ICCJ. Decizia nr. 742/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 742/2013
Dosar nr. 1561/54/2012
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 234 din 2 octombrie 2012,Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 141 din 14 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 648/54/2012, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 141 din 14 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 648/54/2012, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I. împotriva Ordonanţei nr. 87/P/2012 din 24 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu motivarea că hotărârea contestată a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., iar nu împotriva unei decizii pronunţate de instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe, contestatorul B.I. a declarat recurs. La termenul din 28 februarie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a ridicat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
Examinând recursul declarat de contestator, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Din economia dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestaţiei în anulare, rezultă că hotărârea pronunţată în această materie este susceptibilă de a fi atacată pe calea ordinară a apelului sau recursului într-o singură ipoteză, respectiv aceea a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d), „Când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă", cu condiţia prevăzută de art. 392 alin. (4), ca hotărârea a cărei anulare se cere să fi rămas definitivă la prima instanţă sau la instanţa de apel. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 3851 din C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Având în vedere modul în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile judecătoreşti şi faţă de dispoziţiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea atacării cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că decizia atacată, fiind pronunţată de instanţa de recurs învestită să soluţioneze contestaţia în anulare îndreptată împotriva propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs anterior, nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.
Rezultă, aşadar, că recursul declarat de contestator, cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei este exercitat împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă acestei căi de atac, în condiţiile art. 3851 C. proc. pen., cu referire la art. 392 alin. (4) din acelaşi cod.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată, astfel încât prin admiterea excepţiei, criticile formulate de recurentul contestator, care vizează fondul cauzei, nu vor mai fi analizate.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.I.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 234 din 2 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 743/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 741/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
