ICCJ. Decizia nr. 829/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 829/2013
Dosar nr. 127/84/2012
Şedinţa publică din 07 martie 2013
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 20 iunie 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. 127/84/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata fiind condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu reţinerea prev. art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. S-a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 404.999 lei despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti,
S-a menţinut sechestrul asigurător aplicat asupra imobilului notat în CF nr. 53116 -C1-U1 Zalău.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpata H.C. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se în fapt că aceasta în calitate de contabil la SC C.C. SRL în perioada 2003-2004 a omis înregistrarea în contabilitate a 8 facturi fiscale, înregistrând cheltuieli fictive cauzând un prejudiciu de 404.999 lei din care 182.658 lei TVA, iar 222.341 lei impozit pe profit.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declaraţia învinuitului C.l., declaraţiile inculpatei H.C., proces verbal din 3 decembrie 2008 întocmit de D.G.F.P. Sălaj, raport de expertiză contabilă judiciară, decizie de impunere, raport de inspecţie fiscal, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, extras CF, Înscrisuri, contestaţii depuse de SC C.C. SRL, contract de muncă din 6 martie 2000 fişa de cazier, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În şedinţa publică din data de 20 iunie 2012 inculpata a declarat că recunoaşte în totalitate comiterea faptei, că îşi însuşeşte prejudiciul cauzat şi că se obliga să-l recupereze în măsura posibilităţilor financiare şi că solicita ca judecata să se facă în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanţa urmând a proceda la judecarea cauzei conform art. 3201 C. proc. pen.
În aceste condiţii, coroborând toate probele administrate de procuror, tribunalul a reţinut următoarea stare de fapt şi de drept:
Inculpata H.C. a fost angajată ca şi contabilă la SC C.C. SRL, începând cu anul 2000, iar în urma inspecţiei efectuate în anul 2008 s-a verificat perioada 2003-2008. Conform declaraţiilor inculpatei ea a completat personal toate jurnalele de vânzări şi cumpărări pe anii 2003-2004 şi tot ea a centralizat sumele din acestea, de asemenea tot ea a completat deconturile de TVA.
În urma raportului de control fiscal efectuat s-au reţinut următoarele: în contabilitatea societăţii pe anii 2003-2004 au fost înregistrate cheltuieli mai mari decât cele care rezultau în baza documentelor justificative. Astfel în jurnalele de cumpărări care stau la baza declarării TVA-ului deductibil au fost trecute alte sume decât cele corecte, care rezultă din documentele justificative. De exemplu, la pagina 3 în jurnalul de cumpărări pe luna iunie 2003, deşi totalul corect al paginii este de 52893194 a fost trecut 62993194, iar la pagina 4 totalul a fost de 16.295.250 si s-a trecut 61.295.250, în loc de 23.665.187 s-a trecut 3.564.187, etc. Aceste majorări fictive ale cheltuielilor au denaturat rezultatele financiare pe lună respectivă cu TVA suplimentar de plată de 28.473 lei. În acelaşi timp au fost mărite nejustificat cheltuielile deductibile cu suma de 149.270,44 lei ceea ce a dus la calcularea unui profit şi implicit impozit pe profit mai mic.
Cu ocazia aceluiaşi control au fost identificate un număr de 8 facturi fiscale emise de către SC C.C. SRL, în anii 2003-2004. Prin neînregistrarea acestor facturi s-a ascuns un venit în suma de 42.004 în anul 2003 şi 326.224 în anul 2004, rezultând un impozit pe venit suplimentar. Inculpata recunoaşte că i-au fost înmânate aceste facturi de către administratorul societăţii, însă nu Ie-a înregistrat din neglijenţă. Dacă în jurnalele de vânzări nu s-au înregistrat toate facturile, în jurnalele de cumpărături nu doar că s-au înregistrat toate facturile, ci dimpotrivă au fost intenţionat majorate sumele finale, rezultând astfel cheltuieli mai mari decât cele reale. În total prin aceste manopere s-a diminuat impozitul pe profit cu suma de 92.057 lei, iar decontările de TVA au fost diminuate, în ceea ce priveşte TVA-ul datorat statului cu suma de 69.963 lei, prejudiciul total cauzat bugetului fiind de 404.999 lei.
Pentru aceste fapte inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Însă, având în vedere faptul că infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) este distinctă, sub aspectul laturii obiective faţă de infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. De asemenea având în vedere data comiterii faptelor, respectiv anul 2003 - 2004 s-a reţinut şi aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere persoana inculpatei, care a recunoscut fapta, vârsta acesteia, conduita corespunzătoare pe tot parcursul procesului penal şi al urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel în termen legal partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin D.G.F.P. Sălaj, solicitând admiterea apelului cu consecinţa modificării în parte a sentinţei în sensul obligării inculpatei la plata prejudiciului în sumă de 188.469 lei reprezentând impozit pe dividende precum şi la plata de dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente acestui debit, calculate de la data scadenţei şi până la plata efectivă a întregului prejudiciu şi obligarea inculpatei la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere şi penalităţilor de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 404.999 lei, calculate de asemenea de la data scadenţei şi până la plata efectivă a întregului prejudiciu.
S-a arătat în motivare că între prejudiciul cauzat bugetului de stat şi fapta inculpatei există raport de cauzalitate, astfel că aceasta trebuie obligată la plata întregului prejudiciu, conform constituirii de parte civilă din dosar.
Inculpata avea obligaţia de a achita impozitul pe dividende aferent sumei de 1.177.934,08 lei repartizată în luna ianuarie 2008 până la data de 25 februarie 2008, clar aceasta nu a achitat suma de 188.469 lei reprezentând impozit pe dividende.
