ICCJ. Decizia nr. 754/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 754/2013

Dosar nr. 5390/103/2010

Şedinţa publică din 1 martie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31/P din data de 07 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a constatat că cererea formulată de inculpatul L.A. de judecare potrivit procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. este tardivă şi s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. L.A., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor

a) înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale şi;

b) fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) teza I-a C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 33/P din 11 februarie 2010 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2047 din 18 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsele de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale şi de 2 (două) luni închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 33/P din 11 februarie 2010 a Tribunalului Neamţ, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe timp de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a dispus anularea mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pentru inculpatul L.A. de Tribunalul Neamţ în baza sentinţei penale nr. 33/P din 11 februarie 2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 75 din 22 iunie 2010 a Curţii de apel Bacău şi prin decizia penală nr. 2047 din 18 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus emiterea unui nou mandat, în baza acestei sentinţe.

2. F.G.B., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81-82 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a dispus atragerea atenţiei inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

3. A.D., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1329/2305.2006 a Judecătoriei sector VI Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 831 din 02 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 574 din 21 septembrie 2006 a Judecătoriei Roman, prin sentinţa penală nr. 392 din 18 septembrie 2007 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 181/A din 29 mai 2008 a Tribunalului Neamţ şi prin sentinţa penală nr. 191/P din 14 noiembrie 2008 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin neapelare.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1329 din 23 mai 2006 a Judecătoriei sector VI Bucureşti şi descontopirea acestei pedepse în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. şi de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 574 din 21 septembrie 2006 a Judecătoriei Roman pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 392 din 18 septembrie 2007 a Judecătoriei Roman în pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) C. pen., de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1339 din 23 mai 2006 a Judecătoriei sector VI Bucureşti şi de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 574 din 21 septembrie 2006 a Judecătoriei Roman.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 4 ani închisoare, stabilită prin prezenta hotărâre, de 2 ani închisoare şi 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1329/2006 a Judecătoriei sector VI Bucureşti, de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 574/2006 a Judecătoriei Roman, de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 392 din 18 septembrie 2007 a Judecătoriei Roman, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) C. pen. şi de 5 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (4), (5) C. pen., prin sentinţa penală nr. 191/P din 14 noiembrie 2008 a Tribunalului Neamţ urmând ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa cea mai grea - cea de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a luat act că partea vătămată Societatea Naţională ,,Nuclear-electrica” Sucursala CNE Cernavodă nu a formulat pretenţii civile în cauză.

Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile SC ,,R.I.G.” SA Bucureşti, SC ,,P.S.” S.R.L Brăila şi SC ,,M.C.” SA Piatra Neamţ.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998- 999 C. proc. pen.:

- a fost obligat inculpatul L.A. să plătească părţii civile SC ,,R.I.G.” SA Bucureşti suma de 126.500 lei cu titlu de despăgubiri civile;

- au fost obligat inculpaţii A.D. şi F.G.B., în solidar, să plătească părţii civile SC ,,P.S.” SRL Brăila suma de 28.414,45 lei şi părţii civile SC ,,M.C.” SA Piatra Neamţ suma de 9565,72 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 348 şi art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisul intitulat ,,Scrisoare de garanţie bancară de restituire a avansului” din 09 februarie 2005.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., a fost obligat inculpatul L.A. să plătească statului, ca efect al confiscării speciale, suma de 162.746,01 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.A. să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare şi pe inculpaţii A.D. şi F.G.B. să plătească statului suma de câte 1000 lei fiecare cu acelaşi titlu.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 201/P/2010 din 06 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, înregistrat la această instanţă sub nr. 5390/103 din 22 decembrie 2010 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A.D. – pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- F.G.B. – pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- L.A. – pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa, analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv: plângerile şi declaraţiile reprezentanţilor legali ai părţilor vătămate, filele CEC emise de inculpaţi, adresele emise de unităţile bancare, raportul de expertiză grafică din 12 aprilie 2007 efectuat de I.P.J. Neamţ – Serviciul Criminalistic, contractul de furnizare produse cu act adiţional, facturile fiscale, scrisoarea de garanţie bancară, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. La data de 10 martie 2006, între SC „R.I.G.” SA Bucureşti, reprezentată de martorul S.D. şi SC S.C. SRL Piatra Neamţ, reprezentată de inculpatul L.A., s-a încheiat contractul, prin care partea vătămată s-a obligat să vândă utilaje casate specifice prelucrării lemnului, instalaţii, echipamente şi clădiri dezafectate provenind din activele deţinute de vânzător în fabrica din Lunca Bradului, jud. Mureş.

Lucrările de demontare şi ridicare a bunurilor menţionate au urmat să se desfăşoare în perioada 10 martie - 15 mai 2006, iar valoarea acestora, în sumă de 150.000 lei fără TVA, a urmat să fie achitată de către cumpărător eşalonat, pe măsura valorificării deşeurilor, plata urmând a fi făcută cu 3 file cec emise de SC „S.C.” SRL, scadente la 21, 42 şi 63 zile de la data semnării procesului verbal de predare-primire (art. 3.1-3.3 contract).

Deşi inculpatul L.A. era administrator la SC „S.C.” SRL Piatra Neamţ, atât anterior încheierii contractului, cât şi în momentul realizării acordului de voinţă, acesta s-a prezentat sub o identitate falsă, recomandându-se ca fiind C.L., director general al societăţii, semnând în fals contractul cu partea vătămată, C.L. nefiind angajat al SC „S.C.” SRL, astfel cum rezultă din adresa din 1 martie 2007 a I.T.M. Neamţ.

La data de 14 martie 2006 a avut loc predarea-primirea perimetrului în care au urmat să se desfăşoare lucrările de dezafectare, întocmindu-se procesul verbal de predare-primire, delegat din partea SC „S.C.” SRL fiind martorul C.V., care era însoţit de martorii C.G. şi U.S., făcându-se pe verso menţiunea că nu au fost predate 11 ferme metalice şi 9 stâlpi de susţinere (menţiune confirmată prin semnătura ambelor părţi). Cu acel prilej au fost înmânate reprezentantului vânzătorului, numitul R.S., 3 file CEC semnate şi ştampilate de inculpatul L.A., după cum a urmat:

- fila cec seria BK nr. 00003226 în valoare de 59.500 lei, scadentă la 04 aprilie 2006

- fila cec seria BK nr. 00003227 în valoare de 59.500 lei, scadentă la 25 aprilie 2006

- fila cec seria BK nr. 00003228 în valoare de 59.500 lei, scadentă la 16 mai 2006 .

La data de 11 aprilie 2007, partea vătămată a emis o factură fiscală, în valoare totală de 178.500 lei, semnată de primire de C.L., în calitate de reprezentant al SC „S.C.” SRL, care fusese desemnat de către inculpatul L.A. să supravegheze lucrările de şantier şi să valorifice deşeurile metalice rezultate din dezmembrări.

