţialitate, Curtea, a constat că o analiză riguroasă a argumentelor de drept sau de fapt care fundamentează aceste apărări impune concluzia că acestea sunt neîntemeiate, probatorii le defăimate ca fiind nelegale sau netemeinice fiind dimpotrivă apte din punct de vedere juridic a servi la răsturnarea prezumţiei relative de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului.

Astfel, referitor la susţinerea conform căreia probele obţinute anterior începerii urmăririi penale ar cădea sub incidenţa prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. pe motiv că administrarea probelor are loc în cadrul procesului penal, or actele premergătoare nu sunt considerate ca făcând parte din procesul penal, iar scopul acestora nu poate să consiste în culegerea unor date materiale probatorii care să dovedească vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane faţă de care există bănuiala că ar fi săvârşit o faptă penală, ci îl constituie strângerea datelor necesare în vederea începerii urmăririi penale. Curtea, constată că nu poate împărtăşi o asemenea opinie din următoarele considerente:

Este adevărat că prin raportare la dispoziţiile legale care constituie sediul materiei pentru instituţia juridică a actelor premergătoare urmăririi penale (art. 224 C. proc. pen.), se constată că scopul prioritar al acestora îl constituie verificarea şi completarea informaţiilor deţinute de organele de urmărire penală în vederea fundamentării convingerii cu privire la oportunitatea începerii urmăririi penale, însă ţinând seama de funcţionalitatea şi finalitatea activităţilor ce se pot realiza în această fază a investigaţiilor prealabile din perspectiva realizării scopului procesului penal, însuşi legiuitorul, prin dispoziţiile alin. (1) ultim al art. 224 C. proc. pen., a statuai asupra posibilităţii ca datele şi informaţiile culese în cadrul actelor premergătoare să capete relevanţă procesuală şi să poată fi folosite în probaţiune.

Pe de altă parte, examinând întregul ansamblu probator al cauzei, Curtea, constată că activităţile îndeplinite în speţă în faza actelor premergătoare urmăririi penale au fost interceptările şi înregistrările de convorbiri telefonice realizate în temeiul prevederilor art. 2 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991 sau în baza art. 91 şi 91¹ C. proc. pen., precum şi interceptările şi înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental efectuate conform art. 91 C. proc. pen.

Or, din analiza prevederilor art. 91 alin. (1) si (2) C. proc. pen., care stabilesc in mod strict condiţiile legale de realizare a interceptărilor si înregistrările audio sau video, rezulta ca legalitatea acestora nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, ci interceptările şi înregistrările audio sau video pot fi autorizate şi în faza actelor premergătoare.

Cu atât mai mult în cazul autorizării efectuării unor interceptări şi înregistrări de comunicaţii în temeiul art. 20 şi 22 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului cu referire la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, dat fiind caracterul clasificat al unor astfel de măsuri, legea nu subsumează valabilitatea îndeplinirii unor astfel de activităţi condiţiei începerii instrucţiei penale, întrucât, în caz contrar, ar fi cu totul compromis scopul acestora.

Aşadar, este de remarcat că pentru efectuarea de interceptări şi înregistrări audio sau video, legea nu impune, ca o garanţie distinctă, obligativitatea înştiinţării persoanei interesate despre faptul interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor sale. Această omisiune voită a legiuitorului este de altfel firească, având în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea măsură şi caracterul secret al acesteia. Ulterior, însă, învinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua cunoştinţă despre înregistrările care-i privesc, având totodată posibilitatea de a contesta conţinutul acestora, garanţii procesuale care în cazul de faţă au fost întru-totul respectate, inclusiv prun declasificarea mandatelor de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza cărora au fost interceptate şi înregistrate comunicaţiile inculpatei B.L. începând cu data de 09 ianuarie 2006 (filele 288-291 vol. I dosar fond).

O altă apărare lipsită de temeinicie a inculpatului apelant M.A. este şi aceea că interceptările şi înregistrările telefonice şi ambientale, realizate încă din anul 2006 ar fi fost obţinute în mod nelegal, în lipsa autorizaţiilor impuse în mod imperativ de legea procesual penală.

Sub acest aspect, Curtea, învederează că nu planează niciun dubiu asupra (aptului că toate interceptările şi înregistrările audio şi video realizate în cauză şi folosite ca suport probator în dovedirea vinovăţiei inculpaţilor au fost înfăptuite cu autorizarea organelor legal abilitate, apărarea invocată referitor la acest aspect dovedindu-se practic a avea un caracter pur formal. Astfel, în ceea ce priveşte interceptările şi înregistrările comunicaţiilor inculpatei B.L. începând cu data de 09 ianuarie 2006, se constată că acestea au fost realizate cu autorizarea instanţei supreme, materializată prin cele trei mandate (nr. 0032 din 09 ianuarie 2006. nr. 003016 din 05 iulie 2006 şi nr. 00472 din 07 februarie 2007) emise în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991 (filele 289-291 vol. I dosar fond), iar interceptările şi înregistrările de convorbiri telefonice şi în mediul ambiental privindu-i pe toţi cei trei inculpaţi, efectuate începând eu data de 25 februarie 2007 în conformitate cu prevederile art. 91¹ şi următoarele C. proc. pen., au (mai întâi autorizate cu titlu; provizoriu de către procuror prin ordonanţa nr. 32/P/2007 din data de 25 februarie 2007 (filele 1-4 vol. II dosar urmărire penală), iar apoi au fost autorizate pe mai departe de către un judecător de la instanţa competentă — Tribunalul Bucureşti, care prin încheierea din 26 februarie 2007 dată în dosarul nr. 109/A.L/2007 a confirmat şi măsurile dispuse cu titlu provizoriu prin ordonanţa procurorului din 25 februarie 2007 (filele 9-17 vol. II dosar urmărire penală).

Tot în legătură cu interceptările şi înregistrările de convorbiri telefonice, inculpatul apelant M.A. a invocat ca motiv de nelegalitate şi faptul că numeroase astfel de convorbiri sunt purtate într-o limbă pe care nici el, nici apărătorul său, nici procurorul şi nici Curtea, nu o cunosc, respectiv în limba slavă, de către interlocutori necunoscuţi, identificaţi de către procuror în mod arbitrar, fără niciun fundament legal şi/sau ştiinţific şi fără a exista o transcriere şi apoi o traducere a acestor comunicări.

Sub un prim aspect ai criticii supusă dezbaterii, Curtea, a reamintit că dispoziţiile legii procesual penale incidente în această materie nu instituie obligativitatea transcrierii convorbirilor şi comunicărilor purtate într-o limbă străină, în limba respectivă, pentru ca mai apoi acestea să fie traduse în limba română, ci dimpotrivă, potrivit prevederilor art. 91 alin. (2) teza finală „Corespondenţele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română prin intermediul uni interpret”, ceea ce în cazul de faţă s-a şi întâmplat în cazul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii B.L. şi B.L., fie între ei, fie de către ei cu alte persoane, în datele 26 februarie 2007, 27 februarie 2007 şi 28 februarie 2007 (filele 40-89 vol. II dosar urmărire penală.), care au fost transcrise în limba română de către interpretul autorizat T.O.M.).

În al doilea rând, cu privire la aceleaşi convorbiri telefonice purtate în limba rusă, s-a observat că protagoniştii acestora - inculpaţii B.L. şi B.L.A., nu au contestat niciun moment realitatea respectivelor convorbiri telefonice sau fidelitatea celor consemnate in notele de transcriere întocmite de interpretul autorizat şi certificate de către procuror lata de conţinutul rai al discuţiilor purtate, ba mai mult decât atât, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond (filele 168-171 vol. I dosar fond), inculpata B.L.A. a precizat în mod explicit că interceptările coincid cu realitatea, astfel că temerile inculpatului M.A. referitor la identitatea interlocutorilor din aceste convorbiri sau la neconcordanţa cu realitatea a celor consemnate în notele de transcriere a respectivelor convorbiri sunt total nejustificate.

Aceleaşi argumente servesc deopotrivă şi pentru înlăturarea acuzaţiilor inculpatului M.A. in sensul că procesele verbale şi notele de redare şi certificare a convorbirilor telefonice reprezintă probe preconstituite în care sunt menţionate împrejurări şi identităţi false.

Referitor la interceptările şi înregistrările realizate de către Serviciul Român de Informaţii in temeiul autorizărilor date de către un judecător de ia Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, în conformitate cu prevederile art. 21 din legea nr. 53 5/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, inculpatul apelant M.A. a invocat că acestea sunt lovite de nulitate absolută în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. pe motiv că aceste activităţi au fost efectuate de către un organ care nu face parte din organele judiciare penale şi nu are competenţa de a îndeplini niciun fel de acte procedurale în procesul penal, fiind astfel încălcate prevederile art. 91 din C. proc. pen. care stabilesc că efectuarea actelor procedurale de interceptare şi înregistrare este o atribuţie ce intră în sfera competenţei funcţionale a procurorului sau a organului de cercetare penală anume delegate de acesta.

Curtea a arătat că nu poate da eficienţă juridică acestei opinii, în sensul înlăturării interceptărilor şi înregistrărilor de comunicaţii realizate în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, şi a notelor de redare a conţinutului acestor convorbiri, întrucât abilitarea legală de a proceda la efectuare şi înregistrări de comunicaţii în situaţia ivirii unor date sau indicii din care ar rezulta existenta unei ameninţări la adresa securităţii naţionale a României, îi este conferită Serviciului Român de Informaţii prin prevederile art. 8 din Legea specială nr. 51/1991 privind siguranţa naţională potrivit căruia „Activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale se executa de Serviciul Roman de Informaţii, organul de stat specializat in materia informaţiilor din interiorul tarii”, având totodată suport normativ şi în prevederile C. proc. pen. care prin art. 224 alin. (2) statuează că „în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penala pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninţau" la adresa siguranţei naţionale”.

