ICCJ. Decizia nr. 857/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 857/2013

Dosar nr. 49986/3/2011

Şedinţa publică din 12 martie 2013

Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 815 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de I. Tribunalul Bucureşti - Secţia a Ii-a penală, s-au dispus următoarele:

I. În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R. , la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), rap. la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen, raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 9 luni închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul B.R. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile disp. art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit în condiţiile disp. art. 86² C. pen. socotiţi, conform art. 86² pct. 2 C. pen. raportat la art. 82 alin. (3) C. pen., de la data când prezenta hotărâre a rămas definitivă.

În temeiul disp. art. 86³ alin. (1) şi alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.R. se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b. sa anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile lucrătoare,precum şi întoarcerea;

c. sa comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;

d. sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;

e. sa desfăşoare o activitate sau sa urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;

f. sa nu intre în legătură cu inculpaţii R.V., V.F., R.M.P.

În temeiul disp. art. 86⁴ C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul disp. art. 71 pct. 5 C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 aprilie 2011 - la 24 octombrie 2011.

II. În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 1 an si 10 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen. în condiţiile dispoziţiilor art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. în condiţiile dispoziţiilor art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. socotiţi, conform dispoziţiilor art. 86² alin. (2) C. pen. raportat la art. 82 alin. (3) C. pen., de la data când prezenta hotărâre a rămas definitivă.

În temeiul disp. art. 86³ alin. (1) si alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul R.V. se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a. sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b. sa anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile lucrătoare, precum şi întoarcerea;

c. sa comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;

d. sa comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;

e. sa desfăşoare o activitate sau sa urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;

f. sa nu intre în legătură cu inculpaţii B.R., V.F. şi R. M.P.

În temeiul dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. si art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicata durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 aprilie 2011 - la 24 octombrie 2011.

III. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.F., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an si 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011, a Tribunalului Buzău pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusa judecăţii, inculpatul urmând a executa în final 3 ani şi 9 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. Art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a,lit. b) C. pen., în condiţiile dispoziţiilor art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reţinerii şi arestării preventive la prima condamnare, de la 25 martie 2010 la 07 aprilie 2010 şi s-a constatat că în prezenta cauză inculpatul nu a fost arestat sau reţinut preventiv.

IV. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), si art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.P. , la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condiţiile dispoziţiilor art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În temeiul dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 372 din 06 mai 2010, dosar nr. 49029/3/2009, al Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penala, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicata pentru fapta dedusa judecaţii, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. S-a constatat că inculpatul nu a fost reţinut sau arestat preventiv în cauză. În temeiul art. 17 alin. (1) şi art. 18 art. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţilor de:

- 1093,9 grame cannabis, rămase din cantitatea de 1115,9 grame cannabis găsită asupra inculpaţilor B.R. şi R.V. la 03 aprilie 2011, ce au fost sigilate cu sigiliul tip MI. şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.CJ.S.E.O., conform dovezii din 14 aprilie 2011.

- 5,85 grame cannabis prelevate drept contraprobă, ce au fost sigilate şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.- D.CJ.S.E.O., conform dovezii din 14 aprilie 2011.

- 1 gram cannabis, rămas din cantitatea de 1,76 grame cannabis vândută la 02 martie 2011 de către inculpaţii V.F. şi R.M.P.

În temeiul art. 17 alin. (2) din legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani care nu au fost recuperate în cursul urmăririi penale, astfel:

- de la inculpatului B.R., suma de 250 lei, obţinută la data de 02 martie 2011, când i-a vândut inculpatului V.F. cantitatea de 5 grame cannabis, sumă ce provine din fondurile D.C.C.O.

- de la inculpatul V.F., suma de 60 lei, obţinută la data de 21 februarie 2011, când i-a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C.", cantitatea de 0,63 grame cannabis, sumă ce provine din fondurile D.C.C.O.

- de la inculpatul R.M.P., suma de 60 lei, obţinută la data de 15 martie 2011, când i-a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C. ",cantitatea de 0,54 grame cannabis, sumă ce provine din fondurile D.C.C.O.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de fond a dispus confiscarea sumelor de 200 lei şi 695 euro, ce au fost ridicate de la inculpatul B.R. şi consemnate la CEC Bank conform recipisei din 26 aprilie 2011 şi respectiv depusă la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O., conform dovezii din 27 aprilie 2011.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea telefonului mobil , bunuri ce au fost ridicate de la inculpatul R.V. şi depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.CJ.S.E.O., conform dovezii din 27 aprilie 2011.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B.R. la plata sumei de 6000 lei cheltuieli judiciare statului; R.V. la plata sumei de 4500 lei cheltuieli judiciare statului; V.F. la plata sumei de 3500 lei, cheltuieli judiciare statului şi R.M.P. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 200/D/P/2011 din data de 23 iunie 2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, au fost trimişi în judecată, în stare de arest, inculpaţii:

- B.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc şi a infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

- R.V. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc şi a infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