Ulterior emiterii acestei facturi, SC „S.C.” SRL a achitat părţii vătămate doar suma de 52.000 lei, astfel cum a rezultat din extrasul de cont al SC „R.I.G.” SA Bucureşti, rămânând de achitat suma de 126.500 lei.

La sfârşitul lunii aprilie 2006 inculpatul L.A. a înstrăinat SC „S.C.” SRL către inculpatul A.D., astfel cum s-a convenit prin actul adiţional din 28 aprilie 2006 la actul constitutiv al societăţii, încheindu-se procesul verbal de predare-primire gestiune din 01 mai 2006.

La data de 29 aprilie 2006 martorul S.D., reprezentantul SC „R.I.G.” SA Bucureşti s-a deplasat la fabrica din Lunca Bradului, ocazie cu care a constatat că lucrările de dezafectare fuseseră finalizate în proporţie de 80%, iar plăţile s-au efectuat în proporţie de 31%. Tot atunci S.D. a constatat că cel cu care încheiase contractul iniţial, şi pe care l-a ştiut sub numele C.L., este o altă persoană, deoarece pe adevăratul C.L. l-a văzut pentru prima dată la 29 aprilie 2006, în acea împrejurare, astfel cum a rezultat din declaraţia martorului S.D.

Faţă de această situaţie, la data de 2 mai 2006, SC „R.I.G.” SA Bucureşti a solicitat SC „S.C.” SRL Piatra Neamţ prin corespondenţă electronică încheierea unui act adiţional la contractul prin care să se prevadă noi termene de plată.

Astfel, a fost încheiat actul adiţional din 11 mai 2006, la contract. Cu această ocazie inculpatul L.A. a menţinut în eroare partea vătămată, semnând actul adiţional tot cu numele C.L. şi neînştiinţând-o despre faptul că nu mai este asociat la SC „S.C.” SRL Piatra Neamţ. S-a menţionat că negocierea actului adiţional s-a făcut prin corespondenţă, SC „R.I.G.” SA Bucureşti, trimiţând prin e-mail formularul actului adiţional care a fost printat şi semnat în 2 exemplare de inculpatul L.A., acesta semnând la rubrica „Cumpărător” cu numele C.L. Ulterior, actul adiţional a fost transmis către SC „R.I.G.” SA Bucureşti, prin intermediul altei persoane.

Prin acest act adiţional s-a convenit prelungirea termenului de finalizare al lucrărilor până la data de 30 mai 2006 şi achitarea sumei restante în valoare de 126.500 lei în 2 etape, plata urmând să se facă prin emiterea de file CEC.

După data de 01 mai 2006 exploatarea fabricii din Lunca Bradului a fost preluată de către inculpatul A.D., care la rândul lui a predat exploatarea, în perioada 1-7 mai 2006, unei persoane pe nume „F.” (probabil numitul V.Ş.), care a adus propria echipă de muncitori, astfel cum rezultă din declaraţia martorului U.S.

Din arhiva SC „S.C.” SRL a fost ridicat actul adiţional din 11 mai 2006, document întocmit după modelul originalului cu excepţia faptului că la rubrica cumpărător a apărut semnătura lui A.D., iar la rubrica reprezentant al cumpărătorului a fost menţionat acelaşi inculpat ca administrator al societăţii.

Conform obligaţiilor asumate prin actul adiţional, au fost emise 2 noi file CEC, semnate probabil de către inculpatul A.D., însă acest lucru nu s-a stabilit cu certitudine, iar instanţa nu a fost sesizată cu privire la aceste aspecte.

În realitate inculpatul a procedat astfel la semnarea contractului pentru a induce în eroare reprezentanţii SC „R.I.G.” SA Bucureşti şi pentru a nu îi fi angajată răspunderea, iar la semnarea actului adiţional şi pentru a ascunde realitatea părţii vătămate privind înstrăinarea societăţii.

Lucrările de dezafectare şi de valorificare a materialului feros rezultat au continuat până la data de 30 mai 2006, însă termenele de plată stabilite nu au fost respectate, motiv pentru care partea vătămată a introdus instrumentele de plată la bancă unde au fost refuzate datorită lipsei disponibilului în cont, file CEC anulate, trăgătorul fiind în interdicţie bancară.

Valoarea prejudiciului cauzat părţii vătămate SC „R.I.G.” SA Bucureşti a fost în sumă de 126.500 lei.

2. La data de 23 mai 2006, la cererea numitului V.Ş., inculpaţii A.D. şi F.G.B. s-au deplasat în mun. Brăila cu autoutilitara proprietatea SC I.I. SRL Iaşi la sediul părţii vătămate SC P.S. SRL Brăila pentru a repara o pompă dublă şi pentru a achiziţiona piese necesare remedierii defecţiunilor de la o draglină, în baza notei de comandă emisă de SC S.C. SRL şi a convorbirii telefonice anterioare între inculpatul A.D. şi reprezentantul părţii vătămate.

Inculpatul F.G.B. a primit de la A.D. fila cec semnată şi ştampilată pe care a înmânat-o reprezentanţilor părţii vătămate cu ocazia înmânării facturii fiscale din 23 mai 2006 în valoare de 28.452,90 lei, semnând-o de primire.

Inculpaţii au preluat piesele solicitate, precum şi pompa supusă reparaţiilor în aceeaşi zi, urmând ca plata să se efectueze în zilele următoare prin decontarea filei cec. Marfa a fost transportată şi depozitată într-o locaţie din Focşani, unde a rămas şi inculpatul A.D. Instrumentul de plată a fost completat la celelalte rubrici de către angajaţii părţii vătămate şi introdus la plată la data de 26 mai 2006, fiind refuzat la plată din lipsă parţială de disponibil, din totalul sumei de 28.452,90 lei fiind decontată doar suma de 34,45 lei.

Din adresa cu nr. 259/2006 emisă de P. Bank a rezultat că SC S.C. SRL în perioada februarie-august 2006 nu a efectuat operaţiuni bancare prin contul firmei.

3. La data de 26 mai 2006, la cererea lui V.Ş., inculpaţii A.D. şi F.G.B. s-au deplasat în mun. Piatra Neamţ la sediul SC M.C. SA Piatra Neamţ, în vederea achiziţionării unui utilaj agricol de către SC I.I. SRL Iaşi, societate la care inculpatul A.D. avea calitatea de administrator asociat iar inculpatul F.G.B. calitatea de asociat. La aceeaşi dată, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în rate din 26 mai 2006, având ca obiect un cultivator cu fertilizare în valoare totală de 13.565,73 lei, din partea cumpărătorului fiind semnat de către inculpatul F.G.B. care era în posesia ordinului de deplasare din 25 mai 2006 semnat de către inculpatul A.D.

În vederea includerii tranzacţiei în circuitul comercial partea vătămată a emis şi o factură fiscală ce a fost semnată de F.G.B. Concomitent cu livrarea mărfii, F.G.B. a lăsat părţii vătămate o filă cec în valoare de 500 lei semnată şi ştampilată de către A.D., care alături de suma de 3500 lei achitată vânzătorului prin ordinul de plată din 24 mai 2006 semnat şi ştampilat de A.D., a constituit avansul necesar obţinerii acordului părţii vătămate de livrare a mărfii.