Cu privire la pretinsa nerespectare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil decurgând din neaplicarea dispoziţiilor legale şi constituţionale privitoare ia desfăşurarea procesului penal în limba română, în contextul existenţei la dosar a unor înscrisuri într-o limbă străină, netraduse şi folosite ca mijloace de proba, dincolo de faptul că susţinerile inculpatului referitor la acest aspect se limitează a avea un caracter strict teoretic, acesta neexemplificând existenţa vreunui astfel de înscris, Curtea, constată că în realitate în probatoriul cauzei nici nu se regăseşte vreun mijloc de probă administrat într-o altă limbă decât cea română şi care să nu fie tradus în condiţiile legii.

Un alt mijloc de probă contestat de apelantul inculpat M.A. îl reprezintă declaraţiile martorului I.D., despre care acesta a susţinut că nu pot fi folosite în probaţiune din pricina legăturii titularului lor cu cauza, în sensul că în fapt acest martor ar fi recunoscut, împrejurare confirmată şi de către ceilalţi inculpaţi. ca a reţinut pentru suie suma de 1500 Euro, altfel încât in autor al infracţiunii de trafic de influenţă, declaraţiile sale nu sunt credibile, în condiţiile în care acesta este în mod evident interesat în sensul înlăturării răspunderii penale pentru fapta proprie.

În legătură cu depoziţiile acestui martor (filele 200-239 vol. II dosar urmărire penală. şi 243-246 vol. I). Curtea, a constatat în primul rând că obiectivitatea acestora este temeinic ilustrata prin însuşi faptul că aspectele relatate de martorul în discuţie cu privire la împrejurări esenţiale ale cauzei îşi găsesc corespondent şi în alte probe certe de vinovăţie existente în cauză (înregistrări de convorbiri telefonice, declaraţii ale inculpaţilor B.L.A. şi B.L., declaraţii ale martorilor L.N.C., P.C.A., A.E., G.D., F.D., P.M.).

Pe de altă parte în ceea ce priveşte pretinsa legătură a acestui martor cu cauza de faţă, Curtea, a constat că probatoriul cauzei nu relevă existenţa niciunei dovezi din care să rezulte că acesta ar fi fost măcar suspectat de către organele judiciare ca fiind autor al unei infracţiuni de trafic de influenţă şi de altfel nici inculpaţii B.L. şi G.V. nu au pretins vreun moment că martorul I.D. le-ar fi promis în schimbul vreunor sume de bani, că prin folosirea influenţei pe care ar avea-o faţă de funcţionari din cadrul A.V.A.S., ar putea el să le obţină rezolvarea favorabilă a problemelor cu care se confruntau în derularea contractului de privatizare a SC G. SA astfel încât nu există motive pertinente pentru a fi pusă la îndoială imparţialitatea acestui martor din perspectiva eventualului său interes de a obţine beneficiul denunţătorului.

De asemenea, Curtea, constată că nici susţinerea inculpatului M.F. în sensul că martorul I.D. ar fi primit de la acţionarii SC. SC G. SA S.A. o sumă de 15.000 Euro pe care ar fi reţinut-o pentru sine, nu poate determina afectarea credibilităţii depoziţiilor acestui martor, întrucât, dincolo de faptul că o atare împrejurare nu s-a dovedit a avea o existenţă faptică concretă, nefiind confirmată nici de către martorul în discuţie si nici de către inculpaţii B.L.A. şi B.L. ea nici nu prezintă relevanţă în speţă de vreme ce acuzaţiile aduse inculpatului M.F. nu rezidă în aceea că ar fi primit sume de bani provenite de la acţionarii SC G. SA prin intermediul martorului I.D., ci că a primit foloase ilegale prin intermediul inculpatei B.L., aspect care aşa cum s-a demonstrat în considerentele ce preced, reiese cu prisosinţă din probatoriul strâns în cauză.

Drept urmare, constatând că nu se identifică aspecte pertinente care să ştirbească credibilitatea depoziţiilor martorului I.D., Curtea, nu poate da satisfacţie cererii inculpatului apelant M.A. de înlăturare a acestor mijloace de probă din ansamblul probelor care întemeiază acuzaţiile aduse persoanelor trimise în judecată.

În susţinerea nevinovăţiei sale, inculpatului apelant M.A. a formulat şi câteva alic apărări de fond, apărări care, în opinie instanţei de apel nu avut însă aptitudinea de a forma convingerea ca acesta nu ar fi săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, cu privire la susţinerea inculpatului în sensul că a respins tentative de mituire a sa de către denunţători prin refuzul de a primi de la martorul I.D. suma de 5.000 de Euro, cu toate că acest aspect este cât se poate de real, fiind confirmat inclusiv de către procurorul de caz care în legătură eu cele sesizate de martorul I.D. în sensul că în cursul anului 2005 i-ar fi dat inculpatului M.F. suma de 5.000 Euro provenită de la numitul G.V. în scopul facilitării de către inculpat a încheierii unui act adiţional de modificare a unor clauze ale contractului de privatizare a SC G. SA, a dispus prin rechizitoriu soluţia scoaterii de sub urmărire penală pe motiv că din cercetările efectuate nu au rezultat indicii suficiente pentru conturarea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, aceasta nu constituie o garanţie că în împrejurările concrete clin vara şi toamna anului 2006 şi din iama anului 2007, inculpatul nu ar fi putut pretinde şi primi bani de la acţionarii SC G. SA prin intermediul inculpatei B.L., în scopul rezolvării favorabile, prin folosirea prerogativelor funcţiilor publice pe care le deţinea în cadrul A.V.A.S. a unor probleme cu care aceştia se confruntau în relaţia cu instituţia unde lucra. De altfel, referitor la această chestiune, poate că n-ar trebui ignorată nuanţa care se deduce din depoziţia martorului I.D., în sensul că refuzul inculpatului M.F. de a primi sumei de 5.000 Euro provenită de la G.V. s-a datorai nemulţumirii acestuia vis-a-vis de cuantumul sumei oferite de către nişte oameni neserioşi.

A mai susţinut inculpatul apelant M.F. şi că o altă dovadă a lipsei vinovăţiei sale ar constitui-o faptul că în permanenţă a manifestat o conduită conformă intereselor A.V.A.S., afirmând în mod constant că penalităţile izvorâte din neefectuarea investiţiilor de mediu erau datorate A.V.A.S. -ului în conformitate cu O.G. nr. 27/2005 şi nu era valabilă o plată a acestor penalităţi în contul societăţii privatizate SC G. SA, cum pretindeau reprezentanţii acestei din urmă societăţi prin invocarea prevederilor O.G. nr. 25/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 506/2002. Desigur, o asemenea conduită din partea inculpatului este confirmată de probatoriul cauzei, însă ea nu poate dobândi relevanţa dorită de acesta, întrucât, pe de o parte tragerea sa la răspundere penală nu are ca obiect săvârşirea vreunei infracţiuni de abuz în serviciu contra interesului public, iar pe de altă parte, aşa cum s-a demonstrat în considerentele de mai sus, tocmai existenţa acestor puncte de vedere divergente ale părţilor din contractul de privatizare cu privire la beneficiarul penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu a prilejuit inculpatului M.A. contextul prielnic pentru a pretinde,şi primi diverse sume de bani de la debitorii din contractul de privatizare, în schimbul promisiunii că în virtutea funcţiilor deţinute în cadrul A.V.A.S., va găsi la nivelul acestei instituţii o rezolvare favorabilă a chestiunilor litigioase izvorâte din derularea contractului de privatizare a SC G. SA

În sfârşit, acelaşi inculpat apelant a mai invocat în sprijinul apărării sale şi faptul că acţionarii SC G. SA au suspicionat-o pe inculpata B.L.A. că, în realitate, aceasta a invocat pretinsa mituire pentru a-şi însuşi în interes personal banii ceruţi pentru a-i da mită, niciunul dintre coinculpaţii acuzaţi de comiterea infracţiunii de dare de mită, nedeclarând că ei le-ar fi pretins vreodată bani sau alte bunuri. Deşi această observaţie a inculpatului este parţial corectă, în sensul că din suma totală de 26.000 Euro cerută de inculpata B.L.A. coinculpatului B.L. neutru a-i fi remisă cu titlu de mită funcţionarului de la A.V.A.S M.A., aceasta, într-o deplină conivenţă cu fratele său G.V., după ce a schimbat o parte din aceşti bani în 20.000 dolar S.U.A., a reţinut pentru sine diferenţa de 10.848 Euro, totuşi această împrejurare nu poate constitui fundamentul absolvirii de răspundere penală a inculpatului M.A., întrucât probatoriul cauzei evidenţiază dincolo de orice dubiu că suma de 20.000 dolar S.U.A. obţinută în urma schimbului valutar, a ajuns, cu titlu de mită, la inculpatul M.A., în cauză neputând fi vorba despre nici o înscenare sau provocare cum pretinde acesta.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracţională a inculpaţilor, Curtea, a constatat că faptele reţinute în sarcina acestora, astfel cum au fost pe larg descrise în considerentele ce preced, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

- faptele inculpatului M.A., constând în aceea că, în calitate de consilier în cadrul A.V.A.S., în cursul anului 2006, a pretins suma de 40.000 Euro de la numitul G.V. iar, în ziua de 11 septembrie 2006, a primit de la acesta suma de 20.000 dolar S.U.A., prin intermediul coinculpatei B.L., lăsând să se înţeleagă că, prin folosirea poliţiei sale privilegiate conferită ele funcţia deţinută în cadrul A.V.A.S., aceea de consilier personal al vicepreşedintelui A.V.A.S., are influenţă asupra funcţionarilor din cadrul acestei instituţii, abilitaţi să aprobe încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat Ia art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în ziua de 27 februarie 2007,,în calitate de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., a primit, suma de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A., pentru a se implica în soluţionarea favorabilă, în interesul mituitorului şi a numitului G.V., ambii acţionari ai SC G. SA (în mod direct sau indirect), a problemei litigioase apărute ca urmare a neplăţii de către aceştia a penalităţilor in sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privitoare la efectuarea investiţiilor de mediu), precum şi pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, semnată la 29 ianuarie 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- fapta inculpatului B.L. Sergiu. constând în aceea că, în data de 27 februarie 2007, a dat suma de 26.000 Euro inculpatei B.L., pentru ca aceasta să o remită, cu titlu de mită, coinculpatului M.A., în scopul ca acesta din urmă, prin folosirea prerogativelor funcţiei deţinute în cadrul A.V.A.S., să se implice în soluţionarea favorabile a problemei litigioase apărute ca urmare a neplăţii către A.V.A.S, a penalităţilor în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privitoare la efectuarea investiţiilor de mediu), precum şi să efectueze demersurile necesare în vederea neaplicării de către A.V.A,S. a pactului comisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

