ICCJ. Decizia nr. 812/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 812/2013
Dosar nr. 2763/114/2012
Şedinţa publică din 6 martie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 12 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău, inculpatul G.G., a fost condamnat la:
- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 3201 C. proc. pen.;
-10 luni închisoare, pentru infracţiunea de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, faptă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 3201 C. proc. pen..
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.G. să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.G., pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 1 an şi 6 luni închisoare, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul comiterii unei noi infracţiuni intenţionate sau a neîndeplinirii obligaţiilor civile, pe durata termenului de încercare.
Inculpatul G.G. a fost obligat la plata sumei de 9.259 RON, cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din 25 ianuarie 2012 asupra cotei indivize de 50% dintr-un imobil, cu destinaţie „bar", format din teren în suprafaţă de 80 m2 şi construcţie aflată pe teren, în suprafaţă de 24 m2, situat în oraşul Pogoanele, jud. Buzău.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit actului de sesizare, inculpatul nu a înregistrat veniturile realizate în cursul anului 2010, în calitate de persoană fizică autorizată, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe venit în sumă de 2.095 RON; de asemenea, inculpatul a reţinut şi nu a vărsat la bugetul de stat, în termenul prev. de art. 521 alin. (4) C. fisc., impozitul pe venit, cu reţinere la sursă, în sumă de 7.164 RON, în perioada 2010-ianuarie 2011.
Prezent la termenul de judecată din 4 septembrie 2012, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., declarând că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, şi le însuşeşte, nu solicită administrarea altor mijloace de probă şi nu doreşte să dea altă declaraţie în afara celei de la urmărirea penală.
Tribunalul a admis cererea privind judecata cauzei în conformitate cu prevederile art. 3201 C. proc. pen., reţinând că sunt îndeplinite condiţiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat.
Analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reţinut situaţia de fapt din rechizitoriu, în sensul că inculpatul G.G. este persoană fizică autorizată având ca obiect de activitate comerţul cu ridicata al resturilor şi deşeurilor, activitate pe care o desfăşoră din data de 22 iunie 2009.
Consecutiv verificărilor efectuate de către inspectorii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Buzău - Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, pentru activitatea efectuată de către inculpat în anul 2010 s-a constatat că acesta a încasat un venit brut în sumă de 44.207 RON, rezultat din achiziţia de deşeuri metalice de la persoane fizice. Venitul impozabil în sumă de 13.092 RON s-a obţinut prin scăderea din venitul brut obţinut a preţului de achiziţie al bunurilor, respectiv suma de 31.115 RON. în aceste condiţii, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe venit în sumă de 2.085 RON.
Inculpatul avea obligaţia, în conformitate cu art. 78 alin. (1) lit. f), raportat la art. 521 din C. fisc., să reţină o cotă de 16% din sumele de bani achitate persoanelor fizice pentru deşeurile predate de către acestea, sumă de bani ce trebuia virată la bugetul de stat.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: raportul de inspecţie fiscală, procesul-verbal de control, adeverinţele de primire şi plată, procesul-verbal de control, procesele-verbale întocmite de către reprezentanţii Gărzii Financiare Buzău şi anexele acestora şi declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptelor.
Infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost comisă, sub aspectul laturii obiective, prin inacţiune, respectiv prin omisiunea evidenţierii în actele contabile ale societăţii a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate, conduită omisivă ce s-a continuat pe o perioadă de un an de zile, inculpatul omiţând în mod repetat, în realizarea aceleaşi hotărâri infracţionale, de a îndeplini obligaţiile legale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, astfel încât s-a reţinut că sunt incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu privire la caracterul continuat al infracţiunii.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a comis cu vinovăţie şi infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât a reţinut şi nu a vărsat la bugetul de stat, în termenul prev. de art. 521 alin. (4) C. fisc., impozit pe venit cu reţinere la sursă în sumă de 7.164 RON, în perioada 2010-ianuarie 2011.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise determinat de gravitatea atingerii aduse valorilor sociale protejate prin cele două încriminări, respective, valori de natură patrimonială, relevante sub acest aspect fiind sumele ce nu au fost achitate la bugetul de stat, dar şi elementele de ordin subiectiv, respective, faptul că inculpatul a acţionat în mod continuat, având posibilitatea să-şi dea seama şi să aprecieze asupra conduitei sale infracţionale.
