ICCJ. Decizia nr. 747/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 747/2013
Dosar nr. 75/64/2013
Şedinţa publică din 28 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 15/F/MEA din 19 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul 75/64/2013 s- au hotărât următoarele:
În baza art. 103 alin. (5), (6) şi (10) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată şi văzând dispoziţiile mandatului european de arestare emis la data de 5 februarie 2013 de autorităţile judiciare din Cipru - Judecătoria din Lemesos în dosarul penal CID LEMESOS £ /1613/13, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate Z.D. - pe o durată de 24 de zile, începând cu data de 20 februarie 2013 până în data de 15 martie 2013, inclusiv.
S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţii judiciare emitente, respectiv Judecătoria din Lemesos, CIPRU.
S-a constatat că persoana solicitată Z.D. nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii şi nu a consimţit la predare.
Predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea art. 111 din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a persoanei solicitate.
S-a dispus comunicarea prezentei, după traducere în limba engleză, autorităţii judiciare emitente, respectiv, Judecătoria din Lemesos, CIPRU, organelor de poliţie, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională şi Ministerului Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, prim a instanţă a reţinut următoarele: Prin referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 822/11/5/2013, înregistrat la această instanţă sub numărul 75/64/2013 din data de 14 februarie 2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării şi predarea persoanei solicitate Z.D., faţă de care autorităţile judiciare competente din Cipru, respectiv Judecătoria din Lemesos a emis un mandat european de arestare, în Dosarul penal CID LEMESOS X/1613/13.
Conform mandatului european de arestare din Dosarul penal CID LEMESOS X /1613/13, s-a constatat că la data de 03 ianuarie 2013 C.A. din Lemesos, Cipru a reclamat faptul că la sfârşitul anului 2011, în luna octombrie, a cunoscut-o în Cipru pe Z.D. din România şi a început să aibă o relaţie cu ea. Cetăţeanul cipriot a devenit suspicios bănuind că aceasta i-a sustras mai multe bunuri constând în ceas din aur, cu lanţ din aur, în valoare de 18.500 Euro, un lanţ din aur cumpărat cu 800 lire cipriote în anul 2000, o brăţară de aur ruptă în valoare de 400 lire cipriote, cumpărată tot în anul 2000, 13 lire de aur imprimate cu figura Arhiepiscopului Makarios al III-lea, 1 liră de aur de mărime medie şi una de mărime mică, valoarea totală a prejudiciului fiind estimată la suma de 73.200 Euro, mandat european de arestare emis la data de 5 februarie 2013.
Întrucât autorităţile judiciare competente din Cipru, Judecătoria din Lemesos, au introdus o semnalare în sistemul informatic SIRENE - SIS privind identificarea, localizarea şi arestarea în vederea predării persoanei solicitate, în urma verificărilor efectuate de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, persoana solicitată a fost identificată şi prezentată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în vederea reţinerii şi prezentării în instanţă pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.
De asemenea, din verificările efectuate a rezultat că faţă de persoana solicitată nu se efectuează acte de urmărire penală pentru infracţiuni similare de organele de urmărire penală de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov sau D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov.
Prima instanţă a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate şi informarea acesteia, în condiţiile art. 103 din legea menţionată, cu privire la existenţa unei semnalări a mandatului european de arestare în sistemul informatic SIRENE - SIS şi la conţinutul acestei semnalări, precum şi cu privire la drepturile şi garanţiile procesuale pe care le are în cadrul acestei proceduri şi după ascultarea sa a dispus în conformitate cu art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, stabilind un nou termen de judecată până la care procurorul să prezinte mandatul european de arestare, însoţit de o traducere în limba română a conţinutului acestuia.
În şedinţa publică din data de 19 februarie 2013, procurorul a prezentat instanţei mandatul european de arestare însoţit de traducerea acestuia în limba română, iar o copie a mandatului a fost înmânată de instanţă şi persoanei solicitate, care în prezenţa avocatului ales, a luat cunoştinţă de conţinutul acestuia. Instanţa, după efectuarea de verificări cu privire la identitatea persoanei solicitate, a adus la cunoştinţa persoanei solicitate dispoziţiile legale privitoare la posibilitatea de a consimţi la predare şi a atras atenţia acesteia asupra consecinţelor exprimării unui astfel de acord, în special asupra caracterului irevocabil al acestuia, aducând totodată la cunoştinţa persoanei solicitate şi regula specialităţii, precum şi drepturile conferite de aceasta.
Persoana solicitată Z.D., în prezenţa apărătorului ales, a declarat că este persoana descrisă în mandatul european de arestare şi că nu consimte la predarea sa către statul solicitant. Totodată, persoana solicitată a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Prima instanţă, constatând că sunt îndeplinite cerinţele legale, că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, ţinând seama că informaţiile comunicate de statul membru sunt suficiente pentru a permite arestarea şi predarea către autoritatea judiciară emitentă, dar şi de faptul că nu există obiecţii privind identitatea şi că aceasta deşi nu a consimţit la predarea către autoritatea judiciară emitentă, nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, instanţa va proceda, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (5) şi (6) şi art. 107 din legea menţionată la executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea condiţiilor impuse de art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind predarea persoanei somate.
în consecinţă, instanţa, în temeiul art. 103 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus, în baza mandate european de arestare, arestarea persoanei solicitate Z.D. pe o perioadă de 24 de zile, începând cu data de 20 februarie 2013 şi până la data de 15 martie 2013 inclusiv şi predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, constatându-se că această persoană nu a renunţat la regula specialităţii, iar predarea se va efectua conform art. 111 din aceeaşi lege.
Susţinerile persoanei solicitate cum că în oraşul Lemesos nu ar avea parte de o cercetare penală corectă nu sunt probate în niciun fel şi, prin urmare, nu pot constitui, prin ele însele, motive verosimile pentru a nu se proceda la punerea în executare a mandatului european de arestare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată Z.D.
Recursul declarat de persoana solicitată este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Acest mandat se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce statornicit de dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 86, 96,97, 98 şi 99 din Legea nr. 302/2004 se constată că judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la vinovăţia persoanei solicitate, la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în cauză a fost emis un mandat european de arestare a persoanei solicitate Z.D. de către autorităţile din Cipru Conform în dosarul penal CID LEMESOS X /1613/13, constatându-se că la data de 03 ianuarie 2013 C.A. din Lemesos, Cipru a reclamat faptul că la sfârşitul anului 2011, în luna octombrie, a cunoscut-o în Cipru pe Z.D. din România şi a început să aibă o relaţie cu ea. Cetăţeanul cipriot a devenit suspicios bănuind că aceasta i-a sustras mai multe bunuri constând un ceas R din aur, cu lanţ din aur, în valoare de 18.500 Euro, un lanţ din aur cumpărat cu 800 lire cipriote în anul 2000, o brăţară de aur ruptă în valoare de 400 lire cipriote, cumpărată tot în anul 2000, 13 lire de aur imprimate cu figura Arhiepiscopului Makarios al III-lea, 1 liră de aur de mărime medie şi una de mărime mică, valoarea totală a prejudiciului fiind estimată la suma de 73.200 Euro, mandat european de arestare "emis la data de 5 februarie 2013, iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene - Cipru,care are la bază un mandat de arestare emis în condiţiile legii cipriote.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile necesare, că au fost respectate dispoziţiile legale privind executarea mandatului conform art. 96 şi 97 din Legea nr. 302/2004 şi că nu există impedimente la executare, din cele prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004, că s-a dispus punerea în executare a mandatului cu respectarea regulii specialităţii în sensul că persoana predată nu va putea fi privată de libertate decât pentru fapte ce fac obiectul prezentului mandat, iar măsura arestării persoanei solicitate Z.D. a fost luată cu respectarea dispoziţiilor ari. 101 şi 102 din Legea nr. 302/2004, republicată,a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale respectivei persoane.
În raport de aceste dispoziţii Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a admis sesizarea formulată de către Parchet în temeiul art. 103 alin. (5), (6) şi (10) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, cât şi punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Cipru la data de 5 februarie 2013, pe numele persoanei solicitate Z.D. şi predarea acesteia, către autorităţile judiciare cipriote, cu respectarea regulii specialităţii şi a condiţiei ca în cazul pronunţării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să poată fi transferată în România pentru executarea pedepsei.
În consecinţă se constată că măsura arestării persoanei solicitate Z.D. a fost luată cu respectarea dispoziţiilor din Legea nr. 302/2004, a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale respectivei persoane, astfel încât, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată Z.D.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată Z.D. împotriva Sentinţei nr. 15/F/MEA din 19 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul 75/64/2013.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 746/2013. Penal → |
|---|