- fapta inculpatei B.L., constând în aceea că, în ziua de 11 septembrie 2006, La ajutat şi i-a înlesnit învinuitului G.V. să dea suma de 20.000 dolar S.U.A. coinculpatului M.A., pentru traficarea de către acesta din urmă a influenţei pe care a lăsat să se creadă că o are asupra funcţionarilor din cadrul A.V.A.S., abilitaţi să aprobe încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat Ia art. 61 din Legea nr. 78/2000;

- fapta aceleiaşi inculpate, constând în aceea că, la 27 februarie 2007, a exercitat acte materiale ele înlesnire şi ajutorare a inculpatului B.L. pentru darea, cu titlu de mită, a sumei de 26.000 Euro coinculpatului M.A., în scopul ca acesta din urmă, prin folosirea prerogativelor funcţiei deţinute în cadrul A.V.A.S., să se implice în soluţionarea favorabilă a problemei litigioase apărute ca urmare a neplăţii către A.V.A.S. a penalităţilor în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privitoare la efectuarea investiţiilor de mediu), precum şi să efectueze demersurile necesare în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului coinisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA S.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- fapta aceleiaşi inculpate, care în împrejurările petrecute în data de 27 februarie 2007, a exercitat totodată şi acte materiale de înlesnire şi ajutorare a inculpatului M.A. pentru primirea, cu titlu de mită, a sumei de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului M.A. ca fiind comisă in vara-toamna anului 2006 s-a precizat că, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni a fost realizat atât în modalitatea pretinderii unor foloase (diferite sume de bani ale căror cuantumuri au variat în timp, făcând obiectul unor veritabile negocieri, la un moment dat această pretindere fiind materializată la suma de 40.000 Euro) de la numitul G.V., acţionar în cadrul SC G. SA, cât şi în modalitatea primirii unei sume de bani (20.000 dolar S.U.A.), în data de 11 septembrie 2007, prin intermediul inculpatei B.L., care a acţionat în numele fratelui său. G.V. şi sub directa îndrumare a acestuia.

Această activitate infracţională a inculpatului M.A. circumscrisă actelor materiale de pretindere a sumei de 40.000 Euro şi de primire a sumei de 20.000 dolar S.U.A. a avut ca scop obţinerea de către cumpărătorii de influenţă, a încheierii convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, respectivul act fiind încheiat de A.V.A.S., la data de 29 ianuarie 2007.

Tot cu referire la cerinţele instituite de lege pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă din perspectiva realizării laturii obiective, trebuie evidenţiat faptul că ocupând o poziţie privilegiată în cadrul A.V.A.S., conferită de funcţia deţinută, aceea de consilier personal al vicepreşedintelui A.V.A.S., inculpatul M.A., nu numai că a lăsat să se înţeleagă faţă de persoanele interesate în cumpărarea influenţei sale, ci, in fapt, chiar a avut o influenţă reală asupra mai multor funcţionari din cadrul A.V.A.S., între care şi vicepreşedintele L.N.C., abilitaţi să deruleze procedura de încheiere a convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, ce le fusese înfăţişată cumpărătorilor de inculpata drept unica soluţie pentru soluţionarea favorabilă a problemelor litigioase apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a acestei societăţi.

Sub aspectul supus dezbaterii s-a menţionat că, aşa cum rezultă din Regulamentele de organizare şi funcţionare ale A.V.A.S. (în vigoare înainte şi după data de 08 ianuarie 2007 - filele 118- 329 vol. IV dosar urmărire penală.), în vederea încheierii unor convenţii de menţinere în vigoare a unui contract de privatizare sau a unor acte adiţionale la un astfel de contract, era necesar a parcurge mai multe etape, cea dintâi fiind întocmirea de către departamentul responsabil cu monitorizarea postprivatizare a unei note care să conţină o astfel de propunere (semnată la nivelul Direcţiei de Monitorizare Postprivatizare de 2 experţi, de director şi de directorul general, iar Ia nivelul Direcţiei Asistenţă Juridică Postprivatizare de un consilier juridic, un expert juridic, de un director şi de către directorul general). Ulterior, notele erau avizate de vicepreşedintele L.C.N. şi erau apoi supuse dezbaterii şi aprobării Colegiului director, redactându-se în acest scris o hotărâre; în situaţia în care notele erau aprobate, se întocmea un proces-verbal în care se preciza acest aspect, sub semnătura tuturor membrilor colegiului, iar în baza acestui înscris, care atesta aprobarea dată de colegiu, preşedintele A.V.A.S. emitea o hotărâre de punere în executare a notei, şi, ulterior, vicepreşedintele coordonator încheia in numele A.V.A.S. respectivele convenţii, cu respectarea strictă a formei aprobate în colegiu.

Or, aşa cum probatoriul cauzei evidenţiază eu prisosinţă, în perioada în care a ocupat funcţia de consilier personal al vicepreşedintelui A.V.A.S., inculpatul M.A. s-a ocupat în fapt de coordonarea activităţii departamentelor aflate în subordinea vicepreşedintelui L.N.C., între care şi cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare, iar în virtutea acestor atribuţii participa în calitate de invitat la şedinţele Colegiului director, unde îşi exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului, încercând uneori, chiar dacă nu avea drept de vot, ca prin expunerea de argumente să influenţeze pe unii membrii ai colegiului cu privire la luarea unor hotărâri de admitere sau de respingere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor acte în numele A.V.A.S., astfel că, raportat la procedura prevăzută de Regulamentele de organizare şi funcţionare ale A.V.A.S. cu privire la încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a unui contract de privatizare, acesta a avut în mod real posibilitatea de a-i influenţa, fie şi într-un mod subversiv, pe acei funcţionari din cadrul A.V.A.S., abilitaţi a decide în acest sens în legătură cu contractul de privatizare a SC G. SA.

Mai mult decât atât, chiar şi trecerea de care inculpatul M.F. se bucura în faţa şefului său direct, vicepreşedintele A.V.A.S. L.N.C., împrejurare care era asumată ca un fapt notoriu în cadrul A.V.A.S., a fost de natură a-i permite acestuia să-şi exercite influenţa asupra funcţionarilor din cadrul A.V.A.S., care erau abilitaţi să întocmească acte în cadrul procedurii de monitorizare postprivatizare a contractelor, între care şi cel privitor ia SC G. SA Buzău.

În mod corelativ, în legătură cu activităţile infracţionale derulate în vara-toamna anului 2006, în sarcina inculpatei B.L. care acţionând în numele fratelui său G.V., acţionar al SC G. SA, şi sub directa coordonare a acestuia, a întreprins demersuri în scopul obţinerii de la A.V.A.S. a acordului pentru încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, faţă de împrejurarea că, urmare a neîndeplinirii de către cumpărătorii de acţiuni a unor obligaţii contractuale, A.V.A.S. era înrudită să aplice pactul comisoriu prevăzut în respectivul contract, sens în care a negociat cu inculpatul M.A., mai întâi în mod indirect, prin mijlocirea martorului I.D. iar apoi personal, sumele pretinse de acesta din urmă pentru a interveni pe lungă funcţionarii abilitaţi din cadrul A.V.A.S. în vederea soluţionării favorabile a acestor probleme, iar apoi în data de 11 septembrie 2007 a remis acestuia suma de 20.000 dolar S.U.A., ca preţ al traficării influenţei sale, se va reţine comiterea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă.

În acest context, Curtea, a considerat că se impune a fi respinsă ca nefondată solicitarea inculpatei apelante B.L. de achitare a sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de complicitate la cumpărare de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pe motiv că funcţionarii din cadrul A.V.A.S. pe lângă care inculpatul M.A. avea sau a lăsat să se creadă că are influenţă nu aveau competenţa de a rezolva problema scutirii SC G. SA Buzău de la plata penalităţilor însumând 214.000 Euro, datorate ca urmare a nerealizării investiţiilor de mediu,, întrucât, astfel cum rezultă din probatoriul cauzei, scopul real pentru care cumpărătorul de influenţă G.V. a remis la data de 11 septembrie 2007 inculpatului M.A. suma de 20.000 dolar S.U.A. prin intermediul complicei B.L. La constituit obţinerea acordului A.V.A.S. pentru încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, iar nu scutirea acestei societăţi de plata penalităţilor de mediu, iar acest act dorit de cumpărătorul de influenţă intra în atribuţiile funcţionarilor din cadrul A.V.A.S. asupra cărora inculpatul M.A. avea influenţă.

În ceea ce priveşte faptele comise în împrejurările remiterii sumei de 20.000 dolar S.U.A., în ziua de 27 februarie 2007, Curtea, a constatat că aceste activităţi infracţionale constituie fapte distincte, separate de cele desfăşurate de inculpaţi în legătură cu împrejurările încheierii convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, semnată la 29 ianuarie 2007, realizând conţinutul constitutive al infracţiunii de luare de mită în cazul inculpatului M.A. şi respectiv de dare de mită în cazul inculpaţilor B.L. (în forma amoralului) şi B.L.A. (în forma complicităţii).