De asemenea, a fost reţinută şi conduita procesuală de recunoaştere a faptelor pe care a avut-o inculpatul, faptul că nu are antecedente penale, precum şi incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., norme care impun reducerea limitelor pedepselor cu o treime.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău fără a indica în scris motivele pentru care a formulat această cale de atac şi neprezentându-se în faţa instanţei de apel pentru susţinerea căii de atac exercitate.
Prin decizia penală nr. 197 din 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău împotriva împotriva sentinţei penale nr. 141 din 12 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău.
Apelanta a fost obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat G.G. (în sumă de 200 RON) s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa acesta decizie , instanţa de control judiciar a reţinut că, deşi partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, nu şi-a motivat apelul, s-a apreciat că, cererea se referă la susţinerile pe care această parte Ie-a avut în cererea de constituire ca atare în proces, prin care solicita sume mai mari de achitat, respectiv, un total de 16.514 RON, constituită din impozit pe profit în valoare de 4.136 RON, impozit pe venit prin stopaj la sursă în valoare de 9.771 RON şi neplata taxei de mediu în valoare de 2.607 RON. Curtea a observat că prima instanţă a soluţionat cauza atât în latură penală, cât şi în latură civilă, în limitele sesizării sale de către parchet, care a a reţinut ca perioadă de săvârşire a activităţii infracţionale anul 2010-ianuarie 2011, în care, potrivit chiar constatărilor organelor fiscale, inculpatul nu ar fi vărsat la bugetul de stat sumele de 2.095 RON (impozit pe venit- infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) şi respectiv 7.164 RON (impozit pe venit cu reţinere la sursă - infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005).
Ca atare, s-a constat că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru o perioadă infracţională mai mare, respectiv până în luna martie 2011 inclusiv, cum s-a indicat de către A.N.A.F. în cererea de constituire ca parte civilă, iar că, pentru neplata taxei de mediu, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat, arătând că lipseşte un element constitutiv al infracţiunii, aşa încât nici sub acest aspect nu s-a apreciat că se justifică majorarea despăgubirilor civile acordate de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, partea civilă A.N.A.F., prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, a formulat, în termen legal, recursul de faţă, recurs care, contrar prevederilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., nu a fost motivat în scris iar partea civilă (legal citată) nici nu s-a prezentat pentru a-l susţine oral, în faţa instanţei.
Potrivit declaraţiei de recurs, A.N.A.F., prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, şi-a rezervat dreptul "de a depune motivele de recurs " cel mai târziu până în ziua judecăţii, ceea ce nu s-a întâmplat.
În aceste circumstanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. şi examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazurilor de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, constată că recursul formulat de partea civilă este nefondat.
Astfel, pe baza probelor administrate, inclusiv declaraţia inculpatului de recunoaştere a săvârşirii infracţiunilor, în cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt, care a fost încadrată legal şi în drept, rezultând, fără dubiu vinovăţia inculpatului.
De asemenea, pedepsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsa aplicată în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, fiind aptă pentru realizarea funcţiilor prevăzute la art. 52 C. pen..
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se constată că şi aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de fond, confirmată de intanţa de apel.
Astfel, în mod corect s-a stabilit că perioada activităţii infracţionale a fost anul 2012-ianuarie 2011, şi nu până în martie 2011, cum a susţinut partea civilă în cererea de constituire ca parte civilă, şi că, potrivit constatărilor organelor fiscale, inculpatul nu ar fi vărsat la bugetul de stat sumele de 2.095 RON (impozit pe venit- infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) şi, respective, 7.164 RON (impozit pe venit cu reţinere la sursă - infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005); tot astfel menţinerea măsurii sechestrului asigurător în limitele şi condiţiile dispuse prin ordonanţa procurorului din 25 ianuarie 2012 se învederează a fi temeinică şi legală.
Totodată, în mod corect inculpatul nu a fost obligat la plata sumei de 2.607 RON reprezentând taxă de mediu (cum a solicitat partea civilă) întrucât, potrivit rechizitoriului întocmit în cauză (nr. 469/P/2011 din 16 mai 2012), cu privire la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale sus- arătatei infracţiuni.
Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că hotărîrile pronunţate sunt legale şi temeinice şi urmează ca recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău împotriva deciziei penale nr. 197 din 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul G.G..
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 788/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 814/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
