ICCJ. Decizia nr. 818/2013. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 818/2013

Dosar nr. 6398/83/2012

Şedinţa publică din 7 martie 2013

Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1.Tribunalul Satu Mare, secţia penală în baza sentinţei penale nr. 158 din 10 septembrie 2012 a condamnat pe inculpatul P.V., în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 87/2006, a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de: deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 de ţigarete, faptă prev.şi ped.de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, precum şi de evaziune fiscală, faptă prev.şi ped.de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. proc. pen. a dispus interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 26 iunie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.I., în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. proc. pen. a dispus interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 26 iunie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.I., în prezent deţinut în Penitenciarul Oradea, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat, de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de: deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 de ţigarete, faptă prev.şi ped. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, precum şi de evaziune fiscală, faptă prev.şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 71 C. proc. pen. a dispus interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 26 iunie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata sumei de 6.000 RON, câte 2000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat suma de 5.000 euro asupra căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurator, sumă care a făcut obiectul infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea în favoarea statului a cantităţii de 99 baxuri de ţigări (49.500 pachete de ţigări), din care 88 baxuri de ţigări marca „J.L.” şi 11 baxuri de ţigări marca „V.”, aflate în prezent la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare.

A disjuns soluţionarea laturii civile a cauzei, fixând termen de judecată la 01 octombrie 2012, ora 10:00, cu citarea părţilor.

Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare nr. 51/P/2012 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, în formă continuată, prev.şi ped.de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi contrabandă, în formă continuată, prev.şi ped.de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 de ţigarete, în formă continuată, prev.şi ped.de art. 296¹, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplic.art. 41 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală, în formă continuată, prev.şi ped.de art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplic.art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.; T.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, în formă continuată, prev.şi ped.de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), contrabandă, în formă continuată, prev.şi ped.de art. 270 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 de ţigarete, în formă continuată, prev.şi ped.de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), evaziune fiscală, în formă continuată, prev.şi ped.de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplic.art. 33 alin. (1), lit. a), C. pen.; G.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prev.şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, contrabandă, prev.şi ped.de art. 270 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 de ţigarete, prev. şi ped. de art. 296¹, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 571/2003, evaziune fiscală, prev.şi ped.de art. 9, alin. (1), lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplic.art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen..

Actul de inculpare a reţinut în esenţă că în perioada aprilie-iunie 2012 inculpaţii, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice au promis, remis diverse sume de bani agentului principal de poliţie F.C. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş, pentru ca acesta, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să faciliteze introducerea în ţară, în mod ilegal, a unor cantităţi de ţigări de contrabandă provenite din Ucraina.

De asemenea, în sarcina inculpaţilor, rechizitoriul a mai constatat că au introdus în ţară, în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod ilegal prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea de ţigări de contrabandă, marca J.L. şi V..

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dar şi prin achitarea, potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen., în condiţiile în care s-a aplicat procedura simplificată a judecăţii, în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei reglementată în art. 320¹ C. proc. pen. - instanţa fondului a reţinut ca stare de fapt cele descrise în cuprinsul rechizitoriului, după cum urmează:

În cursul lunii decembrie 2011, prin intermediul martorului C.F.I., denunţătorul C.N. a fost contactat de către inculpatul G.I., care era interesat în găsirea unui poliţist de frontieră dispus ca, în schimbul unor sume de bani, să-i faciliteze introducerea în ţară a unor cantităţi de ţigări din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. După aproximativ o săptămână, în municipiul Satu Mare, denunţătorul C.N. şi martorul C.F.I. s-au reîntâlnit cu inculpatul G.I., ocazie cu care inculpatul le-a spus celor doi că „după plecarea zăpezii, are nevoie de un poliţist". Totodată, în cadrul aceleiaşi discuţii, inculpatul G.I. i-a solicitat denunţătorului C.N. să mobilizeze şi acesta sume de bani pentru plata ţigărilor de contrabandă, care urmau să fie introduse în ţară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.

La începutul lunii martie 2012, inculpaţii G.I. şi P.V. l-au contactat din nou pe martorul C.F.I., întrucât intenţionau să demareze activităţile de contrabandă. Sub conducerea inculpatului P.V., au fost reluate discuţiile referitoare la demararea unor activităţi de contrabandă şi la găsirea unui poliţist de frontieră dispus ca, în schimbul unor sume de bani, să faciliteze introducerea în ţară, în mod ilegal, a ţigărilor de contrabandă. Cu această ocazie, inculpatul P.V. i-a înmânat martorului C.F.I. un bileţel conţinând semnele de frontieră, pe unde ar prefera să desfăşoare activitatea de contrabandă, întrucât inculpatul cunoştea bine zona şi relieful. Astfel, conform susţinerilor martorului C.F.I., inculpatul P.V. ar fi preferat să introducă ţigările în ţară prin zona cuprinsă între semnele de frontieră X - Y.

Ulterior, inculpatul P.V. s-a reîntâlnit cu denunţătorul C.N. şi martorul C.F.I., promiţându-le diverse sume de bani, pentru situaţia în care vor găsi un poliţist de frontieră dispus să „colaboreze".

După puţin timp, denunţătorul C.N. l-a sunat pe inculpatul P.V., comunicându-i faptul că a găsit poliţistul de frontieră, inculpatul relatându-i că urmează să-l contacteze.

În data de 31 martie 2012, în urma solicitării inculpatului P.V., în municipiul Satu Mare, în apropierea digului râului Someş, s-a desfăşurat o întâlnire între denunţătorul C.N. şi inculpaţii P.V. şi T.I.. Cu această ocazie, denunţătorul le-a povestit inculpaţilor despre poliţistul de frontieră dispus să-i ajute, inculpatul T.I. avertizându-l pe denunţător asupra faptului că poliţistul trebuie să fie un „om de cuvânt”.

În data de 02 aprilie 2012, în jurul orelor 20:15-20:30, în municipiul Satu Mare, în apropierea digului râului Someş, inculpaţii P.V. şi T.I. s-au întâlnit cu agentul principal de poliţie F.C. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş - autorizat ca investigator cu identitate reală, întâlnire la care au mai participat denunţătorul C.N. şi martorul C.F.I.. În cadrul discuţiei care a avut loc cu ocazia respectivei întâlniri, inculpaţii P.V. şi T.I. le-au relatat celor prezenţi că sunt implicaţi în activităţi de contrabandă cu ţigări provenite din Ucraina, că au mai introdus ilegal în ţară diferite cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană, prin zona de competenţă a Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş („mă, eu am adus şi 700"), pe care ulterior le-au comercializat pe teritoriul României.

Totodată, inculpaţii P.V. şi T.I. au mai precizat că sunt bine organizaţi în această activitate de contrabandă şi că ar avea nevoie de "colaborarea" unui poliţist de frontieră care, atunci când este repartizat de serviciu în punctele de interes pentru aceştia, să le faciliteze introducerea în ţară a ţigărilor de contrabandă, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control.

În acest sens, inculpaţii P.V. şi T.I. i-au solicitat agentului de poliţie de frontieră F.C. ca, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să-i lase să introducă ţigări de contrabandă în ţară, să le furnizeze date şi informaţii referitoare la dispunerea şi repartizarea lucrătorilor poliţiei de frontieră pe graniţă, la amplasarea dispozitivelor de supraveghere pe timp de noapte a frontierei de stat, în zona de competenţă a Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş şi la porţiunile de frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate, pe unde se putea desfăşura activitatea de contrabandă, fără riscul de a fi identificaţi şi traşi la răspundere penală.

Totodată, inculpaţii P.V. şi T.I. i-au mai solicitat agentului de poliţie de frontieră F.C. să „facă liber pe drum", în sensul de a se asigura că nu vor fi controale pe traseul pe care ţigările încărcate aveau să ajungă la depozit. În acest sens, semnificative sunt discuţiile purtate în mediu ambiental în data de 02 aprilie 2012, între investigatorul cu identitate reală şi inculpat.

Pentru a beneficia de aceste servicii, inculpaţii P.V. şi T.I., i-au promis agentului principal de poliţie F.C. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş diverse sume de bani, respectiv suma de 50 euro/bax de ţigări, în general; suma de 5.000 euro pe tură (,,(...) dau 5.000 euro pe tură dacă vrei"); suma de 7.000-8000 euro, în cazul în care vor fi introduse în ţară 300 baxuri de ţigări de contrabandă („dacă aduc 300 îţi dau 7.000-8.000 nicio problemă"), mergând până la suma de 20.000-24.000 euro, în cazul în care vor fi introduse în ţară 700-800 baxuri de ţigări de contrabandă, pentru ca, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să le faciliteze introducerea în ţară, în mod ilegal, a ţigărilor de contrabandă provenite din Ucraina.

Aceştia urmau să se întâlnească a doua zi şi, în funcţie de numărul de baxuri de ţigări de contrabandă introduse în ţară, aveau să-i remită efectiv agentului principal de poliţie F.C. suma de bani promisă. Cu privire la aceste aspecte, discuţia ambientală purtată în data de 02 aprilie 2012, între agentul principal de poliţie F.C. şi inculpaţii P.V. şi T.I., a fost deosebit de relevantă.

De asemenea, inculpaţii P.V. şi T.I. au solicitat ca, discuţiile ce urmau să aibă loc, să se realizeze prin schimburi de mesaje text, nu prin voce, pentru ca organele de anchetă să nu le poată identifica timbrul vocal. În acest sens, agentului principal de poliţie F.C. i-a fost înmânat un telefon mobil marca „S.", cu cartelă, pe care trebuia să-l folosească la transmiterea mesajelor text către inculpaţi, urmând ca, după fiecare act de contrabandă, telefonul să fie aruncat şi înlocuit cu altul.

Cu ocazia întâlnirii din data de 02 aprilie 2012, inculpaţii P.V. şi T.I. au stabilit ca, această „colaborare" cu poliţistul de frontieră, să înceapă în noaptea de vineri spre sâmbătă, respectiv în noaptea de 06 din 07 aprilie 2012. Inculpaţii P.V. şi T.I. i-au comunicat agentului principal de poliţie F.C. că ar prefera ca acţiunea de contrabandă să se desfăşoare prin zona semnelor de frontieră Z, X sau WW, întrucât cunoşteau bine zona respectivă, ba mai mult, în aceeaşi zi au verificat situaţia din teren în zona semnului de frontieră Z.