Plata integrală a preţului din contract a urmat să fie achitată în 2 rate, motiv pentru care inculpatul A.D., a emis 2 file cec, respectiv filele, care au fost refuzate la plată. Din adresa cu nr. 7023/2006 a B.P. SA Sucursala Iaşi, rezultând că SC I.I. SRL administrată de A.D. a intrat în interdicţie bancară la data de 14 iunie 2006, iar din rulajul contului a reieşit că în momentul emiterii filei cec societatea debitoare nu a avut disponibil în cont, iar după această dată plăţile efectuate prin bancă s-au redus simţitor faţă de perioada anterioară astfel încât începând cu data de 08 iunie 2006 nu s-a mai alimentat contul cu nici o sumă de bani

4. Prin contractul de furnizare produse din 2 noiembrie 2004, SC „E.” SRL Piatra Neamţ, reprezentată de către inculpatul L.A. în calitate de administrator, s-a obligat faţă de partea vătămată Societatea Naţională „Nuclearelectrica” Sucursala CNE Cernavodă, să livreze combustibil (benzină şi motorină), în tranşe lunare stabilite, timp de 12 luni. Prin actul adiţional nr. 1 din 10 februarie 2005 s-a modificat modalitatea de plată, partea vătămată acordând un avans de 30% din valoarea contractului, în schimbul prezentării de către furnizor a unei scrisori de garanţie bancară de valoarea avansului, care să garanteze plata acestuia în ipoteza insolvabilităţii furnizorului.

Conform facturii fiscale din 11 februarie 2005, partea vătămată a achitat un avans din preţ în sumă de 295.000 lei, iar inculpatul a garantat executarea obligaţiei sale cu scrisoarea de garanţie bancară din 9 februarie 2005 emisă de BRD – Sucursala Piatra Neamţ.

În cursul derulării contractului societatea inculpatului a livrat combustibili în valoare totală de 330.512,76 lei, astfel cum a rezultat din facturile de livrare, facturi necontestate de către partea vătămată. Din valorile facturilor prezentate la plată, era achitată doar diferenţa de 70%, partea de 30% din preţul facturilor fiind deja achitată prin avansul acordat.

În baza livrărilor făcute de societatea inculpatului, s-a recuperat din avansul acordat suma de 103.575,74 lei, iar pentru diferenţa de 191.424,26 lei, deoarece în perioada iunie-august 2005 SC „E.” SRL Piatra Neamţ nu a mai livrat combustibili (ultima livrare fiind la 17 august 2005), partea vătămată a încercat să execute scrisoarea de garanţie bancară. Adresându-se băncii emitente, aceasta a arătat că nu a emis o asemenea scrisoare de garanţie bancară, astfel cum a rezultat din adresa nr. 2208 din 4 noiembrie 2005 a BRD Piatra Neamţ. Urmare a cercetărilor efectuate s-a constatat că aceasta a fost falsificată de către inculpatul L.A., care a folosit ca model o altă scrisoare de garanţie bancară mai veche.

Scrisoarea de garanţie bancară a constituit un element esenţial la negocierea actului adiţional nr. 1 din 10 februarie 2005 la contractul de furnizare produse din 02 noiembrie 2004, partea vătămată fiind indusă în eroare cu ocazia negocierii acestui act adiţional.

Partea vătămată SC „M.C.” SA s-a constituit parte civilă cu suma de 9.565,72 lei, reprezentând daune materiale (f.58 d.u.p.).

Partea vătămată Societatea Naţională „Nuclearelectrica” SA Cernavodă a comunicat că nu formulează pretenţii civile în cauză (f.60 dos.). Ulterior, partea vătămată a învederat faptul că a recuperat suma de 111.424,26 lei din prejudiciul cauzat, în cuantum de 282.150,27 lei (fl.86 dos.), iar la solicitarea instanţei a comunicat că a recuperat, prin compensare, suma de 111.424,26 lei, diferenţa rămasă de recuperat la data de 06 iunie 2011 fiind de 170.726,01 lei (f.112-113 dos.).

Partea vătămată SC „P.S.” SRL Brăila s-a constituit parte civilă cu suma de 28.452,90 lei (f.73 dos.).

Partea vătămată SC „R.I.G.” SA Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 126.500 lei (f.65 dos.).

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul L.A. a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, solicitând judecarea lui potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat, fără dubiu că inculpatul L.A. a indus în eroare partea vătămată SC „R.I.G.” SA Bucureşti, la încheierea contractului. Inculpatul a fost cel care a negociat şi a determinat întocmirea contractului, prezentându-se drept o altă persoană şi semnând contractul de vânzare-cumpărare în fals. Pentru a câştiga încrederea părţii vătămate a emis 3 file CEC care, potrivit dispoziţiilor contractuale, reprezentau mijloace de plată a preţului stabilit. Aceste file CEC nu au avut niciodată acoperire – nici atunci când au fost emise, nici în momentul scadenţei, astfel cum reiese din adresa nr. 259/2006 emisă de P. Bank România, referitoare la istoricul rulajului efectuat de SC „S.C.” SRL în perioada 01 februarie 2006 – 01 august 2006 (f.71-73 dup). Vânzarea societăţii către inculpatul A.D. a fost fictivă, actul adiţional fiind semnat de inculpatul L.A. în fals, pentru a menţine în eroare partea vătămată, la data de 11 mai 2006, după pretinsa înstrăinare a societăţii „S.C.”, care ar fi avut loc la 01 mai 2006.

Martorul S.D. (f.250 dos.), care la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu inculpatul L.A., a îndeplinit funcţia de director general la SC „R.I.G.” SA a arătat că inculpatul s-a prezentat ca fiind „C.L.”, sub acest nume a semnat contractul şi a emis filele CEC. Martorul nu l-a cunoscut pe inculpatul A.D. şi nu a purtat nicio discuţie cu acesta.

Martorul C.L. (f.254 dos.) a declarat că a aflat că inculpatul îi folosise numele pentru a stabili relaţii comerciale cu partea vătămată SC „R.I.G.”, după ce martorul S.D. a efectuat o deplasare în localitatea Lunca Bradului.

Scrisoarea de garanţie bancară a constituit un element esenţial la negocierea actului adiţional nr. 1 din 10 februarie 2005 la contractul de furnizare produse încheiat cu Societatea Naţională „Nuclear-electrica” Sucursala CNE Cernavodă. Fără această scrisoare, emisă de inculpatul L.A. nu ar mai fi fost plătit avansul de 295.000 lei, iar conform înţelegerii dintre părţi, derulate pe parcursul mai multor luni, din valoarea livrărilor s-a imputat asupra avansului partea de 30% deja achitată în avans, iar diferenţa de 70% era achitată distinct.

