ICCJ. Decizia nr. 834/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 834/2013
Dosar nr. 4183/3/2012
Şedinţa publică din 07 martie 2013
Asupra recursului de faţă. constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 785 din 14 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală, în dosarul nr. 4183/3/2012, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de M.D., împotriva sentinţei penale nr. 514 din 08 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
În considerentele sentinţei se arată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 4183/3/2012, petentul M.D. a solicitat revizuirea sent. pen. nr. 514 din 8 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. 53141/3/2010.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că în urma deciziei nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale s-a statuat că disp. art. 3201 C. proc. pen. sunt aplicabile tuturor inculpaţilor, indiferent de stadiul procesual, dacă recunosc în totalitate acuzaţiile aduse. A mai arătat petentul că doreşte să îşi recunoască fapta şi să beneficieze de reducerea cu o treime a pedepsei.
În drept s-au invocat disp. art. 4082 C. proc. pen.
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform art. 399 C. proc. pen. s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, arătându-se că în cursul procesului finalizat cu condamnarea sa petentul nu a recunoscut niciodată săvârşirea faptei, astfel că acesta nu poate beneficia de disp. art. 3201 C. proc. pen.
Printr-o cerere precizatoare depusă la dosar, petentul a arătat că în prima fază procesuală nu a fost bine informat de instanţa de judecată şi nici nu s-a putut informa singur cu privire la disp. art. 3201 C. proc. pen., deoarece s-a aflat în arest preventiv. A mai arătat petentul că la termenul de judecată avut la I.C.C.J. (5 decembrie 2011) nu a avut cunoştinţă despre decizia Curţii Constituţionale care se publicase în M. Of. cu câteva zile înainte la 2 decembrie 2011.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin sent. pen. nr. 514 din 8 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, definitivă prin dec. pen. nr. 4126 din 5 decembrie 2011 a I.C.C.J., inculpatul M.D. a fost condamnat ia o pedeapsă de 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.
Instanţa a reţinut în esenţă că la data de 13 mai 2010, inculpatul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aflat în locuinţa sa din Popeşti-Leordeni, a înjunghiat în zona toracică pe partea vătămată T.D.E. cu un cuţit având o lamă de 14 cm, având intenţia de a-i suprima viaţa.
Potrivit art. 4082 C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
În speţă, se poate observa că la judecata pe fond a cauzei, la termenul din 10 mai 2011, întrebat fiind dacă doreşte judecarea cauzei conform procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. petentul a arătat expres că nu înţelege să se prevaleze de această dispoziţie legală, deoarece nu este de acord cu modalitatea în care fapta a fost descrisă în rechizitoriu. Drept urmare, cauza a fost judecată conform procedurii obişnuite.
În aceste condiţii, cererea de revizuire formulată de petent este vădit inadmisibilă, deoarece acesta a avut ocazia să se prevaleze de dispoziţiile menţionate, însă a refuzat acest lucru. Drept urmare, decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale nu îi este aplicabilă petentului. Cu privire la susţinerile sale referitoare la înţelegerea greşită a efectelor art. 3201 C. proc. pen., Tribunalul a apreciat că pe parcursul procesului finalizat cu condamnarea sa (23 noiembrie 2010-5 decembrie 2011), petentul avea suficient timp să se documenteze cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în cauză. Oricum, cunoaşterea insuficientă a unei dispoziţii legale nu poate reprezenta un motiv de revizuire.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel revizuentul M.D., pe care a criticat-o pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de apel expuse oral că în mod greşit instanţa nu a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţe! apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul - revizuent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul M.D., a solicitat rejudecarea dosarului nr. 5314/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, Secţia I Penală, în care, prin sentinţa nr. 514 din 08 iunie 2011, a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen.
Cererea a fost motivată, în fapt, de împrejurările că a recunoscut săvârşirea faptei încă de la urmărire penală, însă instanţa nu a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen., solicitând ca instanţa să aibă în vedere şi decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 4082 C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cazurile în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate, pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
Într-adevăr, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate prin care s-a decis că dispoziţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce priveşte însă motivele cererii de revizuire a apelantului revizuient M.D. instanţa de apel a constatat că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acestea nu intră sub incidenţa acestui motiv de revizuire.
Astfel, în urma analizei dosarului de fond a cărui revizuire se solicită, s-a constatat că, la termenul din data de 10 mai 2011, inculpatul a declarat în faţa instanţei că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, însă nu în modalitatea reţinută în rechizitoriu şi că nu doreşte să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Revizuentului, astfel, i s-au adus la cunoştinţă de către instanţă dispoziţiile privitoare ia judecata în procedură simplificată, însă acesta a declarat că nu doreşte să beneficieze de aceste prevederi legale.