În perioada 06 aprilie 2012-11 aprilie 2012, între inculpaţii P.V. şi T.I. şi investigator au fost transmise mai multe mesaje text, prin care s-a amânat succesiv demararea activităţii de contrabandă. În data de 11 aprilie 2012, investigatorul F.C. s-a întâlnit cu inculpatul P.V., în municipiul Satu Mare, stabilindu-se ca, în noaptea de 18 din 19 aprilie 2012, să se desfăşoare primul act de contrabandă, prin zona semnului de frontieră X.

Astfel, în perioada 17 aprilie 2012, ora 15:39 - 19 aprilie 2012, ora 00:30, între inculpaţii P.V. şi T.I. şi investigator au fost transmise mai multe mesaje text, stabilindu-se ca introducerea ţigărilor în ţară să fie efectuată în noaptea de 18 din 19 aprilie 2012, între orele 21.30-00.30.

În data 19 aprilie 2012, ora 00:30, inculpatul P.V. a transmis către investigator următorul mesaj text „Îi ok te sun mâine", semn că ţigările au fost introduse în ţară. Cu privire la mesajele text transmise şi primite în această perioadă, agentului principal de poliţie F.C. - autorizat ca investigator cu identitate reală - a întocmit un proces-verbal la care a fost anexată şi planşa foto, cuprinzând fixarea prin imagini a mesajelor respective.

În perioada 18 aprilie 2012, ora 14:00-19 aprilie 2012, ora 04:00, lucrătorii Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş au desfăşurat activităţi specifice în scopul identificării actelor preparatorii, supravegherii, surprinderii şi captării cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotare a eventualelor acţiuni de contrabandă.

Cu ajutorul aparatului de observare pe timp de noapte, marca OH, în data de 18 aprilie 2012, în jurul orelor 21:40, pe direcţia semnului de frontieră X, la aproximativ 1500 metri faţă de frontiera de stat, către interior, pe drumul forestier, au fost observate două persoane care se deplasau înspre frontiera de stat a României cu Ucraina.

În jurul orelor 22:10, persoanele respective, dintre care una a fost identificată ulterior în persoana inculpatului P.V., au fost observate intrând în culoarul de frontieră, pe direcţia semnului de frontieră X.

În jurul orelor 22:40, persoanele respective s-au întors din culoarul de frontieră împreună cu un grup de aproximativ 38-40 de persoane, care transportau mai multe colete voluminoase. În jurul orelor 23:30, grupul de persoane a fost observat deplasându-se, fără bagaje, spre culoarul de frontieră, după care au trecut frontiera de stat din România în Ucraina.

În noaptea de 18 din 19 aprilie 2012, în jurul orelor 21:50, o altă echipă de supraveghere din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş, amplasată la aproximativ 1.000 metri, în interior, faţă de semnul de frontieră QQ, cu ajutorul aparatului de vedere pe timp de noapte marca „CC", a observat un autovehicul de teren marca M., aparţinând inculpatului T.I., care se deplasa până la aproximativ 1.000 metri faţă de semnul de frontieră X, autovehicul din care au coborât două persoane.

În jurul orelor 22:20, echipa de supraveghere din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş, a observat un alt autovehicul de teren, care tracta o remorcă şi se deplasa pe acelaşi traseu, oprindu-se lângă primul autovehicul. Din acest autovehicul au coborât alte două persoane.

În jurul orelor 23:00, din direcţia stâlpului de frontieră X, cu ajutorul aparatului de vedere pe timp de noapte, a fost observat un grup format din aproximativ 38-40 de persoane, care au transportat colete voluminoase până la cele două autovehicule, după care s-au întors spre culoarul de frontieră urmând acelaşi traseu.

Persoanele care au sosit cu autovehiculele, au încărcat coletele în acestea şi în remorcă, după care s-au deplasat spre localitatea Bixad şi au depozitat coletele în trei locaţii: depozitul de materiale de construcţii din localitatea Bixad, proprietatea inculpatului T.I.; domiciliul inculpatului T.I. şi domiciliul numitului M.V. din sat Trip, comuna Bixad.

Activităţile de supraveghere şi observare pe timp de noapte au fost fixate pe bandă magnetică cu ajutorului camerei video marca „SO", întocmindu-se în acest sens procese-verbale.

În data de 19 aprilie 2012, în jurul orelor 18:00, în municipiul Satu Mare, inculpaţii P.V. şi T.I. s-au întâlnit cu agentul principal de poliţie F.C., întâlnire la care a mai participat şi denunţătorul C.N.. Cu această ocazie, în prezenţa inculpatului T.I., inculpatul P.V. i-a relatat investigatorului că au introdus în ţară cantitatea de 90 baxuri de ţigări şi i-a remis acestuia suma de 4.500 euro, conform promisiunii făcute. Discuţia purtată cu ocazia acestei întâlniri a fost înregistrată audio-video în mediul ambiental, fiind ulterior redată de către organele de urmărire penală.

Remiterea sumei de 4.500 euro către agentul principal de poliţie a fost surprinsă, de asemenea, cu ocazia activităţilor de supraveghere şi monitorizare efectuate de către lucrătorii de poliţie judiciară, fiind materializată ca probă în prezenta cauză prin înregistrare video şi planşă fotografică.

Totodată, cu ocazia acestei întâlniri, inculpaţii P.V. şi T.I. i-au solicitat agentului principal de poliţie F.C. să-i ajute în continuare şi au afirmat că intenţionează să introducă în tară cantitatea de 500 baxuri de ţigări, prin zona semnului de frontieră Z. Conform celor stabilite anterior, inculpaţii P.V. şi T.I. i-au dat investigatorului un alt telefon mobil marca „S.", care urma să fie folosit pentru următorul act de contrabandă.

Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată de către organele de cercetare penală din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş, au fost descoperite şi fotografiate cărările de urme lăsate de către participanţii la activitatea de contrabandă, urme de încălţăminte şi urme de pneu, activitatea fiind concretizată în procesul-verbal şi planşa fotografică.

În modalitatea descrisă mai sus, împreună cu persoane din anturajul lor, inculpaţii P.V. şi T.I. au introdus în ţară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea de 90 baxuri de ţigări (45.000 pachete de ţigări), marca J.L., cu ajutorul unor cetăţeni ucrainieni.

După introducerea în ţară a ţigărilor de contrabandă, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, împreună cu alte persoane din anturajul acestora, inculpaţii P.V. şi T.I. au preluat, transportat, deţinut şi depozitat ţigările provenite din contrabandă, în vederea valorificării acestora în România. Astfel, inculpaţii P.V. şi T.I. au deţinut în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate potrivit legislaţiei româneşti, cantitatea totală de 900.000 de ţigarete marca J.L..

Totodată, prin introducerea ilegală pe teritoriul României a ţigărilor de contrabandă, prin nesupunerea acestora unui regim vamal şi prin punerea lor în liberă circulaţie, inculpaţii P.V. şi T.I. au ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă, sustrăgându-se astfel de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi vamale, conform raportului de constatare întocmit de specialistul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în data de 22 aprilie 2012, între orele 21:30-22:30, inculpaţii P.V. şi T.I., împreună cu persoane din anturajul acestora, au introdus în ţară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea de 90 baxuri de ţigări, marca J.L., cu ajutorul unor cetăţeni ucrainieni.

Astfel, în perioada 21 aprilie 2012 - 22 aprilie 2012, între inculpaţii P.V. şi T.I. şi investigator, s-au transmis mai multe mesaje text cu privire la următorul act de contrabandă. În cele din urmă, în jurul orelor 21:23, inculpatul P.V. a transmis un mesaj text către investigator, mesaj având următorul conţinut: „ îi ok (n.n. pot) da drumu". Ulterior, în jurul orelor 22:21, inculpatul P.V. a transmis către investigator un mesaj text cu următorul conţinut „Am ieşit din zonă îi liber", în sensul că ţigările de contrabandă au fost aduse în ţară şi au plecat spre Bixad.

Cu privire la mesajele text transmise şi primite în această perioadă, agentului principal de poliţie F.C. a întocmit un proces-verbal la care a fost anexată şi planşa foto, în care au fost fixate prin fotografiere mesajele respective.

În vederea documentării cu exactitate a situaţiei de fapt, a identificării tuturor persoanelor şi mijloacelor implicate în activitatea de contrabandă, a stabilirii participaţiei fiecăruia, activitatea de contrabandă a fost supravegheată de către echipe de poliţişti de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş, care în urma activităţilor de supraveghere au întocmit procese-verbale.

Astfel, în data de 22 aprilie 2012, în jurul orelor 21:15, lucrătorii de poliţie care au efectuat activitatea de supraveghere a frontierei de stat, cu ajutorul aparatului de vedere pe timp de noapte marca „OH", pe direcţia semnelor de frontieră Q-Z, la aproximativ 40 metri faţă de linia de frontieră, au observat un grup de aproximativ 50 de persoane care au trecut frontiera de stat, din Ucraina în România, transportând mai multe colete voluminoase. Acest grup de persoane s-a deplasat dinspre linia de frontieră spre locul numit Valea Roşie. În jurul orelor 22:35, echipa de supraveghere a observat că grupul de persoane se deplasa dinspre locul numit Valea Roşie spre frontiera de stat, intrând în culoarul de frontieră pe direcţia semnului de frontieră Z.

În data de 22 aprilie 2012, în jurul orelor 22:15, o altă echipă de supraveghere, a observat autoutilitara marca F. înmatriculată, aparţinând numitului L.G., dată spre folosinţă inculpatului T.I., care se deplasa dinspre localitatea Bixad spre localitatea Târşolţ. După aproximativ 3 minute, echipa de supraveghere a observat autovehiculul marca M., înmatriculat în Anglia, aparţinând inculpatului T.I., care se deplasa în aceeaşi direcţie.