În concret, aşa cum s-a evidenţiat în considerentele prezentei decizii referitoare la situaţia de fapt ce face obiectul judecaţii şi la analiza probelor care reflectă această stare de fapt, remiterea de către inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A. a sumei de 20.000 dolar S.U.A., în ziua de 27 februarie 2007, inculpatului M.A. a avut ca scop implicarea acestuia din urmă. prin folosirea prerogativelor derivate din funcţia sa, de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., pentru soluţionarea, în favoarea mituitorilor, a problemei legate de plata penalităţilor izvorâte din neefectuarea investiţiilor de mediu asumate prin contractul de privatizare a SC G. SA şi pentru ca A.V.A.S. să nu aplice pactul comisoriu până la lămurirea în instanţă a chestiunii legate de stabilirea identităţii creditorului acestei obligaţii.

Contrar susţinerilor inculpatului apelant M.A., Curtea, a considerat că. prin natura funcţiei pe care o ocupa în cadrul A.V.A.S. la data de 27 februarie 2007. acesta a deţinut calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

Astfel, potrivit fişei postului cu atribuţiile corespunzătoare funcţiei de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S. (filele 15-17 vol. III dosar urmărire penală.), inculpatul M.A. trebuia, între altele, să asigure Îndeplinirea tuturor atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.V.A.S., cu privire la această direcţie şi, totodată, făcea parte din Colegiul director al instituţiei anterior menţionate şi avea responsabilitatea deciziilor asumate în cadrul colegiului, potrivit atribuţiilor specifice ce îi reveneau.

De asemenea, conform regulamentului de organizare şi funcţionare al A.V.A.S. (filele 207-329 vol. IV dosar urmărire penală.), în vigoare de la data de 08 ianuarie 2007, Colegiul director, între alte atribuţii, aviza eliberarea sau executarea garanţiilor constituite conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, precum şi aplicarea sancţiunilor contractuale la societăţile comerciale. Acelaşi regulament mai prevedea că Direcţia Generală Juridică avea ca atribuţii reprezentarea A.V.A.S. în faţa instanţelor judecătoreşti şi susţinerea intereselor acesteia în toate litigiile în care aceasta era parte.

Aşadar, în raport cu conţinutul concret al prerogativelor derivate din funcţia de director general al Direcţiei Generale Juridice, Curtea, a constatat că sunt întrunite condiţiile legale pentru ca inculpatul M.A. să fie subiect activ al infracţiunii de luare de mită, întrucât, în temeiul prerogativelor conferite de funcţia deţinută, acesta avea atribuţii de serviciu referitoare la plata penalităţilor în discuţie, fiind, totodată implicat, prin votul dat în cadrul şedinţelor de lucru ale Colegiului director al A.V.A.S., în procedura de luare a deciziei de desfiinţare a unui contract de vânzare-cumpărare acţiuni, prin aplicarea pactului comisoriu.

În consecinţă, de vreme ce funcţia deţinută în cadrul A.V.A.S. la data de 27 februarie 2007 era de natură a-i permite inculpatului M.A. realizarea scopului primirii sumei de 20.000 dolar S.U.A. cu titlu de mită, Curtea, a respins solicitarea acestuia de pronunţare a unei soluţii de achitare pentru această infracţiune conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

De asemenea, Curtea, a constatat că nu există argumente pertinente nici pentru a se da curs favorabil apărărilor inculpaţilor B.L. şi B.L.A. care se bazează pe invocarea cauzei speciale de înlăturare a caracterului penal al faptei la care se referă art. 255 alin. (2) C. pen., în sensul că au fost constrânşi la săvârşirea faptelor de dare de mită (comise în forma autoratului respectiv a complicităţii) datorită ameninţării pe care o reprezenta posibilitatea activării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu clin convenţia de menţinere în vigoare semnată la 29 ianuarie 2007, cu consecinţa desfiinţării contractului de privatizare şi a pierderii investiţiei de 6.000.000 Euro. cu reflectare directă în situaţia lor profesională, dar şi în cea familială, aspecte ce, în opinia lor, au fost de natură a genera presiuni psihice uriaşe asupra lor, menite a exclude posibilitatea liberei determinări a voinţei.

Fără a contesta împrejurarea că este posibil ca în perioada ulterioară semnării convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, inculpaţii să se fi aflat într-o situaţie de stres determinată de existenţa riscului previzibil al desfiinţării contractului de privatizare ca urmare a activării de către A.V.A.S a pactului comisoriu prevăzut în convenţia din 29 ianuarie 2007, în cazul neîndeplinirii în termenul stipulat a obligaţiei de plată a penalităţilor de mediu în favoarea A.V.A.S., mai ales că inculpatul B.L. nici nu era de acord cu părerea că A.V.A.S. ar fi fost legal îndreptăţită a încasa aceste penalităţi, Curtea, apreciază totuşi că o atare împrejurare nu poate fi asimilată unei constrângeri morale în sensul art. 255 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 46 C. pen. şi care să fi fost atât de puternică, încât să conducă la anihilarea sau cel puţin la limitarea capacităţii de autodeterminare a inculpaţilor, silindu-i la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

Din această perspectivă, Curtea, consideră că inculpaţii aveau în mod obiectiv posibilitatea de a evita comiterea faptei, găsind o altă alternativă pentru salvarea investiţiilor făcute la SC G. SA, aşa cum de altfel au şi procedat ulterior comiterii faptelor, prin achitarea în contul A.V.A.S., conform ordinului de plată nr. 167 din 26 martie 2007, a sumei de 718.169,76 lei pretinsă de această instituţie cu titlu de penalităţi pentru nerealizarea investiţiilor de mediu (echivalentul sumei de 214.000 Euro) şi apoi acţionarea în instanţă a A.V.A.S. pentru stabilirea pe cale judiciară a caracterului nelegal ai plăţii acestor sume în contul A.V.A.S., împrejurare care ulterior a şi fost consfinţită de către instanţa comercială prin sentinţa civilă nr. 8549 din 03 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 14351/3/2008 (filele 51-59 vol. III dosar fond).

Prin urmare, solicitările acestora de pronunţare a unor soluţii de achitare în aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. apar ca fiind lipsite de ternei.

Nici apărarea inculpatului apelant B.L. în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în condiţiile în care convingerea sa fermă era aceea că dreptatea este de partea sa în privinţa valabilităţii plăţii penalităţilor datorate pentru nerealizarea investiţiilor de mediu în contul SC G. SA, fapt care de altfel a şi fost confirmat de instanţă prin sentinţa civilă nr. 8549 din 03 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 14351/3/2008, nu este întemeiată, întrucât pe de o parte, la momentul remiterii sumei de 20.000 dolar S.U.A., în data de 27 februarie 2007, către funcţionarul corupt din cadrul A.V.A.S., problema recunoaşterii legalităţii acestei plăţi era foarte controversată, pe fondul acesteia existând riscul major al desfiinţării contractului de privatizare ca efect al activării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu înscris în convenţia de menţinere in vigoare din 29 ianuarie 2007, astfel încât acţionarii SC G. SA aveau un interes acut şi actual în a obţine sprijinul inculpatului M.A. în găsirea unor soluţii adecvate pentru evitarea acestui risc, iar pe de altă parte, probatoriul cauzei evidenţiază fără putinţă de tăgadă că acest inculpat, în mod conştient şi deliberat, a fost de acord cu remiterea mitei prin intermediul complicei B.L.A. şi chiar s-a arătat interesat de a participa personal ia înmânarea mitei pentru a se cunoaşte de către cel mituit de la cine provin banii.

Totodată, Curtea, a apreciat neîntemeiată şi cererea inculpatei B.L.A. de a achita pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pe motiv că această faptă ar fi fost comisă de către martorul I.D. care a intermediat legătura dintre mituit şi mituitori, rolul său rezumându-se doar la a reprezenta interesele SC G. SA în cadrul căreia deţinea funcţia de Director General Adjunct, întrucât, dincolo de faptul că la momentul comiterii infracţiunilor corelative de luare şi dare de mită - 27 februarie 2007- martorul I.D. nu mai avea niciun rol în intermedierea legăturii dintre inculpatul M.A. şi reprezentanţii SC G. SA, rolul său în această privinţă încheindu-se aproximativ din momentul în care inculpata B.L.A. a început să discute în mod direct cu inculpatul M.A., probatoriul cauzei evidenţiază cu prisosinţă faptul că activitatea infracţională a inculpatei B.L.A. a constat pe de o parte în exercitarea unor acte materiale de înlesnire şi ajutorare a inculpatului B.L. şi a fratelui său G.V. pentru remiterea sumei de bani, ca obiect al infracţiunii de dare de mita şi, pe de altă parte, în săvârşirea unor acte materiale, distincte de cele dintâi, pentru înlesnirea şi ajutorarea inculpatului M.A. în vederea primirii respectivului folos, ca obiect al infracţiunii de luare de mită, aceasta acţionând ca intermediar între miluit si mituitori.

În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerile inculpaţilor apelanţi M.A. şi B.L.A. în sensul că fapta din 27 februarie 2007 ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite şi respectiv complicitate la această infracţiune, dat fiind faptul că astfel cum rezultă din probele existente în cauză, remiterea sumei de 20.000 dolar S.U.A. în împrejurările din ziua de 27 februarie 2007 nu a avut ca scop recompensarea inculpatului M.A. pentru ajutorul dat cu privire la încheierea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare semnată la 29 ianuarie 2007, ci a vizat determinarea acestuia de a îndeplini anumite acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu sau contrare acestor îndatoriri în interesul mituitorilor.

În contextul considerentelor înfăţişate în cele ce preced privitor la încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, Curtea, nu şi-a însuşit opinia judecătorului fondului conform căreia activităţile infracţionale desfăşurate de inculpatul M.A. în legătură cu pretinderea sumei de 40.000 Euro şi primirea în două rânduri a sumei de câte 20.000 dolar S.U.A. s-ar circumscrie conţinutului constitutiv al unei singure infracţiuni de trafic de influenţă, iar faptele corelative ale inculpaţilor B.L. şi B.L.A. având ca obiect remiterea acestor sume de bani către inculpatul M.A. ar constitui infracţiuni de cumpărare de influenţă, opinie îmbrăţişată şi de către inculpaţi exclusiv din dorinţa de a-şi conserva privilegiile obţinute ca urmare a soluţiilor pronunţate în raport cu aceste încadrări juridice date faptelor reţinute în sarcina lor, întrucât aceste schimbări de încadrări juridice operate de către judecătorul fondului se bazează pe o situaţie de fapt ce nu corespunde realităţii şi nu are reflectare în probatoriul administrat în cauză.

