ICCJ. Decizia nr. 8/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 8/2013
Dosar nr. 7190/1/2012
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 noiembrie 2012, petiţionarul T.C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5918/99/2012 al Tribunalului Iaşi, invocând existenţa unei suspiciuni rezonabile potrivit căreia imparţialitatea judecătorului ar putea fi ştirbită datorită duşmăniilor locale şi etniei părţilor, exercitarea de presiuni prin prezenţa în sala de judecată a reprezentanţilor mass-media şi mediatizarea excesivă a cauzei.
De asemenea, petiţionarul a susţinut că au fost exercitate presiuni prin mass-media şi asupra procurorului de caz ce a propus ca audierea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor cu identitate protejată să aibă loc la o altă instanţă decât cea care judecă fondul, fără participarea sa şi a apărătorului, situaţie ce contravine jurisprudenţei CEDO referitoare la art. 6 parag. 1 şi 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Iaşi a fost înregistrat Dosarul nr. 5918/99/2012, prin rechizitoriul nr. 16D/P/2012 din data de 12 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi fiind trimis în judecată, printre alţii, inculpatul T.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat şi aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi instigare la introducerea în ţară fără drept, de droguri de mare risc (cocaină), prev.de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Iaşi, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în raport de aspectele invocate de petiţionar în susţinerea cererii de strămutare, urmează ca Înalta Curte să aprecieze dacă acestea sunt de natură a afecta obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor de la această instanţă.
De asemenea, s-a mai arătat că în cauză petiţionarul T.C. a mai formulat o cerere de strămutare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu termen la data de 17 octombrie 2012, cerere ce a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 1388 din 17 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5772/1/2012.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenta instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarul T.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5918/99/2012 al Tribunalului Iaşi.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentaea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 7/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