În data de 23 aprilie 2012, organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş au efectuat cercetarea la faţa locului, constatând că, la aproximativ 100 metri de semnul de frontieră Z spre semnul de frontieră Q, exista o cărare de urme prin stratul de vegetaţie, slab vizibilă datorită condiţiilor meteorologice, cărare care traversa perpendicular peste linia de frontieră, având continuitate pe teritoriul ambelor state. Pe teritoriul României, cărarea de urme traversa o poiană, pe aproximativ 300 metri, apoi cobora pe un deal, până la pârâu, după care urca un deal pe o distanţă de aproximativ 400 metri. Cărarea de urme continua pe lângă liziera pădurii, intra în pădure, în partea stângă, pe o distanţă de 150 metri, după care continua până la ieşirea din localitatea Bixad. Activitatea de cercetare la faţa locului a fost materializată prin întocmirea unui proces-verbal şi a unei planşe fotografice.

În data de 24 aprilie 2012, în jurul orelor 10:00, în municipiul Satu Mare, în apropierea digului râului Someş, investigatorul cu identitate reală F.C. s-a întâlnit cu inculpatul P.V., acesta relatându-i faptul că, în data de 22 aprilie 2012, între orele 21:30-22:30, s-a introdus în ţară cantitatea de 90 baxuri de ţigări (45.000 pachete de ţigări), marca J.L., după care i-a remis investigatorului suma de 4.500 euro, conform promisiunii făcute.

Din conţinutul discuţiei purtate în mediu ambiental de investigator şi inculpatul P.V. în data de 24 aprilie 2012, rezultă cu certitudine atât cantitatea de ţigări introdusă în ţară, în mod ilegal, cât şi suma de bani remisă cu titlu de mită.

De asemenea, remiterea sumei de 4.500 euro către agentul principal de poliţie a fost surprinsă, de asemenea, cu ocazia activităţilor de supraveghere şi monitorizare efectuate de către lucrătorii de poliţie, fiind materializată ca probă în prezenta cauză prin înregistrare video şi planşă fotografică.

Totodată, inculpatul P.V. i-a solicitat investigatorului să-i restituie telefonul mobil, pe care-l avea asupra lui şi i-a remis un alt telefon mobil marca S., care urma să fie folosit în viitor. Cu privire la evenimentele desfăşurate cu ocazia întâlnirii din data de 24 aprilie 2012, investigatorul cu identitate reală a întocmit un proces-verbal.

În data de 18 mai 2012, în jurul orelor 11:10, în municipiul Satu Mare, în urma unor schimburi de mesaje text, investigatorul cu identitate reală s-a întâlnit cu inculpatul P.V.. Cu această ocazie, inculpatul P.V. i-a relatat investigatorului că doreşte să-i prezinte o persoană din localitatea Bixad, interesată de o „colaborare" asemănătoare, în scopul introducerii în ţară de ţigări de contrabandă provenite din Ucraina. Totodată, inculpatul P.V. i-a precizat investigatorului că, persoana respectivă a mai fost implicată în activităţi de contrabandă cu ţigări.

În cadrul discuţiilor purtate, inculpatul P.V. i-a precizat agentului principal de poliţie că, în noaptea de 24 din 25 mai 2012, intenţionează să introducă în ţară, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea de 200 baxuri de ţigări din Ucraina, pe direcţia semnului de frontieră X, că ar avea nevoie să primească informaţii cu privire la repartizarea efectivelor poliţiei de frontieră pe zona respectivă, informaţii pentru care i-a promis agentului de poliţie suma de 8.000-9.000 euro. Referitor la aceste aspecte, investigatorul cu identitate reală F.C. a întocmit un proces-verbal.

În data de 21 mai 2012, în jurul orelor 11:30, la hotelul Belvedere din Satu Mare, denunţătorul C.N. şi martorul C.F.I. s-au întâlnit cu inculpatul G.I., care tocmai se întorsese în ţară. Inculpatul G.I. le-a relatat celor doi că a luat cunoştinţă despre faptul că, în două rânduri, inculpaţii P.V. şi T.I. au introdus în ţară, în mod ilegal, ţigări de contrabandă din Ucraina, fără să-l informeze şi pe el şi fără să împartă profitul obţinut, inculpatul arătându-se extrem de afectat pentru că a fost dat la o parte.

În cursul aceleaşi zile, în jurul orelor 18:00, denunţătorul C.N. s-a reîntâlnit cu inculpatul G.I., la restaurantul „T." din municipiul Satu Mare, de unde s-au deplasat cu autoturismul condus de denunţător până la staţia de distribuţie carburanţi, staţie amplasată în municipiul Satu Mare. În timpul deplasării, inculpatul G.I. i-a solicitat denunţătorului C.N. să-i intermedieze o întâlnire cu agentul principal de poliţie F.C., fiind interesat de introducerea în ţară a ţigărilor de contrabandă din Ucraina.

În data de 24 mai 2012, în jurul orelor 11:20, în municipiul Satu Mare, inculpatul G.I. s-a întâlnit cu agentul principal de poliţie F.C. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş - autorizat ca investigator cu identitate reală, întâlnire la care a mai participat numitul C.N.. După ce s-au făcut prezentările, inculpatul G.I. i-a solicitat investigatorului să se legitimeze pentru a se convinge că discută cu un poliţist de frontieră.

Ulterior, în cadrul aceleiaşi discuţii, investigatorul a întrebat dacă inculpatul G.I. este „omu de bază” inculpatul răspunzând fără ezitare „Io aşe cred”.

În continuarea discuţiei, inculpatul G.I. i-a precizat agentului de poliţie că intenţionează să introducă în ţară, în mod ilegal, ţigări de contrabandă provenite din Ucraina, prin zona localităţii Cărmâzana. În acest sens, inculpatul G.I. i-a solicitat agentului de poliţie ca, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să-i faciliteze introducerea în ţară a ţigărilor de contrabandă, să-i furnizeze date şi informaţii referitoare la dispunerea şi repartizarea lucrătorilor poliţiei de frontieră pe graniţă, la amplasarea dispozitivelor de supraveghere pe timp de noapte a frontierei de stat, în zona de competenţă a Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş şi la porţiunile de frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate, pe unde se putea desfăşura activitatea de contrabandă, fără riscul de a fi identificat şi tras la răspundere penală.

Cu această ocazie, inculpatul G.I. i-a promis agentului principal de poliţie F.C. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş diverse sume de bani sau alte foloase, respectiv suma de 40-45 euro/bax de ţigări, în general; suma de 10.000 euro pe tură, în cazul în care vor fi introduse în ţară peste 200 baxuri de ţigări de contrabandă, mergând până la un autoturism marca BW, în cazul în care vor fi introduse în tară mai multe transporturi de ţigări de contrabandă („Iţi aduc telefonu. O maşină vrei? După ce facem mai multe ture?....Ţi-o înscriu drept pe nume - Un BW. Pachetu M."), pentru ca, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să-i faciliteze introducerea în ţară, în mod ilegal, a ţigărilor de contrabandă provenite din Ucraina.

De asemenea, inculpatul G.I. a solicitat ca, discuţiile ce urmau să aibă loc, să se realizeze prin intermediul mesajelor text, iar nu prin voce, agentul de poliţie urmând să primească un telefon mobil cu cartelă şi credit, care trebuia distrus sau aruncat după fiecare activitate de contrabandă.

Investigatorul i-a solicitat inculpatului G.I. să discute şi cu inculpatul P.V., să nu se ivească neînţelegeri, răspunsul inculpatului fiind că va discuta cu acesta şi vor colabora, întrucât „Mie mi-l duc băieţii fără bani. lo-l ştiu pe băiatu de dincolo, din Ucraina... din Ucraina, din Franţa. Am fost...""

Întâlnirea dintre agentul principal de poliţie F.C. şi inculpatul G.I. a fost surprinsă, de asemenea, cu ocazia activităţilor de supraveghere şi monitorizare efectuate de către lucrătorii de poliţie, fiind materializată ca probă în prezenta cauză prin înregistrare video şi planşă fotografică.

În perioada 27 mai 2012, orele 18:32-28 mai 2012, orele 10:49, între investigator şi inculpatul P.V., s-au transmis mai multe mesaje text referitoare la o viitoare întâlnire la care avea să participe şi „moşul din Bixad" (n.n. inculpatul G.I.).

În data de 28 mai 2012, în jurul orelor 12:15, în municipiul Satu Mare, inculpaţii G.I. şi P.V. s-au întâlnit cu agentul principal de poliţie F.C. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş - autorizat ca investigator cu identitate reală. Cu ocazia acestei întâlniri, inculpaţii G.I. şi P.V. i-au precizat agentului principal de poliţie F.C. faptul că nu există nicio neînţelegere între aceştia, afirmând că „Am zis că ne cuplăm la olaltă pe la Cărmârzana, dacă ne dai bine şi pe la Cărmârzana , ei le scot băieţii, ă.. , 176, 177, 178..." şi solicitând ca, în noaptea de 01 din 02 iunie 2012, să le faciliteze introducerea în ţară, în mod ilegal, a cantităţi de 100 baxuri de ţigări de contrabandă provenite din Ucraina.

Cu această ocazie, inculpaţii P.V. şi G.I. i-au remis agentului de poliţie un telefon mobil marca Nokia, spunându-i să arunce la gunoi telefonul mobil anterior folosit.

Întâlnirea dintre agentul principal de poliţie F.C. şi inculpaţii G.I. şi P.V. a fost surprinsă, de asemenea, cu ocazia activităţilor de supraveghere şi monitorizare efectuate de către lucrătorii de poliţie, fiind materializată ca probă în prezenta cauză prin înregistrare video şi planşă fotografică.

În data de 01 iunie 2012, în jurul orelor 14:00, în municipiul Satu Mare, după un schimb de mesaje text, agentul principal de poliţie F.C. s-a întâlnit cu inculpaţii P.V. şi G.I.. Cu această ocazie, inculpaţii i-au precizat agentului de poliţie că sunt pregătiţi pentru ca, în noaptea de 01 din 02 iunie 2012, să introducă în ţară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea de 100 baxuri de ţigări de contrabandă.