- V.F. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- R.M.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Potrivit actului de sesizare a instanţei, lucrătorii din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu, la data de 10 februarie 2011, că inculpatul V.F. împreună cu alte persoane neidentificate sunt implicate în traficul de droguri de risc şi de mare risc. Inculpatul V.F. îşi procura canabisul de la inculpatul B.R. care introducea drogurile în ţară, ajutat de coinculpatul R.V. cu implicarea şi a inculpatului R.M.P., prieten cu V.F. Perioada infracţională a fost cuprinsă între 21 februarie 2011 - 15 martie 2011, fiind introduşi de organele de urmărire penala investigatorul sub acoperire "P.I." (nume de cod) si colaboratorul "I.C."(nume de cod) care au efectuat un număr de 3 cumpărări de cannabis de la inculpaţii V.F. si R.M., după cum urmează:

1. La data de 21 februarie 2011, colaboratorul "I.C." nume de cod, sub supravegherea instigatorului sub acoperire "P.I.", s-a întâlnit într-un loc din Centrul Vechi din Bucureşti şi a cumpărat contra sumei de 60 lei, de la inculpatul V.F., cannabis. Acesta a fost înmânat investigatorului care a introdus şerveţelul cu cannabis intr-un plic, sigilat cu sigiliu M.I. si predat laboratorului pentru analize. Conform concluziilor Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 februarie 2011 aceasta substanţa cumpărată în condiţiile menţionate, era cantitatea de 0,63 gr. Cannabis proba consumata in procesul analizelor de laborator.

2. La data de 02 martie 2011, colaboratorul "I.C.", nume de cod, supravegheat de investigatorul "P.I.", nume de cod, s-a întâlnit cu inculpaţii V.F. si R.M.P. Într-un bar, situat în Centrul Vechi din Bucureşti, pentru a cumpăra 5 gr. cannabis contra sumei de 250 lei ce i-a fost încredinţată de investigator. Pentru ca inculpaţii V.F. şi R.M.P. nu aveau drogurile asupra lor, inculpatul V.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.R., ocazie cu care au stabilit să se întâlnească în zona magazinului "Unirea", într-un sfert de oră. Colaboratorul a rămas sa aştepte în bar, în timp ce V.F. şi R.M.P. s-au deplasat la restaurantul M. de la parterul magazinului Unirea unde s-au întâlnit cu inculpatul B.R., care era însoţit de o persoană rămasa neidentificată. Cei 4 au plecat de la M., inculpaţii V.F. şi B.R. au rămas împreună, iar inculpatul R.M.P. s-a întors în Centrul Vechi, în barul unde aştepta colaboratorul "I.C.". În părculeţul din faţa Magazinului Unirea, inculpatul V.F. a înmânat inculpatului B.R. suma de 250 lei, urmând ca acesta să-i aducă drogurile. Mai târziu, V.F. şi B.R. s-au întâlnit în zona Teatrului Naţional unde inculpatul V.F. a primit de la inculpatul B.R. 5 gr cannabis. Inculpatul V.F. s-a reîntors în Centrul Vechi la barul unde îl aştepta colaboratorul şi i-a făcut semn acestuia să urce la etaj unde se afla inculpatul R.M.P., care i-a înmânat o punguţă din plastic în care se afla 040 gr. Cannabis. Cannabisul a fost înmânat de colaborator investigatorului, care l-a sigilat într-un plic cu sigiliul şi predat laboratorului pentru analize. Concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 martie 2011 au stabilit că substanţa cumpărată de la inculpaţii V.F. si R.M.P. În condiţiile arătate reprezintă cantitatea de 1,76 gr cannabis, 1 gr cannabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost sigilata şi depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.CJ.S.E.O., conform dovezii din 24 martie 2011.

3. La data de 15 martie 2011, colaboratorul "I.C.", nume de cod, a cumpărat de la inculpatul R.M.P., cu care s-a întâlnit stradal, contra sumei de 60 lei cannabis. Colaboratorul a predat cannabisul investigatorului care I- a sigilat intr-un plic şi predat laboratorului pentru analize. Concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a arătat că substanţa cumpărată de colaborator de la inculpatul R.M.P. reprezintă cantitatea de 0,54 gre cannabis ce a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Potrivit actului de sesizare, inculpatul B.R. era implicat in traficul internaţional de cannabis. Acesta se deplasa în Olanda - Amsterdam, de unde procura cannabisul, introducea drogul într-un colet, după care expedia personal coletul cu un autocar al firmei E., colet ce era preluat la autogara din Timişoara de inculpatul R.V. După expedierea coletului, inculpatul B.R. se întorcea în ţară cu avionul, se deplasa la Timişoara cu autoturismul martorului C.I.T., reintra in posesia coletului de cannabis, drogurile fiind vândute în Bucureşti.