De altfel, o simplă lecturare a hotărârii instanţei de fond fundamentează concluzia că întreg conţinutul acesteia este profund incoerent, confuz şi bogat în informaţii contradictorii.

Astfel, cu titlu exemplificativ, s-a menţionat că, deşi în considerentele hotărârii, cu privire la inculpatul M.A. se precizează că primirea de către acesta a câte 20.000 dolar S.U.A., la datele de la 11 septembrie 2006 şi respective 27 februarie 2007 constituie acte materiale ale unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în dispozitivul aceleiaşi hotărâri condamnarea inculpatului s-a realizat pentru o infracţiune simplă de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în privinţa acestui inculpat nefiind de altfel realizată nici o schimbare de încadrare juridică.

De asemenea, în privinţa aceluiaşi inculpat, pentru a justifica soluţia de achitare dispusă pentru infracţiunea de luare de mită, instanţa de fond reţine în mod eronat că în cadrul dezbaterilor desfăşurate în Colegiul director al A.V.A.S., inculpatul M.A.. în contradicţie cu şeful biroului juridic, şi-ar fi exprimat opinia că modificările legislative intervenite în 2005 cu privire la plata penalităţilor de mediu nu sunt aplicabile şi contractului de privatizare a SC G. SA care era încheiat din anul 2002, ci se aplică doar pentru viitor, împrejurare contrazisă prin însăşi declaraţiile acestui inculpat care relevă contrariul celor reţinute de judecătorul fondului.

Totodată, în condiţiile în care referitor la fapta din 11 septembrie 2006 trimiterea în judecată a inculpatului M.A. s-a făcut sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, în mod eronat prima instanţă, în analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită s-a raportat şi la această faptă.

Pe de altă parte, în privinţa inculpatului B.L., ignorând cu desăvârşire faptul că prin act ui de sesizare a instanţei s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă cu privire la fapta petrecuta la data de 11 septembrie 2006, constatându-se că acesta nu a avut nici o contribuţie infracţională la săvârşirea respectivei fapte, instanţa de fond dezvoltă ideea că acest inculpat ar li avut o participare materială directă la ambele fapte de remitere a sumelor de bani către inculpatul M.A.

De asemenea, cu referire la acelaşi inculpat, deşi reţine că acesta nu a fost de acord şi chiar s-a opus a se da vreo stimă de bani inculpatului M.A. pentru rezolvarea unor probleme în care ştia că are dreptate, astfel că din punct de vedere subiectiv nu a dorii să cumpere influenţa nimănui întrucât nu avea de ce, legea fiind de partea sa, soluţia pronunţată pentru infracţiunea nou reţinută prin schimbarea încadrării juridice (cumpărare de influenţă) a fost aceea de achitare pe motiv că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni care presupune existenţa vinovăţiei penale sub raport obiectiv şi subiectiv.

În sfârşit, şi în ceea ce o priveşte pe inculpata B.L.A., în hotărârea instanţei de fond se regăsesc numeroase contradicţii şi aspecte nereale, cum ar fi reţinerea în considerente a două acte materiale distincte ce alcătuiesc conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de cumpărare de influenţă şi condamnarea acestei inculpate pentru o astfel de infracţiune comisă în formă simplă ori stabilirea concluziei eronate că această inculpată ar fi autor al infracţiunii de cumpărare de influenţă, în condiţiile în care aceasta nu a avut un interes direct şi imediat în cumpărarea influenţei inculpatului M.F., ci a acţionat ca intermediar între acesta din urmă şi acţionarii SC G. SA.

În concluzie, constatând că toate faptele deduse judecăţii există, acestea constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţii trimişi în judecată cu forma de vinovăţie cerută de lege. Curtea, dând relevanţă deplină solicitărilor din apelul promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, constată că în aplicarea prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. se impune angajarea răspunderii penale a inculpaţilor pentru toate faptele pentru care au fost trimişi în judecată, de a căror săvârşire se iac cu certitudine vinovaţi.

În ceea ce priveşte solicitarea apelantului inculpat M.A. de pronunţare a unei soluţii de achitare în temeiul art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., justificată prin susţinerea că Legea nr. 15/1968 (C. pen. al României) ar fi fost abrogată tacit şi total la data de 29 iulie 2009, prin Legea nr. 301/2004 (Noul C. pen. al României) care a intrat în vigoare la data anterior menţionată, la împlinirea termenului prevăzut de art. 512 din actul normativ în discuţie, astfel încât, dat fiind faptul că noul C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009 nu a intrat încă în vigoare pentru a se putea pune problema activităţii noului cod şi a schimbării încadrării juridice a faptelor în raport cu normele incriminatoare din partea specială a acestuia, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu mai sunt prevăzute de legea penală şi nu-i mai poate fi angajată răspunderea penală pentru acestea. Curtea, constată că argumentele invocate în sprijinul aceste teorii sunt neconforme realităţii şi contrare principiilor consacrate în materia teoriei generale a dreptului.

Astfel, Curtea, a arătat că Legea nr. 301/2004 (Noul C. pen. al României), publicata in M. Of. al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, a cărei intrare în vigoare a fost succesiv amânată până la data de 01 septembrie 2009, a fost abrogată integrai prin dispoziţiile art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, publicata in M. Of. al României, Partea 1, nr. 510 din 24 iulie 2009, dispoziţii intrate în vigoare la 4 zile după publicarea legii în M. Of. Totodată., potrivit art. 446 alin (2) din Legea nr. 286/2009, s-a prevăzut că data intrării în vigoare a noului cod adoptat prin respectiva lege va fi stabilită prin legea pentru punerea în aplicare a acestuia. Aşadar de vreme ce Legea nr. 301/2004 nu a intrat niciodată în vigoare, ba chiar a fost abrogată în mod total şi explicit mai înainte de data stipulată pentru intrarea sa în vigoare, iar noul C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009 nu a intrat în vigoare, în momentul de faţă se află încă în fiinţă şi este pe deplin aplicabil faptelor deduse judecăţii C. pen. adoptat prin Legea nr. 15/1968.

Sub acelaşi aspect s-a invocat şi împrejurarea că faptele ce i se impută inculpatului M.A. sunt neprevăzute de legea penală şi din perspectiva faptului că acesta ar fi îndeplinit exclusiv acte de comerţ, însă Curtea, nu a împărtăşit acest punct de vedere întrucât nu există nici o raţiune pentru care activităţile reţinute în sarcina inculpatului să poată fi asimilate cu ceea ce în concepţia C. com., desemnează noţiunea de acte de comerţ.

În sfârşit, referitor la solicitarea aceluiaşi apelant inculpat de pronunţare a unei soluţii de încetare a procesului penal întemeiată pe argumentul că în raport de la data declanşării procesului penal, coroborat cu nesoluţionarea cauzei prin hotărâre definitivă, s-a creat o situaţie de depăşire a termenului rezonabil de judecare a cauzei din culpa autorităţii publice. Curtea, a constatat că în actualul stadiu procesual nu se poate pune problema stingerii dreptului stalului de a trage ia răspundere penală persoanele judecate în cauza de faţă şi de a le aplica acestora sancţiunile prevăzute de lege pentru faptele de care se fac vinovate, întrucât pe de o parte, jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată de inculpatul M.F. conform căreia o instanţă naţională investită cu o plângere referitoare la depăşirea duratei rezonabile a procedurii trebuie să aibă competenţa de a dispune încetarea procesului penal şi de a ordona acordarea de despăgubiri atunci când constată ea plângerea este întemeiată, are in vedere o cu totul altă situaţie decât aceea din cazul de faţă, iar pe de altă parte, dispoziţiile dreptului intern al statului roman (art. 121-128 C. pen.) care stabilesc termene şi condiţii clare pentru stingerea raportului juridic de conflict născut din săvârşirea unei infracţiuni şi care în cauza de faţă nu sunt incidente tocmai din pricina neîndeplinirii cerinţelor instituite prin acestea, sunt în concordanţă cu cadrul normativ al Convenţiei Europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului care prin art. 6 paragraful 1 garantează dreptul persoanei de a li judecată intr-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor pentru faptele reţinute în sarcina lor prin prezenta decizie, aspect care în circuitul procesual pe care cauza Ea parcurs până în momentul de faţă a fost deopotrivă vizat atât de către inculpaţi, cât şi de către Parchet, la stabilirea întinderii acestora, dar şi a modalităţii lor de executare Curtea, a dat eficienţă deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, la determinarea concretă a cuantumului pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, Curtea, a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen. referitoare la forma de vinovăţie cu care au fost săvârşite faptele deduse judecăţii, la participaţia penală a inculpaţilor şi după caz la existenţa cauzei de agravare a răspunderii penale referitoare la concursul de infracţiuni; limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare pentru faptele săvârşite; gradul ridicat de pericol social al faptelor comise pus în evidenţă de modul, mijloacele şi împrejurările concrete ale săvârşirii acestora (sub acest aspect avându-se în vedere faptul că inculpatul M.A., deşi în virtutea importantelor funcţii publice deţinute în cadrul A.V.A.S. - consilier personal al vicepreşedintelui A.V.A.S. şi apoi director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S. - avea obligaţia de a-şi îndeplini cu onestitate şi înalt profesionalism atribuţiile, îndatoririle sau însărcinările încredinţate, a nesocotit cu bună ştiinţă aceste standarde impuse de statutul său profesional, în sensul că profitând de situaţia delicată în care se afla SC G. SA datorită neîndeplinirii în perioada de monitorizare postprivatizare a unor obligaţii asumate prin contractul de privatizare a acestei societăţi, ceea ce ar fi putut conduce la desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare acţiuni încheiat cu A.V.A.S. prin activarea pactelor comisorii inserate în clauzele acestuia, mai întâi în vara-toamna anului 2006, prevalându-se de poziţia sa privilegiată în cadrul .A.V.A.S. şi de buna relaţie personală şi profesională pe care o avea cu vicepreşedintele acestei instituţii, a pretins de la acţionarul G.V. suma de 40.000 Euro şi apoi a primit de la acesta, prin intermediul inculpatei B.L., suma de 20.000 dolar S.U.A., pentru a-şi trafica influenţa pe care o avea pe lângă funcţionarii din cadrul A.V.A.S. abilitaţi în rezolvarea favorabilă a problemei menţinerii în vigoare a contractului de privatizare a societăţii menţionată anterior, iar ulterior, pe fondul persistenţei problemei legate de nerealizarea investiţiilor de mediu şi al imputării de către A.V.A.S. a unor penalităţi în cuantum de 214.000 Euro, datorate pentru nerealizarea acestor investiţii, chestiune cu privire la care între părţi existau puncte de vedere divergente din cauza modificărilor legislative survenite în domeniu în anul 2005, folosindu-se de prerogativele funcţiei pe care nu cu mult timp înainte fusese numit, a primit din nou de la acţionarii SC G. SA, G.V. şi B.L., prin intermediul complicei B.L.A., de data aceasta cu titlu de mită, suma ele 20.000 dolar S.U.A.): scopul urmărit şi urmarea produsă obţinerea unor importante foloase financiare necuvenite în contextul folosirii funcţiilor deţinute într-o structură de specialitate a administraţiei publice centrale, în pofida faptului că această calitate specială îi impunea menţinerea unor standarde ridicate în îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei, aspecte care sunt de natură a afecta serios credibilitatea şi prestigiul instituţiilor statului; precum şi referinţele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiecare dintre ei are un grad ridicat de instruire, având studii superioare, din punct de vedere profesional în prezent îşi câştigă veniturile în mod licit, iar din punct de vedere social, toţi trei aparţin unor familii organizate care ie oferă sprijinul necesar îndreptării lor sociale şi morale, însă pe parcursul procesului penal nu au dat dovadă de o atitudine procesuală tocmai conformă realizării scopului procesului penal, în sensul că inculpatul M.A. a manifestat o conduită profund nesinceră şi ostilă aflării adevărului judiciar, caracterizată prin negarea vehementă a ceea ce probele certe de vinovăţie strânse în cauză evidenţiau incontestabil şi invocarea unor apărări formale, iar inculpaţii B.L. şi B.L.A., au adoptat o atitudine sinceră abia în momentul în care au realizat că probele existente în cauză îi încriminează dincolo de orice dubiu ca participanţi la faptele penale anchetate, ceea ce conduce la concluzia că asumarea responsabilităţii faptelor comise nu a fost exclusiv rezultatul unei conştientizări reale şi efective a gravităţii conduitei lor antisociale, ci s-a datorat şi dorinţei de a obţine pe această cale un grad mai sporit de clemenţă din partea instanţei.