Inculpaţii i-au solicitat agentului de poliţie să le furnizeze date şi informaţii cu privire la dispunerea lucrătorilor de poliţie de-a lungul frontierei de stat şi la zonele rămase nesupravegheate, stabilind că se vor întâlni în data de 02 iunie 2012 şi îi vor remite suma de 5.000 euro.

În noaptea de 01 din 02 iunie 2012, conform procesului verbal întocmit de agentul principal de poliţie F.C., între investigator şi inculpaţi s-au transmis mai multe mesaje text. Astfel, în data de 01 iunie 2012, ora 22:39, inculpatul P.V. i-a transmis agentului de poliţie următorul mesaj text „eu am trecut", semn că activitatea de contrabandă a început. De asemenea, la ora 23:58, investigatorul cu identitate reală a primit de la inculpaţi următorul mesaj: „Pornim" şi „Cu duba galbenă", semn că ţigările de contrabandă au fost încărcate în maşini şi pornesc spre locul de depozitare.

În data de 02 iunie 2012, ora 00.28, poliţistul de frontieră a primit de la inculpaţi mesajul text: „îi bine ne vedem mâine", semn că ţigările de contrabandă au fost depozitate.

Conform înţelegerii anterioare, în data de 02 iunie 2012, în jurul orei 19:15, în municipiul Satu Mare, în apropierea digului râului Someş, după un alt schimb de mesaje text, agentul de poliţie F.C. s-a întâlnit cu inculpaţii P.V. şi G.I., ocazie cu care aceştia i-au relatat că, în noaptea de 01 din 02 iunie 2012, au introdus în ţară cantitatea de 100 baxuri de ţigări de contrabandă, marca J.L., de provenienţă Ucraina şi i-au remis suma de 5.000 euro.

Întâlnirea dintre agentul principal de poliţie F.C. şi inculpaţii G.I. şi P.V. a fost surprinsă, de asemenea, cu ocazia activităţilor de supraveghere şi monitorizare efectuate în cauză, fiind materializată ca probă în prezenta cauză prin înregistrare video şi planşă fotografică, prin care se evidenţiază cu exactitate momentul remiterii sumei de 5.000 euro.

În noaptea de 01 din 02 iunie 2012, între orele 22:00-01:30, lucrătorii de poliţie din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş au desfăşurat activităţi specifice în scopul identificării actelor preparatorii şi supravegherii, surprinderii şi captării cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotare a eventualelor acţiuni de contrabandă, în vederea documentării cu exactitate a situaţiei de fapt, a identificării tuturor persoanelor şi mijloacelor implicate în activitatea de contrabandă şi a stabilirii participaţiei fiecăruia.

În data de 01 iunie 2012, în jurul orelor 22:44, echipa de supraveghere repartizată la Sistemul Optronic de Recunoaştere Instalat pe Catarg cu vedere pe timp de noapte a observat două persoane care se deplasau dinspre localitatea Cămârzana spre semnul de frontieră ZZ, unde au ajuns în jurul orelor 23:04. În jurul orelor 23:13, aceeaşi echipă de supraveghere a observat un grup de persoane care se deplasau pe direcţia semnului de frontieră ZZ+250 m, în culoarul de frontieră, transportând colete voluminoase dinspre Ucraina spre localitatea Cămârzana, după care s-au întors spre culoarul de frontieră.

În data de 01 iunie 2012, în jurul orelor 22:10, o altă echipă de supraveghere, amplasată în localitatea Cămârzana, la aproximativ 1.000 metri faţă de drumul judeţean, a observat un autovehicul tip dubă de culoare albă, două autoturisme mici şi un autoturism de teren deplasându-se dinspre drumul judeţean, spre ieşirea din localitatea Cămârzana. În data de 02 iunie 2012, în jurul orelor 00:05, echipa de supraveghere a observat autovehiculele susmenţionate întorcându-se pe acelaşi traseu.

În data de 01 iunie 2012, în jurul orelor 22:45, echipa de supraveghere amplasată la 200 de metri faţă de locul situat la ieşirea din localitatea Cămârzana, pe direcţia semnului de frontieră ZZ, a observat că, în apropierea podului s-a deplasat şi a staţionat un autoturism, în jurul orelor 23:30, în aceeaşi locaţie, a mai ajuns un autovehicul, după care s-au auzit zgomote provocate de mai multe persoane. În jurul orei 00:00, autovehiculele au părăsit zona, deplasându-se pe valea Vîrşor, spre localitatea Cămârzana.

În data de 02 iunie 2012, cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată de către lucrătorii de poliţie din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş, au fost identificate diferite urme de paşi şi de pneuri, care au fost fixate prin fotografiere.

În modalitatea descrisă mai sus, împreună cu persoane din anturajul lor, inculpaţii P.V. şi G.I. au introdus în ţară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea de 100 baxuri de ţigări (50.000 pachete de ţigări), marca J.L., cu ajutorul unor cetăţeni ucrainieni.

Astfel, inculpaţii P.V. şi G.I. au deţinut în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate potrivit legislaţiei româneşti, cantitatea totală de 1.000.000 de ţigarete marca J.L..

Totodată, prin introducerea ilegală pe teritoriul României a ţigărilor de contrabandă, prin nesupunerea acestora unui regim vamal şi prin punerea lor în liberă circulaţie, inculpaţii P.V. şi G.I. au ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă, sustrăgându-se astfel de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi vamale, conform raportului de constatare întocmit de specialistul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.

În data de 25 iunie 2012, în jurul orelor 10:20, în municipiul Satu Mare, după un schimb prealabil de mesaje text, agentul de poliţie de frontieră F.C. s-a întâlnit cu inculpatul P.V., ocazie cu care acesta din urmă, i-a solicitat ca, în noaptea de 25 din 26 iunie 2012, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să faciliteze introducerea în ţară, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, a cantităţii de 100 baxuri de ţigări de contrabandă, prin zona semnului de frontieră X. Totodată, inculpatul P.V. i-a solicitat agentului de poliţie ca, în noaptea respectivă, să rămână în centrul localităţii Bixad, pentru a se asigura că nu vor veni în control alte echipaje ale poliţiei de frontieră, care ar fi putut să-i identifice în cursul activităţii de contrabandă.

În seara zilei de 25 iunie 2012, ora 21:48, inculpatul P.V. i-a transmis agentul principal de poliţie F.C. următorul mesaj text „Putem porni mai devreme dacă plouă?". Întrucât se pregătea activitatea de prindere în flagrant a contrabandiştilor, agentul principal de poliţie F.C. i-a răspuns inculpatului prin mesaj text „La zece jumătate", în sensul că activitatea de contrabandă putea fi demarată numai după ora 22:30.

Începând cu ora 23:30, inculpatul P.V. a transmis cu insistenţă mai multe mesaje text către agentul principal de poliţie F.C., prin care îi reproşa faptul că nu i-a înştiinţat despre prezenţa în zonă a unui autovehicul de teren al Poliţiei de Frontieră, mesaje cu privire la care investigatorul a întocmit un proces-verbal.

Prin adresa din 05 iulie 2012, Sectorul Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş a comunicat faptul că, în data de 25 iunie 2012, începând cu orele 22:00, a fost creat un dispozitiv de prindere în flagrant a suspecţilor din prezenta cauză, în locul numit „PH", situat în localitatea Bixad, jud. Satu Mare, pe direcţia semnului de frontieră X, pe calea de acces dinspre frontieră spre localitatea Bixad.

În jurul orelor 22:00, lucrătorii poliţiei de frontieră au observat un autovehicul marca F., şi un autovehicul de teren marca M., care se deplasau spre culoarul de frontieră.

În jurul orelor 23:40, autovehiculele susmenţionate au fost observate deplasându-se dinspre culoarul de frontieră spre localitatea Bixad, în mare viteză. Lucrătorii poliţiei de frontieră au procedat la efectuarea unor semnale regulamentare de oprire, folosind dispozitive reflectorizante şi luminoase.

În momentul observării semnalelor efectuate de poliţiştii de frontieră, conducătorii autovehiculelor susmenţionate au dat impresia că vor opri, însă, când s-au apropiat de echipa constituită, au accelerat brusc, refuzând să oprească şi continuându-şi deplasarea, pe o distanţă de aproximativ 400 metri, fiind necesară folosirea dispozitivelor anti-pneu. Autovehiculele în cauză au derapat şi au intrat în pârâul Valea Cornească, iar persoanele din interiorul acestora au reuşit să fugă de la faţa locului la adăpostul întunericului.

În momentul trecerii autovehiculelor prin dreptul dispozitivului post-control, lucrătorii poliţiei de frontieră au observat că, la volanul autovehiculului de teren marca M., se afla învinuitul H.G.F., iar la volanul autovehiculului marca F., se afla inculpatul T.I.. Pe scaunul din dreapta al autovehiculului marca F., lucrătorii poliţiei de frontieră l-au observat pe inculpatul P.V..

Lucrătorii de poliţie din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş, care au făcut parte din dispozitivul post-control, în locul numit „PH", au întocmit rapoarte de activitate, în care au menţionat cele observate şi constatate.

În urma controlului efectuat asupra autovehiculelor abandonate de inculpaţii P.V. şi T.I. şi de învinuitul H.G.F., în autovehiculul marca M., a fost descoperită cantitatea de 13.500 de pachete de ţigări (27 baxuri de ţigări), marca J.L., cu timbru fiscal ucrainian, precum şi cantitatea de 1.000 pachete de ţigări (2 baxuri de ţigări), marca V., cu timbru fiscal ucrainian, iar în autovehiculul marca F., a fost descoperită cantitatea de 30.500 pachete de ţigări (61 baxuri de ţigări), marca J.L., cu timbru fiscal ucrainian, precum şi cantitatea de 4.500 pachete de ţigări (9 baxuri de ţigări), marca V., cu timbru fiscal ucrainian.