Instanţa de fond a apreciat că în drept:

Fapta inculpatului A.D. de a induce în eroare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale părţile vătămate SC „P.S.” SRL Brăila şi SC „M.C.” SA Piatra Neamţ, în calitate de administrator al unor societăţi comerciale care, în realitate nu au desfăşurat activităţi economice, fiind înfiinţate doar pentru a induce în eroare alte societăţi comerciale şi de a emite 3 file CEC fără acoperire, cunoscând că nu există provizia necesară, în scopul de a pricinui prejudicii părţilor vătămate, în urma încheierii contractelor cu acestea a constituit infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului F.G.B. care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus în eroare partea vătămată SC „P.S.” SRL Brăila şi SC „M.C.” SA Piatra Neamţ, cu ocazia încheierii contractelor cu acestea, în calitatea sa de asociat al unor societăţi comerciale înfiinţate doar cu intenţia de a induce în eroare alte societăţi comerciale şi care nu au desfăşurat activităţi comerciale, folosindu-se de calităţi mincinoase şi de filele CEC fără acoperire emise de coinculpatul A.D. a constituit infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului L.A. de a induce în eroare partea vătămată SC „R.I.G.” SA Bucureşti, cu prilejul încheierii şi executării contractului de vânzare-cumpărare, folosindu-se de nume mincinos – „C.L.”, de a înstrăina SC „S.C.” către coinculpatul A.D., în scopul de a nu mai plăti sumele datorate prin contract şi de a emite file CEC, cunoscând că în cont nu există acoperirea necesară, precum şi de a induce în eroare partea vătămată Societatea Naţională „Nuclearelectrica” Sucursala C.N.E. Cernavodă, cu prilejul încheierii contractului de furnizare produse, prin prezentarea scrisorii de garanţie bancară falsificată, în scopul de a obţine un folos material injust şi pricinuind o pagubă în sumă totală de 408.650,27 lei a constituit infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului L.A. de a falsifica, prin contrafacere înscrisul intitulat „scrisoare de garanţie bancară de restituire a avansului” şi de al folosi, în scopul încheierii actului adiţional nr. 1/2005 la contractul de furnizare produse precum şi de a semna în fals contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată SC „R.I.G.” SA Bucureşti a constituit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Prima instanţă a motivat că la individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de pericol social al infracţiunilor, modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit şi prejudiciul cauzat părţilor civile, într-un cuantum ridicat, contribuţia fiecărui inculpat la comiterea faptelor şi circumstanţele lor personale.

Inculpatul L.A. nu a avut antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, are 2 copii minori, studii superioare, a avut ocupaţie şi a acoperit o parte din prejudiciul cauzat uneia dintre părţile vătămate, respectiv Societatea Naţională „Nuclear-electrica”. Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, avându-se în vedere că acesta a mai fost condamnat pentru fapte similare, concurente şi că paguba produsă are o valoare însemnată.

Constatându-se că infracţiunile de faţă au fost concurente cu infracţiunile comise în cursul anului 2007, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 3 ani, prin sentinţa penală nr. 33/P din 11 februarie 2010 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 75 din 22 iunie 2010 a I.C.C.J. (f.95 dos.) instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) – 34 lit. b) şi 35 alin. (2) C. pen. şi a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Instanţa de fond a motivat că nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., întrucât, la data când inculpatul a formulat această solicitare – 07 decembrie 2011, cercetarea judecătorească a fost începută, actul de sesizare fiind citit la termenul de judecată din 09 iunie 2011. Cererea inculpatului a fost tardiv formulată, dar instanţa a reţinut poziţia procesuală sinceră a inculpatului, acordându-i circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Instanţa a constatat că, în cazul inculpaţilor L.A. şi A.D. scopul pedepselor a putut fi atins numai prin executarea lor efectivă, întrucât inculpaţii au mai fost condamnaţi pentru fapte similare, concurente la pedeapsa detenţiei, iar scopul preventiv şi educativ al pedepsei nu a putut fi atins decât în această modalitate de individualizare.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa a constatat că, prin faptele lor inculpaţii au produs un prejudiciu părţilor civile.

Conform contractului de vânzare-cumpărare din 10 martie 2006, modificat prin actul adiţional din 11 mai 2006 (f.265 – 268 d.u.p.) suma datorată de SC „S.C.” SRL, administrată de inculpatul L.A., către partea civilă SC „R.I.G.” SA era, la data de 10 mai 2006 de 126.500 lei. Această sumă nu a fost achitată. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 126.500 lei, fără a mai solicita penalităţi de întârziere ori TVA, astfel că susţinerea inculpatului L.A., că nu datorează TVA şi nu e de acord cu achitarea în totalitate a pagubei, nu are fundament.

Acţiunea civilă exercitată de partea vătămată SC „R.I.G.” SA a fost întemeiată şi a fost admisă.

Având în vedere înscrisurile de la dosar: factura fiscală, fişele de asistenţă tehnică din 23 mai 2006, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 26 mai 2006, factura fiscală instanţa a constatat că inculpaţii A.D. şi F.G.B. au fost responsabili, în solidar de producerea prejudiciului către partea civilă SC „M.C.” SA Piatra Neamţ şi SC „P.S.” SRL

Partea vătămată Societatea Naţională „Nuclear-electrica” Sucursala CNE Cernavodă a comunicat instanţei că nu a avut pretenţii civile în cauză. Deşi partea vătămată a precizat ulterior că a recuperat o parte din prejudiciu, prin compensare, respectiv suma de 111.424,26 lei, aceasta nu a formulat expres acţiune civilă şi nu a solicitat obligarea inculpatului la plata diferenţei de bani rămasă nerecuperată.

Având în vedere că, prin sentinţa penală nr. 198/2009 a Judecătoriei Piatra Neamţ inculpatul L.A. a fost obligat să plătească acestei părţi civile suma de 274.170,27 lei reprezentând daune materiale, hotărâre ce nu a fost atacată în ceea ce priveşte latura civilă instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. şi a obligat inculpatul să plătească statului, ca efect al confiscării speciale diferenţa de prejudiciu ce nu a fost restituită părţii civile, reprezentând diferenţa dintre suma menţionată mai sus, acordată cu titlu de daune materiale şi suma de 111.424,26 lei – prejudiciu recuperat.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul L.A.

În motivarea scrisă a apelului, apelantul-inculpat a criticat hotărârea apelată pentru următoarele motive:

Apelantul-inculpat a arătat că nu a emis către SC „R.G.” SA Bucureşti CEC-uri, care să fie introduse în bancă şi care să nu fi fost neachitate, susţinând că acest lucru a rezultat şi din adresele băncilor anexate la dosar. S-a susţinut că aceste CEC-uri emise de el nu au fost depuse niciodată în bancă, ci au fost lăsate drept garanţie, plăţile făcându-se cu ordine de plata, aşa cum a reieşit din soldul depus la SC R.G. SA Bucureşti la dosar.