Astfel, în realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul B.R., la sfârşitul lunii martie 2011 s-a deplasat la Amsterdam - Olanda, după ce în prealabil l-a contactat pe coinculpatul R.V. care locuia la Timişoara pentru a-i confirma ajutorul. În perioada 1-2 aprilie 2011, de la Amsterdam, inculpatul B.R. a cumpărat cu suma de 3000 euro cantitatea de 1115,9 gr cannabis, drog pe care l-a introdus într-o pungă, a înfăşurat-o cu scotch, a introdus-o într-o cutie de carton pe care a sigilat-o cu scotch, apoi a introdus-o într-o cutie de dimensiuni mai mari pe care a sigilat-o. Pe data de 02 aprilie 2011 inculpatul B.R. s-a deplasat în staţia din Amsterdam, folosită de autocarele E., unde se afla parcat autocarul, condus de martorii B.P. si M.V., s-a prezentat sub numele fals "M.M." şi a relatat martorului B.P. ca doreşte sa expedieze coletul destinatarului R.V. din Timişoara. După formalităţile necesare, coletul a fost primit de cei doi martori conducători ai autocarului şi depozitat în cala autocarului. În aceeaşi zi, inculpatul B.R. a părăsit Amsterdamul cu o cursă avion cu destinaţia Bucureşti. La aeroportul Henri Coanda, în data de 03 aprilie 2011, în jurul orelor 00,00 a fost aşteptat de martorul C.I.T. cu autoturismul care l-a condus până în Timişoara, în autoturism fiind şi prietena acestuia martora N.C. Acest martor, C.I.T., cunoştea că se deplasa cu autoturismul său cu inculpatul la Timişoara pentru ca acesta sa preia o cantitate de droguri. La Timişoara, inculpatul B.R. şi martorul C.I.T., din precauţie, au lăsat-o pe martora N.C. într-un Mall, maşina fiind parcata, tot din precauţie, in parcarea Mall-ului. Cei doi s-au deplasat cu taxiul la o adresa, de unde l-au luat pe inculpatul R.V., şi apoi în staţia Gara de Est - Timişoara, unde urma să staţioneze autocarul firmei E. în care se afla coletul cu droguri. Martorul C.I.T., datorită insistentelor prietenei sale N.C., a părăsit Timişoara înainte de a sosi autocarul cu droguri. În jurul orelor 14,00, când autocarul a staţionat în Gara de Est din Timişoara, inculpatul R.V. s-a dus şi a luat coletul cu droguri, inculpatul B.R. aşteptând pe bancheta din spate a taxiului, pentru a nu recunoscut de şoferii autocarului. În momentul când inculpatul R.V. s-a urcat in taxi, pe bancheta din spate, lângă inculpatul B.R., cu coletul de cu droguri asupra sa, au intervenit organele de politie. Cei doi inculpaţi au fost percheziţionaţi şi imobilizaţi în prezenţa martorilor C.R.D. şi B.M. Banii găsiţi asupra inculpatului au fost consemnaţi la CEC - Bank şi depuşi la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.CJ.S.E.O., ca şi telefonul mobil găsit asupra inculpatului R.V.

În prezenţa celor doi inculpaţi, şi a celor doi martori B.M. şi C.R.D., a fost verificat şi coletul pe care inculpatul R.V. l-a luat din cala autocarului. Concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 aprilie 2011 stabilesc că punga de plastic găsită în colet conţinea 1115,9 gr cannabis cu o concentraţie în T.M.C. de 9,87%. Din această cantitate 5,85 gr cannabis prelevată drept contraprobă a fost sigilată şi depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.CJ.E.S.O. conform dovezii din 14 aprilie 2011. Cantitatea de 1093,9 gr cannabis rămasă din probă a fost sigilată şi depusă la Camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO conform dovezii din 14 aprilie 2011.

În faza de urmărire penală s-au audiat inculpaţii, s-au audiat colaboratorul sub acoperire "I.C.", investigatorul "P.I.", martorii B.M. , C.R.A.D., C.I.T., N.C., M.V. , B.P., s-au efectuat procese verbale de redare a declaraţiei colaboratorului "I.C." şi ale investigatorului "P.I.", s-au înregistrat convorbirile telefonice ale inculpaţilor, s-au efectuat înregistrări audio-video în mediu ambiental, s-au efectuat înregistrări video in incinta restaurantului M., s-au întocmit procese verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpaţii V.F., R.M.P., s-a întocmit proces verbal de prindere în flagrant.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au audiat inculpaţii, precum şi martora "I.C.", nume de cod.

Inculpaţii B.R., R.V. şi V.F., până la începerea cercetării judecătoreşti, au declarat personal că recunosc în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu au solicitat administrare de probe, cu excepţia înscrisurilor in circumstanţiere pe care le-au administrat la termenul de judecată, precizând că îşi însuşesc probele administrate în faza de urmărire penala şi doresc să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Instanţa de fond a constatat că sunt aplicabile disp. art. 320¹ C. proc. pen., în ceea ce priveşte pe inculpaţii B.R., R.V. şi V.F., în sensul că, din probele administrate, a rezultat că faptele inculpaţilor şi vinovăţia acestora sunt stabilite şi sunt suficiente probe cu privire la persoana inculpaţilor pentru a permite aplicarea unor pedepse.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a reieşit din declaraţiile inculpaţilor B.R., R.V. şi V.F., care au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, declarări care s-au coroborat cu declaraţiile colaboratorului care nume de cod "I.C." şi a investigatorului cu nume de cod "P.I.". Din procesele verbale încheiate de DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti cu ocazia efectuării de cumpărări de cannabis de la inculpaţi de către colaboratorul "I.C.", nume de cod şi investigatorul "P.I.", nume de cod, a rezultat locul unde se întâlneau aceştia, discuţiile purtate, modalitatea efectuării tranzacţiei, respectiv predarea drogurilor şi primirea banilor, situaţie de fapt care a rezultat şi din procesele verbale de redare a discuţiilor purtate de aceştia. Procesul verbal încheiat la data de 3 aprilie 2011 de lucrători ai IGPR - BCCOB Bucureşti şi din cadrul BCCOB - Timisoara reda cu lux de amănunte modalitatea de săvârşire a infracţiunilor reţinute în rechizitoriu de inculpaţii B.R. şi R.V., deplasarea in oraşul Amsterdam de unde inculpatul B.R. cumpăra drogurile, modul in care acestea erau transportate cu autocarul în România - Timişoara, faptul ca inculpatul B.R. se întorcea în România cu avionul, deplasarea la Timişoara cu autoturismul condus de martorul C.I.T., pentru a se întâlni la Gara de Est din Mun. Timişoara cu coinculpatul R.V. şi care primea drogurile de la conducătorii autocarului, aparţinând firmei E. Declaraţiile martorilor M.V. şi B.P. conducătorii autocarului E. SRL pe curse internaţionale şi persoanele cărora inculpatul B.R. Ie-a predat coletul cu droguri în staţia din Amsterdam pentru a-l transporta in cala autocarului până la Timişoara, unde l-au predat destinatarului, respectiv inculpatul R.V., s-au coroborat cu celelalte probe administrate in cauza si prezentate anterior, din analiza cărora rezulta existenta infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, săvârşirea acestora de către inculpaţi şi vinovăţia acestora.

Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că există probe de săvârşire a infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, respectiv infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc şi a infracţiunii de trafic de droguri de risc în forma continuata prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.R. şi a complicităţii la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc şi a infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de disp. art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în ceea ce priveşte pe inculpatul R.V., texte de lege în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate, al căror cuantum şi modalitate de executare vor da eficienta disp. art. 52 C. pen.

Instanţa de fond a avut în vedere, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor B.R. si R.V. disp. art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen., şi disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul B.R. care a formulat denunţuri împotriva unor persoane implicate in traficul de droguri, finalizate cu trimiterea în judecată. Au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi persoana inculpaţilor. Astfel, s-a reţinut că inculpaţii B.R. şi R.V. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au studii superioare, sunt angajaţi cu contract individual de munca, au referinţe şi caracterizări pozitive de la instituţiile din ţară şi din afara ţării unde au făcut studii şi s-au perfecţionat profesional, au familii organizate ce-i susţin material şi moral, au aprecieri pozitive şi laudative din partea persoanelor - vecini, prieteni, colegi -, care-i cunosc, au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, au regretat faptele comise, au avut atitudine cooperanta cu organele de urmărire penală. Aceste împrejurări constituie circumstanţe atenuante care atrag atenuarea limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de Legea speciala nr. 143/2000, în încadrarea reţinută în rechizitoriu; deşi reţinerea pedepsei complementare privative de drepturi poate fi înlăturată dacă există circumstanţe atenuante (in condiţiile disp. art. 76 alin. (3) C. pen.), instanţa de fond a apreciat că se impunea doar reţinerea efectelor acestor circumstanţe atenuante, şi nu înlăturarea acestora, infracţiunile săvârşite de inculpaţi având un grad de pericol social ridicat, prin atingerea unor valori sociale aparate de legea penala referitoare la sănătate sau viata. Instanţa de fond a apreciat, pentru inculpaţii B.R. si R.V., că sunt incidente disp. art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii, pe considerentul dreptului la o şansă în viaţă, a vârstei tinere, a faptului ca aceasta perioada infracţională din viata lor va rămâne singulară, fiind o întâmplare. În final, s-a apreciat că lăsarea lor în libertate, pe o durata de timp, ce constituie termen de încercare, trebuie sa îndeplinească şi să respecte anumite obligaţii stabilite de instanţă, fără a comite o nouă infracţiune sub sancţiunea revocării suspendării. Pronunţarea condamnării este un avertisment, iar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este un drept al inculpaţilor. Prin stabilirea unor obligaţii în sarcina inculpaţilor şi a unor masuri de supraveghere nu se aduce atingere prevederilor constituţionale pentru ca nu se aplica tratament diferenţiat persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică şi nici a dreptului la libera circulaţie pentru ca nu este un drept absolut, este supus unor reguli cu respectarea şi îndeplinirea unor condiţii prevăzute de lege.

Astfel, pentru inculpaţii B.R. şi R.V. s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile disp. art. 86¹ C. pen. pe durata unui termen de încercare stabilit în condiţiile dispoziţiilor art. 86² C. pen. şi pe durata căruia, conform dispoziţiilor art. 86³ alin. (1) şi (3) C. pen., aceştia se supun măsurilor de supraveghere dispuse de legea penală.

Pentru inculpaţii B.R. şi R.V., în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive din pedeapsa aplicată de la 04 aprilie 2011 la 24 octombrie 2011.

În ceea ce priveşte pe inculpatul V.F., instanţa de fond a reţinut că recunoaşterea săvârşirii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată se coroborează cu declaraţia inculpatului B.R., care a arătat că se cunosc din ianuarie 2011, de la inculpatul V.F. cumpăra cannabis de două ori pe săptămâna. În data de 21 februarie 2011 a vândut colaboratorului "I.C.", nume de cod, 0,63 gr cannabis, în data de 2 martie 2011 cantitatea de 1,76 gr cannabis, de fiecare dată fiind însoţit de coinculpatul R.M.P., împrejurări care au rezultat şi din declaraţia colaboratorului "I.C.", nume de cod. Astfel, s-a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului V.F. este pe deplin dovedită cu probatoriul existent la dosar, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate al cărei cuantum să dea eficienţă dispoziţiilor art. 52 C. pen. La stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere aplicarea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., fata de recunoaşterea de către inculpat a săvârşirii infracţiunii reţinute în actul de sesizare a instanţei. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi persoana acestuia, care se afla în stare de recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen. faţă de pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 7/2011 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău, definitiva prin neapelare a cărei executare a fost suspendată condiţionat în condiţiile disp. art. 81 C. pen. pe un termen de încercare de 3 ani şi 9 luni. Această condamnare s-a dispus pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte similare cu cele ce fac obiectul prezentei cauze, şi care scot în evidenţă perseverenţa infracţională a inculpatului V.F., cât şi împrejurarea că rolul educativ şi coercitiv al pedepsei, poate fi atins de data aceasta prin executare in regim de detenţie. Pentru că fapta dedusă judecaţii a fost săvârşită în cursul termenului de încercare al primei condamnări, instanţa de fond a revocat, conform disp. art. 83 C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 7/2011 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău pe care a cumulat-o cu pedeapsa pentru fapta dedusă judecaţii. Din pedeapsa aplicată, a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la prima condamnare în prezenta cauza, nefiind reţinut sau arestat.

Instanţa de fond, cu privire la inculpatul R.M.P., a reţinut că acesta nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare a instanţei însă - analizând materialul probator existent la dosarul cauzei - au rezultat următoarele:

În declaraţia dată de inculpatul B.R., acesta a arătat că la începutul lunii martie 2011 i-a vândut inculpatului V.F., pe care-l cunoştea, cannabis. Pentru a cumpăra drogurile, cei doi inculpaţi B.R. şi V.F., au hotărât să se întâlnească în zona Unirii la M. Inculpatul V.F. a venit însoţit de un prieten foarte bun, în persoana inculpatului R.M.P., ambii consumau şi vindeau cannabis. Inculpatul V.F. a declarat că, din anul 2008, consuma cannabis. A mai arătat că pe inculpatul B.R. îl cunoaşte de mai mult timp, de la acesta cumpăra cannabis pentru a-l vinde, deoarece are mai mulţi prieteni care consumau. Pe inculpatul R.M.P. îl cunoaşte de 3 ani şi sunt buni prieteni, împreună vindeau cannabis, pe care V.F. îl cumpăra de la inculpatul B.R. , tranzacţiile având loc, în majoritatea cazurilor, în barurile din Centrul Vechi din Bucureşti.

Astfel, la data de 02 martie 2011, aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpaţilor B.R., V.F., declaraţii analizate anterior, si ale colaboratorului "I.C." nume de cod, a avut loc o vânzare de cannabis de către V.F. şi R.M.P. colaboratorului "l.C.", nume de cod, acesta cumpărând cannabisul într-un bar din Centrul Vechi, direct de la inculpatul R.M.P. În zona magazinului Unirea, inculpatul R.M.P., la data de 15 martie 2011, a vândut cannabis colaboratorului "I.C.", nume de cod. În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că apărările inculpatului R.M.P. , prin care nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii reţinute în actul de sesizare, rămân singulare, din materialul probator rezultând săvârşirea infracţiunii pentru care este trimis în judecată.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, cât şi de persoana inculpatului care, la data săvârşirii faptelor nu avea o sursă licită de venituri şi care este recidivist în condiţiile disp. art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat şi sancţionat pentru fapte de acelaşi natură ca cea dedusă judecaţii, instanţa de fond a apreciat că rolul educativ şi preventiv al pedepsei se realizează prin executarea pedepsei în regim de detenţie. Starea de recidivă evidenţiază perseverenţa infracţională a inculpatului şi este dată de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 372/2011 din 06 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti-secţia a I-a Penală, dosarul nr. 49029/3/2009, definitivă prin neapelare, prin care executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani. S-a constatat că prezenta infracţiune a fost săvârşită în cursul termenului de încercare, astfel ca sunt incidente disp. art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 10 luni care se va cumula cu pedeapsa aplicata pentru fapta dedusă judecăţii.

Împotriva sentinţei au declarat apei Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii V.F. şi R.M.P.

Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, criticând hotărârea pentru nelegala aplicare a pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi pentru inculpaţii: 1) B.R.- apreciind că în sarcina acestuia instanţa de fond nu trebuia să se facă aplicarea art. 65 alin. (3) C. pen., una din condiţiile prevăzute de lege fiind că pedeapsa principală aplicată să fie închisoare de cel puţin 2 ani, condiţie care ar fi trebuit fi îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei complementare era obligatorie potrivit textului de lege; în cazul aceluiaşi inculpat, instanţa a stabilit o pedeapsă principală de 9 luni închisoare, iar pedeapsa complementară nu trebuia aplicată având în vedere cuantumul pedepsei principale, fiind astfel nelegală 2) R.V. - apreciind că este nelegală pedeapsa complementară pe lângă pedeapsa principală de 1 an şi 10 luni închisoare şi că pentru aplicarea acestei pedepse complementare, trebuia ca pedeapsa principală să fie de cel puţin 2 ani închisoare, condiţie ce nu a fost îndeplinită. Totodată, a fost criticată şi durata pedepsei complementare de 6 luni în condiţiile în care această pedeapsă constă în interzicerea exerciţiului drepturilor pe o perioadă de 1-10 ani.

Apelanţii inculpaţi V.F. şi R.M.P. au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond, urmând a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor personale, inculpatul R.M.P. solicitând, în apel, şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În cursul soluţionării apelurilor a fost luată o declaraţie inculpatului R.M.P., în sensul formulării cererii de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar inculpaţii V.F., B.R. şi R.V. au arătat că nu doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel.

Inculpaţii B.R. şi R.V. au depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere.

Prin decizia penală nr. 127 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, a dispus următoarele:

- a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii V.F. şi R.M.P., împotriva sentinţei penale nr. 815 din 29 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală.

- a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 815 din 29 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală şi, rejudecând în fond, a dispus înlăturarea pedepselor complementare aplicate inculpaţilor B.R. şi R.V.

- au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

- au fost obligaţi apelanţii inculpaţi V.F. şi R.M.P. la plata a câte 900 lei reprezentând parte din cheltuielile judiciare avansate de stat, din care onorariul avocaţilor din oficiu în cuantum de câte 300 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

În mod temeinic, instanţa de fond a constatat că din probele administrate rezultă că faptele au fost săvârşite de inculpaţi şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Astfel, din declaraţiile inculpaţilor B.R., R.V. şi V.F. , care au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, declaraţii care s-au coroborat cu declaraţiile colaboratorului care nume de cod "I.C." şi a investigatorului cu nume de cod "P.I.", cu procesele verbale încheiate de DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti cu ocazia efectuării de cumpărări de cannabis de la inculpaţi de către colaboratorul "I.C.", nume de cod şi investigatorul "P.I.", nume de cod, procesul-verbal încheiat la data de 3 aprilie 2011 de lucrători ai IGPR -BCCOB Bucureşti şi din cadrul BCCOB-Timisoara, declaraţiile martorilor M.V. şi B.P., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia inculpatului R. din apel prin care recunoaşte săvârşirea faptelor rezultă următoarea situaţie de fapt:

La data de 02 aprilie 2011, în timp ce se afla în Amsterdam-Olanda, inculpatul B.R. a depus la cala autocarului un colet ce conţinea 1115,9 grame cannabis, după care s-a întors în ţară şi s-a deplasat la Timişoara unde, ajutat de către inculpatul R.V., a reintrat în posesia drogurilor. Totodată, la data de 02 martie 2011, inculpatul B. i-a vândut lui V.F. cantitatea de 1,76 grame cannabis contra sumei de 250 lei.

Inculpatul V.F. a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C. " cantitatea de 0,63 grame cannabis la 21 februarie 2011 contra sumei de 60 de lei şi cantitatea de 1,76 grame cannabis la 02 martie 2011, împreună cu inculpatul R.M.P., pentru suma de 250 lei. Totodată, inculpatul R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C." cantitatea de 0,54 grame cannabis la 15 martie 2011 contra sumei de 60 de lei.

S-a menţionat că art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) stabileşte criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen.: funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. Or, s-a apreciat că instanţa de fond a indicat criteriile generale şi, raportându-le la circumstanţele speţei şi ale inculpaţilor V.F. şi R.M.P. , a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, în raport de limitele micşorate potrivit art. 320¹ C. proc. pen., respectiv, o pedeapsă de 3 ani închisoare egală cu minimul special prevăzut de dispoziţiile legale (fără aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. în condiţiile în care acest inculpat nu a recunoscut săvârşirea faptelor).

Instanţa de apel a apreciat că - în raport de circumstanţele faptelor: prin acte repetate de executare, cu participarea mai multor persoane, de cantitatea de droguri vândută, dar şi luând în considerare extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu au loc de muncă şi niciun alt mijloc licit de obţinere a veniturilor, inculpatul V.F. recunoscând săvârşirea faptelor, cooperând cu organele judiciare, inculpaţii nefiind însă la primul conflict cu legea penală, fiind condamnaţi anterior pentru acelaşi gen de fapte, dând dovadă de perseverenţă şi specializare infracţională, şi că nu au justificat clemenţa instanţelor - nu se impune coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de dispoziţiile legale, acestea fiind de natură să corespundă gravităţii faptelor şi periculozităţii sociale a inculpaţilor.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că nu este posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. inculpatului R.M.P. care, la instanţa de fond, a precizat expres că nu doreşte să beneficieze de această instituţie juridică şi că nu recunoaşte săvârşirea faptelor (fila 176 d.i.). S-a reţinut că, potrivit art. 320¹ C. proc. pen., inculpaţii pot beneficia de aceste dispoziţii numai în situaţia în care îşi manifestă voinţa în acest sens până la începerea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, ulterior acestui moment o astfel de cerere nemaifiind admisibilă întrucât legiuitorul a avut în vedere, prin introducerea acestei instituţii juridice, nu numai obţinerea de către inculpat a unui tratament favorabil (ca urmare a efectelor de drept substanţial), dar şi simplificarea procedurii în faţa instanţelor (efecte de drept procesual). Or, în situaţia în care inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor în primă instanţă, procedându-se la efectuarea cercetării judecătoreşti, inculpatul nu poate beneficia doar de efectele de drept substanţial ale art. 320¹ C. proc. pen., eludându-le pe cele de drept procesual. Simplul fapt că inculpatul a revenit asupra poziţiei sale procesuale în apel, urmărind obţinerea tratamentului favorabil după ce prima instanţă, în urma administrării probelor, a constatat că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, nu este suficient, fiind depăşit momentul procesual la care acesta putea solicita aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Cu privire la pedepsele complementare aplicate de prima instanţă celorlalţi 2 coinculpaţi, instanţa de apel a constatat că acestea au fost greşit aplicate pe lângă pedepse mai mici de 2 ani închisoare şi cu o durată sub cea minimă prevăzută de dispoziţiile legale (pedeapsa constă în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 10 ani). Întrucât chiar şi în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, pedeapsa principală trebuie să fie închisoarea de minim de 2 ani, iar în prezenta cauză prima instanţa a aplicat inculpaţilor pedepse de 9 luni închisoare, respectiv de 1 ani şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a înlăturat aceste pedepse complementare.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii V.F. şi R.M.P., motivele de recurs şi cazurile de casare fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.

I. Asupra recursului declarat de inculpatul V.F.: La instanţa de fond, la termenul din data de 19 octombrie 2011, inculpatul V.F. , în şedinţă publică şi prezenţa avocatului, după ce a fost identificat, a solicitat judecarea sa conform procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei", această cerere fiind consemnată în declaraţia semnată de inculpat (fii.177- declaraţie, respectiv, pag. 1 încheiere). În aceeaşi declaraţie, de asemenea, inculpatul a menţionat că îşi însuşeşte integral probele administrate la urmărirea penală, necontestând niciuna dintre aceste probe.

În consecinţă, având în vedere cererea inculpatului V.F. şi constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. - reducând limitele de pedeapsă cu o treime - condamnând inculpatul astfel cum s-a arătat anterior.

În cursul judecării apelului, inculpatul V.F. a menţionat, expres, în şedinţă publică şi în prezenţa avocatului, că nu doreşte să facă declaraţii în faţa instanţei de prim control judiciar, invocând astfel „dreptul la tăcere" (pag. 1 - încheierea din 24 aprilie 2012).

În faţa instanţei de recurs, inculpatul V.F. a înţeles să-şi schimbe poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor, susţinând că este nevinovat.

În motivarea acestei reveniri asupra declaraţiei de recunoaştere a faptelor, care a avut ca efect juridic judecarea sa potrivit art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul a susţinut că a recunoscut faptele pentru că a crezut că va primi o pedeapsă mai mică, că nu ar fi studiat dosarul şi că a refuzat să facă declaraţii la instanţa de apel deoarece „vroiam să ajung la Curtea Supremă" (declaraţie instanţa de recurs - fil.l6).

Înalta Curte constată, pe de o parte, că este nerezonabil motivată revenirea inculpatului V.F. asupra recunoaşterii faptelor, iar pe de altă parte, această nouă poziţie procesuală - potrivit legii - nu mai poate produce efecte juridice deoarece, aşa cu s-a arătat, în şedinţă publică şi în prezenţa avocatului, după ce a fost identificat, acesta a formulat cerere de judecare conform procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei", această solicitare fiind consemnată în declaraţia semnată de inculpat (fii.177- declaraţie, pag. 1 încheiere), precizând că îşi însuşeşte integral probele administrate la urmărirea penală, necontestând niciuna dintre aceste probe.

Înalta Curte - legat de motivarea inculpatului - mai constată şi alte împrejurări care sugerează că acesta, în deplină cunoştinţă de cauză, a formulat cererea de judecare potrivit art. 320¹ C. proc. pen. în prezenta cauză penală.

Astfel, la data recunoaşterii faptelor în faţa judecătorului instanţei de fond, inculpatul avea vârsta de 28 de ani, era judecat în stare de libertate şi a fost asistat de avocat. De asemenea, din examinarea sentinţei penale nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău, pronunţată într-un alt dosar penal, rezultă că inculpatul V.F. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei" nefiind astfel în situaţia opţiunii, pentru prima dată, a aplicării sau nu a dispoziţiilor legale menţionate.

Revenirea - în recurs - asupra recunoaşterii faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanţă îşi are explicaţia, pe de o parte, în nemulţumirea pentru aplicarea pedepsei în acest dosar, în cuantumul arătat, iar pe de altă parte, în nemulţumirea că, fiind condamnat în acest dosar, potrivit legii este obligatorie revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău în dosarul anterior, urmând să execute ambele pedepse, cumulat, prin privare de libertate, nefiind legală o nouă suspendare condiţionată a executării pedepsei.

Or, ambele nemulţumiri ale inculpatului sunt neîntemeiate, situaţia juridică fiind imputabilă exclusiv acestuia deoarece, anterior, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri (art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1)), instanţa anterioară - reţinând în favoarea sa inclusiv circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. - dispunând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Cu toate acestea, inculpatul - în termenul de încercare -neînţelegând clemenţa instanţei, a reluat comportamentul infracţional cu privire la traficul de droguri, situaţie de natură să atragă nu numai o nouă condamnare, dar şi executarea pedepsei anterioare, nefiind legală o nouă suspendare a executării pedepsei.

În cauza penală aflată în curs de judecată, instanţa de fond, prin aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a stabilit o pedeapsă egală cu minimul special redus, nefiind posibilă reţinerea unor circumstanţe atenuante având în vedere şi condamnarea anterioară, mai ales că aceasta se referă la infracţiuni de aceeaşi natură (traficul şi consumul ilicit de droguri).

În consecinţă, instanţa de recurs apreciază ca neîntemeiate criticile inculpatului V.F. cu privire la condamnarea sa, critici expuse în motivele scrise depuse la dosar (fii. 16-28). Înalta Curte mai constată că martorul sub acoperire a fost ascultat de instanţa de fond (fii.225), iar inculpatul, nici la instanţa de fond şi nici la instanţa de apel, nu a contestat această probă, însuşindu-şi integral probele strânse în cursul urmării penale; de asemenea, inculpatul - nici personal şi nici prin avocat - nu a invocat la cele două instanţe pretinsa „provocare"" a organelor de urmărire penală ori nelegalitatea actelor de urmărire penală şi a probelor strânse în prima fază a procesului penal (pag.4 încheierea instanţei de fond din 23 noiembrie 2011; pag.1-3 a încheierii instanţei de apel din 02 mai 2012).

II. Asupra recursului declarat de inculpatul R.M.P.:

În faţa instanţei de fond, la termenul din 19 octombrie 2011, inculpatul R.M.P. a menţionat expres că nu doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., susţinând că este nevinovat pentru faptele ce formează obiectul trimiterii sale în judecată, fiind sigurul inculpat - dintre cei 4 inculpaţi trimişi în judecată - care nu a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (declaraţie - fii.176).

Instanţa de fond, în aceste condiţii, şi constatând situaţia juridică atrasă de condamnarea anterioară pentru infracţiuni de aceeaşi natură (traficul şi consumul ilicit de droguri) a aplicat acestuia o pedeapsă egală cu minimul special al textului incriminator al faptei, nefiind legal posibilă reţinerea unor circumstanţe atenuante. În apel, inculpatul R.M.P. şi-a schimbat poziţia procesuală, cerând ascultarea sa, recunoscând faptele ce fac obiectul judecăţii şi solicitând aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (declaraţie - fii.34, încheiere din 24 aprilie 2012, pag. l).

Instanţa de apel a constatat că, potrivit legii şi în raport cu momentul procesual, nu se mai putea da eficienţă juridică cererii inculpatului de soluţionare a cauzei pe baza dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În recurs, inculpatul R.M.P. a reiterat cererea de soluţionare a cauzei în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen. (declaraţie - fii. 17), susţinând că nu a adoptat această poziţie procesuală la instanţa de fond deoarece „.nu văzusem dosarul.".

Înalta Curte constată că, nici în recurs, nu se poate da eficienţă juridică cererii inculpatului R.M.P. de soluţionare a cauzei în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen. pentru următoarele motive:

Inculpatului R.M.P., la instanţa de fond, i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 320¹ C. proc. pen., acesta afirmând categoric că nu doreşte să beneficieze de respectivele dispoziţii legale, fiind sigurul inculpat - dintre cei 4 inculpaţi trimişi în judecată - care nu a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpatul R.M.P. a fost asistat de avocat (pag. l - încheierea din 19 octombrie 2011) şi, în măsura în care ar fi dorit, ar fi putut să solicite explicaţii acestuia ori să solicite un termen de grefă pentru studierea dosarului.

Cu privire la situaţia juridică a inculpatului R.M.P., ambele instanţe au reţinut că acesta, anterior, a fost condamnat definitiv la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare tot pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 (traficul şi consumul ilicit de droguri - infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1), de art. 5 şi două infracţiuni prevăzute de art. 4 alin. (1)). Instanţa a dispus aplicarea unor pedepse reduse, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., dar şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Criticile inculpatului cu privire la pedeapsa aplicată în prezenta cauză sunt neîntemeiate, situaţia sa juridică fiind imputabilă exclusiv acestuia deoarece, anterior, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilegal de droguri, instanţa anterioară - reţinând în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - aplicând dispoziţiile art. 86¹ C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Cu toate acestea, inculpatul - în termenul de încercare - neînţelegând clemenţa instanţei, a reluat comportamentul infracţional cu privire la traficul de droguri, situaţie de natură să atragă nu numai o nouă condamnare, dar şi executarea pedepsei anterioare, nefiind legală o nouă suspendare a executării pedepsei sub supraveghere. înalta Curte - în acord cu instanţa de apel - apreciază că recunoaşterea faptelor de către inculpat în cursul judecării apelului (şi reiterarea recunoaşterii faptelor în recurs), nu poate atrage reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.), atitudinea sa procesuală, pe parcursul căilor de atac, sugerând numai atingerea scopului reducerii pedepsei, iar nu înţelegerea gravităţii faptelor săvârşite şi asumarea răspunderii juridice.

Faţă de cele arătate, înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - reţinând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.M.P. şi V.F. împotriva deciziei penale nr. 127/A din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală.

Constată că inculpatul R.M.P. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 12 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 871/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 785/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 785/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs ICCJ. Decizia nr. 871/2013. Penal