Lucrătorii de poliţie din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş au efectuat o cercetare la faţa locului cu privire la traseul urmat de ţigările de contrabandă, din momentul introducerii acestora pe teritoriul României şi până în locul unde au fost abandonate, aspectele constatate fiind cuprinse într-un proces-verbal şi o planşă fotografică. Astfel, s-a constatat că ţigările au fost trecute peste graniţă, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cu ajutorul unui grup de cetăţeni ucrainieni.

În data de 26 iunie 2012, lucrători de poliţie din cadrul S.C.T.F. Negreşti Oaş, în colaborare cu lucrători din cadrul poliţiei de frontieră din Ucraina, au procedat la efectuarea unor verificări în teren, ocazie cu care au constatat că, între semnele de frontieră YY şi X, la aproximativ 100 metri de semnul de frontieră X, exista o cărare de urme care avea continuitate pe teritoriul ambelor state.

În modalitatea descrisă mai sus, împreună cu persoane din anturajul lor, inculpaţii P.V. şi T.I. şi învinuitul H.G.F. au introdus în ţară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea de 88 baxuri de ţigări (44.000 pachete de ţigări), marca J.L., precum şi cantitatea de 11 baxuri de ţigări (5.500 pachete de ţigări), marca V., cu ajutorul unor cetăţeni ucrainieni.

După introducerea în ţară a ţigărilor de contrabandă, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, inculpaţii P.V. şi T.I. şi învinuitul H.G.F. au preluat, transportat şi deţinut ţigările provenite din contrabandă, în vederea valorificării acestora în România, până în momentul în care au fost depistaţi de organele de poliţie.

Astfel, inculpaţii P.V. şi T.I. au deţinut în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate potrivit legislaţiei româneşti, cantitatea totală de 990.000 de ţigarete marca J.L. şi V..

Totodată, prin introducerea ilegală pe teritoriul României a ţigărilor de contrabandă, prin nesupunerea acestora unui regim vamal şi prin punerea lor în liberă circulaţie, inculpaţii P.V. şi G.I. au ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă, sustrăgându-se astfel de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi vamale, conform raportului de constatare întocmit de specialistul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.

Cu privire la latura civilă, prin rechizitoriu s-a arătat că prin adresa din 03 iulie 2012, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - D.R.A.O.V. Cluj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 1.977.249 RON, respectiv suma de 258.477 RON - taxe vamale, suma de 1.249.207 RON - accize şi suma de 469.565 RON - taxă pe valoare adăugată.

În vederea stabilirii cu certitudine a prejudiciului cauzat de inculpaţii P.V., T.I. şi G.I. prin comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, prin rezoluţia din data de 06 iulie 2012, D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Teritorial Satu Mare a dispus efectuarea în cauză a unei constatări de specialitate în domeniul vamal.

Conform raportului de constatare întocmit de specialistul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, prin comiterea infracţiunilor care constituie obiectul prezentei cauze penale, s-a cauzat un prejudiciu după cum urmează: pentru inculpatul P.V., un prejudiciu în cuantum total de 1.977.315 RON (447.147 euro), reprezentând taxe vamale, accize şi taxă pe valoare adăugată, pentru inculpatul T.I., un prejudiciu în cuantum total de 1.454.251 RON (329.994 euro), reprezentând taxe vamale, accize şi taxă pe valoare adăugată şi pentru inculpatul G.I., un prejudiciu în cuantum total de 523.064 RON (117.153 euro), reprezentând taxe vamale, accize şi taxă pe valoare adăugată.

Având în vedere poziţia procesuală manifestată de cei trei inculpaţi, în a declara că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa a arătat următoarele:

Raportat la recunoaşterea vinovăţiei în ceea ce priveşte faptele inculpaţilor instanţa i-a condamnat pe aceştia pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi contrabandă la o pedeapsă cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. reducând limitele de pedeapsă cu 1/3, de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă iar în ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, prev.de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a aplicat inculpaţilor o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. inculpaţii urmează să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare al instanţei, şi anume, deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate şi marcare necorespunzător peste limita a 10.000 ţigarete, faptă prev.şi ped.de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 precum şi evaziune fiscală, faptă prev.şi ped.de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, instanţa a dispus achitarea acestora reţinând ca temei al achitării art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele săvârşite de către cei trei inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale acestor două infracţiuni.

Analizând în paralel infracţiunea de contrabandă, cea de evaziune fiscală şi cea prevăzută în art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat că deşi există unele similitudini în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv, acestea se deosebesc în mod fundamental în unele aspecte esenţiale.

Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă îl constituie regimul vamal ca valoare socială majoră şi relaţiile sociale ce apar şi se desfăşoară în raport cu acesta.

Prin săvârşirea acesteia sunt, în principal, periclitate relaţiile sociale referitoare la operaţiunile vamale, formalităţile specifice şi drepturile statului în legătură cu importul sau exportul de mărfuri.

Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunul sustras controlului vamal şi taxării sale, putând fi în principiu orice marfă sau obiect supus controlului vamal.

Evaziunea fiscală incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în „ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale”.

Obiectul juridic al acestei infracţiuni este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor şi a altor persoane.

Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi juridice a sursei impozabile, îl constituie declaraţia de impunere sau evidenţele financiar contabile al căror conţinut a fost alterat de către contribuabil.

În cazul în care are loc o ascundere fizică obiectul material îl constituie bunul sustras obligaţiilor fiscale privind în materialitatea sa.

Pentru a se putea discuta despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu ascunderea unui bun este necesar ca de bunul respectiv să fie legată obligaţia fiscală.

Noţiunea de sursă impozabilă sau taxabilă include venitul, profitul, valoarea adăugată, adică resursa din care se plăteşte în fapt impozitul sau taxa.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, din analiza C. fisc. aceasta se referă la obligaţiile fiscale care decurg din săvârşirea acesteia reprezentată de plata impozitului pe venit, plata pe valoare adăugată, şi plata accizelor şi taxelor speciale.

Faţă de cele arătate s-a considerat în mod firesc că acest impozit este datorat implicit şi de persoanele care obţin venituri din acte de comerţ. Totuşi, având în vedere că desfăşurarea actelor de comerţ cu produse accizabile în cadrul nereglementat a fost calificat de legiuitor drept infracţiune, toate veniturile realizate din aceste fapte sunt supuse confiscării speciale, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel încât nu mai subzistă temeiul economic al aplicării unui asemenea impozit.

În ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată, obligativitatea plăţii acesteia pentru operaţiuni de comerţ de către persoana fizică rezultă din interpretarea disp.art. 125-127 din C. fisc., aceasta se naşte şi este exigibilă odată cu punerea în liberă circulaţie a mărfii.

Deşi ambele infracţiuni vatămă în mod generic bugetul de stat, prin crearea pericolului nerealizării resurselor acestora, totuşi cele două infracţiuni au obiecte juridice distincte.

De asemenea, în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni există diferenţă notabilă, rezultând din natura diferită a acestora.

S-a apreciat că infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă în conţinutul său constitutiv fiind absorbit, şi implicit conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reţinute în concurs ideal, aceeaşi fiind şi argumentaţia în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii prev.de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 care incriminează deţinerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 ţigarete.

Raportat la dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. care permit disjungerea soluţionării laturii civile a cauzei de soluţionarea laturii penale tocmai datorită recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţi şi a suprimării fazei cercetării judecătoreşti, în care se putea administra probe în procedură publică contradictorie instanţa a încuviinţat solicitarea inculpaţilor de disjungere a acesteia, având în vedere constituirea de parte civilă formulată la dosar de către D.R.A.O.V. Cluj.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), după cum urmează:

- toţi cei trei inculpaţi se află la primul contact cu legea penală;

- limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3 în conformitate cu alin. (7) al art. 320¹ C. proc. pen.;

- raportat la împrejurările concrete în care cei trei inculpaţi au săvârşit faptele instanţa a apreciat că pedepsele aplicate îşi vor atinge scopul doar în regim privativ de libertate raportat la cantitatea mare de ţigări transportate, la sumele de bani pe care inculpaţii le câştigau din săvârşirea acestor fapte, precum şi încrederea pe care aceştia au avut-o raportat la „racolarea” unui funcţionar al statului, investigator cu identitate reală agent de poliţie de frontieră, ceea ce a creat instanţei convingerea că aceştia au acţionat în mod organizat, numărul mare de participanţi dând şi pericolul social deosebit al faptelor săvârşite de către cei trei inculpaţi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deducând din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive.

Raportat la condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă a celor trei inculpaţi, instanţa, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea în favoarea statului a cantităţii de ţigări aflată în prezent la Camera de corpuri delicte a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare.

De asemenea, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat suma de 5.000 euro, sumă care a făcut obiectul infracţiunii de dare de mită.

2.Împotriva sentinţei penale invocate au formulat apeluri în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpaţii P.V., T.I. şi G.I..

În motivele sale de apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea a apreciat că hotărârea pronunţată este nelegală prin prisma manierei de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen., ce sunt incidente în materia procedurii speciale simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, respectiv prin prisma soluţiei de achitare a inculpaţilor pentru două din infracţiunile reţinute în sarcina acestora, soluţie ce se remarcă sub dublu aspect.

Sub aspectul de ordin procedural instanţa, în speţă, nu a avut în mod obiectiv posibilitatea pronunţării unei soluţii de achitare, în contextul în care s-a recurs la o procedură simplificată de judecată. S-a arătat în motivele scrise că, potrivit art. 320¹ C. proc. pen., judecata poate să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală doar în ipoteza în care inculpaţii recunosc în totalitate săvârşirea faptelor din actul de sesizare, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu a solicitat administrarea de probe. Din încheierea de şedinţă publică din data de 03 septembrie 2012 s-a observat că fiecare din cei trei inculpaţi au arătat în mod invariabil că doresc aplicarea procedurii speciale de judecată, recunoscând faptele în integralitatea lor, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi au solicitat ca această cauză să se soluţioneze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Crede că este relevant că, ulterior, atunci când fiecăruia dintre inculpaţi i s-a acordat ultimul cuvânt, aceştia au solicitat propria lor condamnare pentru faptele care au fost reţinute acolo. Deci, există două etape procesuale, una în care li s-au luat declaraţiile cu privire la fapte şi una în care inculpaţilor li s-a acordat ultimul cuvânt, în care aceştia au menţinut solicitarea judecării în condiţiile procedurii speciale, solicitând condamnarea în condiţii de clemenţă. Este adevărat că avocaţii inculpaţilor, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, au solicitat achitarea acestora, dar acest lucru nu reprezintă un impediment în aplicarea procedurii speciale, pentru că ea vizează manifestarea unilaterală exclusivă de voinţă manifestată a inculpaţilor şi nu a apărătorilor acestora. De aceea, aplicarea respectivei proceduri a apreciat-o ca fiind corect stabilită de către instanţă.