CEC-urile fără acoperire s-au emis, semnat şi introdus în bancă de noul administrator al SC „S.C.” SRL, inculpatul A.D. Semnarea CEC-urilor a fost făcută de A.D., conform expertizei grafoscopice din 12 aprilie 2007, efectuată de I.P.J. Neamţ - Serviciul Criminalistică. Adresele de la bănci au arătat faptul că aceste CEC-uri au fost introduse în bancă şi neonorate la plată.

Scrisoarea de garanţie bancară primită de C.N.E. Cernavodă a fost primită de această firmă fără a trece prin circuitul bancar şi a fost refuzată la primire, întrucât acestea au urmat traseul bancar şi nu direct contractant-furnizor.

S-a reţinut în mod greşit la încadrarea juridică dată infracţiunii de înşelăciune, susţine inculpatul, alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), deoarece cuantumul pagubei produs prin infracţiunile pe care i s-a imputat nu depăşeşte valoarea de 200.000 lei, întrucât datoria către C.N.E. Cernavodă la data de 17 august 2005, la ultima livrare de produse petroliere, era de 191.426,26 lei şi că din această valoare s-a achitat prin compensare cu SC A. SA Cernavodă şi SC T.T. SRL suma de 80.000 lei, cu documente semnate şi stampilate de toate părţile şi acceptate de C.N.E. Cernavodă, astfel că rezultă, la data de 06 iunie 2011, un rest de plată de 111.424,26 lei, rest de plată acceptat de C.N.E. Cernavodă.

La aceasta sumă, a susţinut apelantul-inculpat, nu se pot percepe penalităţi şi dobânzi, deoarece, întrucât SC „E.” SRL a intrat în procedura de insolvenţă, în 2006 cu dosarul nr. 537/103/2006, aflat pe rolul Tribunalului Neamţ, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 85/2006 nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială, numită generic accesorii, nu a putut fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii, dispoziţie care nu a fost avută în vedere de parchet şi nici de instanţa de fond.

La SC „R.G.” Bucureşti, conform contractului încheiat între SC „ S.C.” SRL şi SC „R.” Mureş SA, prin care s-au livrat deşeurile de metale feroase şi neferoase, respectiv contractul din 01 aprilie 2006, la capitolul V, preţul si modalităţile de plată, în art. 7 s-a arătat clar diminuarea facturii, conform O.U.G. nr. 86 din 03 octombrie 2003, cu 3% şi cu 19%, reprezentând TVA pentru deşeuri feroase şi neferoase.

Ori, din preţul total de 178.500 lei, reprezentând valoarea totală a facturii, a susţinut apelantul-inculpat trebuia scăzută valoarea TVA aferentă, respectiv 28.500 lei, rămânând de plată, după ce s-a scăzut TVA-ul şi avansul achitat de 52 000 lei, suma de 98 000 lei.

Apoi, s-a arătat că SC R.G. SA a oprit o hală metalică formată din 11 ferme metalice şi 9 stâlpi de susţinere. Aceasta hală, conform ofertei lăsate de inculpatul A.D. martorului I.V., cât şi din ofertele de pe piaţă, a reprezentat valoarea de 20.000 lei, condiţii în care s-au apreciat de apelantul-inculpat suma de achitat către SC R.G. SA este de 78 000 lei, sumă care nu a fost purtătoare de dobânzi sau penalităţi, deoarece SC „S. C.” SRL a intrat în faliment, în dosarul nr. 1045/103/2006.

S-a concluzionat că datoria totală la cele două firme a fost de 188.924,26 lei, compusă din 111.424,26 lei ş i suma de 78.000 lei şi că acest prejudiciu fiind sub 2 00.000 lei, nu au fost incidente dispoziţiile alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

Apelantul-inculpat a mai arătat că prin decizia nr. 1483 din 08 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile î n care nu s-a permis aplicarea acestor dispoziţii în speţa supusă cercetării sub legea veche şi a continuat să fie judecată sub legea nouă.

Atât Legea nr. 202/2010, cât şi Codul de procedură penală nu au prevăzut norme tranzitorii.

Pe această cale, în baza principiului constituţional prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, a solicitat aplicarea legii mai favorabile, raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Este adevărat că citirea rechizitorului a avut loc înainte ca Curtea Constituţională la data de 08 noiembrie 2011 să declare neconstituţionale prevederile art. 320¹ C. proc. pen., însă având î n vedere că speţa supusă judecaţii a fost casată şi trimisă la parchet, instanţa era obligată să facă aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Apelantul-inculpat a susţinut că în acest sens s-a pronunţat Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 17 septembrie 2009 pronunţată în cauza SCOPPOLA nr. 2 împotriva Italiei, paragrafele 111, 112, 113, statuând că simpla apartenenţă a art. 442 C. proc. pen. nu poate fi decisivă.

Prin urmare, a motivat inculpatul, chiar dacă aceste alături de alte articole a descris domeniul şi etapele unei proceduri simplificate sumare alin. (2) al art. 442 C. proc. pen. Italian are în vedere durata pedepsei care a fost aplicată, a fost redusă cu o treime şi că a cest principiu are în primul rând rang constituţional şi în subsidiar rang legal, aşa cum a fost statuat în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Inculpatul a arătat că sunt numeroase situaţii care impun aplicarea legii mai blânde, prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, trebuie constatat că aceasta are caracter axiomatic şi consacrat, ca atare nu a putut fi limitat de îndeplinirea unor condiţii procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că aceleaşi raţiuni au fost valabile şi în ceea ce priveşte p rocedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei, textul fiind condiţionat în măsura în care se înţelege că până la încetarea stării de tranziţie, în virtutea principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile în aplicarea tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti, motiva pentru care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În continuare, apelantul-inculpat a arătat că la data de 09 iunie 2011 nu i s-a citit niciun act de sesizare, deoarece nu a fost prezent, fiind prezent pentru prima dată pe data de 07 decembrie 2011, la restul termenelor fiind citat în penitenciar şi nefiind adus, iar înainte de a fi încarcerat pe 24 octombrie 2011 a fost citat necorespunzător, nefiind îndeplinită procedura de citare, aşa cum a rezultat şi din adresa nr. 9 din 14 martie 2012, eliberată de Asociaţia de locatari.

În susţinerile orale făcute şi prin apărătorul ales a fost criticată hotărârea apelată şi pentru motivele reţinute în încheierea de amânare a deliberării şi a pronunţării, care a făcut parte integrantă din prezenta decizie, astfel că au mai fost reluate.

Împotriva sentinţei penale a declarat apel şi partea vătămată Societatea Naţională „Nuclearelectrica” SA Cernavodă.

În motivarea scrisă a apelului apelanta a susţinut următoarele:

Apelanta a arătat că dovada faptului că a depus în cursul soluţionării litigiului înscrisuri doveditoare ale prejudiciului nerecuperat a făcut-o cu copia adresei nr. 631 din 06 iunie 2011, prin care a răspuns adresei instanţei de fond emisă în data de 26 mai 2011, în care a arătat următoarele:

- societatea noastră a recuperat, prin compensare, suma de 111.424,26 lei din prejudiciul cauzat în cuantum de 282.150,27 lei, compus din 191.424,26 lei contravaloare avans, 82.746,01 lei penalităţi de întârziere şi 7.980 lei cheltuieli de judecată.