În acest context, Curtea, a apreciat că nu este oportun a se da curs solicitării apelantei inculpate B.L. de a se reţine în favoarea sa incidenţa unor circumstanţe atenuante, în condiţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., întrucât, pe de o parte buna conduită socială anterioară devine aproape un aspect irelevant, în contextul în care o atare referinţă nu a fost în măsură să o determine a nu intra în conflict cu legea penală, iar pe de altă parte atitudinea procesuală adecvată, survenită abia în cursul cercetării judecătoreşti, constituie în fapt o simplă confirmare a ceea ce probele evidente de vinovăţie existente în cauză demonstrează cu prisosinţă.

În consecinţă, Curtea, a considerat că stabilirea pentru fiecare inculpat a unor pedepse situate la limita minimului special prevăzut în normele de încriminare pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, corespunde şi reflectă în mod adecvat toate criteriile de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi totodată este în măsură să asigure şi realizarea în mod eficient a scopului punitiv, dar şi educativ şi preventiv ai pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte conţinutul pedepselor accesorii, aspect ce a făcut obiectul criticilor Parchetului în recursul declarat împotriva hotărârii date de instanţa de apel în primul ciclu procesual al cauzei şi care, din dispoziţia instanţei supreme trebuie avut în vedere ia rejudecarea apelurilor, Curtea, a observat că, deşi, potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., .condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, lit. a) şi c) C. pen. din momentul în care hotărârea a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei”, totuşi, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 05 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a decis că dispoziţiile art. 73 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I, lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

De asemenea, în aplicarea pedepselor accesorii instanţa a ţinut seama şi de jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie, conform căreia interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) trebuie să se facă disociat, în raport cu natura infracţiunilor, cu împrejurările şi modalitatea comiterii acestora, astfel încât să nu se aducă atingeri nejustificate ale drepturilor şi libertăţilor recunoscute şi garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens hotărârile date în cauza H. contra Marii Britanii şi cauza S. şi P. contra României).

În raport cu aceste aspecte, Curtea, a considerat că interzicerea ca pedeapsă accesorie în cazul tuturor inculpaţilor, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apare ca fiind justă şi proporţională cu situaţia ce a generat necesitatea instituirii acestor interdicţii, întrucât, pe de o parte, interzicerea drepturilor anterior menţionate este îndreptăţită nu doar de natura şi gravitatea sporită a infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, dar şi de desconsiderarea cu mare uşurinţă de către aceştia a unor importante valori sociale ocrotite de legea penală, iar, pe de altă parte, răspunde necesităţii de a-i împiedica să decidă în legătură cu treburile societăţii, ale cărei reguli normale de convieţuire au înţeles să le încalce, iar în cazul inculpatului M.A., interzicerea, în mod suplimentar, cu acelaşi titlu, şi a dreptului prevăzut ele art. 64 lit. c) C. pen. este pe deplin justificată de nevoia de a-l împiedica să mai exercite activităţile de care s-a folosit în săvârşirea faptelor.

Curtea, nu a dat satisfacţie solicitării Parchetului de a fi interzis şi în cazul inculpaţilor B.L. şi B.L.A. ca pedeapsă accesorie exerciţiul dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât, pornind de la premisa că iniţiativa comiterii acestor fapte nu a aparţinut acestora, ci pur şi simplu ei s-au lăsat angrenaţi într-un joc murdar conceput de un funcţionar public corupt, exclusiv din dorinţa de a salva o afacere care reprezenta sursa lor de existenţă, Curtea, apreciază că o astfel de măsură ar fi excesivă în raport cu situaţia care a generat necesitatea instituirii ei şi cu scopul în vederea realizării căruia ar fi impusă.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, dat fiind faptul că în cazul infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.A. în forma autoratului şi a inculpatei B.L.A., în forma complicităţii, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie potrivit legii, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., Curtea, a aplicat astfel de sancţiuni celor doi inculpaţi, durata şi conţinutul acestor pedepse urmând a fi stabilite în mod diferenţiat, în considerarea aceloraşi argumente care au justificat şi aplicarea diferenţiată a pedepselor accesorii.

Referitor la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, în cazul inculpatului M.A., ţinând seama de dezinvoltura cu care acesta şi-a asumat nesocotirea în mod repetat a unor importante valori sociale protejate de lege prin săvârşirea de fapte ilicite grave, precum şi de lipsa oricăror dovezi din care să rezulte că a conştientizat în mod real şi efectiv consecinţele negative ale conduitei sale reprobabile, atitudinea sa procesuală evidenţiind contrariu] acestei situaţii, Curtea, contrar solicitărilor sale vizând suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, a apreciat că realizarea în mod eficient a scopului preventiv şi educativ al acesteia şi obţinerea în mod real a reeducării şi reintegrării sociale a inculpatului pot fi garantate doar în condiţiile executării propriu-zise a pedepsei.

În schimb. în cazul inculpaţilor B.L. şi B.L.A., luând în considerare contribuţia infracţională concretă a acestora în prezentul proces penal. dar mai ales faptul că angrenarea lor în activitatea de corupţie s-a realizat din iniţiativa inculpatului M.F. care a speculat din plin interesul lor de a obţine rezolvarea favorabilă a problemelor cu care se confruntau în relaţia cu A.V.A.S.-ul în perioada de monitorizare post privatizare, precum şi referinţele tor personale favorabile, Curtea, a considerat că simpla pronunţare a unei hotărâri de condamnare împotriva lor constituie un avertisment suficient de puternic pentru aceştia şi că există garanţii reale că, chiar iară executarea pedepsei, aceştia nu vor mai periclita vreodată sistemul valorilor sociale ocrotite de lege prin săvârşirea de noi infracţiuni, astfel încât, constatând că în cauză sunt îndeplinite şi celelalte condiţii instituite de lege cu privire la posibilitatea acordării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86 şi următoarele C. pen., va recunoaşte celor doi inculpaţi sus-menţionaţi efectele acestui beneficiu.

În sfârşit, deşi inculpatul B.L. nu a formulat o solicitare concretă în sensul pronunţării în ceea ce-l priveşte a unei hotărâri de achitare pe motiv că fapta comisă de sine nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni., conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu aplic. art. 181 C. pen., ci doar a făcut trimitere la menţinerea acestei soluţii pronunţată de instanţa de fond, însă cu privire la o cu totul altă încadrare juridică decât cea corectă, Curtea, a considerat că se impune a fi analizat şi acest aspect, apreciind în această privinţă că o atare soluţie este exclusă întrucât fapta de dare de mită reţinută în sarcina sa, nu a fost nicidecum lipsită de importanţă, iar atingerea adusă prin aceasta, valorii sociale apărate de lege (îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu şi respectarea legalităţii de către orice funcţional aliat în exerciţiul funcţiunii) a fost cu adevărat gravă.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii M.A., B.L. şi B.L.A.

În faţa instanţei de recurs inculpaţii M.A. şi B.L. au arătat faptul că solicită ca judecarea lor să se facă în procedura simplificată prevăzută de dispoziţiile art. 320 C. proc. pen., arătând că recunosc în totalitate faptele astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare şi îşi însuşesc în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea sub următoarele aspecte: neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. inculpatei B.L.A., greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.A. sub aspectul cuantumului, modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante în cazul inculpatei B.L.A., solicitându-se totodată, în privinţa inculpatului B.L., majorarea termenului de încercare.

Inculpata B.L.A. a fost invocat cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. solicitându-se reindividualizarea pedepsei ca urmare a poziţiei procesuale din recurs dar şi a modalităţii de executare a acesteia prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul B.L. a solicitat, din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în art. 255 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, invocându-se cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia. Totodată s-a mai invocat şi faptul că instanţele ar fi omis să se pronunţe în ceea ce priveşte restituirea cauţiunii.

Inculpatul M.A. a invocat faptul că hotărârea de condamnare se bazează pe probe nelegal obţinute, că faptelor li s-ar fi dat o greşită încadrare juridică, încadrarea corectă fiind în infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nefiind incidente dispoziţiile art. 54 C. pen., critică încadrată în cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. şi la cererile prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice, critică încadrată în cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., şi, greşita individualizare a pedepselor, solicitând reducerea acestora conform dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen şi a circumstanţelor personale favorabile.

Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea au fost încadrate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se reţin următoarele:

Asupra recursului inculpatului M.A. şi a criticilor formulate în recursul parchetului cu privire la acest inculpat

În primul rând, faţă de poziţia procesuală a inculpatului care, înţelegând să beneficieze de prevederile O.U.G. 121/2011, ce constituie pentru acesta lege penală mai favorabilă, a arătat că solicită ca judecarea sa să se facă în procedura simplificată prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând în faţa instanţei de recurs faptele astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare, va da curs acestei cereri, constatând că nu există impedimente legale care să conducă la respingerea acesteia.

Pe cale de consecinţă însă efectul devolutiv al recursului inculpatului se restrânge, fiind exclusă orice analiză care vizează situaţia de fapt sau vinovăţia deja recunoscută, ori prin care se tinde ia pronunţarea unei soluţii de trimitere spre rejudecare pentru respectarea garanţiilor procesuale privind administrarea de probe (inculpaţii însuşindu-şi probele administrate în cursul urmăririi penale).

Ca atare, Înalta Curte, nu va analiza motivele de recurs formulate de către apărătorul inculpatului M.A. prin concluziile scrise, prin care s-au invocat şi alte cazuri de casare decât cele susţinute oral, şi prin care se solicită pronunţarea unei soluţii de achitare sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanţa constată că nu există nici un dubiu cu privire la poziţia procesuală a inculpatului exprimată nemijlocit în faţa Înaltei Curţi, chiar apărătorul ales al acestuia învederând că înţelege să formuleze aceste critici, deşi inculpatului recunoaşte faptele, întrucât în opinia sa procedura prevăzută de dispoziţiile art. 320 C. proc. pen. nu exclude pronunţarea unei soluţii de achitare (variantă exclusă însă de dispoziţiile 320 alin. (7) C. proc. pen.).

Analizând prioritar motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte, constată vădit neîntemeiate criticile formulate. Astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate, redate anterior, Curtea de Apel, a răspuns motivat fiecărei cereri formulate de către inculpat în calea de atac, inclusiv celei de schimbare a încadrării juridice. Referitor la neaplicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. se constată că, dincolo de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut faptele în faţa acesteia, la data soluţionării căii de atac, 24 noiembrie 2011, nu era în vigoare O.U.G. 121/2011, actul normativ fiind adoptat ulterior, intrând în vigoare la 29 decembrie 2011, ceea ce a şi permis aplicabilitatea sa în recurs.

În ceea ce priveşte cererea de a se constata nelegalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice şi a înregistrărilor audio video ambientale întrucât acestea ar fi fost efectuate în faza actelor premergătoare şi astfel probele nu ar fi fost legal administrate, împrejurare ce ar atrage, în opinia apărării, incidenţa dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că şi aceasta este contrară poziţiei inculpatului din faţa instanţei de recurs, de însuşire a tuturor probelor administrate şi de pronunţare a unei hotărâri pe baza lor. Pe de altă parte, este de menţionat şi faptul că instanţa supremă s-a pronunţat în mod constant asupra acestei probleme de drept, statuând că, din analiza prevederilor art. 91 alin. (3) şi (2) C. proc. pen., autorizarea acestui procedeu probatoriu nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, măsura putând fi dispusă şi în faza actelor premergătoare (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 948 din 12 martie 2010, decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008).

Înalta Curte, constată că nu sunt întemeiate nici criticile formulate din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. încadrarea juridică dată faptelor corespunzând situaţie de fapt stabilită prin rechizitoriu şi necunoscută de către inculpat (aceasta coincizând cu cea statuată de către instanţa de apel).

Astfel, în sarcina inculpatului M.A. s-a reţinut că, în calitate de consilier în cadrul A.V.A.S., în cursul anului 2006, a pretins suma de 40.000 Euro de la numitul G.V., iar, în ziua de 11 septembrie 2006, a primit de la acesta suma de 20.000 dolar S.U.A., prin intermediul coinculpatei B.L., lăsând să se înţeleagă că, prin folosirea poziţiei sale privilegiate conferită de funcţia deţinută în cadrul A.V.A.S., aceea de consilier personal al vicepreşedintelui A.V.A.S., are influenţă asupra funcţionarilor din cadrul acestei instituţii, abilitaţi să aprobe încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA; şi totodată că, în ziua de 27 februarie 2007, în calitate de director general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.V.A.S., a primit, suma de 20.000 dolar S.U.A. de la inculpatul B.L., prin intermediul complicei B.L.A., pentru a se implica în soluţionarea favorabilă, în interesul mituitorului şi a numitului G.V., ambii acţionari ai SC G. SA (în mod direct sau indirect), a problemei litigioase apărute ca urmare a neplăţii de către aceştia a penalităţilor în sumă de 214.000 Euro (calculate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privitoare la efectuarea investiţiilor de mediu), precum şi pentru a face demersuri în vederea neaplicării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA, semnată la 29 ianuarie 2007.

În cauză faptele întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni, respectiv trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (primirea sumei de 20.000 euro de la G.V.) şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (primirea sumei de 20.000 euro de la B.L.) şi nu a unei singure infracţiuni de trafic de influenţă în formă continuată.

Remiterea sumei de 20.000 de euro în ziua de 27 februarie 2007 a avut ca scop implicarea inculpatului, prin prerogativele conferite de funcţia pe care o deţinea Director general al Direcţiei Generale Juridice din A.V.A.S. şi membru al Colegiului Director (care între alte atribuţii, aviza eliberarea sau executarea garanţiilor constituite conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, precum şi aplicarea sancţiunilor contractuale la societăţile comerciale) în soluţionarea directă a problemelor coinculpaţilor (neplata unor penalităţi de întârziere, aplicarea pactului comisoriu stipulat în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a SC G. SA)

Ca atare, cum funcţia deţinută de inculpatul M.A. îi permitea realizarea scopului pentru care a primit suma de 2000 euro, acesta având atribuţii de serviciu referitoare la claia penalităţilor, fiind implicat, prin votul dat în cadrul Colegiului director al A.V.A.S., în luarea deciziei de desfiinţare a unui contract de vânzare-cumpărare acţiuni, prin aplicarea pactului comisoriu, fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, nefiind un act material distinct al infracţiunii de trafic de influenţă.

Referitor la criticile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei, analizate din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. cazul de casare prevăzută de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se reţin următoarele:

Astfel cum s-a arătat anterior parchetul a criticat cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, apreciind că acestea sunt mult prea reduse în raport de circumstanţele în care faptele au fost comise şi calitatea deţinută de acesta, de înalt funcţionar public şi poziţia sa procesuală. Dimpotrivă, inculpatul a criticat nevalorificarea de către instanţa de apel, ca şi circumstanţe atenuante a tuturor datelor de natură a-l caracteriza în mod favorabil.

Înalta Curte, constată că individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut ca urmare a unei analize plurale a tuturor criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa evaluând corect atât gradul de pericol social al faptei pus în evidenţă de modul, mijloacele şi împrejurările concrete ale săvârşirii acestora (inculpatul nesocotind cu ştiinţă standardele impuse de statutul său profesional de înalt funcţionar public), de scopul urmărit, constând în obţinerea unor importanţe sume de bani în interes personal cu prejudicierea a imaginii instituţiei al cărui angajat era, dar şi datele ce caracterizează persoana acestuia, necunoscut cu antecedente penale, cu un nivel înalt de instruire, astfel că i-a aplicat pedepse egale cu minimul prevăzut de lege, pedeapsa rezultantă urmând să fie executată în regim de detenţie. Având în vedere toate aceste date corect valorificate de instanţa de apel, faţă şi de vârsta inculpatului, de 62 de ani, dar şi intervalul de timp scurs de la data săvârşirii faptelor (6 ani), Înalta Curte, apreciază că nu se justifică solicitarea parchetului de majorare a pedepsei, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Acelaşi caracter îl are şi cererea inculpatului de reţinere a circumstanţelor atenuante, împrejurările invocate în acest sens fiind deja avute în vedere prin orientarea pedepsei către minimul prevăzut de lege, în contextul în care faptele au un grad de pericol social ridicat.

În fine, referitor la poziţia procesuală din recurs, în raport de art. 11 din O.U.G. 121/2011, potrivit căruia, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească în prima instanţă a început anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010, dispoziţiile art. 320 se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării in vigoare, constatând că sunt îndeplinite aceste condiţii, astfel cum s-a arăta anterior, Înalta Curte, va încuviinţa această cerere şi, pe cale de consecinţă, va reduce pedepsele conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen., inculpatului M.A. urmând a-i fi aplicate pedepse egale cu minimul redus ca urmare a incidenţei dispoziţiilor anterior menţionate.

Înalta Curte, apreciază însă, în raport de gravitatea faptelor, de împrejurarea că iniţiativa comiterii acestora a aparţinut inculpatului, de cuantumul sumelor pretinse şi primite efectiv, că scopul pedepsei nu poate fi atins pin aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen. aceasta urmând să fie executată în regim de detenţie.

Asupra recursului declarat de către inculpata B.L.A. precum şi asupra criticilor parchetului privind-o pe această inculpată în raport de poziţia procesuală a acesteia din faţa instanţei de recurs, apărarea şi-a restrâns criticile doar la invocarea cazului de casare prevăzută de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Critica parchetului vizează schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul înlăturării dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere şi totodată, aplicarea ca pedeapsă complementară a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen.

Ca şi în cazul inculpatului M.A., Înalta Curte, apreciază că nu se justifică reţinerea în cauză a circumstanţelor atenuante. Comportamentul bun în societate anterior comiterii faptelor a fost avut în vedere de către instanţa de apel la individualizarea pedepselor, acestea fiind egale cu minimul prevăzut de lege dar şi la individualizarea modalităţii de executare a rezultantei, iar poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor urmează a fi valorificată în procedura prevăzută de art. 320 C. proc. pen.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen. şi ale art. 11 din O.U.G. 121/2011, va a fi admisă cererea inculpatei, şi, pe cale de consecinţă, în cadrul cazului de casare prevăzută de art. 385⁹ alin. (1) pct. 20 C. proc. pen. prevederile art. 11 din O.U.G. 121/2011 având caracterul unei legi penale mai favorabile acesteia, Înalta Curte, va face aplicarea dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi va reduce pedepsele cu 1/3 din minimul prevăzut de lege pentru cele două infracţiuni pentru care a fost deja condamnată, la 1 an şi 4 luni închisoare pentru complicitate la cumpărare de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la 4 luni închisoare pentru săvârşirea de complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatei, vârsta acesteia, 54 de ani, atitudinea ulterior punerii în libertate, împrejurarea că în prezent s-a reintegrat din punct de vedere social fiind numită în calitate de Director general al Poştei din Chişinău, având în vedere că aproximativ jumătate din pedeapsa aplicată de către instanţă a fost deja executată prin arest preventiv, Înalta Curte, apreciază total neîntemeiată cererea parchetului de a se dispune executarea pedepsei în regim de detenţie, în mod evident scopul acesteia putând fi atins chiar şi fără privare de libertate. Mai mult decât atât, datele ce caracterizează persoana acesteia conduc la concluzia că inculpata dispune de resurse proprii de autoeducare, şi că astfel nu este necesară supravegherea sa prin Serviciul de Probaţiune, şi ca atare, Înalta Curte, va dispune aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Nici cea de-a doua critică a parchetului nu este întemeiată, în mod corect instanţa de apel a concluzionat că nu se justifică aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. In afara argumentelor Curţii de Apel, este de menţionat şi împrejurarea că faptele din prezenta cauză nu au fost comise de către inculpata B.L.A. în exercitarea vreunei funcţii care să conducă la o nedemnitate pentru viitor.

Asupra recursului declarat de către inculpatul B.L. precum şi asupra criticilor parchetului formulate in privinţa inculpatului.

Astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul a solicitat din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în art. 255 alin. (2) C. pen., şi achitarea sa arătând că a fost constrâns să dea mită, împrejurare recunoscută chiar de către instanţa de apel, însă nevalorificată, aceasta motivând că inculpaţii s-au lăsat angrenaţi într-un joc murdar conceput de un funcţionar public corupt, exclusiv din dorinţa de a salva o afacere care reprezenta sursa lor de existenţă. În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia. S-a mai invocat şi faptul că instanţele ar fi omis să se pronunţe în ceea ce priveşte restituirea cauţiunii.

Referitor la primul motiv de recurs al inculpatului, se constată în mod evident că cererea inculpatului nu vizează schimbarea încadrării juridice, ceea ce solicită acesta fiind constatarea incidenţei unei cauze are înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. pen., astfel că această critică va fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită sub aspectul laturii subiective.

Înalta Curte, apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. pen. care să conducă la pronunţarea unei soluţii întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. e) C. pen.

Fără a exclude o anumită stare de temere a inculpatului B.L., datorită ameninţării pe care o reprezenta posibilitatea activării de către A.V.A.S. a pactului comisoriu din convenţia de menţinere în vigoare semnată ia 29 ianuarie 2007, cu consecinţa desfiinţării contractului de privatizare şi a pierderii investiţiei, mai ales în condiţiile în care aprecia că această suma de 214.000 euro nu este datorată, nu se poate reţine existenţa unei constrângeri din partea inculpatului M.A. în condiţiile în care exista posibilitatea, pe care de altfel a şi folosit-o ulterior, de achitare în contul A.V.A.S. a sumei pretinsă cu titlu de penalităţi pentru nerealizarea investiţiilor de mediu şi apoi acţionarea în instanţă a A.V.A.S. pentru stabilirea pe cale judiciară a caracterului nelegal al plăţii.

Totodată nu se poate reţine nici incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., fiind neîntemeiată susţinerea apărării în sensul că instanţa a reţinut existenţa constrângerii dar nu a valorificat-o ulterior. Astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate, nu există nici o contradicţie între acestea şi dispozitiv, Curtea de Apel, arătând motivat de ce nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. pen., însă la individualizarea pedepsei aplicată a avut în vedere întregul context în care faptele au fost comise, respectiv împrejurarea că iniţiativa a aparţinut inculpatului M.A.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii penale aplicate inculpatului B.L., Înalta Curte, constată că pedeapsa de 6 luni închisoare, egală cu minimul prevăzut de lege, corespunde tuturor criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Aspectele personale favorabile pe care inculpatul le invocă şi le dovedeşte (are un grad înalt de instruire şi educaţie, fiind absolvent de studii superioare şi masterat este căsătorit, deţine o funcţie importantă într-o firmă ce a investit în România peste 6 milioane de Euro), deşi nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante astfel cum acesta solicită prin motivele de recurs, conduc Înalta Curte, la concluzia scopul pedepsei poate fi atins şi tară a exista o supraveghere a comportamentului acestuia prin Serviciul de Probaţiune, cu atât mai mult cu cât o atare supraveghere (din partea organelor de poliţie) a existat, în toată perioada ulterioară datei de 8 iunie 2007, când acesta a fost liberat provizoriu pe cauţiune, inculpatul dovedind prin atitudinea sa un comportament în concordanţă cu normele de conduită sociale.

Ca atare, instanţa de recurs va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen. cu privire la inculpatul B.L., şi va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen. Pe cale de consecinţă, va aprecia nefondate criticile formulate de către parchet prin cure solicita majorarea termenului de încercare stabilit în condiţiile art. 86 alin. (1) C. pen.

Şi ultima critică formulată de inculpat şi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 160⁵ alin. (4) C. proc. pen., cauţiunea se restituie în cazul condamnării la pedeapsa închisorii, cu excepţia situaţiei reglementată la alin. (5) al aceluiaşi articol, respectiv cazul în care liberarea provizorie s-a revocat în condiţiile art. 160 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., când inculpatul nu a respectat cu rea credinţă obligaţiile ce îi revin, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiunea pentru care este urmărit sau judecat.

Cum în cauză nu a fost incidenţă niciuna din situaţiile care să atragă revocarea liberării provizorii, conform art. 160⁵ alin. (4) lit. e) C. proc. pen., instanţa era obligată să dispună restituirea cauţiunii în cuantum de 25.000 lei.

În raport de considerentele anterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpaţii M.A., B.L. şi B.L.A., va casa în parte decizia recurată şi, rejudecând,

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicată inculpatului M.A. prin decizia atacată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., îl va condamna pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a. lit. b) şi c) C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicată inculpatei B.L. prin decizia atacată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe recurenta inculpată B.L., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luarea de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art.64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatei, astfel încât aceasta va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatei B.L. pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temenii art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei se vor suspenda şi executarea pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi.

Va pune în vedere inculpatei B.L.A. dispoziţiile art. 83 C. pen. Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen. cu privire la inculpatul B.L. şi rejudecând:

În baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi.

Va pune în vedere inculpatului B.L. dispoziţiile art. 83 C. pen. Va dispune restituirea către recurentul inculpat B.L. a cauţiunii în cuantum de 25.000 lei conform recipisei de consemnare nr. 1833933/1 din 23 aprilie 2007, emisă SC C.E.C. SA.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate. În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Conform art. 192 alin. (3) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen. onorariul parţial în sumă de câte 100 de lei pentru apărătorii din oficiu ai recurenţilor inculpaţi B.L., M.A. şi B.L.A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii M.A., B.L. şi B.L.A. împotriva deciziei penale nr. 322 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, casează în parte decizia recurată şi, rejudecând,

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicată inculpatului M.A. prin decizia atacată. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicată inculpatei B.L.A. prin decizia atacată, în pedepsele componente, pe care Ie repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe recurenta inculpată B.L.A., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art.6 dm Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luarea de mită.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art.64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca pedeapsă complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatei, astfel încât aceasta va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatei B.L.A. pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

Pune în vedere inculpatei B.L.A. dispoziţiile art. 83 C. pen.

III. Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen. cu privire la inculpatul B.L., şi rejudecând:

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării condiţionale a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

Pune în vedere inculpatului B.L. dispoziţiile art. 83 C. pen.

Dispune restituirea către recurentul inculpat B.L. a cauţiunii în cuantum de 25.000 Iei conform recipisei de consemnare nr. 1833933/1 din 23 aprilie 2007, emisă SC C.E.C. SA.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Onorariul parţial în sumă de câte 100 de Iei pentru apărătorii din oficiu ai recurenţilor inculpaţi B.L., M.A. şi B.L.A., până ia prezentarea apărătorilor aleşi, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică azi 26 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 740/2013. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 618/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 463/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 614/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 617/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 618/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 740/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 741/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 742/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 743/2013. Penal