În motivele de apel au mai fost invocate prevederile art. 4 al art. 320¹C. proc. pen., care impun mai multe condiţii ce trebuiesc întrunite cumulativ şi nu alternativ pentru aplicarea acestei proceduri, una fiind aceea ca faptele reţinute în sarcina inculpaţilor să constituie infracţiuni. În ipoteza în care instanţa ar fi constatat că aceste fapte nu constituie infracţiuni, ar fi fost în imposibilitatea de a aplica procedura specială, în ciuda manifestării de voinţă a inculpaţilor. În aceste condiţii, având în vedere şi articolul 7 al art. de referinţă care prevede că instanţa a pronunţat condamnarea inculpatului, instanţa de fond nu avea această alternativă legală de pronunţare a unei soluţii de achitare. Dacă ar fi constatat că faptele nu sunt infracţiuni, nu neparat că ar fi incidente lit. b) sau d) ale art. 10 C. proc. pen., nu avea posibilitatea de a recurge la adoptarea procedurii simplificată.

O altă chestiune de nelegalitate pe care o invocă constă în soluţia de achitare efectivă pe fondul cauzei, instanţa limitându-se la argumente de ordin strict teoretic, în esenţă că cele două infracţiuni pentru care s-a pronunţat soluţia de achitare, evaziune fiscală şi cea prevăzută de C. fisc. în articolul 296¹lit. b) din Legea nr. 671/2003, ar fi absorbite în conţinutul infracţiunii de contrabandă. În realitate aceste infracţiuni nu pot fi absorbite în conţinutul infracţiunii de contrabandă, există o analiză detaliată a acestor infracţiuni aflată la rechizitoriu, astfel încât consideră că este inutil să se repete.

În motivele lor de apel inculpaţii T.I. şi P.V., au solicitat admiterea apelului penal declarat, desfiinţarea sentinţei atacate, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare. S-a arătat că cele susţinute de reprezentanta parchetului sunt parţial corecte, apreciind că soluţia ce se impune este cea de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare, întrucât s-a pronunţat acea soluţie de achitare pentru cele două infracţiuni, de evaziune fiscală, respectiv cea prevăzută de C. fisc. în articolul 296¹lit. b) din Legea nr. 671/2003. Soluţia nu este cea de reţinere spre rejudecare şi eventuală condamnare direct în apel, pentru că ar fi prejudiciat într-o cale de jurisdicţie.

În subsidiar, au solicitat admiterea apelului, să se reţină în favoarea lor circumstanţe atenuante favorabile inculpaţilor dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv conduita bună avută de inculpaţi anterior săvârşirii faptelor, precum şi atitudinea de recunoaştere şi regret manifestată încă în cursul urmăririi penale. Totodată, au solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante, să se reducă pedeapsa în principal până la o limită care să permită executarea cu suspendarea condiţionată a acesteia, iar în subsidiar cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. De asemenea, să se ţină cont de persoana inculpaţilor, de atitudinea acestora în cursul urmăririi penale. Dincolo de modalitatea de instrumentare, de desfăşurare a activităţii infracţionale, practic acel denunţător a organizat întreaga activitate de la început, iar dacă inculpaţii au săvârşit o infracţiune aceştia trebuiau traşi la răspundere penală. S-a pus problema ce se întâmplă atunci când instanţa constată că nu pot fi reţinute atât infracţiunile asimilate celei de contrabandă în concurs cu evaziunea fiscală şi cu deţinerea de mai mult de 10.000 de ţigarete în afara C. fisc., ceea ce se poate asimila cu trimiterea în judecată pentru loviri şi alte violenţe, furt şi tâlhărie. Nu s-a putut reţine în concurs infracţiunile de tâlhărie, loviri şi violenţe şi furt calificat. În mod corect instanţa de fond a apreciat că nu poate să pronunţe o hotărâre de condamnare pentru acestea. Asta nu înseamnă că dacă încadrarea juridică dată de procurori este greşită inculpaţii nu pot să beneficieze de această prevedere legală, pentru care au şi optat, de recunoaştere a stării de fapt. Recunoaşterea stării de fapt nu are nimic de a face cu o greşită încadrare juridică şi nu poate să-i prejudicieze pe inculpaţi în reducerea pedepsei cu o treime. Soluţia dată de instanţă sub aspectul celor trei infracţiuni este corectă. În mod corect s-a reţinut doar art. 270 alin. (3) C. vam., infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă.

Textul art. 320¹C. proc. pen. este deficitar, nu este destul de complex. Este absurd ca într-o astfel de situaţie, în care inculpaţii recunosc în întregime starea de fapt, doar scriptic, dispozitivul şi expozitivul actului de acuzare s-a reţinut că acea stare de fapt n-ar întruni elementele unei singure infracţiuni, ci elementele a trei infracţiuni, inculpaţii să fie prejudiciaţi de dreptul de a li se reduce pedeapsa cu o treime.

În subsidiar, a apreciat că faţă de persoana inculpaţilor, faţă de împrejurarea că se află la primul contact cu legea penală, că au familii, că muncesc, că au regretat săvârşirea faptelor, că s-au aflat o perioadă mai mult decât suficientă în stare de arest preventiv, se poate aplica o pedeapsă neprivativă de libertate, reducând acel cuantum al pedepsei.

În motivele sale de apel inculpatul G.I. a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de parchet, apreciind că criticile formulate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea vis a vis de hotărârea pronunţată de Tribunalul Satu Mare în această cauză sunt argumentate pe faptul că nu s-ar fi aplicat dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., susţinere în care s-a făcut o oarecare confuzie, care a pornit de la confuzia făcută între fapta recunoscută şi încadrarea juridică pe care se pretinde că ar fi trebuit să o recunoască inculpatul. Legiuitorul, atunci când a prevăzut această procedură simplificată, nu a avut în vedere să pună la dispoziţia instanţei o modalitate prin care să nu analizeze cauza ci doar să aplice pedepse. Aşa cum s-a susţinut de către D.N.A. invocând dispoziţiile art. 320¹, ar însemna că judecătorul nu face altceva decât ia act de recunoaşterea încadrării juridice, nu a faptelor şi a aplicat pedeapsa reducând o treime din limitele prevăzute pentru fiecare infracţiune. Or, legiuitorul nu asta a urmărit, ci a urmărit să nu se mai piardă vremea cu aplicarea unor forme care sunt recunoscute de către inculpat şi pe baza cărora instanţa poate să tragă o concluzie concretă privind existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului. Dacă încadrarea juridică este corectă sau nu, urmează să stabilească judecătorul atunci când analizează această cauză şi urmează să aplice o pedeapsă. El are latitudinea şi libertatea de a decide dacă o faptă care este recunoscută de către inculpat întruneşte elementele constitutive a uneia sau mai multor infracţiuni, dacă încadrarea juridică făcută prin rechizitoriu este corectă sau nu, şi-o însuşeşte, o schimbă sau achită pentru una dintre faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Această procedură simplificată nu i-a luat judecătorului acest drept, în nici un fel.

Drept urmare, în această situaţie, inculpaţii au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată, constând în aceea că au introdus pe teritoriul României, în concurs cu alţi parteneri din străinătate, din Ucraina, ţigări de contrabandă, servindu-se de un lucrător de poliţie pe care l-au plătit să nu intervină. Dacă aceste fapte constituie şapte infracţiuni, patru sau o infracţiune, este la latitudinea judecătorului să stabilească atunci când va pronunţa hotărârea. Judecătorul a stabilit că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, pentru că l-au mituit pe lucrătorul de poliţie. Celelalte două infracţiuni s-a considerat că nu pot fi reţinute în sarcina inculpaţilor şi instanţa a pronunţat în mod corect soluţia de achitare.

Inculpaţii nu au cerut condamnarea pentru toate infracţiunile reţinute în rechizitoriu, ci pentru faptele pe care le-au recunoscut. Aici s-a făcut confuzia între fapte şi încadrările juridice, atunci când parchetul a susţinut că avocaţii inculpaţilor nu aveau dreptul să solicite achitarea pentru că clienţii lor au recunoscut faptele. Avocaţii nu au contestat faptele săvârşite de inculpaţi, ci au învederat nelegalitatea unor încadrări juridice, ceea ce nu înseamnă nerecunoaşterea faptei.

S-a invocat o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. întrucât s-a spus că instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cadrul urmăririi penale nu sunt suficiente, dar în speţă nu s-au aflat în această situaţie.

Cu privire la cele două infracţiuni pentru care s-a pronunţat achitarea, a solicitat să se aibă în vedere că introducerea în ţară de ţigări prin alte puncte decât cele vamale lezează două conflicte juridice: în primul rând regimul frontierei de stat şi, în al doilea rând, relaţia Statului Român cu cetăţeanul care este obligat să raporteze statului veniturile pe care le realizează pentru a plăti taxele şi impozitele prevăzute de lege. În prevederile art. 270 C. vam. este prevăzută sancţionarea pentru ambele aceste două obiecte realizate prin infracţiunea de contrabandă, motiv pentru care legea frontierei de stat nu prevede nici o sancţiune şi nu incriminează trecerea peste frontieră a ţigărilor, pentru că este incriminată în C. vam.. Tot astfel, nu trebuie incriminată nici dacă ea este cuprinsă în alte legi, cum este Legea evaziunii fiscale sau cea care reglementează deţinerea în afara antrepozitului fiscal.