În plus, a mai reţinut instanţa de apel că nu este aplicabilă decizia Curţii Constituţionale amintită anterior la momentul audierii inculpatului, Legea nr. 202/2010, prin care a fost instituită procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, fiind în vigoare, nepunându-se problema aplicării acesteia în timp.
Prin decizia penală nr. 340/A din 13 noiembrie 2012. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia ll-a Penală a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul revizuent M.D. împotriva sentinţei penale nr. 785 din 14 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală. A obligat apelantul la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei
Împotriva deciziei penale nr. 340/A din 13 noiembrie 2012, a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia Ii-a Penală a declarat recurs revizuientul M.D. criticând decizia atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele invocate şi consemnate în practicaua prezentei decizii, care nu vor mai fi reluate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi sub nr. 4183/3/2012. Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Înalta Curte, cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, constată că soluţia primei instanţe este corectă, pentru două motive şi anume, pentru faptul că dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen. se referă la situaţiile în care instanţele au avut în vedere un text de lege şi s-au pronunţat în baza lui, iar nu şi situaţia inversă cum este în cauza de faţă; şl pe de altă parte, cererea este inadmisibilă şi pentru că în principiu revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmăreşte îndreptarea unor erori de judecată, atât erori de drept comun, cât şi cea prevăzută de textul art. 4001 C. proc. pen., care păstrează această natură a căii de atac. Atunci când legiuitorul arată că „soluţia a fost pronunţată în baza unui text." vorbeşte de soluţia asupra procesului penal, cea prevăzută de art. 345 C. proc. pen., respectiv de condamnare, achitare, încetare a procesului penal. Or, soluţia de condamnare a recurentului nu este nici întemeiată şi nici nu s-ar fi putut întemeia pe dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., care serveau eventual la un alt cuantum al pedepsei.
Nici dispoziţiile art. 4081 C. proc. pen. nu sunt incidente, întrucât ar tinde la o modificare a pedepsei, iar revizuirea trebuie să privească exclusiv hotărârile pronunţate în soluţionarea acţiunii penale, termenul „soluţie" trebuind a fi privit prin prisma dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen.
Potrivit art. 4082 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi discutate de prevederile menţionate în sesizare.
Într-adevăr, revizuentul a recunoscut săvârşirea faptelor dar nu prin prisma aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen. respectiv, inculpatul nu a recunoscut faptele descrise în rechizitoriu, în cadrul procesului finalizat cu sentinţa a cărei revizuire se cere, - cererea fiind invocată în faza de judecată a fondului, însă declararea disp. art. 3201 ca fiind neconstituţionale nu poate avea drept consecinţă posibilitatea rejudecării tuturor cauzelor în care inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor în integralitatea lor, ca în speţa de faţă după soluţionarea definitivă a fondului pe considerentul că nu a cunoscut consecinţele acestor dispoziţii, aceasta însemnând practic punerea la îndoială a tuturor hotărârilor pronunţate anterior declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, sau, nesocotirea caracterului definitiv al hotărârilor pronunţate în acest interval, încălcarea autorităţii de lucru judecat în toate aceste cauze, ceea ce, desigur, nu a fost în intenţia celor care au admis excepţia în sensul arătat.
Potrivit considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt: neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi si care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aşadar situaţia avută în vedere de Curtea Constituţională a fost alta şi reglementează situaţii juridice diferite de cea în care se află revizuentul, astfel încât nu pot fi reţinute susţinerile apărătorului acestuia în sensul că îi sunt aplicabile disp. art. 3201 în procedura revizuirii.
Astfel, din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Potrivit textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe acest motiv, este necesar să se constate îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe o hotărâre definitivă pronunţată în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate, soluţia pronunţată în cauză să se fi întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională.
În ceea ce priveşte soluţia pronunţată în cauză, aceasta nu poate avea decât înţelesul soluţiei prin care instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, în sensul art. 345 C. proc. pen., respectiv soluţionează acţiunea penală şi civilă şi pronunţă o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, s-a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului, însă dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu au constituit temei legal al hotărârii. Este adevărat că inculpatul a arătat că recunoaşte faptele dar nu în forma reţinută în rechizitoriu inculpatul în faza de judecată a fondului, iar instanţa de fond a constatat că nu sunt aplicabile, însă şi în situaţia în care le-ar fi reţinut, soluţia pronunţată în cauză nu avea ca teniei aceste dispoziţii, al căror efect procesual se produce doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.
Pentru aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva deciziei penale nr. 340/A din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia ll-a Penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva deciziei penale nr. 340/A din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia ll-a Penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din cârciuma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.,
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 835/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 831/2013. Penal → |
|---|
