ICCJ. Decizia nr. 923/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 923/2013
Dosar nr. 811/64/2011
Şedinţa publică din 18 martie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 711/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, emis în data de 12 august 2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:
- P.E.V. sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat sub forma autoratului, prev. de art. 174 şi 175 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
- T.V. sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat sub forma instigării, prev. de art. 174, 175 lit. a), b) şi c) C. pen. în actul de sesizare s-a reţinut că, la sfârşitul lunii martie 2011, inculpatul T.V., cu premeditare şi din interes material, date fiind datoriile pe care le avea, de aproximativ 260.000 euro, l-a determinat pe inculpatul P.E.V. să o ucidă pe soţia sa, victima T.V.A., ucidere ce a avut loc în data de 29 martie 2011, în intervalul orar 15:55-16:15.
Astfel, urmând instrucţiunile verbale şi scrise, primite de la inculpatul T.V. şi având în vedere ameninţările acestuia, precum şi promisiunile pe care i le-a făcut în sensul că va renunţa la datoria de 50.000 euro, pe care mama inculpatului P.E.V. o avea la inculpatul T.V. şi că îi va da efectiv 20.000 euro după săvârşirea omorului - în data de 29 martie 201.1, inculpatul P.E.V. s-a deplasat la locuinţa victimei, situată în Braşov.
Inculpatul P.E.V., în momentul în care a ajuns în faţa casei soţilor T.V., având asupra o legitimaţie falsă şi un registru, a sunat la poarta casei victimei, s-a prezentat angajat la SC E. SA, iar victima T.V.A. i-a permis accesul în imobilul-casă pentru ca acesta să poată citi contorul ce înregistrează consumul energiei electrice.
După ce inculpatul P.E.V. a intrat în holul casei, i-a cerut victimei un scaun pentru a putea citi contorul, s-a urcat pe taburetul ce i l-a adus victima, s-a prefăcut că nu-i funcţionează pixul pentru a nota consumul indicat, a cerut un pix, apoi un pahar cu apă, iar în momentul în care victima se întorcea din bucătărie, a scos un levier pe care, în prealabil, îl ascunsese în pantalonii pe care îi purta şi a început să o lovească pe victimă în diverse zone ale corpului.
Urmare a faptului că victima opunea rezistenţă, încercând să acceseze uşa din bucătărie care făcea legătura cu un magazin aflat la parterul imobilului-casă, inculpatul P.E.V. a luat un cuţit din bucătăria victimei cu care i-a aplicat lovituri şi pe care l-a abandonat ulterior în chiuveta din bucătărie. Ulterior, a părăsit locuinţa victimei fără să mai aibă puterea de a răvăşi lucrurile, pentru a disimula mobilul faptei în jaf, reuşind să ia doar un telefon mobil, marca B., de pe masa din sufragerie. Victima a fost găsită decedată în aceeaşi zi, în jurul orelor 1630, moartea fiind violentă şi datorată hemoragiei externe masive, consecinţa unui politraumatism craniocervical prin agresiune, cu multiple plăgi contuze la nivelul scalpului, cu fractură craniană şi plăgi înjunghiate la nivelul gatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov. La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2011, aducându-li-se la cunoştinţă inculpaţilor dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. ce reglementează procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul P.E.V. a solicitat să-i fie aplicată această procedură.
Ca urmare a aplicării procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.E.V., s-a dispus disjungerea acţiunii penale exercitate împotriva inculpatului T.V. şi a acţiunii civile exercitate de partea civilă T.V.O., formându-se un nou dosar, respectiv 811/64/2011.
Prin sentinţa penală iir.96/S din 21 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul penal nr. 751/64/2011, inculpatul P.E.V. a fost condamnat, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 16 ani şi 8 luni închisoare, iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute, de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă penală, a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului P.E.V. prin sentinţa penală nr. 772/S din 09 octombrie 2008, pronunţata de Tribunalul Braşov, în dosar penal nr. 4818/62/2008, dispunându-se executarea acesteia, prin adunare, la pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare, în final P.E.V. având de executat pedeapsa principală de 18 ani şi 8 luni închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului P.E.V. i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Stare de fapt: în anul 1990, inculpatul T.V. s-a căsătorit cu victima T.V.A., din această căsătorie rezultând un copil, respectiv partea civilă T.V.O., care în prezent are vârsta de 20 de ani. în perioada căsătoriei, relaţiile dintre cei doi soţi au fost normale, cu mici episoade în cadrul cărora au existat probleme. întrucât inculpatul T.V. consuma băuturi alcoolice în exces. în aceste perioade, inculpatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie din Braşov, la iniţiativa soţiei sale, pentru dezalcoolizare.
După absolvirea Facultăţii de Drept a Universităţii B.B. în anul 1993, inculpatul a devenit procuror, începând cu data de 01 octombrie 1993. Inculpatul şi-a încheiat activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, începând cu data de 01 martie 1996, fiind emis un ordin de eliberare din funcţie, urmare cererii scrise formulate de către inculpat, în data de 07 februarie 1996.
În perioada 1996-2007, inculpatul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul unei firme care avea drept obiect principal de activitate consultanţă juridică, respectiv SC S.C. SRL De asemenea, inculpatul şi-a mai desfăşurat activitatea, dar într-o măsură mai mică, în cadrul SC C.E.C. SRL în cadrul acestor societăţi comerciale, inculpatul derula şi o serie de intermedieri în domeniul imobiliar, în special vânzări-cumpărări terenuri.
În jurul anului 2001, inculpatul T.V. a cunoscut-o pe martora P.J., mama coinculpatului P.E.V., persoană cu care a colaborat în domeniul afacerilor imobiliare. Martora P.J. are trei fii, respectiv coinculpatul P.E.V., P.E.V.T. şi P.E.V.V.. Fiii martorei P.J. îşi desfăşurau activitatea în strânsă legătură cu mama lor, respectiv vânzări-cumpărări în domeniul imobiliar.
În perioada anilor 2005-2006, inculpatul T.V. a investit sume considerabile în terenuri, cu intenţia declarată de revânzare imediată în vederea obţinerii unui profit rapid. în condiţiile în care sumele de care dispunea erau insuficiente pentru acest gen de investiţii, inculpatul a atras în această afacere mai multe cunoştinţe, respectiv pe martorii M.l., F.M., S.V., G.C., precum şi alte persoane.
În cursul anului 2007, aceste din urmă persoane au fost de acord să-l împrumute pe inculpatul T.V., în vederea cumpărării unui teren, în sensul că urma să fie încheiat un contract de împrumut pentru o sumă care să conţină atât suma împrumutată efectiv, cât şi procentul de 50%, care reprezenta dobânda, cu menţiunea că, în actele notariale, apărea întreaga sumă, respectiv împrumutul plus dobânda.
Intenţia inculpatului T.V. era să re vândă acel teren cu suma de 1.000.000 de euro, în condiţiile în care el achita efectiv pentru acel teren suma de 300.000 de euro.
Sumele împrumutate în acest scop de inculpatul T.V. au fost următoarele: de la martorul M.l. suma de 70.000 de euro, dar în actele notariale s-a trecut suma de 105.000 euro, de la martorul G.S. a împrumut suma de 100.000 de euro, dar în acte era trecută suma de 150.000 de euro, de la numita F.M., inculpatul a luat suma de 30.000 de euro, iar de la S.V. a luat suma de 30.000 de euro şi avea de returnat 50.000 de euro. Aşadar, suma împrumutată a fost de 260.000 euro.
Inculpatul T.V. a cumpărat acel teren în anul 2007, dar nu a reuşit să-l revândă conform planului iniţial. în aceste condiţii, acesta nu a reuşit să returneze nimic din sumele împrumutate, cu toate că împrumuturile iniţiale erau doar pentru câteva luni ele zile, respectiv banii ar fi trebuit să fie returnaţi creditorilor până la sfârşitul lunii decembrie 2007.
Începând cu anul 2009, presiunile asupra inculpatului T.V. din partea acestor creditori au început să crească, toţi dorind recuperarea banilor împrumutaţi. Pentru unii dintre creditori presiunea era cu atât mai mare, cu cât, la rândul lor, luaseră împrumuturi din bancă, referirea din actul de acuzare vizându-l pe martorul G.C.
Inculpatul a reuşit să amâne de fiecare dată plăţile către creditori, asigurându-i pe aceştia că în perioada imediat următoare va reuşi să vândă terenul cumpărat sau alte terenuri pe care le avea în administrare şi să înapoieze sumele de bani împrumutate.
Cu excepţia martorului M.l., ceilalţi creditori au acceptat aceste explicaţii ale inculpatului, declarând că nu aveau variante alternative. Martorul M.l. a demarat procedura de indisponibilizare a unor bunuri imobile ale inculpatului T.V., respectiv două apartamente situate în municipiul Braşov, locuinţa inculpatului T.V. din aceeaşi localitate, precum şi un teren situat în judeţul Braşov.
Acţiunea martorului M.l. a fost de natură să creeze animozităţi în cadrul familiei T.V., victima T.V.A. reproşându-i inculpatului faptul că a derulat afaceri care, în final, au ajuns; să pună în primejdie tot ce au adunat într-o viaţă.
Aceste tensiuni au fost de natură să se acutizeze în ultima parte a anului 2010 şi la începutul anului 2011, în condiţiile în care presiunile asupra inculpatului T.V. cu privire la returnarea unor sume de bani au crescut considerabil.
Mai mult, începând cu luna ianuarie 2011, martorul M.l. a demarat procedura executării silite asupra imobilelor aparţinând familiei T.V., prin acţiunea înregistrată în data de 10 ianuarie 2011 la Judecătoria Braşov, acesta solicitând partajarea bunurilor aparţinând soţilor T.V., respectiv un teren în suprafaţă de 716 m.p., casa de pe strada Brazilor, construită pe trei nivele, cu continuarea executării silite asupra bunului atribuit pârâtului debitor.
Începând cu luna ianuarie 2011, inculpatul nu a mai putut să plătească salariile celor două angajate ale firmei SC S. SRL, persoane cu care colabora de mai mulţi ani, respectiv martorele C.A.C. şi Ţ.D.. De asemenea, nu au fost achitate contribuţiile sociale pentru această firmă, situaţie în care cele două angajate ale firmei nu ar fi putut să beneficieze de ajutorul de şomaj şi de asigurarea de sănătate.
În data de 25 martie 2011 inculpatul T.V. a reuşit să vândă terenul pentru care luase împrumut de la persoanele arătate mai sus, încheind un contract de vânzare-cumpărare, terenul fiind vândut cu 45.000 de euro. Din aceşti bani inculpatul a primit 4.000 de euro în momentul semnării contractului, iar restul urma să-i primească în rate lunare de câte 2.000 de euro. Din suma de 4.000 de euro primiţi pentru acest teren, potrivit declaraţiei inculpatului, acesta a plătit impozite pentru tranzacţia respectivă, astfel încât a rămas în mână cu puţin peste 2.000 de euro.
La începutul lunii martie 2011, inculpatul T.V. a avut o primă discuţie cu martora P.J., discuţie în cadrul căreia acesta i-a spus pentru prima dată că ar dori să fie ucise două persoane, referindu-se la martorul M.l. şi la soţia sa, victima T.V.A.. în acest sens, i-a cerut ajutorul martorei P.J., martoră care este o colaboratoare apropiată a inculpatului. Aceasta a fost de acord să contacteze nişte persoane din Piatra Neamţ care să-l ajute pe inculpatul T.V. să o ucidă pe soţia sa. Urmare a acestei discuţii, martora P.J. a luat legătura cu martorii M.D. şi P.D. (fost H.), pentru a avea loc o întâlnire intre ei şi inculpat.
În jurul datei de 15 martie 2011, a avut loc o întâlnire între inculpatul T.V., pe de o parte, şi martorii M.D. şi P.D. (fost H.), pe de altă parte, întâlnire intermediată de martora P.J.. întâlnirea a avut loc la Braşov, dar cei patru s-au deplasat în localitatea Râşnov, pentru ca inculpatul T.V. să le poată arăta un teren pe care îl avea pentru vânzare.
În momentul în care au ajuns la terenul respectiv, inculpatul T.V. le-a cerut celor trei martori să-şi lase telefoanele mobile în maşină, după care. a avut o discuţie cu martorul M.D., discuţie care nu a putut fi auzită de ceilalţi doi martori. în cadrul acestei discuţii, inculpatul T.V. ia cerut la modul explicit martorului M.D. să o ucidă pe soţia sa, victima T.V.A.
Inculpatul i-a comunicat martorului faptul că acest omor poate fi disimulat sub forma unui accident, aducându-i la cunoştinţă faptul că soţia sa face deplasări în interes de serviciu cu autoturismul, din Braşov, unde locuia, în localităţile Bucureşti şi Târgu Mureş.
Martorul M.D. a precizat că s-a prefăcut a primi oferta inculpatului, cu intenţia de a-l înşela, cerându-i pentru acest omor suma de 50.000 de euro. Inculpatul i-a spus că poate să-i ofere 10.000 de euro înainte şi 10.000 de euro după comiterea omorului, dar i-a adus la cunoştinţă că, în acel moment, dispune doar de suma de 4.000 de euro. S-a menţionat de parchet că această sumă corespunde cu avansul încasat de inculpat în data de 25 martie 2011.
Cei doi, respectiv martorul M.D. şi inculpatul T.V. au convenit să demareze acţiunea în momentul în care inculpatul va face rost de cei 10.000 de euro pentru avans.
Martorul M.D. i-a povestit în aceeaşi zi, în timp ce părăseau municipiului Braşov, martorului P.D. propunerea făcută de inculpatul T.V., acest din urmă martor declarând că nu dorea să se implice în niciun fel în această activitate, nici cu privire la înşelarea inculpatului pentru a încasa banii. Aceleaşi aspecte au fost făcute cunoscute de martorul M.D. soţiei sale M.G. în dimineaţa zilei de 30 martie 2011, în ziua imediat următoare decesului victimei, urmare a unui reportaj tv la ştirile de dimineaţă.
Tot în cursul lunii martie 2011, după abordarea martorului M.D., inculpatul T.V. l-a contactat pe inculpatul P.E.V. în timp ce se aflau într-o deplasare pentru a viziona nişte terenuri. Inculpatul T.V. îl cunoştea de mult timp pe fiul colaboratoarei sale şi ştia că acesta a fost condamnat pentru trafic de droguri şi în acel moment consuma etnobotanice, apreciind că era o persoană uşor de manipulat, potrivită planurilor sale şi puţin credibilă în situaţia în care l-ar fi deconspirat.
Astfel, inculpatul T.V. i-a scris pe o foaie de hârtie care sunt opţiunile inculpatului, în sensul că are două variante, una, în care dădea curs instigării, urmând ca familia sa să scape de datoriile pe care le avea către inculpatul T.V. şi să trăiască fără grija banilor toată viaţa sau cealaltă variantă în care mama lor, respectiv martora P.J., să păţească un lucru rău.
Potrivit declaraţiei inculpatului P.E.V., inculpatul T.V. i-a pus la dispoziţie o schiţă a casei, iar conform instrucţiunilor ar fi trebuit să pătrundă în locuinţa victimei noaptea, undeva în jurul orelor 02:00, dată la care victima era singură în casă, întrucât soţul victimei era plecat din oraş, iar fiica victimei era la facultate în Bucureşti. Pe aceleaşi instrucţiuni erau trecute uşa pe care ar fi putut să pătrundă în locuinţă, care rămânea întredeschisă, precum şi ameninţări cu moartea la adresa familiei lor, în situaţia în care nu era eliminată soţia lui.
Inculpatul P.E.V. a declarat că nu a putut comite omorul conform celor convenite iniţial, situaţie în care, luni, 28 martie 2011, inculpatul T.V. i-a reproşat acestuia faptul că nu i-a ucis soţia, aşa cum s-au înţeles, arătând că următorul moment prielnic pentru această acţiune, ar fi joi, respectiv în data de 01 aprilie 2011, dată la care soţia lui ar fi participat la o teleconferinţă, la domiciliul ei.
Şi cu privire la această dată, inculpatul T.V. a oferit instrucţiuni scrise, precise, inculpatului P.E.V.
În dimineaţa zilei de 29 martie 2011, în jurul orelor 09:00, inculpatul T.V. i-a aşteptat pe martora P.J. şi pe inculpatul P.E.V. în faţa imobilului de pe strada, unde martora îşi desfăşura activitatea.