Odată ce în articolul 270 C. vam. este prevăzută sancţionarea trecerii peste frontieră a ţigaretelor prin alte puncte decât cele vamale, nu a mai putut fi sancţionat încă odată prin Legea evaziunii fiscale şi, încă odată, prin legea care reglementează antrepozitele fiscale. De altfel, cu privire la aceste aspecte, s-au formulat şi în practica judiciară şi în doctrină anumite puncte de vedere. În cartea referitoare la Legea evaziunii fiscale, a cărei autori sunt M., C. şi I., s-a apreciat că o corectă încadrare juridică a fost stabilită în complet de către instanţă pe baza principului conform căruia pentru veniturile pentru care există obligaţia atât a evidenţierii cât şi obligaţia subsecventă şi inevitabilă a declarării, s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b). În schimb, pentru veniturile pentru care există doar obligaţia declarării s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), nedeclararea constituind o ascundere. S-a pus problema cine trebuie să declare: fiecare cetăţean al României, fiecare persoană fizică sau juridică, trebuie să declare veniturile realizate, fiind vorba de venituri licite, nu de venituri ilicite. Deci, s-a considerat că aprecierile făcute pe marginea încadrării juridice şi susţinerea acestor două încadrări juridice ca fiind opozabile raportat la faptele recunoscute de către inculpatul G.I., ceea ce este valabil şi pentru ceilalţi inculpaţi, nu se justifică în această cauză.

Parchetul a făcut trimitere la o activitate de comerţ, arătând că toţi cetăţenii care efectuează comerţ cu astfel de produse sunt datori să plătească taxe şi impozite, însă, din nici o probă nu rezultă că inculpaţii ar fi făcut comerţ. În al doilea rând, nu s-a susţinut niciodată că s-ar efectuat vreun act de comerţ din partea inculpaţilor. Pe cale de consecinţă nu este vorba de un comerţ ilicit, ci de un comerţ licit. Activitatea unui comerciant care vinde în mod obişnuit ceva şi ascunde sursa şi plăteşte mai puţin impozit faţă de cât trebuia să plătească în raport cu ce a vândut în mod legal da, poate fi impozitat.

A solicitat instanţei să se aibă în vedere că G.I. nu solicită achitarea, recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, adică fapta de a fi participat la introducerea peste linia de frontieră prin alte locuri decât cele marcate pentru trecerea ţigărilor în noaptea de 25 din 26 iulie 2012 a cantităţii de 100 de baxuri de ţigări, sens în care, împreună cu coinculpatul P.V., a promis suma de 5.000 de euro şi, după realizarea trecerii ţigărilor, respectiv a actului de contrabandă, a şi plătit suma de 5.000 de euro, nu el personal, dar a fost prezent. Deci, el a solicitat ca în raport cu această faptă, pe care o recunoaşte şi probele administrate care demonstrează acest lucru, să i se aplice o pedeapsă care să fie orientată în raport de criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de faptul că el a pledat ca vinovat, primind 2 ani şi 7 luni. Este infractor primar, a participat doar la un singur act infracţional, deşi este tratat la fel ca ceilalţi inculpaţi în sarcina cărora se mai reţin 3 acte infracţionale. Cu toate acestea, instanţa de fond i-a aplicat art. 41 alin. (2), atât pentru darea de mită cât şi pentru contrabandă, concurs de infracţiuni continuate printr-un singur act infracţional, greşindu-i-se încadrarea juridică.

În raport de aceste aspecte şi de valoarea reală a prejudiciului adus de G.I., a solicitat să se dispună o pedeapsă cu aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării, oferindu-i posibilitatea reintegrării în societate şi acoperirii prejudiciului adus exclusiv prin săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa. Inculpatul munceşte în Franţa, are un loc de muncă, a venit în ţară doar pentru acest proces, fapta săvârşită nu reprezintă o îndeletnicire a sa, a vrut doar să obţină nişte bani cu această lovitură, deci nu poate fi analizat sub aspectul pericolului concret, ca fiind un infractor înrăit care în mod repetat a prejudiciat bugetul de stat prin neplata taxelor şi impozitelor.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

I. Criticile parchetului sunt nefondate.

Analiza dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen. impune a se face următoarele distincţii:

a) Legiuitorul a condiţionat aplicarea acestor dispoziţii legale de recunoaşterea vinovăţiei. Prin prisma acestui aspect deosebit de important s-a reţinut sau nu în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen..

b) Recunoaşterea vinovăţiei este urmată de solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

c) Recunoaşterea vinovăţiei şi solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (aspect ce ţine de materia procedurii speciale simplificată)sunt atributul exclusiv al inculpatului.

d) Analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală revine instanţei de judecată. Existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni nu poate fi lăsată la aprecierea inculpatului, altfel, în actul de judecată s-ar instala arbitrariul, posibilitatea ca orice stare de fapt reţinută într-un rechizitoriu şi recunoscută de către inculpat să se transpună într-o hotărâre judecătorească.

De aceea s-a considerat greşită teza parchetului potrivit căreia instanţa de fond nu avea posibilitatea să pronunţe o soluţie de achitare în cauză, procedura simplificată prevăzută de art. 320¹C. proc. pen. interzicând categoric acest fapt.

În concluzie, s-a apreciat că această procedură specială (art. 320¹ C. proc. pen.) nu exclude apriori analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală şi nici pronunţarea unei soluţii de achitare în cauză, după analiza acelui material probator.

Pentru toate aceste considerente s-au respins aceste critici ale parchetului ca nefondate.

e) Un alt aspect de nelegalitate sesizat de parchet se referă la faptul că cele două infracţiuni de evaziune fiscală pentru care s-a pronunţat soluţia de achitare, nu pot fi absorbite în conţinutul infracţiunii de contrabandă.

Această critică este nefondată. În mod legal a reţinut instanţa de fond că, în ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare al instanţei, şi anume, deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate şi marcare necorespunzător peste limita a 10.000 ţigarete, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 precum şi evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, instanţa a dispus achitarea acestora reţinând ca temei al achitării art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele săvârşite de către cei trei inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale acestor două infracţiuni.

Analizând în paralel infracţiunea de contrabandă, cea de evaziune fiscală şi cea prevăzută în art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, tribunalul a constatat că deşi există unele similitudini în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv, acestea se deosebesc în mod fundamental în unele aspecte esenţiale.

Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă îl constituie regimul vamal ca valoare socială majoră şi relaţiile sociale ce apar şi se desfăşoară în raport cu acesta.

Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunul sustras controlului vamal şi taxării sale, putând fi în principiu orice marfă sau obiect supus controlului vamal.

În cazul în care are loc o ascundere fizică obiectul material îl constituie bunul sustras obligaţiilor fiscale privind în materialitatea sa.

Pentru a se putea discuta despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu ascunderea unui bun este necesar ca de bunul respectiv să fie legată obligaţia fiscală.

Noţiunea de sursă impozabilă sau taxabilă include venitul, profitul, valoarea adăugată, adică resursa din care se plăteşte în fapt impozitul sau taxa.

În ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată, obligativitatea plăţii acesteia pentru operaţiuni de comerţ de către persoana fizică rezultă din interpretarea disp. art. 125-127 din C. fisc., aceasta se naşte şi este exigibilă odată cu punerea în liberă circulaţie a mărfii.

Deşi ambele infracţiuni vatămă în mod generic bugetul de stat, prin crearea pericolului nerealizării resurselor acestora, totuşi cele două infracţiuni au obiecte juridice distincte.

De asemenea, în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni există diferenţă notabilă, rezultând din natura diferită a acestora.

S-a apreciat că infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă în conţinutul său constitutiv fiind absorbit, şi implicit conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reţinute în concurs ideal, aceeaşi fiind şi argumentaţia în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 care incriminează deţinerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 ţigarete.

II. Criticile inculpaţilor T.I., P.V. şi G.I. vizează în special reducerea pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţilor de executare a pedepselor aplicate.

Aceste critici au fost apreciate ca fondate.

Aşa cum rezultă din actele de la dosar, cei trei inculpaţi erau încadraţi în muncă la data săvârşirii infracţiunilor, au trecut nepedepsit, sunt tineri, existând în mod cert posibilitatea de a fi reeducaţi şi fără privarea lor de libertate.

Desigur, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi poziţia lor procesuală de recunoaştere a vinovăţiei.

Toate aceste elemente sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 52 C. pen., potrivit căreia pedeapsa este o măsură de constrângere dar şi un mijloc de reeducare al inculpatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În consecinţă Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza deciziei penale nr. 123/A din 1 noiembrie 2012 a respins ca nefondat apelul penal formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de inculpaţii P.V., G.I. şi T.I. împotriva sentinţei penale nr. 158 din 10 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în sensul că:

A descontopit pedepsele de câte 3 ani şi 4 luni închisoare aplicate inculpaţilor P.V., G.I. şi T.I. în pedepsele componente de câte 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 87/2006, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen..

A redus pedepsele aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 87/2006, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la câte 3 ani şi 4 luni închisoare până la câte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpat.

În baza art. 33-34 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpaţilor G.I., P.V. şi T.I. în pedeapsa cea mai grea de câte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor G.I., P.V. şi T.I. pe durata unor termene de încercare de câte 6 ani pentru fiecare inculpat, stabilite conform art. 86² C. pen..

În baza art. 86³ C. pen. a obligat pe inculpaţii G.I., P.V. şi T.I. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lit. a)-d) ale art. 86³ C. pen..

În baza art. 350 raportat la art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor G.I., P.V. şi T.I. dacă aceştia nu sunt arestaţi în alte cauze.

În baza art. 381 C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive până la zi.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen..

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestora.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

3.Împotriva deciziei amintite a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea invocând greşita modalitate de aplicare a dispoziţiilor cuprinse în art. 320¹ C. proc. pen., circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a celei prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), circumscris cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpaţilor sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen..