De asemenea conform art. 119 şi art. 120, art. 1201 din O.U.G. nr. 92/2003 inculpata datorează şi accesorii (dobânzi - denumite anterior majorări de întârziere - şi penalităţi de întârziere).
Prin decizia penală nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj - Secţia Penală şi de Minori a respins ca nefondat apelul declarat de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin D.G.F.P. Sălaj, împotriva sentinţei penale nr. 43 din 20 iunie 2012 a Tribunalului Sălaj.
Pentru a decide astfel a reţinut că prin rechizitoriul din data de 7 noiembrie 2011 inculpata H.C. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se că în calitate de contabil al SC C.C. SRL în perioada 2003-2004 a omis înregistrarea în contabilitate a 8 facturi fiscale, respectiv a înregistrat cheltuieli fictive, cauzând un prejudiciu de 404.9999 lei, din care 182,658 lei TVA şi 222.341 lei impozit pe profit.
Prin acelaşi rechizitoriu la cap. V s-a menţionat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin D.G.F.P. Sălaj s-a constituit parte civilă cu suma de 593.468 lei, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, din care suma de 1888,469 lei reprezintă impozit pe dividende, însă plata dividendelor fără a reţine impozitul aferent nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, deoarece nu constituie operaţiune comercială sau venit înregistrat de societate şi nu sunt întrunite nici cerinţele cumulative ale infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 24/2005, motiv pentru care prejudiciul cauzat se diminuează cu suma de 188.469 lei.
S-a mai reţinut că rechizitoriul trebuie să fie exact în precizarea prejudiciului şi a elementelor care îl compun mai ales în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală în care recuperarea prejudiciului are efecte în planul răspunderii penale, pentru ca inculpatul să cunoască sumele pe care le are de recuperat în cazul în care doreşte să beneficieze de prevederile legale mai favorabile şi pentru a nu i se încălca dreptul la apărare.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză Parchetul a reţinut că prejudiciul cauzat de inculpată este în sumă de 404.999 lei şi pentru acest prejudiciu a dispus trimiterea în judecată a inculpatei H.C., nu se poate da curs solicitării părţii civile de a fi obligată inculpata şi la plata sumei de 188.469 lei menţionată în procesul verbal din 28 noiembrie 2008.
Referitor la solicitarea apelantei de a fi obligată inculpata la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere şi penalităţilor de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 404.999 lei, calculate de la data scadenţei şi până la plata efectivă a întregului prejudiciu, Curtea de Apel Cluj a constatat că în cursul urmăririi penale Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin D.G.F.P. Sălaj s-a constituit parte civilă (f.25 dosar u.p.) cu suma de 593.468 lei, reprezentând TVA în sumă de 182.658 lei, impozit pe profit în sumă de 222.341 lei şi impozit pe dividende în sumă de 188.469 lei, fără a solicita şi accesorii, iar ulterior nu a mai făcut nicio precizare.
Împotriva deciziei penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj - Secţia Penală şi de Minori a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj.
În motivele formulate în scris, recurenta a solicitat admiterea recursului, obligarea inculpatei la plata prejudiciului în sumă de totală de 593.4.68 lei, prejudiciu produs prin săvârşirea unor fapte de evaziune fiscală precum şi la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere aferente, conform codului de procedură fiscală.
Examinând hotărârile atacate prin prisma recursului formulat de recurenta parte civilă, înalta Curte constată că nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Având în vedere aceste considerente, înalta Curte constată că intenţia de a diminua plata impozitului pe profit este certă; din moment ce plata acestuia este consecinţa inevitabilă şi evidentă a neevidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate de către inculpată respectiv, omisiunea de a înregistra în evidenţele contabile un număr de 8 facturi fiscale. În speţă, de asemenea, este dovedit scopul sustragerii inculpatei de la îndeplinirea obligaţiilor bugetare şi în egală măsură înregistrarea de cheltuieli mai mari decât cele care rezultau în urma documentelor justificative constând în greşeli de calcul în jurnalele de cumpărături pe diverse luni înregistrându-se astfel sume mai mari.
Se mai constată că referitor la adăugarea penalităţilor şi majorărilor de întârziere până la data efectuării integrale a plăţii se constată că acestea nu au caracterul unui prejudiciu cert deoarece în cazul obligaţiilor fiscale stabilite prin hotărâre judecătorească plata devine exigibilă după rămânerea definitivă a hotărârii - termenul de scadenţă constituind, potrivit prevederilor art. 120 şi 1201 C. proc. fisc., momentul în raport cu care se calculează dobânzile şi penalităţile, până la data stingerii datoriei.
Astfel, înalta Curte mai reţine că una dintre condiţiile exercitării acţiunii civile este aceea ca prejudiciul să fie cert, condiţie care impune ca acţiunea civilă să fie exercitată pentru recuperarea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existenţei sale cât şi sub aspectul posibilităţilor de evaluare. Prejudiciul este cert în cazul în care este constatat şi este actual. Nu se omite aprecierea cu privire la faptul că poate fi cert însă şi un prejudiciu viitor în ipoteza în care este susceptibil de evaluare.
Astfel în mod just ambele instanţe au decis ca inculpata să fie obligată la plata sumei de 404.999 lei despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi nu suma de 593.468 lei aşa cum solicită recurenta.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj împotriva deciziei penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj - Secţia Penală şi de Minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj împotriva deciziei penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj - Secţia Penală şi de Minori.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată H.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala a Finanţelor Publice Sălaj, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 830/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 827/2013. Penal → |
|---|
