ICCJ. Decizia nr. 827/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 827/2013

Dosar nr. 1637/320/2009

Şedinţa publică din 7 martie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 4 din 16 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu-Mureş şi s-a stabilit în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş soluţionarea cererilor de apel formulate de Parchetul de pe lângă judecătoria Târgu-Mureş, inculpatul B.E. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureş.

Inculpatul B.E. nu a dorit să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel, prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen..

Inculpatul T.Ş.S. a fost citat cu mandate de aducere pentru a fi audiat, însă din procesele-verbale de neexecutare a acestor mandate, rezultă că inculpatul este plecat la muncă în Austria.

În rejudecarea apelurilor, Curtea de Apel reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 282 din 16 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în Dosar nr. 1637/320/2009 s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.E. de sub acuza săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu a fost comisă de acest inculpat.

În baza art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. a fost condamnat inculpatul B.E., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc..

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepsei aplicate a fost dedusă durata reţinerii de 24 de ore din data de 23 iulie 2007.

În temeiul art. 81 C. pen. a fost suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen..

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. a fost condamnat inculpatul T.Ş.S., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc..

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat inculpatul T.Ş.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.Ş.S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.Ş.S. urma să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen..

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Mureş şi a fost obligat inculpatul T.Ş.S. să plătească acestuia suma de 29.170,42 RON, cu titlu de daune materiale.

A fost obligat acelaşi inculpat T.Ş.S. şi la plata de majorări de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei datorate.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă a părţii civile Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. şi D.G.F.P. Mureş, formulată împotriva inculpatului B.E. şi restul pretenţiilor formulate în cauză. în baza art. 163 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 353 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului marca D.G.C., ridicat de organele de cercetare penală şi depus în curtea I.P.J. Mureş, în vederea garantării recuperării prejudiciului de 29.170,42 RON creat bugetului statului de către inculpatul T.Ş.S., şi a sumelor reprezentând majorări de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei datorate.

S-a dispus emiterea unei adrese către Camera executorilor judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Tg-Mureş pentru desemnarea executorului judecătoresc care să îndeplinească măsura menţionată mai sus.

Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de restituire a autoturismului marca D.G.C., formulate de inculpatul B.E. şi numita S.M.I..

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil situat în Corunca, înscris în CF Corunca, constând în teren în suprafaţă de 1.671 mp, proprietatea inculpatului B.E. şi a soţiei acestuia B.V., sechestru notat în CF în baza încheierii din 23 iulie 2009 a O.C.P.I. Mureş.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a celor 200 bidoane din plastic cu capacitatea de 5 litri fiecare, goale, ridicate de la locuinţa inculpatului B.E. cu ocazia percheziţiei domiciliare.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauză, în cuantum total de 1.290 RON, din care suma de 700 RON provine din faza de urmărire penală, după cum urmează:

- pe inculpatul B.E. la plata sumei de 545 RON;

- pe inculpatul T.Ş.S. la plata sumei de 745 RON.

În considerente s-a reţinut că la data de 20 iulie 2007, lucrători din cadrul Poliţiei municipiului Reghin s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, la acea dată, în jurul orelor 04,30-05,00, un autoturism, urma să efectueze un transport ilegal de alcool etilic dinspre localitatea Bistriţa, prin municipiul Reghin. în jurul orelor 05,40, maşina în cauză a fost reperată în trafic, pe raza municipiului Reghin, şi s-a trecut la urmărirea acesteia. Autovehiculul a rulat pe ruta Reghin-Sângeorgiu de Mureş, iar când a ajuns în această din urmă localitate s-a îndreptat spre imobil, imobil ce aparţinea inculpatului B.E..

Autoturismul a fost parcat în garajul imobilului. Organele de poliţie au procedat la supravegherea imobilului, în paralel desfăşurându-se demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de percheziţie.

Cu ocazia percheziţiei efectuate în aceeaşi zi, începând cu orele 14,00, în garajul dublu situat în curtea imobilului aparţinând inculpatului B.E., dar separat de casă, într-o curte despărţită cu un gard de cea în care se afla casa, a fost identificat autoturismul sus-menţionat.

În mansarda aceluiaşi garaj au fost găsite un număr de 200 recipiente din plastic cu capacitatea de 5 litri fiecare - totalizând o capacitate de 1.000 litri - goale, fără a avea montate capacele.

Din toate cele 200 recipiente din plastic s-a reuşit colectarea cantităţii de circa 200-300 ml lichid, iar în urma efectuării unei analize de laborator s-a constatat că era vorba de o concentraţie alcoolică de 92,5 % volum alcool.

Pe baza acestor date, Garda Financiară Mureş a stabilit un prejudiciu de 37.921,55 RON, din care accize în sumă de 31.866,85 RON şi TVA în sumă de 6.054,70 RON.

În acelaşi garaj au fost identificate două instalaţii de scurgere, iar sifonul din pardoseală acoperit cu cartoane umede şi impregnate cu miros de alcool.

Au mai fost identificate, de asemenea, într-un coteţ, un număr de 15 bidoane din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare - totalizând o capacitate de 300 litri - goale.

La intrarea principală în curtea inculpatului B.E. se mai găsea un garaj, în interiorul căruia au fost identificate un număr de 1.183 etichete autocolante conţinând următoarele menţiuni: „Alkohol aetylicus" şi „Băutură spirtoasă", dopuri autosigilante pentru pet-uri de plastic cu capacitatea de 5 litri, precum şi o agendă în care erau notate mai multe prenume ale unor persoane şi sume de bani, precum şi menţiunea „alcool" în dreptul acestora.

Din interiorul autoturismului marca D.G.C. au fost ridicate mai multe urme papilare, iar în urma efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice de natură dactiloscopică s-a stabilit că cea ridicată de pe partea exterioară a geamului portierei stânga faţă a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a martorului S.V.F..

în urma cercetărilor efectuate, organele de urmărire penală au concluzionat că acel autoturism, conţinând recipiente cu alcool, a fost trimis de inculpatul T.Ş.S., prin intermediul conducătorului auto S.V.F., pe ruta Bistriţa-Reghin-Sângeorgiu de Mureş, cu destinaţia domiciliul inculpatului B.E..

Martorul S.V.F. a declarat că a efectuat acel transport la solicitarea inculpatului T.Ş.S., fără a-l cunoaşte pe cel căruia îi era destinat. Urma să-l contacteze pe destinatar cu ajutorul telefonului mobil. Când a ajuns în apropierea localităţii Sângeorgiu de Mureş a apelat numărul de telefon ce i s-a indicat, care era al inculpatului B.E., iar acesta l-a dirijat pe martor până la locuinţa sa. A ajuns la imobilul inculpatului B.E. în jurul orelor 06,00, după care a parcat autoturismul pe care-l conducea în garajul situat în curtea locuinţei. Acolo, a descărcat, împreună cu inculpatul B.E., recipientele de 5 litri fiecare cu alcool, depozitându-le în camera din dreapta a garajului. După descărcarea recipientelor, inculpatul B.E. a observat că la poarta imobilului se află poliţişti, situaţie în care, la solicitarea acestuia şi împreună, au deversat lichidul într-un canal de scurgere situat în interiorul garajului. După golire, au dus, tot la solicitarea inculpatului, toate recipientele goale în mansarda garajului. în continuare, la indicaţiile inculpatului, a plecat împreună cu acesta, prin spatele imobilului, sărind gardul şi ulterior traversând mai multe grădini, până ce au ajuns la drumul naţional ce străbate localitatea Sângeorgiu de Mureş. De acolo, cu o maşină de ocazia, s-a deplasat la domiciliul său.

De precizat că martorul S.V.F. a dat o declaraţie similară şi în faţa procurorului, la data de 15 august 2007.

Cu ocazia aceleiaşi percheziţii domiciliare s-a constatat că acel canal de scurgere din garaj, despre care a făcut vorbire martorul S.V.F., avea o conductă care ieşea în exteriorul garajului. De asemenea, că solul situat sub ţeava de evacuare avea un pronunţat miros de alcool. Au fost ridicate probe de sol.

S-a concluzionat că, întrucât alcoolul este o substanţă volatilă, nu s-a putut efectua o analiză fizico-chimică pentru a se determina prezenţa alcoolului în sol şi concentraţia acestuia.

La efectuarea percheziţiei domiciliare au asistat martorii G.P. şi Ş.D. care, fiind audiaţi ulterior, au confirmat cele constatate de poliţişti.

În cauză a fost audiată martora C.I., iar aceasta a declarat că, în noaptea de 19 din 20 iulie 2007, inculpatul B.E. a dormit la locuinţa sa, până în jurul orelor 06,00, după care a plecat la serviciu.

Într-o primă declaraţie dată în cursul urmăririi penale, inculpatul T.Ş.S. a declarat că a intenţionat să vândă autoturismul marca D.G.C., inculpatului B.E., sens în care, la data de 20 iulie 2007, i-a trimis maşina respectivă prin intermediul numitului S.V.F.. La data de 22 iulie 2007 urma să primească de la inculpatul B.E. fie contravaloarea maşinii fie maşina. Cum nu s-a întâmplat aşa, l-a sunat pe inculpatul B.E. la telefon dar acesta nu i-a răspuns, neavând cunoştinţă ce s-a întâmplat cu maşina.

Fiind prezent la sediul poliţiei pentru a fi ascultat în calitate de martor, inculpatul T.Ş.S., în prezenţa apărătorului ales, a afirmat: „îmi rezerv dreptul de a nu face declaraţii în acest moment, întrucât ar putea fi folosite împotriva mea".

După extinderea cercetărilor penale faţă de T.Ş.S., pentru comiterea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi complicitate la achiziţie de alcool de la antrepozitari neautorizaţi, acesta, deşi a fost citat de mai multe ori şi au fost emise mandate de aducere, nu a putut fi audiat, stabilindu-se că a părăsit ţara.

Starea de fapt descrisă rezultă din procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal din data de 20 iulie 2007 încheiat de agentul de poliţie din cadrul Poliţiei municipiului Reghin care a depistat autoturismul în trafic şi care a efectuat urmărirea acestuia până în localitatea Sângeorgiu de Mureş, nota de constatare a Gărzii Financiare Mureş, procesul verbal încheiat la data de 23 iulie 2007 în urma efectuării analizelor de laborator la SC D. SRL, buletinul de analiză emis de aceeaşi societate comercială, declaraţiile martorilor asistenţi la percheziţia domiciliară Ş.D., G.P., declaraţia martorei C.I., declaraţiile inculpatului T.Ş.S., declaraţiile martorului S.V.F., declaraţiile martorilor T.Ş.S., T.V., procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare împreună cu planşa foto ilustrativă, procesul verbal din data de 7 septembrie 2007, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură dactiloscopică din 31 iulie 2007, procesul verbal din data de 23 iulie 2007 referitor la analiza de laborator a probei de sol ridicată cu ocazia percheziţiei iar din cursul judecăţii declaraţiile martorilor C.I., G.P., Ş.D., S.V.F., adresa Gărzi Financiare din 04 noiembrie 2009 cu anexele aferente.

În cursul judecăţii, inculpatul B.E. nu a recunoscut comiterea vreuneia din faptele de care este acuzat. A susţinut că în noaptea respectivă nu a fost deloc acasă.

Despre legătura cu inculpatul T.Ş.S. a declarat că aceasta a constat într-o înţelegere de a face schimb de maşini. întrucât T. i-a comunicat că-i trimite maşina prin cineva, a purtat convorbiri telefonice cu persona respectivă şi a dirijat-o să-i lase maşina în garajul de la locuinţa sa, poarta fiind deschisă. în după masa zilei următoare, când a ajuns acasă, la locuinţa sa se aflau organele de poliţie şi martorii.

Referitor la bidoanele din plastic găsite în gospodăria sa declarat că le-a adunat cu timpul, iar unele din ele miroseau a motorină.

Despre etichetele autocolante şi dopurile autosigilante a declarat că le avea de pe vremea când a lucrat la o firmă din Mediaş. La fel a declarat şi despre agendă.

Nu a recunoscut că s-ar fi aprovizionat cu cantitatea de 1.000 litri alcool.

Din coroborarea probelor administrate rezultă cu certitudine faptul că la locuinţa inculpatului au fost găsite, conform procesului verbal de percheziţie şi notei de constatare a Gărzii Financiare, în interiorul garajului (mai precis în podul acestuia), un număr de 200 flacoane din plastic cu capacitatea de 5 litri fiecare, goale, dar care prezentau miros de alcool, şi, într-un coteţ de păsări aflat în stânga garajului, un număr de 15 bidoane de plastic cu capacitatea de 20 de litri fiecare, goale, care, de asemenea, miroseau a alcool.

Din acelaşi proces-verbal de percheziţie rezultă configuraţia garajului, faptul că în acesta se afla un canal de scurgere care comunica cu o conductă ce ieşea în exterior. De asemenea, că solul situat sub ţeava de evacuare avea un pronunţat miros de alcool.

Dar, aşa cum s-a mai menţionat, deşi au fost ridicate probe de sol din zona de sub ţeava de scurgere, nu s-a putut stabili, pe baza unei analize de laborator, existenţa şi concentraţia alcoolului, ca urmare a proprietăţilor fizice şi chimice ale produsului respectiv.

S-a mai constatat că exista miros de alcool şi la nivelul canalului de scurgere.

În urma colectării unei anumite cantităţi de lichid din cele 200 flacoane de plastic găsite în podul garajului, s-a stabilit, în urma analizei de laborator, că acel lichid prezenta caracteristicile alcoolului etilic rafinat de 92,5 % voi.

Toate aceste aspecte menţionate mai sus, cu excepţia rezultatelor analizelor de laborator, au fost confirmate de martorii asistenţi la efectuarea percheziţiei domiciliare.

Dacă se analizează separat declaraţiile martorului S.V.F. se constată că martorul a descris şi modalitatea în care a transportat cele 200 flacoane in plastic cu alcool la locuinţa inculpatului B.E. şi cum, împreună cu acesta, a deversat la canal conţinutul bidoanelor atunci când a apărut poliţia la poartă.

În schimb, în cursul judecăţii, martorul S.V.F. şi-a modificat radical declaraţia, afirmând că a transportat la locuinţa inculpatului B.E. doar 10-15 asemenea bidoane conţinând un lichid de culoare albă, lichid pe care l-au golit la canal la cererea inculpatului, care era speriat din cauza poliţiei. A confirmat că, la solicitarea inculpatului T.Ş.S., a condus maşina, de la Bistriţa la Sângeorgiu de Mureş, maşină în care se aflau cele 10-15, maxim 20 de bidoane pline cu lichid.

Din ansamblul probator rezultă, reţine instanţa de fond, că mai credibilă este declaraţia din cursul urmăririi penale a acestui martor, fiind astfel confirmată cu certitudine aducerea la data respectivă, la domiciliul inculpatului B.E. a cantităţii de 1.000 litri alcool etilic.

La formarea acestei opinii a contribuit şi planşa foto aflată la dosar, în special fotografiile.

De aceea, declaraţia din cursul judecăţii a martorului S.V.F., în măsura în care se contrazice cu afirmaţiile de mai sus, a fost înlăturată, înlăturate în totalitate şi declaraţiile inculpatului B.E., ca nesincere.

De menţionat că, în raport cu unele inadvertenţe din rechizitoriu, în cursul judecăţii s-au solicitat lămuriri procurorului, iar acesta, prin adresa din data de 22 mai 2009 a comunicat faptul că asupra agendei descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare nu s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică întrucât nu au existat probe de scris de la inculpatul B.E. precum şi că cele 15 bidoane a câte 15 litri fiecare au fost găsite goale, însă emanau un miros puternic de alcool.

Potrivit art. 296¹ alin. (1), lit. c) din Legea nr. 571/2003, C. fisc., constituie infracţiune achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse, potrivit titlului VII din aceeaşi lege.

Analizând dacă în prezenta cauză există suficiente elemente care să condusă la concluzia că s-a săvârşit infracţiunea menţionată mai sus, s-a constatat următoarele:

Prin decizia nr. LXI (61) din data de 24 septembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând un recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a statuat că dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) (devenit art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) (devenit art. 221 alin. (2)) din acelaşi cod, se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din C. fisc..

Pentru a ajunge la soluţia de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., constituie contravenţie deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, iar potrivit art. 221 alin. (2) C. proc. fisc. sancţiunile contravenţionale prevăzute de art. 220 se aplică peroanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai avut în vedere că, potrivit art. 163 lit. c) din C. fisc., antrepozitul este locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul autorităţii, iar antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal.

S-a apreciat că, din coroborarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus, fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal ori de a comercializa produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenţie numai dacă este săvârşită de antrepozitarul autorizat, iar nu de orice altă persoană. De asemenea că, din moment ce contravenţia se referă la regimul produselor accizabile, calitatea de subiect activ nu o poate avea decât persoana fizică îndeplinind condiţia de contribuabil cu obligaţie de plată a accizelor.

Tot instanţa supremă a mai apreciat că o atare obligaţie nu poate reveni decât persoanelor juridice, asociaţiilor familiale şi persoanelor fizice autorizate conform art. 209 din C. fisc.. Ca urmare, atât timp cât nu se află într-un raport juridic fiscal implicând obligaţia de plată a accizelor, pentru că nu este nici antrepozitar şi nici comerciant, persoana fizică nu poate deveni subiect activ special al contravenţiei.

În raport cu cele menţionate mai sus, prima instanţă a apreciat că, dacă în materia contravenţiilor din domeniul produselor accizabile s-a făcut această distincţie, în sensul că subiectul activ nu poate fi decât unul calificat, cu atât mai mult în cazul infracţiunii de care este acuzat inculpatul - care se referă, în fond, tot la operaţiuni cu produse accizabile (la aprovizionarea cu alcool etilic şi alte distilate) -, se poate afirma că este nevoie, de asemenea, de un subiect activ calificat, respectiv că este nevoie ca subiectul activ să fie ori o persoană juridică, sau o asociaţie familială, ori o persoană fizică autorizată conform art. 209 din C. fisc..

În cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul B.E. ar fi avut vreuna din calităţile menţionate mai sus.

Dacă inculpatul B.E., în calitate de persoană fizică neautorizată, nu avea dreptul să se aprovizioneze şi eventual să comercializeze alcool etilic, împotriva sa puteau fi luate foarte simplu măsurile prevăzute de Legea nr. 12/1990.

Dacă s-ar trece peste cele cuprinse în Decizia nr. LXI (61) din data de 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi peste argumentul instanţei de fond conform căruia cele stabilite prin decizia respectivă ar putea fi valabile şi în cazul infracţiunii prevăzute de art. 296¹din Legea nr. 571/2003, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de achiziţionare de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse, ar fi trebuit mai întâi să se stabilească cu certitudine că alcoolul respectiv nu provenea tocmai de la o asemenea entitate, caz în care fapta ar fi lipsită de unul din elementele esenţiale ale laturii obiective.

Apoi, acceptând faptul că, într-adevăr, în dimineaţa zilei de 20 iulie 2007, la locuinţa inculpatului B.E., din localitatea Sângeorgiu de Mureş, a ajuns cantitatea de 1.000 litri de alcool, transportată de la Bistriţa de către martorul S.V.F., cu autoturismul marca D.G.C., de menţionat că nu s-a stabilit provenienţa alcoolului. Mai mult, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că s-ar fi întreprins vreun demers pentru clarificarea acestui aspect, în afara audierii inculpatului T.Ş.S.. Nu s-a clarificat nici măcar care era obiectul de activitate al SC S.P. SRL Bistriţa Năsăud, firma administrată de inculpatul T.Ş.S., potrivit propriei declaraţii.

Mergând pe acelaşi raţionament al existenţei alcoolului, este clar că acesta trebuia să provină de undeva. întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine aşa zisa sursă, şi dacă se acceptă ca reale declaraţiile martorului S.V.F., făcând abstracţie de contradicţiile dintre cele arătate de acest martor în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în privinţa cantităţii de alcool pe care ar fi transportat-o, atunci singurul care ar fi putut obţine întreaga cantitatea respectivă de alcool din alte surse decât antrepozitarii autorizaţi ar fi inculpatul T.Ş.S., sau, cel puţin, şi acesta a deţinut, la un moment dat, întreaga cantitate de alcool.

În continuare, analizând dacă în prezenta cauză există suficiente elemente care să condusă la concluzia că s-a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, s-a constatat următoarele:

Potrivit Notei unilaterale emise de Garda Financiară Mureş, accizele armonizate în sumă de 31.866,85 RON şi TVA în sumă de 6.054,70 RON, total 37.921,55 RON, au fost calculate potrivit Titlurilor VI şi VII din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc..

Potrivit art. 165 din C. fisc., în forma în vigoare la data comiterii faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii, „acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile".

Potrivit art. 166 din acelaşi act normativ, „în înţelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă:

a) orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;

b) orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv;

c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;

d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă;

e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu;

f) recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost plătită în România".

La Nota unilaterală menţionată mai sus, Garda Financiară Mureş a anexat şi unele extrase din C. fisc., printre care şi dispoziţiile art. 168 potrivit cărora: „producerea şi deţinerea în regim suspensiv

Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită".

De asemenea, s-a anexat extras şi din prevederile art. 192 din C. fisc., potrivit cărora: „momentul exigibilităţii accizelor

(1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.

(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condiţiile prevăzute la art. 166".

În raport cu dispoziţiile legale menţionate mai sus, dacă se are în vedere argumentul Gărzii Financiare Mureş, potrivit căruia orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, face ca acciza să devină exigibilă, atunci inculpatul T.Ş.S. ar trebui să fie supus acestui regim juridic şi nu inculpatul B.E., adică primul inculpat să fie acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Aceasta şi pentru faptul că, dacă se are în vedere cronologia evenimentelor, acesta a fost primul care a deţinut cantitatea de alcool, deci primul care trebuia să achite acciza şi TVA, în cazul în care acestea deveneau exigibile.

Întrucât, potrivit dispoziţiilor C. fisc. acciza trebuia plătită o singură dată (sau cel puţin aşa susţin reprezentanţii Gărzii Financiare Mureş), prin stabilirea obligaţiei de plată a acesteia în sarcina inculpatului T.Ş.S., potrivit raţionamentului expus mai sus, inculpatul B.E. nu mai avea această obligaţie.

Din acest motiv, instanţa de prim-grad, din oficiu, a pus în discuţia părţilor şi a dispus, prin încheiere, în temeiul art. 336 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la comiterea de către inculpatul T.Ş.S. a infracţiunii de evaziune fiscală - prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În concluzie, s-a apreciat că vinovaţi de comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., se fac ambii inculpaţi, inculpatul B.E. sub forma autoratului, iar inculpatul T.Ş.S. sub forma complicităţii, iar de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală se face vinovat doar inculpatul T.Ş.S.. Tot acesta din urmă se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În privinţa inculpatului B.E. şi a infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, text potrivit căruia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani, achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse, potrivit titlului VII din aceeaşi lege, cu toate elementele de incertitudine invocate de inculpat, prin intermediul apărătorilor aleşi, s-a dovedit totuşi că la locuinţa sa a fost adusă cantitatea de 1.000 litri alcool şi că aceasta a fost deversată la canal, înainte de intervenţia organelor de cercetare penală. Declaraţia martorului S.V.F. din cursul urmăririi penale se coroborează cu aspectele reţinute în procesul verbal de percheziţie, cu aspectele reieşite din fotografiile realizate cu acel prilej şi cu declaraţiile martorilor asistenţi care, chiar dacă nu au fost de faţă la depozitarea alcoolului în garajul inculpatului B.E. şi la ceea ce s-a întâmplat ulterior, au confirmat găsirea celor 200 recipiente din plastic cu capacitatea de 5 litri fiecare, goale, dar prezentând miros de alcool. Aceeaşi declaraţie se coroborează şi cu celelalte descrieri ale locului faptei şi cu fotografiile realizate.

Faptul că, în cursul judecăţii, martorul S.V.F. a introdus elemente de incertitudine cu privire la cantitatea de alcool pe care a transportat-o, poate fi pus pe seama atitudinii sale subiective (tendinţa de a-i favoriza pe inculpaţi) şi a presiunii inerente provocate de publicitatea şedinţei de judecată şi de prezenţa inculpatului B.E. şi a apărătorilor inculpaţilor.

Referitor la celelalte 15 bidoane din plastic, cu capacitatea de 15 litri fiecare, descoperite la locuinţa inculpatului B.E., despre care s-a afirmat că ar fi conţinut, la rândul lor, alcool (pentru că prezentau miros de alcool), există un mare dubiu. Aceasta deoarece bidoanele respective nu au fost găsite în acelaşi loc cu celelalte 300, pentru că erau goale (nu aşa cum se menţionează în rechizitoriu, că ar fi fost „pline cu un lichid cu miros puternic de alcool", iar potrivit fotografiilor efectuate cu ocazia cercetării locului faptei şi declaraţiei martorului N.I., acele bidoane ar fi existat de mai mult timp la locuinţa inculpatului B.E. şi ar fi avut o altă folosinţă decât cea a depozitării alcoolului. Ca atare, dubiul se referă, în principal, la cantitatea de 300 litri alcool despre care s-a presupus că ar fi fost în acestea.

Presupunerea organelor de urmărire penală şi a celor fiscale că în cele 15 bidoane a existat cândva alcool etilic, bazată doar pe existenţa mirosului de alcool, nu este susţinută de nicio altă probă, precum în cazul celorlalte 200 recipiente. Ori simpla presupunere nu reprezintă o probă.

În privinţa inculpatului T.Ş.S., pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, a deţinut, primul, întreaga cantitate de 1.000 litri alcool, obţinută de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse, cantitate pe care a livrat-o, în condiţiile arătate mai sus, inculpatului B.E., fără plata accizelor şi TVA, prima instanţă a apreciat că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală. Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a dorit să dezvăluie sursa alcoolului, ceea ce denotă clar că produsul nu provenea de la un antrepozitar autorizat.

Ajutându-l pe inculpatul B.E. să se aprovizioneze cu cantitatea de 1.000 litri alcool, din altă sursă decât antrepozitarii autorizaţi, este cert că inculpatul T.Ş.S. a devenit complice la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ din Legea nr. 571/2003.

Prin faptul că, fiind audiat în calitate de martor în prezenta cauză, nu a dorit să dezvăluie sursa alcoolului, adică nu a spus tot ceea ce ştia privitor la o împrejurare esenţială asupra căreia a fost întrebat, inculpatul T.Ş.S. a săvârşit şi infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Prin faptul că, inculpatul T.Ş.S., fiind chemat, în prima fază, şi audiat în calitate de martor, solicitându-i-se să arate provenienţa alcoolului, a refuzat acest lucru, nu a făcut altceva decât să afecteze grav relaţiile referitoare la activitatea de înfăptuire a justiţiei. Altfel spus, prin tăcerea sa, inculpatul a făcut imposibilă descoperirea adevăratului furnizor al alcoolului, care putea fi, fie un producător clandestin, fie unul legal însă cantitatea respectivă de alcool să fi fost produsă în afara condiţiilor legale, fie un importator clandestin al produsului respectiv.

Desigur că, în cauză, ar mai putea isca destule discuţii aspectele referitoare la: modul de acţiune al organelor de urmărire penală care, din motive inexplicabile, nu au realizat prinderea în flagrant, fie pe timpul transportului, fie înainte de deversarea la canal a produsului accizabil; modalitatea folosirii şi atribuirii calităţii procesuale de martor numitului S.V.F., care, ştiind că transportă alcool fără documente legale, ar fi putut căpăta mai degrabă calitatea de complice, la rândul său, la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, decât de martor; modul superficial în care a fost tratată declaraţia martorei C.I., cu privire la care, dacă se dovedea că nu a spus adevărul, firesc era să se fie efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, pentru că inculpatul B.E. nu putea fi în acelaşi timp în două locuri diferite; neclarităţile ar putea continua, însă nici unul din aceste aspecte nu are relevanţă majoră în soluţionarea prezentei cauze, în limitele învestirii instanţei. în drept:

Fapta inculpatului B.E., care la data de 20.07.2007, a achiziţionat cantitatea de 1.000 litri alcool etilic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi de astfel de produse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din C. fisc..

Fapta Inculpatului T.Ş.S., care, la aceeaşi dată 20.07.2007,1-a ajutat pe inculpatul B.E. să se aprovizioneze cu 1.000 litri alcool etilic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi de astfel de produse, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din C. fisc..

Fapta inculpatului T.Ş.S., care, la data de 20.07.2007, deţinând cantitatea de 1.000 litri alcool etilic dintr-o altă sursă decât antrepozitarii autorizaţi, ascunzând astfel bunul impozabil sau taxabil, s-a sustras de la plata accizelor şi TVA datorate statului, în valoare totală de 29.170,42 RON (aferente numai cantităţii de 1.000 litri alcool etilic), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală -prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Fapta aceluiaşi inculpat T.Ş.S. care, la data de 10.10.2007, fiind audiat în calitate de martor şi întrebat cu privire la o împrejurare esenţială în cauză, respectiv cu privire la modalităţile în care s-a realizat achiziţionarea de către inculpatul B.E., la data de 20.07.2007, a cantităţii de 1.000 litri alcool, nu a spus tot ceea ce ştia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă -prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen..

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, prima instanţă a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume:

- limitele pedepselor fixate de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor;

- gradul de pericol social al faptelor comise;

- persoana şi antecedentele penale ale inculpaţilor; din acest punct de vedere este de remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar al inculpatului B.E. (fila 33], acesta a mai fost condamnat definitiv, în trecut, la pedeapsa amenzii penale şi a închisorii, pentru comiterea unor infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere. Ultima dintre condamnări, la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, a fost pronunţată prin sentinţa penală nr. 708 din 04.03.1998 a Judecătoriei Tg-Mureş. întrucât suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu a fost revocată, în privinţa acestei condamnări a intervenit reabilitarea de drept potrivit art. 86 C. pen..

Funcţie de cele arătate s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 37 C. pen. referitoare la recidivă.

Potrivit extrasului de cazier judiciar (fila 213), inculpatul T.Ş.S., la momentul comiterii faptelor de care este acuzat în acest dosar, se. afla la primul conflict cu legea penală. Ulterior, la data de 24.10.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş a pus în mişcare acţiunea. penală împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003.

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;

Din acest punct de vedere este de remarcat comportamentul nesincer al ambilor inculpaţi din cursul urmăririi penale, şi al inculpatului B.E. din cursul judecăţii.

De menţionat că inculpatul T.Ş.S. s-a sustras atât urmăririi penale (în cea mai mare parte) cât şi judecăţii.

Faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că nu poate fi reţinută vreo circumstanţă atenuantă legală sau judiciară în privinţa nici unuia dintre inculpaţi.

Latura civilă a cauzei:

Persoana juridică vătămată prin comiterea faptei de evaziune fiscală, respectiv Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Mureş, s-a constituit parte civilă în cauză în cursul judecăţii, solicitând obligarea inculpatului B.E. la plata sumei de 37.921,55 RON, reprezentând prejudiciul fiscal cauzat bugetului consolidat al statului, stabilit în baza notei de constatare MS nr. 19822 din data de 24 iulie 2007 a Gărzii Financiare Mureş (filele 16-19].

De menţionat că, la stabilirea prejudiciului s-au luat în calcul două cantităţi de alcool, respectiv cei 1.000 litri care s-a apreciat că au fost în cele 300 bidoane plastic a câte 5 litri fiecare, şi cei 300 litri care s-a apreciat că au fost în cele 15 bidoane a câte 20 litri fiecare.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în cauză, s-a dovedit cu certitudine că la locuinţa inculpatului B.E. a ajuns doar cantitatea de 1.000 litri alcool etilic, aprovizionată din alte surse decât antrepozitarii autorizaţi.

Ca atare, s-a solicitat Gărzii Financiare Mureş să calculeze prejudiciul, şi defalcat, pe cele două cantităţi de alcool etilic.

Din adresa nr. 403797 din data de 04.11.2009 a Gărzii Financiare Mureş (filele 217-228) rezultă că, aferent cantităţii de 1.000 litri alcool etilic, trebuiau calculate şi virate la bugetul statului accize în valoare de 24.512,96 RON, iar TVA în sumă de 4.657,46 RON, adică în total suma de 29.170,42 RON.

Având în vedere că, în privinţa cantităţii de 1.000 litri alcool etilic, sunt întrunite răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, instanţa de fond, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele C. civ., a admis parţial acţiunea civilă a părţii civile menţionate mai sus şi a obligat doar pe inculpatul T.Ş.S. la plata către aceasta a sumei totale de 29.170,42 RON, cu titlu de daune materiale.

A obligat inculpatul şi la plata de majorări de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei datorate.

Instanţa de prim-grad a apreciat că doar infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului T.Ş.S. este una de rezultat, care ar justifica constituirea de parte civilă şi acordarea de despăgubiri

civile, iar infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 ar fi una de pericol.

Că este aşa poate fi invocat ca argument faptul că cele două infracţiuni nu pot fi comise decât în tandem, respectiv nu poate exista evaziunea fiscală menţionată în prezenta hotărâre, adică o eliberare pentru consum a alcoolului în condiţiile art. 166 alin. (1) litera e din Legea nr. 571/2003 care determină automat exigibilitatea accizei şi a TVA, fără o aprovizionare cu acel alcool din alte surse decât antrepozitarii autorizaţi. Pe de altă parte, a considera şi infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 o infracţiune de rezultat, nu s-ar face altceva decât să se dubleze posibilitatea recuperării accizei şi TVA de la aceeaşi persoană, în cazul de faţă de la inculpatul T.Ş.S..

De fapt, acţiunea culpabilă din punct de vedere civil - cauzatoare de prejudiciu - este aceea a ascunderii obiectului taxabil sau impozabil, adică necalcularea şi neplata accizelor şi a TVA, şi nu acţiunea de aprovizionare cu alcool din alte surse decât antrepozitarii autorizaţi. Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse:

În privinţa autoturismului marca D.G.C., ridicat de organele de cercetare penală de la locuinţa inculpatului B.E. s-a constatat următoarele:

În cursul urmăririi penale, în baza procesului verbal din data de 20.07.2007 (fila 29), organele de cercetare penală au procedat, în baza art. 96-97 din C. proc. pen., la ridicarea autoturismului marca D.G.C., identificat la aceeaşi dată la locuinţa inculpatului B.E., împreună cu certificatul de înmatriculare al acestuia. Autoturismul a fost depus în curtea I.P.J. Mureş.

Potrivit procesului verbal încheiat la data de 20 iulie 2007 (fila 12), în urma verificării în evidenţele specifice ale serviciului de specialitate, autoturismul marca D.G.C. era deţinut de numita S.M.I. cu domiciliul în municipiul Bistriţa.

Din declaraţia numitului T.I. rezultă că, în cursul lunii august 2006, ar fi achiziţionat de la o persoană al cărei nume nu-l mai reţinea, ştiind doar că se numea „D.", autoturismul marca D.G.C., cu suma de 12.500 euro. în cursul lunii decembrie 2006, întrucât nu era mulţumit de maşină a decis să o vândă. Discutând cu un cunoscut, T.Ş.S., a aflat că acesta dorea să o cumpere. S-au înţeles la preţ, respectiv 12.000 euro. A primit un avans de 2.000 euro şi i-a încredinţat numitului T.Ş.S. maşina. Ulterior, întrucât nu-i achitase restul sumei, i-a luat maşina înapoi. în cursul lunii iulie 2007, numitul T.Ş.S. i-a mai dat suma de 5.000 euro şi atunci i-a predat din nou maşina acestuia.

În declaraţia olografă din cursul urmăririi penale, inculpatul T.Ş.S. a confirmat cele arătate de numitul T.I. în privinţa autoturismului. în plus, a declarat că, după ce a intrat în posesia acestuia, pentru a putea achita întregul preţ şi a-şi recupera şi el banii, s-a hotărât să-l vândă, discutând în acest sens cu un cunoscut, adică cu inculpatul B.E.. întrucât inculpatul B.E. locuia în loc. Sângeorgiu de Mureş şi a solicitat să-i fie dusă acolo maşina, a apelat pentru aceasta la o cunoştinţă, S.V.F.. A trimis maşina prin intermediul acestei persoane la data de 20 iulie 2007. A predat intermediarului certificatul de înmatriculare şi cheile maşinii. în cursul zilei de 22 iulie trebuia să primească banii sau maşina dacă inculpatul B.E. nu o cumpăra, dar nu a primit nici una nici alta, iar ulterior nu a mai reuşit să vorbească cu acesta.

În referatul de terminare a urmăririi penale, s-a menţionat că: „au fost ridicate în temeiul art. 118 din C. proc. pen., autovehiculele".

În rechizitoriu s-a menţionat că inculpatul B.E. „motivează prezenţa autoturismului marca D.G.C. în locuinţa sa prin aceea că l-a achiziţionat de la o persoană T. sau F. din Bistriţa, fără a încheia vreun act cu această persoană, maşina fiind adusă la domiciliul său de către acel F., cu care inculpatul nu s-a întâlnit, întrucât era plecat de acasă".

Tot în rechizitoriu s-a făcut menţiunea: „de asemenea s-a dispus confiscarea specială a autovehiculului marca D.G.C., deoarece a fost folosit la comiterea infracţiunilor ce fac obiectul prezentului dosar".

La data de 20 mai 2009, prima instanţă a solicitat, printre altele, lămuriri procurorului cu privire la temeiul şi motivul ridicării autoturismului marca D.G.C.. Prin adresa din data de 22 mai 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a comunicat instanţei de fond faptul că autoturismul respectiv a fost ridicat ca fiind bun folosit la comiterea faptei penale reţinute în sarcina inculpaţilor şi, pe de altă parte, nici unul din inculpaţi nu a făcut dovada că ar fi proprietarul maşinii în cauză.

Din toate cele menţionate mai sus rezultă o serie de neconcordanţe între actele şi dispoziţiile organelor de urmărire penală cu privire la autoturismul marca D.G.C..

În primul rând, nu a fost audiată deţinătoarea legală a maşinii pentru a se stabili regimul juridic al acesteia, respectiv care erau titlurile în baza cărora maşina s-a aflat la alte persoane şi, în final, la inculpatul T.Ş.S., după cum rezultă din declaraţia numitului T.I., confirmată de inculpatul T.Ş.S.. Nu s-a lămurit nici modalitatea în care numitul T.I. a intrat în posesia maşinii. Bunul fiind unul important, este de mirare cum de s-a acceptat varianta primirii lui de la un necunoscut.

În al doilea rând, de menţionat că, dacă în procesul verbal de ridicare a autoturismului s-a menţionat ca temei legal dispoziţiile art. 96-97 C. proc. pen. - referitoare la ridicarea de obiecte şi înscrisuri, în referatul de terminare a urmăririi penale s-au menţionat prevederile art. 118 C. pen. - referitoare la măsura de siguranţă a confiscării speciale, iar în rechizitoriu s-a menţionat că autoturismul a fost deja supus confiscării speciale.

Referitor la ultimul aspect, respectiv cine a dispus confiscarea specială, care a fost baza legală şi ce act a fost întocmit în acest sens nu rezultă din rechizitoriu sau din vreun alt act al dosarului de urmărire penală. Aceasta, cu atât mai mult cu cât din ordonanţa procurorului din data de 19 septembrie 2008, rezultă clar că măsura sechestrului asigurător a fost instituită doar asupra autoturismului marca VW, proprietatea inculpatului B.E.. Acelaşi aspect rezultă şi din rechizitoriu, întrucât la capitolul „Măsuri asigurătorii", se menţionează că asupra autoturismului marca VW s-a instituit sechestru asigurător în vederea asigurării recuperării prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

În legătură cu acelaşi autoturism, de menţionat că, prin aceeaşi ordonanţă menţionată mai sus, procurorul a respins cererea inculpatului B.E. de restituire a autoturismului marca D.G.C..

De asemenea că, în cursul judecăţii, şi numita S.M.I. a solicitat restituirea aceluiaşi autoturism, invocând faptul că ar fi proprietara de drept a acestuia.

În raport cu cele de mai sus, se poate aprecia că proprietar de fapt al maşinii a fost şi este inculpatul T.Ş.S., pentru că achitase mare parte din preţul acesteia, iar celelalte persoane nu au făcut dovada drepturilor pretinse.

Ca atare, şi instanţa de prim-grad a respins cererile de restituire a autoturismului marca D.G.C., formulate de inculpatul B.E. şi de numita S.M.I..

În altă ordine de idei, din niciun act al dosarului de urmărire penală nu rezultă că asupra autoturismului marca D.G.C. s-ar fi instituit vreo măsură asiguratorie.

Având însă în vedere faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, la data de 20 iulie 2007, proprietar de fapt al autoturismului sus-menţionat era inculpatul T.Ş.S., şi că acelaşi inculpat a fost obligat la plata de despăgubiri către partea civilă M.F.P. prin A.N.A.F. şi D.G.F.P. Mureş, pentru garantarea reparării prejudiciului, s-a apreciat, acum, că se impune instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului respectiv, în temeiul art. 163 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 353 alin. (1) C. proc. pen..

Potrivit art. 164 alin. (2) C. proc. pen. măsura sechestrului asigurător urma să fie adusă la îndeplinire prin intermediul executorului judecătoresc.

În acest sens s-a dispus emiterea unei adrese către Camera executorilor judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Tg-Mureş pentru desemnarea executorului judecătoresc care să îndeplinească cele de mai sus. în privinţa autoturismului marca VW, proprietatea inculpatului B.E., ridicat de organele de cercetare penală de la locuinţa acestuia, s-a constatat următoarele:

Aşa cum s-a mai arătat, în cursul urmăririi penale, procurorul a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra autoturismului marca VW, proprietatea inculpatului B.E.. încă din cursul urmăririi penale, inculpatul B.E. a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului şi instituirea sechestrului asupra unui imobil, constând în teren proprietatea sa, pe care l-a identificat cu datele înscrise în CF, sau asupra imobilului constând într-o locuinţă, tot proprietatea sa, identificat cu datele înscrise în CF.

Prin ordonanţa din data de 19 septembrie 2008, procurorul a respins cererile inculpatului B.E.. De asemenea, procurorul a respins şi cererea de restituire a autoturismului marca D.G.C., motivat de faptul că inculpatul B.E. nu a făcut dovada că ar fi proprietarul acestuia.

Prin rezoluţia din data de 24 octombrie 2008, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş a respins plângerea formulată de inculpatul B.E. împotriva ordonanţei procurorului din data de 10 septembrie 2008.

În cursul judecăţii, inculpatul B.E. a solicitat din nou restituirea autoturismului marca D.G.C., invocând că acesta nu a făcut obiectul vreunei măsuri asigurătorii şi existenţa unui contract de vânzare-cumpărare care i-ar fi fost ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare. Prin aceeaşi cerere a solicitat şi înlocuirea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului său marca VW cu sechestrul asigurător asupra unui imobil.

Prin încheierea din data de 9 iunie 2009, prima instanţă a admis cererea inculpatului B.E., a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilului reprezentat de teren în suprafaţă de 1.671 mp înscris în CF Corunca, proprietatea sa şi a soţiei sale B.V., în vederea garantării reparării pagubei în sumă de 37.921,55 RON, pretins produsă prin infracţiune şi invocată de partea civilă M.F.P. prin A.N.A.F. şi D.G.F.P. Mureş. S-a mai dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca VW, începând cu data luării inscripţiei ipotecare asupra bunului imobil sechestrat. Practic, a avut loc o înlocuire a unei măsuri asigurătorii cu alta, ambele dispuse în acelaşi scop.

Sechestru a fost notat în CF în baza încheierii nr. 31855 din 23 iulie 2009 a O.C.P.I. Mureş.

Având în vedere că recuperarea prejudiciului s-a asigurat prin instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca D.G.C. şi că inculpatul B.E. nu a fost obligat la plata vreunei despăgubiri, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil situat în Corunca, înscris în CF Corunca, constând în teren în suprafaţă de 1.671 mp, proprietatea inculpatului B.E. şi a soţiei acestuia B.V., sechestru notat în CF în baza încheierii nr. 31855 din 23 iulie 2009 a O.C.P.I. Mureş.

În privinţa celorlalte bunuri ridicate de la locuinţa inculpatului B.E. cu ocazia percheziţiei domiciliare, în rechizitoriu nu se menţionează decât de dopuri autosigilante, etichete autocolante, probe de sol etc, acestea constituind mijloace de probă depus în camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureş, la dispoziţia instanţei. Printre bunurile ridicate se află, sau cel puţin aşa se deduce din procesul verbal menţionat mai sus, şi cele 200 bidoane din plastic în care s-au aflat 1.000 litri alcool etilic.

Având în vedere modul în care au fost folosite aceste bunuri la săvârşirea infracţiunilor, instanţa de fond a apreciat că se impune confiscarea lor specială, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen..

Împotriva sentinţei penale indicate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, inculpatul B.E. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureş.

În motivarea căii de atac, parchetul solicită desfiinţarea parţială a hotărârii primei instanţe şi condamnarea inculpatului B.E. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, susţinând că din probele administrate rezultă faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea acestei fapte, în forma ascunderii bunului sau sursei impozabile ori taxabile deoarece este imposibil ca acesta să fi achiziţionat acea cantitate de alcool în alt scop decât cel al revânzării, activitate în urma căreia acesta ar fi obţinut venituri impresionante. Un argument în plus îl constituie faptul că acesta a aruncat băutura, ajutat fiind de martorul S.V.F., după ce a realizat că organele de poliţie au ajuns la locuinţa sa. De asemenea agenda găsită în garajul inculpatului cuprindea mai multe menţiuni cu referire la numele unor persoane şi sume de bani cu indicaţia „alcool" în dreptul acestora.

Inculpatul apelant B.E. a invocat netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei, solicitând achitarea sa de sub acuza adusă, întrucât la dosar nu există nicio probă certă că ar fi cumpărat alcool, care este sursa de provenienţă a acestuia, iar bidoanele găsite proveneau de la firma din Mediaş, la care lucra, precum şi de la nunta fiicei.

În motivele apelului promovat, partea civilă apelantă D.G.F.P. Mureş a solicitat desfiinţarea parţială a sentinţei, în sensul reparării integrale a pagubei materiale cauzate Statului Român, prin admiterea în totalitate a acţiunii civile şi a obligării inculpatului B.E. la plata sumei de 8.751,13 RON, diferenţa neacordată de instanţa de fond până la concurenţa daunelor materiale solicitate şi estimate la suma de 37.921,55 RON, cu dobânzi şi penalităţi aferente.

Analizând apelurile declarate, conform dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel apreciază ca fiind întemeiate doar apelurile Parchetului şi a părţii civile apelante, nu şi al inculpatului.

Astfel, faptic nu există niciun dubiu că pe baza investigaţiilor organelor de cercetare penală a fost reperat şi identificat un autoturism suspect care transporta alcool etilic în recipiente de plastic de culoare albă fără banderole de marcaj, autoturism găsit apoi în curtea imobilului din localitatea Sângeorgiu de Mureş, imobil aparţinând inculpatului B.E.. La fel nu există nicio îndoială că acest autoturism a fost parcat în garajul de la adresa indicată şi cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare s-au găsit 200 de recipiente de plastic de 5 l -în total 1000 l, în care s-a aflat alcool etilic. Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu (dosar urm.pen.), din procesul-verbal de urmărire (dosar urm.pen.), din procesul-verbal (dosar urm.pen.), din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, însoţit de fotografii judiciare (dosar urm.pen.).

Tot cu ocazia percheziţiei au fost găsite două instalaţii de scurgere, iar sifonul din pardoseală era acoperit cu cartoane umede şi impregnate cu miros de alcool, precum şi un număr de 15 bidoane de plastic a 20 de litri fiecare -total 300 de litri pline cu lichid de tip alcool.

Pe aceeaşi linie de idei s-au mai găsit într-un garaj 1183 de etichete autocolante şi uzuale cu menţiunea „Alkohol aetylicus" şi „Băutură spirtoasă", dopuri autosigilante pentru pet-uri de plastic de 5 l şi o agendă conţinând menţiuni raportat la prenumele unor persoane şi sume de bani, inclusiv indicarea termenului „alcool" în dreptul acestora.

A fost identificat, după impresiunea papilară martorul S.V.F. în persoana conducătorului auto şi persoana care a trimis acest transport ca fiind inculpatul T.Ş.S..

Martorul S.V.F. a confirmat că la solicitarea . inculpatului B.E. a deversat alcoolul etilic într-un canal de scurgere aflat în interiorul garajului, iar peturile le-a aruncat în mansardă (dosar fond).

Martorii asistenţi la percheziţia domiciliară, G.P. şi Ş.D. (dosar fond), de asemenea confirmă cele reţinute cu ocazia efectuării acesteia.

Din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpatul B.E. cunoştea ce anume se afla în maşina trimisă de coinculpatul T.Ş.S. şi anume peturi conţinând alcool, de provenienţa ilicită, şoferul autoturismului chiar ajutându-l să le descarce şi apoi să le golească conţinutul pentru a nu fi depistat de agenţii de poliţie, toate aceste probe infirmând susţinerile inculpatului că doar a cumpărat autoturismul în cauză sau că bidoanele în care s-au găsit resturi de alcool ar proveni de la nunta fiicei sale ori de la un fost loc de muncă al său.

Întrucât nu s-a depistat o sursă legală de la care ar fi achiziţionat alcoolul etilic inculpatului, mai ales având în vedere autocolantele găsite la domiciliul său şi faptul că bidoanele de plastic nu aveau banderole de marcaj, e certă existenţa infracţiunii prev. de art. 296¹ alin. (1) din Legea nr. 571/2003 pentru care inculpatul B.E. a şi fost condamnat la o pedeapsă suficientă pentru asigurarea reeducării sale în spiritul respectării normelor de drept penal.

Cât priveşte fapta de evaziune fiscală constând în sustragerea aceluiaşi inculpat de la plata taxelor datorate statului prin achiziţionarea de alcool etilic fără întocmirea documentelor legale, respectiv prin ascunderea bunului impozabil, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, şi aceasta este certă ca şi existenţă, contrar susţinerilor judecătorului de fond, precum şi vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe, cât timp legea nu prevede că fapta indicată se poate comite de un subiect activ special, ci răspunde orice persoană -subiectul activ fiind general, decizia indicată de instanţa de fond făcând referire la o contravenţie prev. de art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc. şi nu la infracţiunea de evaziune fiscală din speţă.

Prin urmare, s-a reţinut că se impune condamnarea inculpatului B.E. şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 la o pedeapsă constând în minimul special prevăzut de lege, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de lipsa de antecedente penale a acestuia şi de posibilitatea reeducării, în urma contopirii celor două pedepse şi în modalitatea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.

Cât priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.G.F.P. Mureş, instanţa de apel arată că este de acord cu cele reţinute de instanţa de fond care la evaluarea prejudiciului material a avut în vedere adresa Gărzii Financiare Mureş şi cei 1000 l de alcool găsiţi la locuinţa inculpatului B.E., respectiv accizele datorate şi TVA-ul datorat pentru această cantitate. Prin urmare, restul daunelor materiale solicitate, până la concurenţa sumei de 37.921,55 RON care au vizat şi a doua cantitate de alcool de 300 litri nu au fost dovedite, motiv pentru care suma de plată s-a stabilit corect, cu obligarea ambilor inculpaţi, în mod solidar la plata acesteia.

Pe cale de consecinţă, pentru repararea deplină a prejudiciului, s-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra cotei ideale de 1/2 din imobilul inculpatului, conform art. 163, art. 166 C. proc. pen. şi a art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. şi a art. 11 din Legea nr. 241/2005.

Prin decizia penală nr. 58/A din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a dispus:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureş împotriva sentinţei penale 282 din 16 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş.

Desfiinţează parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza: în baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.E. (cu d. p.) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de prima instanţă inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Menţine dispoziţia primei instanţe, luată în baza art. 88 din C. pen, de scădere din durata pedepsei rezultante a duratei reţinerii de 24 de ore din data de 23 iulie 2007.

În baza art. 81 C. pen suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.E. pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit în baza art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni sau neplăţii cu rea credinţă a despăgubirilor în termenul de încercare.

În baza art. 346 alin. (1), art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi următoarele C. civ., admite în parte acţiunea civilă a părţii civile A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Mureş, şi obligă pe inculpaţii B.E. şi T.Ş.S. (cu d. p.) să plătească în solidar părţii civile suma de 29.170,42 RON cu titlu de daune materiale, cu majorări de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei datorate.

Dispune menţinerea sechestrului asigurător instituit prin încheierea din data de 9 iunie 2009 din Dosarul 1637/320/2009 al Judecătoriei Tg. Mureş asupra cotei ideale de Yi din bunul imobil situat în Corunca, înscris în CF Corunca, constând în teren în suprafaţă de 1.671 mp, proprietatea inculpatului B.E. şi a soţiei acestuia B.V., sechestru notat în CF în baza încheierii nr. 31855 din 23 iulie 2009 a O.C.P.I. Mureş şi înlătură dispoziţia primei instanţe de ridicare a acestui sechestru.

Menţine restul dispoziţiilor din hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului B.E., formulată prin apărător, de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului marca D.G.C..

În baza art. 379 pct 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatul B.E. să plătească statului suma de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în apel.

În continuare împotriva deciziei s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpatul B.E. şi partea civilă.

Inculpatul B.E. a invocat netemeinicia şi nelegalitatea deciziei, solicitând achitarea sa de sub acuza adusă de evaziune fiscală, întrucât la dosar nu există nicio probă certă că ar fi cumpărat alcool, care este sursa de provenienţă a acestuia, iar bidoanele găsite proveneau de la firma din Mediaş, la care lucra, precum şi de la nunta fiicei.

Se invocă că fapta nu există, în subsidiar că fapta nu a fost săvârşită de acest inculpat, concluzia la care a ajuns în acest sens judecătorul fondului este corectă.

Raportat la infracţiunea de achiziţionare de alcool de la alte persoane decât antrepozitele autorizate, dincolo de faptul că, aşa cum s-a spus, nu există nicio probă certă că ar fi cumpărat alcool de la coinculpatul T.Ş.S., nu rezultă nici că s-a achiziţionat alcool de la alte persoane decât antrepozitele autorizate. Trebuia identificată în mod nemijlocit persoana furnizoare a alcoolului şi să se stabilească în mod cert dacă avea sau nu calitatea de antrepozit fiscal.

În motivele scrise ale recursului promovat, partea civilă D.G.F.P. Mureş a solicitat desfiinţarea parţială a deciziei, în sensul reparării integrale a pagubei materiale cauzate Statului Român, prin admiterea în totalitate a acţiunii civile şi a obligării inculpaţilor la plata sumei estimate la 37.921,55 RON, cu dobânzi şi penalităţi aferente.

Instanţa de ultim control judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dincolo de absurditatea abordării unei căi de atac ordinare exercitate în contextul pronunţării unei sentinţe emise la nivel de judecătorie, nu va avea decât de constatat că instanţa Curţii de Apel Târgu Mureş s-a conformat întocmai încheierii penale nr. 4 din 16 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu-Mureş şi s-a stabilit în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş soluţionarea cererilor de apel formulate în cauză. Aparte de schimbarea ulterioară a opticii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe această problemă juridică, cadrul de dezbatere al căilor de atac în speţă a fost ferm ordonat şi acceptat.

Analizând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare şi motivelor învederate, cu abordarea şi a celor tratabile din oficiu, art. 385⁶ C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoare:

Faptic nu există niciun dubiu că pe baza investigaţiilor organelor de cercetare penală a fost reperat şi identificat un autoturism suspect care transporta alcool etilic în recipiente de plastic de culoare albă fără banderole de marcaj, autoturism găsit apoi în curtea imobilului din localitatea Sângeorgiu de Mureş, imobil aparţinând inculpatului B.E..

La fel nu există nicio îndoială că acest autoturism a fost parcat în garajul de la adresa indicată şi cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare s-au găsit 200 de recipiente de plastic de 5 l - în total 1000 l, în care s-a aflat alcool etilic.

Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu (dosar urm.pen.), din procesul-verbal de urmărire (dosar urm.pen.), din procesul-verbal (dosar urm.pen.), din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, însoţit de fotografii judiciare (dosar urm.pen.).

A fost identificat, după impresiunea papilară martorul S.V.F. în persoana conducătorului auto şi persoana care a trimis acest transport ca fiind inculpatul T.Ş.S..

Martorul S.V.F. a confirmat că la solicitarea inculpatului B.E. a deversat alcoolul etilic într-un canal de scurgere aflat în interiorul garajului, iar peturile le-a aruncat în mansardă (dosar fond).

Martorii asistenţi la percheziţia domiciliară, G.P. (dosar fond) şi Ş.D. (dosar fond), de asemenea confirmă cele reţinute cu ocazia efectuării acesteia.

Susţinerile inculpatului, inclusiv din recurs, potrivit cărora fapta nu există, sau că nu s-ar fi aflat la locul săvârşirii infracţiunilor, ori că o parte din recipiente proveneau de la o firmă nu pot fi primite, deoarece, aşa cum s-a reţinut mai sus, situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare este pe deplin dovedită prim probele la care s-a făcut referire.

De asemenea, pretinsele contradicţii existente între declaraţiile martorului S.V.F., nu sunt de natură să ducă la înlăturarea materialului probator din coroborarea căruia rezultă existenţa faptelor, comiterea acestora de către inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi pronunţată nici soluţia de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., aşa cum solicită inculpatul în subsidiar, susţinând că fapta ar fi fost săvârşită de altă persoană.

Din ansamblul probelor administrate rezultă aşadar că inculpatul B.E. cunoştea ce anume se afla în maşina trimisă de coinculpatul T.Ş.S. şi anume peturi conţinând alcool, de provenienţa ilicită, şoferul autoturismului chiar ajutându-l să le descarce şi apoi să le golească conţinutul pentru a nu fi depistat de agenţii de poliţie, toate aceste probe infirmând susţinerile inculpatului, invocate în fiecare din căile de atac, că doar a cumpărat autoturismul în cauză sau că bidoanele în care s-au găsit resturi de alcool ar proveni de la nunta fiicei sale ori de la un fost loc de muncă al său.

Întrucât nu s-a depistat o sursă legală de la care ar fi achiziţionat alcoolul etilic inculpatului, mai ales având în vedere autocolantele găsite la domiciliul său şi faptul că bidoanele de plastic nu aveau banderole de marcaj, este certă existenţa infracţiunii prev. de art. 296¹ alin. (1) din Legea nr. 571/2003 pentru care inculpatul B.E. a şi fost condamnat încă de la prima instanţă la o pedeapsă suficientă pentru asigurarea reeducării sale în spiritul respectării normelor de drept penal.

Cât priveşte fapta de evaziune fiscală constând în sustragerea aceluiaşi inculpat de la plata taxelor datorate statului prin achiziţionarea de alcool etilic fără întocmirea documentelor legale, respectiv prin ascunderea bunului impozabil prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, şi aceasta este certă ca existenţă, contrar susţinerilor judecătorului de fond, precum şi vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe, cât timp legea nu prevede că fapta indicată se poate comite de un subiect activ special, ci răspunde orice persoană -subiectul activ fiind general, decizia indicată de instanţa de fond făcând referire la o contravenţie prev. de art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc. şi nu la infracţiunea de evaziune fiscală din speţă.

Demnă de remarcat este aplecarea de care a dat dovadă judecătorul fondului asupra speţei, în vederea conturării tuturor detaliilor, pe alocuri acesta erijându-se în adevărat procuror, remarca nefiind una maliţoasă, ci se vrea a fi o apreciere a faptului că a fost animat de principiul aflării adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei.

Însă, interpretarea juridică, mai sus redată, în ceea ce priveşte fapta de evaziune fiscală constând în sustragerea inculpatului de la plata taxelor datorate statului prin achiziţionarea de alcool etilic fără întocmirea documentelor legale, respectiv prin ascunderea bunului impozabil, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, propusă de către instanţa de apel, este cea corectă, precum şi vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe, decizia ce soluţionează un recurs în interesul legii indicată de instanţa de fond făcând referire la o contravenţie prev. de art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc. şi nu are un impact direct şi juridic asupra descifrării cauzei de faţă.

În acelaşi plan fiind - aşadar argumentaţii ce ţin strict de interpretarea juridică - au condus instanţele inferioare la soluţii diametral opuse, de achitare iar ulterior de condamnare, nefiind de imputat instanţei de apel, în consecinţă, vicii în materia derulării unui proces echitabil faţă de inculpatul recurent de faţă, fie şi în contextul în care nu s-au mai administrat alte probatorii în calea de atac, în afara ansamblului documentar şi suficient existent la dosar.

În ciclul apelului inculpatul B.E. a învederat că nu doreşte să facă noi declaraţii, aceeaşi poziţie procesuală având-o şi în recurs.

Prin urmare, s-a reţinut corect că se impune condamnarea inculpatului B.E. şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 la o pedeapsă constând în minimul special prevăzut de lege, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de lipsa de antecedente penale a acestuia şi de posibilitatea reeducării, în urma contopirii celor două pedepse şi în modalitatea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante.

Cât priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.G.F.P. Mureş, instanţa de recurs arată că este de acord cu cele reţinute de instanţele ierarhic inferioare, care la evaluarea prejudiciului material au avut în vedere adresa Gărzii Financiare Mureş şi cei 1000 l de alcool găsiţi la locuinţa inculpatului B.E., respectiv accizele datorate şi TVA-ul datorat pentru această cantitate.

Prin urmare, restul daunelor materiale solicitate, până la concurenţa sumei de 37.921,55 RON care au vizat şi a doua cantitate de alcool de 300 litri nu au fost dovedite, motiv pentru care suma de plată s-a stabilit corect, cu obligarea ambilor inculpaţi, în mod solidar la plata acesteia.

Faţă de considerentele reţinute se va dispune în baza art 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C proc. pen, respingerea recursurilor declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureş şi inculpat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.E. şi de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureş împotriva deciziei penale nr. 58/A din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.Ş.S., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureş rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 829/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 787/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 827/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 827/2013. Penal