În dezvoltarea motivelor scrise de recurs şi în cadrul dezbaterilor, procurorul a susţinut nelegalitatea hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi de cea de prim control judiciar în privinţa soluţiei de achitare a celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de „deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării - art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi „evaziune fiscală”, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, inclusiv din perspectiva posibilităţii pronunţării unei soluţii de achitare în contextul aplicării procedurii simplificate de judecată.

Astfel, se arată că potrivit art. 320¹ C. proc. pen., care reprezintă norma legală incidentă în materia judecării unei cauze în situaţia recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţi în urma admiterii cererii acestora de judecare în cazul recunoaşterii vinovăţiei, manifestarea de voinţă a instanţei nu putea fi fundamentată decât pe prealabilul îndeplinirii cerinţelor legal instituite prin alin. (4) al art. invocat, care consacră cele trei elemente de raportare în adoptarea soluţiei procedurale de aplicare a procedurii simplificate şi anume: existenţa faptei, includerea ei în sfera ilicitului penal şi săvârşirea acesteia de către cel care are calitatea de inculpat.

O astfel de prevedere legală, în opinia procurorului, nu permite pronunţarea unei soluţii de achitare pentru una sau mai multe dintre faptele deduse judecăţii, indiferent de temeiul juridic invocat drept cauză de împiedicare a exercitării acţiunii penale. Prin urmare, soluţia achitării dispusă în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. este în vădită discrepanţă cu cerinţa prealabilă admiterii cererii de aplicare a procedurii speciale de judecată instituită în alin. (4) al art. 320¹ C. proc. pen., constând în catalogarea faptei, existenţa în materialitatea ei, ca fiind infracţiune.

Or, dacă, în baza materialului de urmărire penală, instanţa constată că nu sunt întrunite elementele constitutive, indiferent dacă e vorba de latură obiectivă sau subiectivă, acea faptă nu poate fi considerată ca fiind infracţiune şi, în consecinţă se arată de către procuror, ar fi trebuit continuată judecata potrivit procedurii de drept comun, în caz contrar creându-se un dezechilibru procesual între poziţiile exprimate de participanţi la judecată.

În sprijinul susţinerilor, se invocă şi textul alin. (7) al art. 320¹ C. proc. pen. care prevede că „instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului” …în oricare dintre situaţiile în care se admite de către judecător cererea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate de judecată.

Pe fondul cauzei, se apreciază că soluţia de achitare e nelegală, instanţele particularizând argumentaţia penală la aspecte de ordin teoretic, concluzionând greşit că infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării şi respectiv evaziune fiscală ar fi absorbite în conţinutul infracţiunii complexe de contrabandă.

Se susţine că încadrările juridice date faptelor inculpaţilor de către procuror sunt adecvat argumentate şi, în plus, potrivit art. 222 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, o datorie vamală de import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import, arătându-se totodată că debitor vamal este şi orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul primirii sau achiziţionării mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin deţinerea şi comercializarea ţigărilor introduse fără documente justificative pe teritoriul României care provin din afara Uniunii Europene se compune din taxe vamale, accize şi T.V.A., iar potrivit aprecierii procurorului susţinerea instanţei potrivit căreia desfăşurarea actelor de comerţ cu produse accizabile în cadrul nereglementat a fost calificat de legiuitor drept infracţiune, toate veniturile realizate din aceste fapte fiind supuse confiscării speciale astfel încât nu mai subzistă temeiul economic al aplicării unui asemenea impozit - nu este fundamentată, atâta vreme cât aşa zisul „temei economic” este consacrat legislativ şi reprezintă temeiul naşterii obligaţiei pecuniare către stat.

În fine, într-o ultimă critică, se arată că hotărârea instanţei de apel este netemeinică prin prisma modului în care s-a înţeles să se procedeze la individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor, prin reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă şi dispunerea executării lor în regim suspensiv de executare.

Individualitatea contextuală a cauzei nu poate fi imprimată de „trecutul nepedepsit” al inculpaţilor, de „tinereţea” acestora şi „încadrarea lor în muncă”, în raport cu gravitatea infracţiunilor, atingerea adusă relaţiilor socio-profesionale pe care le implică atributele conferite de funcţia deţinută de persoana căreia i-a fost oferită mita. Pe de altă parte, se arată că valoarea ţigărilor introduse în ţară într-un interval de timp extrem de scurt, cuantumul obligaţiilor pecuniare de la care s-au sustras, dar şi împrejurarea că activitatea infracţională a fost stopată în mod involuntar reprezintă criterii de raportare la periculozitatea inculpaţilor şi gravitatea faptelor pe care instanţa s-ar fi impus a le avea în vedere.

Din oficiu a fost pus în discuţie cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., în contextul în care instanţa de prim control judiciar nu a răspuns criticilor, motivelor de apel formulate.

Examinând hotărârile atacate, legalitatea şi temeiurile acestora, prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse, dar şi potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Analizând cu prioritate critica formulată de procuror care priveşte greşita achitare a inculpaţilor P.V., T.I. şi G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării - art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală - art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, soluţia dispusă în condiţiile judecării acestora în procedura simplificată reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare nr. 51/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.V., T.I. şi G.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 255 alin. (1) C. pen. - art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 270 alin. (13) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din aceeaşi lege, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi respectiv art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că în perioada aprilie 2012-iunie 2012, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, inculpaţii au promis, remis diferite sume de bani agentului principal de poliţie F.C. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Negreşti Oaş, pentru a le permite, facilita, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, introducerea în ţară, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, a unor cantităţi de ţigări de contrabandă provenite din Ucraina; de asemenea, acuzaţiile aduse celor trei inculpaţi au vizat şi introducerea repetată în baza unei hotărâri infracţionale unice a unor cantităţi de ţigări în România, cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

Până la debutul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, inculpaţii au declarat că doresc să uzeze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., prin încheierea instanţei din 3 septembrie 2012 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală, luându-se act de poziţia procesuală a inculpaţilor, apreciindu-se totodată că procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. permite disjungerea cauzei pe latura civilă şi soluţionarea sa separată, sens în care a admis cererea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor.

Prin urmare, în contextul procedurii reglementate în art. 320¹ C. proc. pen., în considerarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru aplicarea acestei proceduri simplificate, instanţa fondului a procedat la rezolvarea acţiunii penale exercitate împotriva celor trei inculpaţi în manierea expusă în precedent, instanţa de prim control judiciar însuşindu-şi argumentele primei instanţe şi înlăturând ca nefondate criticile procurorului cu privire la eronata soluţie de achitare în condiţiile incidenţei art. 320¹ C. proc. pen..

Efectuând propriul demers analitic asupra legalităţii procedeului folosit de instanţe, a corectei aplicări a legii, în speţă, a procedurii reglementată în art. 320¹ C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdusă prin Legea nr. 202/2010 (cunoscută ca fiind „legea micii reforme în justiţie” - publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010) reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cerinţele statuate în textul de lege. Astfel, instanţa trebuie să fie competentă să judece cauza şi legal sesizată, inculpatul să nu fie acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar în ceea ce priveşte exigenţele de ordin procedural se impune ca inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanţei că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care şi le însuşeşte.

Conţinutul, esenţa instituţiei reglementată în art. 320¹ C. proc. pen. şi finalitatea urmărită de către legiuitor prin introducerea acestei noi instituţii de drept procesual penal, cu caracter inedit, dar şi controversat, exclud pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătoreşti declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de inculpare şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

O interpretare contrară lipseşte de conţinut instituţia judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi înfrânge voinţa legiuitorului.

Contrar celor statuate de instanţe şi în acord cu criticile aduse de procuror soluţiilor pronunţate, din perspectiva unei greşite aplicări a legii, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că interpretarea logică a textului art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. permite, fără vreun echivoc, observaţia că legiuitorul a statuat în mod imperativ că instanţa nu poate pronunţa, într-un asemenea context procesual, decât soluţia condamnării inculpatului, care beneficiază astfel de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dintr-o astfel de perspectivă, reiese că singurul temei în baza căruia se poate pronunţa o soluţie de achitare în cadrul acestei proceduri este doar cel reţinut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute de art. 10 C. proc. pen., impunând efectuarea cercetării judecătoreşti în urma căreia să se stabilească existenţa faptei, dacă aceasta constituie infracţiune şi dacă a fost săvârşită de inculpaţi, toate celelalte temeiuri fiind deci incompatibile cu această procedură.

În cauza de faţă, în mod greşit instanţa fondului, în examinarea probelor administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora inculpaţii au cerut a se desfăşura judecata simplificată, a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în împrejurările în care nu a constatat că rezultă că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi există suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse.

Legiuitorul a pus la îndemâna judecătorului posibilitatea legală de a respinge solicitarea inculpaţilor în a aplica procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi a proceda la continuarea judecării cauzei potrivit normelor de drept comun (art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen.), ştiut fiind că în aplicarea unei asemenea proceduri, judecătorul nu are un rol „decorativ”, ci dimpotrivă, o sarcină activă în a constata că, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, faptele există, sunt stabilite, iar elementele cauzei oferă suficiente date pentru stabilirea unei pedepse.

Prin urmare, numai în aceste împrejurări, instanţa de judecată va soluţiona acţiunea penală în acord cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen., în caz contrar având obligaţia de a trece peste solicitarea inculpaţilor şi de purcede la o veritabilă cercetare judecătorească, conform procedurii de drept comun.

În consecinţă, soluţia de achitare a inculpaţilor P.V., T.I. şi G.I., pronunţată de instanţa de fond, în procedura reglementată în art. 320¹ C. proc. pen. pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dar şi decizia instanţei de prim control judiciar de menţinere a hotărârii instanţei de fond, este nelegală şi netemeinică.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei penale nr. 123/A/2012 din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 158 din 10 septembrie 2012 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi G.I., T.I. şi P.V. în sumă de câte 75 RON, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, vor rămâne în sarcina statului.

Cu ocazia judecării cauzei, instanţa de fond urmează să analizeze şi celelalte critici avansate de procuror.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei penale nr. 123/A/2012 din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 158 din 10 septembrie 2012 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 814/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 93/2013. Penal. Propunere de arestare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 818/2013. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs