ICCJ. Decizia nr. 745/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 745/2013
Dosar nr. 1349/1/2013
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra recursuri de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Încheierea din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2425/54/2012, între altele, a fost menţinută starea de arest, a inculpatului T.I.V.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că la data de 27 decembrie 2012 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 151/P/2012 prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii T.I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), patru infracţiuni prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi o infracţiune prev. de art. 242 alin. (3) C. pen.; B.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi C.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.
În fapt se reţine că în perioada 2011 - 2012, inculpatul T.I.V. - grefier la Curtea de Apel Craiova, prevalându-se de relaţii pe care pretindea că le-ar avea cu magistraţii judecători de la Curtea de Apel Craiova, a pretins diverse sume de bani din care a primit efectiv 29.500 euro, de la V.V., B.M., C.V., Ş.M., B.A.C., N.D., D.M., D.S.M., S.L., P.C.R., C.M., l.R.M. şi A.A. (investigator sub acoperire), susţinând că banii vor ajunge la magistraţii care vor adopta soluţii favorabile acestora sau unor apropiaţi ai lor, sau că va interveni chiar pe lângă medici legişti din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală, sau pe lângă lucrătorii Serviciului de Permise şi înmatriculări Auto.
De asemenea se mai reţine că a tehnoredactat şi semnat la rubrica „Grefier şef", contrafăcând semnătura persoanei autorizate a unui număr de trei certificate de grefă: 1590 din 09 iulie 2012,17430 din 09 iulie 2012,1590 din 05 octombrie 2012 şi a sustras şi falsificat raportul medico-legal nr. A6/5998/2011 din Dosarul nr. 10212/215/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova şi care îl privea pe inculpatul D.C. în sensul că ultima pagina a acestui raport are un alt conţinut decât raportul original de expertiză, ultimă pagină care consfinţeşte în concluziile raportului că acest inculpat nu ar fi avut discernământ în momentul săvârşirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
S-a constat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică ţinând cont de natura şi gravitatea faptelor pentru care acesta este trimis în judecată (infracţiuni care aduc atingere unor relaţii sociale incompatibile cu orice intervenţie reală sau imaginară de natură a ştirbi prestigiul autorităţii judiciare dar şi de a-i perturba normala desfăşurare ca urmare a sustragerii unor documente şi înlocuirea acestora cu altele ce ar putea avea consecinţe asupra înlăturării răspunderii penale a unor persoane ce avea calitatea de inculpaţi) împrejurările concrete şi modalitatea în care acesta a comis faptele raportat la procesele-verbale de certificare a înregistrărilor şi interceptărilor telefonice, planşe foto şi video, proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor, respectiv prevalându-se de calitatea sa de grefier în cadrul Curţii de Apel Craiova şi pretinzând că are o anumită influenţă asupra magistraţilor Secţiei penale a Curţii de Apel Craiova, a pretins şi primit în mai multe rânduri şi de la mai multe persoane sume de bani în schimbul unor soluţii favorabile pentru acele persoane sau pentru rudele acestora, activitate infracţională desfăşurată pe o durată destul de îndelungată, modul elaborat în care a acţionat, falsificând chiar trei certificate de grefă şi un raport de expertiză medico - legal ce se afla într-un dosar penal cu scopul de a înlătura răspunderea penală a unei persoane trimise în judecată prin modificarea concluziilor medicilor legişti privind discernământul acelei persoane, măsura preventivă a arestării fiind nu numai necesară dar şi proporţională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.
S-a apreciat astfel că menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară pentru a asigura o bună desfăşurare a procesului penal, apreciindu-se ca insuficiente aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate întrucât lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de neîncredere în capacitatea autorităţilor judiciare de a acţiona eficient împotriva fenomenului infracţional, în speţă corupţiei.
De asemenea, prima instanţă a constatat că există deci un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpatului mai ales că durata detenţiei preventive începând cu 09 noiembrie 2012, nedepăşind până în prezent un termen rezonabil.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.I.V. Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul T.I.V. nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive iar conform art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului T.I.V. a fost dispusă în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), patru infracţiuni prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi o infracţiune prev. de art. 242 alin. (3) C. pen.
S-a reţinut că în perioada 2011 - 2012, inculpatul T.I.V. -grefier la Curtea de Apel Craiova, prevalându-se de relaţii pe care pretindea că le-ar avea cu magistraţii judecători de la Curtea de Apel Craiova, a pretins diverse sume de bani din care a primit efectiv 29.500 euro, de la V.V., B.M., C.V., Ş.M., B.A.C., N.D., D.M., D.S.M., S.L., P.C.R., C.M., l.R.M. şi A.A. (investigator sub acoperire), susţinând că banii vor ajunge la magistraţii care vor adopta soluţii favorabile acestora sau unor apropiaţi ai lor, sau că va interveni chiar pe lângă medici legişti din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală, sau pe lângă lucrătorii Serviciului de Permise şi înmatriculări Auto.
De asemenea se mai reţine că a tehnoredactat şi semnat la rubrica „Grefier şef", contrafăcând semnătura persoanei autorizate a unui număr de trei certificate de grefă: 1590 din 09 iulie 2012, 17430 din 09 iulie 2012, 1590 din 05 octombrie 2012 şi a sustras şi falsificat raportul medico - legal nr. A6/5998/2011 din Dosarul nr. 10212/215/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova şi care îl privea pe inculpatul D.C. În sensul că ultima pagina a acestui raport are un alt conţinut decât raportul original de expertiză, ultimă pagină care consfinţeşte în concluziile raportului că acest inculpat nu ar fi avut discernământ în momentul săvârşirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, care se regăsesc în dispoziţiile art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen., că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit infracţiunile arătate, că pentru prezervarea ordinii publice se impune continuarea privării de libertate, în conformitate cu dispoziţiile legale evocate.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social -ca trăsătură esenţială a infracţiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, "între altele şi din însuşi pericolul social al infracţiunii de care este acuzat inculpatul, de reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
În raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpatul este acuzat de săvârşirea unor fapte de o gravitate sporită, creând o stare de insecuritate socială, modalitatea în care acestea au fost comise, toate acestea justificând pe deplin, temerea că odată pus în libertate, inculpatul va săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
În aceeaşi ordine de idei, raportat la infracţiunile presupus săvârşite (infracţiuni care aduc atingere unor relaţii sociale incompatibile cu orice intervenţie reală sau imaginară de natură a ştirbi prestigiul autorităţii judiciare dar şi de a-i perturba normala desfăşurare ca urmare a sustragerii unor documente şi înlocuirea acestora cu altele ce ar putea avea consecinţe asupra înlăturării răspunderii penale a unor persoane ce avea calitatea de inculpaţi), împrejurările concrete şi modalitatea în care acesta a comis faptele raportat la procesele-verbale de certificare a înregistrărilor şi interceptărilor telefonice, planşe foto şi video, proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor, respectiv prevalându-se de calitatea sa de grefier în cadrul Curţii de Apel Craiova şi pretinzând că are o anumită influenţă asupra magistraţilor secţiei penale a Curţii de Apel Craiova, a pretins şi primit în mai multe rânduri şi de la mai multe persoane sume de bani în schimbul unor soluţii favorabile pentru acele persoane sau pentru rudele acestora, activitate infracţională desfăşurată pe o durată destul de îndelungată, modul elaborat în care a acţionat, falsificând chiar trei certificate de grefă şi un raport de expertiză medico - legal ce se afla într-un dosar penal cu scopul de a înlătura răspunderea penală a unei persoane trimise în judecată prin modificarea concluziilor medicilor legişti privind discernământul acelei persoane, măsura preventivă a arestării fiind nu numai necesară dar şi proporţională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.
Prin lăsarea în libertate a inculpatului există şi posibilitatea apariţiei unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacţie a autorităţilor în asemenea situaţii şi, în plus, un risc de influenţare negativă a modului de derulare a procesului penal.
Având în vedere natura şi importanţa relaţiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracţională bănuit desfăşurată, gravitatea diferenţiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpat, modalitatea şi împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârşite acţiunile ilicite, urmările produse, Înalta Curte apreciază că aceleaşi temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că nu s-a depăşit termenul rezonabil al arestării preventive a inculpatului, în raport de particularităţile concrete ale cauzei, respectiv, numărul inculpaţilor, probatoriul care trebuie administrat şi complexitatea cauzei.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara) nu sunt suficiente şi nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere şi împrejurarea că prin conotaţiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenţia preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii şi menţinerii încrederii opiniei publice în promptitudinea şi fermitatea reacţiei autorităţilor statului la săvârşirea unor astfel de infracţiuni.
În consecinţă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar privarea de libertate este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.I.V.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.I.V. va fi obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.V. împotriva Încheierii din 22 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul 2424/54/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 743/2013. Penal → |
|---|