- diferenţa rămasă de recuperat la data de 06 iunie 2011 este de 170.726,01 lei.

S-a precizat că prin sentinţa penală apelată s-a dispus anularea înscrisului intitulat „Scrisoare de garanţie bancară” din 09 februarie 2005 şi, în mod corelativ, a trebuit ca inculpatul L.A. să fie obligat la acoperirea prejudiciului cauzat subscrisei prin utilizarea respectivului înscris constatat a fi fals.

Pe scurt, s-a reiterat derularea situaţiei de fapt şi de drept care a condus la prejudicierea C.N.E. Cernavoda.

Astfel, în baza contractului de furnizare produse din 02 noiembrie 2004 şi a actului adiţional nr. 1 din 10 februarie 2005, SC E. Piatra Neamţ, în calitate de furnizor, s-a obligat să furnizeze achizitorului C.N.E. Cernavoda 309,6 tone Motorină tip euro şi 67,5 tone benzină fără plumb, în decurs de 12 luni de la data semnării contractului. Livrarea produselor specificate a trebuit să aibă loc, conform art. 11.1 din contract, astfel:

- motorină tip euro - în tranşe lunare egale de 30.000 litri/lună;

- benzină fără plumb - în tranşe lunare egale de 7500 litri/lună;

- termenul comercial stabilit, franco depozit achizitor, sediul din Cernavoda, încărcat în mijlocul de transport asigurat de furnizorul SC E. SRL

Societatea avea, conform art. 2.3, obligaţia achitării contravalorii combustibilului, valoarea totală a contractului fiind de 1.036.440 lei.

De asemenea, în baza prevederilor art. 15.4 -15.5 din contract, CNE Cernavodă a acordat SC E. Piatra Neamţ un avans în cuantum de 295.000,00 lei, conform facturii fiscale din 11 februarie 2005 şi a scrisorii de garanţie bancară din 09 februarie 2005, emisă de BRD G.S.G. Piatra Neamţ.

SC E. SRL Piatra Neamţ a livrat motorină tip euro şi benzină fără plumb în baza contractului şi actului adiţional menţionate în valoare de 103.575,74 RON, după cum urmează:

- cu factura fiscală din 25 februarie 2005 s-a livrat benzină fără plumb în valoare de 21.096,32 lei;

- cu factura fiscală din 25 februarie 2005 s-a livrat motorină euro în valoare de 90.820,80 lei;

- cu factura fiscală din 11 martie 2005 s-a livrat motorină euro în valoare de 82.369,42 lei;

- cu factura fiscală din 09 mai 2005 s-a livrat benzină fără plumb în valoare de 12.261,76 lei;

- cu factura fiscală din 09 mai 2005 s-a livrat motorină euro în valoare de 77.873,63 lei;

- cu factura fiscală din 13 mai 2005 s-a livrat benzină fără plumb în valoare de 11.698,17 lei;

- cu factura fiscală din 17 august 2005 s-a livrat motorină euro în valoare de 34.392,66 lei.

Întrucât, în perioada iunie - august 2005 SC E. SRL Piatra Neamţ nu şi-a mai respectat obligaţia de livrare combustibil conform art. 11.1 din contractul de furnizare din 02 noiembrie 2004, CNE-PROD Cernavoda a expediat adresele fax din 13 iunie 2005, 27 iunie 2005, 08 august 2005 şi 19 august 2005 prin intermediul cărora a atenţionat societatea în privinţa nerespectării clauzelor contractuale. Prin adresa fax din 21 septembrie 2006, CNE-PROD Cernavodă, actuala Sucursala CNE Cernavoda, a comunicat SC E. faptul că urmare a nerespectării clauzelor contractuale privitoare la livrarea lunară a cantităţilor de combustibili menţionate în contract, începând cu data de 01 octombrie 2005 va fi reziliat contractul de furnizare combustibil în conformitate cu art. 21.1 „nerespectarea obligaţiilor asumate prin prezentul contract de către una din părţi dă dreptul părţii lezate de a cere rezilierea contractului şi de a pretinde plata de daune interese.”

De asemenea, a notificat SC E. SRL faptul că vor întreprinde măsuri pentru executarea scrisorii de garanţie bancară din 09 februarie 2005 emisă de BRD Piatra Neamţ, în vederea recuperării avansului acordat în baza Actului adiţional nr. 1 la contractul din 02 noiembrie 2004. La data de 25 octombrie 2005, prin adresa nr. 24451 din 25 octombrie 2005 CNE-PROD Cernavoda a înaintat către BRD Piatra Neamţ originalul scrisorii de garanţie bancară în scopul recuperării avansului rămas, respectiv suma de 191.424,26 lei. Cu adresa nr. 2202 din data de 04 noiembrie 2005, BRD Piatra Neamţ a comunicat faptul că nu poate executa scrisoarea de garanţie bancară întrucât documentul nu a fost eliberat şi înregistrat de la respectiva unitate bancară. Prin scrisoarea cu nr. 26687/29 noiembrie 2006 CNE-PROD Cernavoda a transmis BRD Piatra Neamţ, în copie, factura de acordare a avansului, contractul de furnizare din 02 noiembrie 2004 şi actul adiţional nr. 1 la contractul menţionat cu precizarea că banca avea atât obligaţia clarificării situaţiei create precum şi virarea în contul bancar la societăţii noastre a sumei specificate îh scrisoarea de garanţie bancară.

După numeroase schimburi de corespondenţă dintre societatea noastră şi bancă, la data de 23 ianuarie 2006, SC E. SRL s-a solicitat prin adresa nr. 129 din 23 ianuarie 2006 acordul cu privire la restituirea părţii restante a avansului în cuantum de 191.424,26 lei prin plăţi eşalonate până cel târziu 31 martie 2006.

Cu adresa nr. 2975 din 30 ianuarie 2006, i s-a comunicat debitoarei acordul cu privire la restituirea sumei de 191.424,26 lei în plăţi eşalonate în termenul specificat, cu menţiunea că se va proceda la calcularea penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,06% zi întârziere până la achitarea efectivă şi i s-a solicitat imperativ clarificarea situaţiei privitoare la scrisoarea de garanţie bancară din 09 februarie 2005. La 31 ianuarie 2006, prin faxul din 31 ianuarie 2006 SC E. SRL a informat că va începe plata sumelor restante în cel mai scurt timp, astfel încât până la data de 31 martie 2006 să achite integral suma de 191.424,26 lei.

Deşi, SC E. SRL Piatra Neamţ s-a obligat prin adresele menţionate anterior să achite suma datorată până la 31 martie 2006, această obligaţie nu a fost respectată, societatea debitoare nereuşind să vireze vreo sumă aferentă restului de avans. La data de 4 aprilie 2006, cu adresa fax din 04 aprilie 2006 SC E. SRL a solicitat din nou o amânare pentru restituirea sumelor datorate, fapt ce ne-a determinat să apelăm la instanţa de judecată întrucât, am avut convingerea că SC E. SRL Piatra Neamţ nu îşi va respecta angajamentele asumate. La data de 2 mai 2006, a depus la Tribunalul Constanţa o acţiune în despăgubiri prin care am solicitat instanţei obligarea debitoarei SC E. SRL Piatra Neamţ la plata restului de avans în cuantum de 191.424,26 lei şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 82.746,01 lei, calculate conform contractului de furnizare din 02 noiembrie 2004, în cuantum de 0,06%/zi întârziere. Prin sentinţa civilă nr. 6665/COM din 17 octombrie 2006, pronunţată în dosarul civil nr. 2750/COM/2006, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea noastră şi a obligat debitoarea SC E. SRL Piatra Neamţ la plata debitului - 191.424,26 lei, a penalităţilor - 82.746,01 lei şi a cheltuielilor de judecată. Sentinţa respectivă a rămas irevocabilă prin nerecurare, motiv pentru care SNN CNE-PROD Cernavoda a procedat la iniţierea procedurii de executare silită prin depunerea documentelor la BEJ „M.I.” din Piatra Neamţ. A fost constituit dosarul de executare nr. 116/2007 şi s-a trecut la cercetarea disponibilului debitorului la toate băncile in Piatra Neamţ precum şi la identificarea bunurilor mobile şi imobile din proprietatea SC E. SRL executorul judecătoresc nu a putut identifica disponibilităţi băneşti în conturile debitoarei şi nici bunuri mobile sau imobile cu care aceasta să figureze în evidenţele Primăriei Piatra Neamţ.

Prin adresa S.N.N. – C.N.E. Cernavoda din 28 martie 2008 a comunicat I.P.J. Piatra Neamţ Serviciul Investigare Fraude cu referire la dosarul penal nr. 700059 din 15 februarie 2008 faptul că s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 282.150,27 lei.

De asemenea, prin sentinţa penală nr. 198 din 03 martie 2009, pronunţată în dosarul penal nr. 1419/279/2008 s-a dispus obligarea inculpatului L.A. la plata sumei de 274.170,27 lei, reprezentând daune materiale cauzate S.N.N. SA Sucursala C.N.E. Cernavodă.

În cererea de completare a motivelor de apel, apelanta a arătat că a reiterat în cererea de apel faptul că prin adresa S.N.N. Sucursala C.N.E. Cernavodă nr. 631 din 06 iunie 2011, depusă la dosarul cauzei, a răspuns scrisorii instanţei transmisă la 26 mai 2011, prin intermediul căreia i s-a solicitat să comunice dacă prejudiciul cauzat de SC E. a fost acoperit şi dacă mai există diferenţă nerecuperată. A specificat prin acel înscris faptul că subscrisa mai are de recuperat la data de 06 iunie 2011 suma de 170.726.01 lei, sumă care reprezentă diferenţa rămasă din totalul sumei de 282.150,27 lei (191.424,26 lei contravaloare avans + 82.746,01 lei penalităţi de întârziere + 7.980 lei cheltuieli de judecată), prejudiciu cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

De asemenea, prin adresa nr. 481 din 17 mai 2011, ca răspuns la solicitările instanţei transmise în datele de 18 aprilie 2011 şi 05 mai 2011, a comunicat că la acea dată se recuperase suma de 111.424,26 lei din prejudiciul cauzat în cuantum de 282.150,27 lei.

Date fiind considerentele detaliate coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, s-a apreciat ca fiind dovedit prejudiciul cauzat de administratorul SC E. SRL Piatra Neamţ, precum şi care a fost temeiul pagubei pricinuite.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi obligarea inculpatului L.A. la plata sumei de 170.726,01 lei, reprezentând diferenţa rămasă de recuperat din totalul sumei de 282.150,27 lei, compusă din 191.424,26 lei contravaloare avans, 82.746,01 lei penalităţi de întârziere şi 7.980 lei cheltuieli de judecată.

Instanţa de apel a reţinut că, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că părţii vătămate i s-a comunicat copia dispozitivului sentinţei penale apelate la data de 13 martie 2012-fl.361 dosar instanţa de fond, iar apelul a fost promovat la data de 11 mai 2012, cu mult peste termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen.

Însă legiuitorul a prevăzut în ceea ce priveşte termenul de declarare a căilor ordinare de atac, două remedii procesuale, cea a repunerii în termenul de apel, respectiv, recurs, prevăzut de art. 385³ alin. (2), cu art. 364 C. proc. pen., respectiv, apelul şi recursul peste termen, prevăzut de art. 385³ alin. (2), cu art. 365 C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului s-a constatat că partea vătămată nu a fost prezentă, desigur, prin reprezentanţi, pe tot parcursul judecării cauzei la instanţa de fond şi nici la pronunţarea hotărârii apelate.

În aceste condiţii, Curtea a examinat apelul declarat de apelanta-parte vătămată Societatea Naţională „Nuclear-electrica” SA Cernavodă, ca un apel peste termen.

Prezent în faţa Curţii, instanţa i-a prezentat apelantului-inculpat învinuirile care i s-au adus prin actul de sesizare al instanţei şi faptele pentru care au fost condamnat de instanţa de fond, precum şi prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declaraţie la instanţa de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declaraţii are obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

Apelantul-inculpat a fost de acord să dea declaraţie, condiţii în care Curtea a procedat la audierea acestuia.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate de apelantul-inculpat şi de apelanta Societatea Naţională „Nuclearelectrica” SA Cernavodă, precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că apelul inculpatului urmează a fi admis, iar al Societatea Naţională „Nuclearelectrica” SA Cernavodă urmează a fi respins, pentru considerentele care au fost prezentate.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, curtea de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, însă în mod greşit a reţinut ca temei al contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile dedusă judecăţii şi a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 33/P din data de 11 februarie 1010, pronunţată de Tribunalul Neamţ, a dispoziţiilor dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen., în loc de art. 35 alin. (3) C. pen., a omis să reţină ca temei al contopirii dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen., a omis să deducă din pedeapsa principală rezultantă perioada executată din pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 33/P din data de 11 februarie 1010, pronunţată de Tribunalul Neamţ, respectiv, de la data de 25 octombrie 2011, la zi şi în mod greşit a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 162.746,01 lei, în loc de 80.000 lei.

În alt plan, determinat de faptul că apelantul-inculpat nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor astfel cum au fost reţinute în catul de sesizare, nu s-a dat curs cererii acestuia de aplicarea a procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Apelantul-inculpat a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea continuată de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), susţinând că valoarea prejudiciului cauzat celor două societăţi este sub 200.000 lei, deoarece, pe de o parte, părţii vătămate S.N. Nuclear-electrica SA Cernavodă i s-a plătit suma de 80.000 lei, iar partea civilă SC R.I.G. SA Bucureşti, nu trebuia să includă şi T.V.A-ul întrucât, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, fiind vorba de deşeuri furnizorul nu datorează T.V.A., iar pe de altă parte, o hală a fost reţinută de vânzător.

Aşa cum a fost cunoscut, la încadrarea juridică a faptelor cauzatoare de prejudiciu, cu deosebire la infracţiunile în forma agravată, referitoare la consecinţe deosebit de grave, s-a avut în vedere valoarea prejudiciului din momentul consumării infracţiunii, fiind lipsit de relevanţă, sub acest aspect al încadrării juridice, aspectele ulterioare, privind plata unei sume din prejudiciul cauzat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 146 C. proc. pen.: „Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.”

Ori, aşa cum a rezultat din lucrările dosarului, numai valoarea contractului cu partea vătămată S.N. Nuclear-electrica SA Cernavodă este de 1.036.440 lei, deci cu foarte mult peste 200.000 lei.

Chiar dacă s-ar lua în calcul numai valoarea avansului acordat, care a fost în valoare de 295.000 lei, valoarea prejudiciului cauzat, la momentul consumării infracţiunii, a fost peste 200.000 lei şi deci în cauză au fost incidente dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a dat dovadă de multă înţelegere prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi prin coborârea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită şi aplicarea unei pedepse principale de doar 6 (şase) ani închisoare.

Aşa cum este cunoscut, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepselor instanţele ar fi trebuit să ţină seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, de gardul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ori, instanţa a avut în vedere faptul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. sunt de la 10 la 20 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, modul cum a fost concepută şi desfăşurată activitatea infracţională, valoarea deosebit de mare a prejudiciului cauzat, cu foarte mult peste 200.000 lei, faptul că inculpatul mai are o condamnare tot pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave-fl.95-100, precum şi faptul că circumstanţele atenuante au intrat în concurs cu o cauză de agravare a răspunderii penale, respectiv, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condiţii în care erau incidente şi dispoziţiile art. 80 C. pen., iar potrivit acestor dispoziţiile legale coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite nu mai era obligatorie.

La individualizarea tratamentului penal, instanţa a efectuat o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Din perspectiva criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale a fost stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorilor.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altora asemănătoare, nu a obligat instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., a rezultat că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante a fost lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere s-a ţinut seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante a fost atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, fiind vorba atât de săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat, comise de mai multe persoane împreună, pe timp de noapte şi prin efracţie şi de mai multe acte materiale ale unei infracţiuni de tâlhărie, comise într-un loc public, de modul în care a fost concepută comiterea acestei infracţiuni, Curtea de Apel a constatat că nu se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi pe cale de consecinţă nu trebuia redus cuantumul pedepselor principale aplicate de instanţa de fond şi, pe cale de consecinţă, nici pedeapsa rezultantă.

De altfel, faţă de modul în care a fost concepută săvârşirea infracţiunii, inculpatul onorându-şi la început obligaţiile contractuale, tocmai pentru a induce în eroare pe reprezentanţii celor două părţi vătămate, precum şi poziţia sa de negare a săvârşirii a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, Curtea a apreciat că nu se impunea reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen.

Desigur că, având în vedere principiul non reformatio in pejus, înscris şi în dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanţa nu a putut înlătura circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de fond în favoarea inculpatului şi, pe cale de consecinţă, nu a putut majora cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, deoarece instanţa ar fi agravat situaţia acestuia în propria cale de atac.

Referitor la apelul peste termen declarat de apelanta S.N. Nuclearelectrica SA Cernavodă, Curtea de Apel a reţinut că este nefondat.

Împotriva acestei decizii nr. 115 din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău în termen legal s-au exercitat recursuri de către aceleaşi persoane, inculpatul şi partea vătămată „Nuclear-electrica”.

Inculpatul invocă că în mod greşit se reţine la încadrarea juridică dată infracţiunii de înşelăciune, alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), deoarece cuantumul pagubei produs prin infracţiunile pe care i se impută nu depăşeşte valoarea de 200.000 lei .

Inculpatul a mai arătat că prin decizia nr. 1483 din 08 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile î n care nu se permite aplicarea acestor dispoziţii în speţa supusă cercetării sub legea veche şi continuă să fie judecată sub legea nouă.

Atât Legea nr. 202/2010, cât şi Codul de procedura penala nu prevăd norme tranzitorii.

În continuare, inculpatul a arătat că la data de 09 iunie 2011 nu i s-a citit niciun act de sesizare, deoarece nu a fost prezent, fiind prezent pentru prima dată pe data de 07 decembrie 2011, la restul termenelor fiind citat în penitenciar şi nefiind adus, iar înainte de a fi încarcerat pe 24 octombrie 2011 a fost citat necorespunzător, nefiind îndeplinită procedura de citare, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 9 din 14 martie 2012, eliberată de Asociaţia de locatari.

În motivarea scrisă a recursului, partea vătămată a susţinut următoarele:

Se arată că dovada faptului că a depus în cursul soluţionării litigiului înscrisuri doveditoare ale prejudiciului nerecuperat o face cu copia adresei nr. 631 din 06 iunie 2011, prin care a răspuns adresei instanţei de fond emisă în data de 26 mai 2011, în care a arătat următoarele:

- diferenţa rămasă de recuperat la data de 06 iunie 2011 este de 170.726,01 lei.

Se precizează că prin sentinţa penală apelată s-a dispus anularea înscrisului intitulat „Scrisoare de garanţie bancară” din 09 februarie 2005 şi, în mod corelativ, trebuia ca inculpatul L.A. să fie obligat la acoperirea prejudiciului cauzat subscrisei prin utilizarea respectivului înscris constatat a fi fals.

Pe scurt, se reiterează derularea situaţiei de fapt şi de drept care a condus la prejudicierea C.N.E. Cernavoda.

Astfel, în baza contractului de furnizare produse din 02 noiembrie 2004 şi a actului adiţional din 10 februarie 2005, SC E. SRL Piatra Neamţ, în calitate de furnizor, se obliga să furnizeze achizitorului C.N.E. Cernavoda 309,6 tone Motorină tip euro şi 67,5 tone benzină fără plumb, în decurs de 12 luni de la data semnării contractului. Livrarea produselor specificate trebuia să aibă loc, conform art. 11.1 din contract, astfel:

- motorină tip euro - în tranşe lunare egale de 30.000 litri/lună;

- benzină fără plumb - în tranşe lunare egale de 7500 litri/lună;

- termenul comercial stabilit, franco depozit achizitor, sediul din Cernavoda, încărcat în mijlocul de transport asigurat de furnizorul SC E. SRL.

Societatea avea, conform art. 2.3, obligaţia achitării contravalorii combustibilului, valoarea totală a contractului fiind de 1.036.440 lei.

De asemenea, în baza prevederilor art. 15.4 -15.5 din contract, CNE Cernavodă a acordat SC E. SRL Piatra Neamţ un avans în cuantum de 295.000,00 lei, conform facturii fiscale din 11 februarie 2005 şi a scrisorii de garanţie bancară din 09 februarie 2005, emisă de B.R.D. G.S.G. Piatra Neamţ.