Cei trei, respectiv cei doi inculpaţi şi martora P.J., au urcat în apartamentul unde îşi desfăşura activitatea martora şi, la câteva minute după aceea, martora P.J. a părăsit imobilul pentru câteva minute, pentru a-şi cumpăra calea, situaţie de care a profitat inculpatul T.V.. Acesta, folosind nişte coli tip A4, găsite lângă unitatea de calculator pe care se juca celălalt inculpat, a început să-i traseze în scris, instrucţiuni cu privire la modul în care s-o ucidă pe victima T.V.A.. în timp ce completa aceste instrucţiuni, inculpatul T.V. îi explica celuilalt inculpat faptul că s-au schimbat datele şi cea mai potrivită zi pentru a fi ucisă soţia sa era chiar în ziua respectivă, respectiv 29 martie 2011, în jurul orelor 15.00. Inculpatul a precizat că în această zi s-a anunţat vreme ploioasă, condiţii în care prezenţa inculpatului ar fi mai dificil de remarcat, ia spus acestuia că trebuie să-şi confecţioneze o legitimaţie falsă de muncitor la SC E. SA, să se prezinte in faţa victimei după ce suna la poarta casei, să se arată uşor confuz cu privire la numărul casei şi implicit la persoanele care locuiau în acea casă, precizându-i că una dintre cifrele care alcătuiesc numărul casei, respectiv, cifra cinci de la 58, este căzută, aspect care putea să ofere mai multă credibilitate în faţa victimei cu privire la această falsă confuzie, după care ar fi trebuit să intre în locuinţa victimei şi să-i aplice acesteia lovituri care să conducă la decesul ei. Totodată, inculpatul T.V. i-a spus coinculpatului că, în momentul în care se va prezenta ca şi angajat la SC E. SA, ar fi trebuit să fie îmbrăcat într-o salopetă şi să aibă în mâini un registru pe care ar fi trebuit să noteze indicaţiile contorului electric din locuinţa victimei. După comiterea omorului, încât toată acţiunea să pară comisă în scop de jaf.
Inculpatul T.V. i-a spus celuilalt inculpat că îi va lăsa deschis seiful din biroul său, pentru a putea lua şi de acolo bunuri, astfel încât, jaful să pară cu atât mai mult credibil. Atât hainele, cât şi restul bunurilor, trebuiau aruncate după comiterea faptei.
Inculpatul T.V. i-a adus la cunoştinţă celuilalt inculpat că, în timpul agresiunii asupra victimei, trebuie să procedeze de aşa natură încât victima să nu poată să ajungă la uşa situată în bucătăria locuinţei, uşă de acces care avea legătură cu un spaţiu închiriat, unde în acel moment se afla o vânzătoare, căreia victima ar fi putut să-i ceară ajutor.
Inculpatul T.V. i-a pus la dispoziţie inculpatului P.E.V. suma de 100 lei, pentru ca acesta să îşi facă fotografii în vederea confecţionării acelei legitimaţii, precum şi o mică parte dintr-o factură electrică, respectiv un fragment pe care apărea sigla SC E. SA, fragment care de asemenea ar fi trebuit să fie folosit pentru confecţionarea falsei legitimaţii. Imediat după aceea, la iniţiativa inculpatului T.V. cei doi inculpaţi s-au deplasat în baia apartamentului în care se afla biroul martorei P.J., au ars o parte a înscrisurilor pe care apăreau instrucţiunile scrise de inculpatul T.V., după care resturile au fost aruncate în vasul de toaletă.
După plecarea inculpatului T.V. de la biroul martorei P.J., inculpatul P.E.V. s-a deplasat la un centru fotografic aflat. în apropierea biroului martorei, a făcut, fotografiile, după care, întorcându-se la biroul mamei sale. a confecţionat acea legitimaţie, aplicând ştampila SC E. SA, primită de la inculpatul T.V.
Inculpatul P.E.V. a luat un registru din biroul mamei sale, pe care urma să-l ţină în mâini în momentul în care se prezenta în faţa victimei, după care s-a deplasat la locuinţa comună, din municipiul Braşov. Aici şi-a schimbat hainele cu unele pe care şi le permitea să le arunce după comiterea faptei, a luat un levier folosit de fratele său, P.E.V.T. pentru reparaţii la autoturism, din balconul imobilului ele pe strada N. După aceasta, i-a cerut fratelui său, martorul P.E.V.T. să-l ducă cu autoturismul marca C. până în cartierul N.A., pretextând că are acolo o treabă legată de o presupusă infidelitate a prietenei sale A.
Deplasarea martorului împreună cu inculpatul P.E.V. a avut loc de la imobilul de pe strada N., pe C.B., înspre cartierul N.A., aspectele deplasării fiind surprinse de camerele de supraveghere aflate pe traseul urmat de inculpat.
Ajuns în faţa casei soţilor T.V. şi având asupra sa legitimaţia falsă şi registrul, inculpatul P.E.V. a sunat la poarta casei victimei, sa prezentat ca fiind angajat al SC E. SA, venit pentru a citi contorul care înregistrează consumul energiei electrice din locuinţă. Victima a permis accesul inculpatului în imobil, acesta rămânând în holul locuinţei victimei, lângă contor. Inculpatul i-a cerut victimei un scaun pentru a putea citi contorul, victima i-a adus un taburet din lemn, inculpatul s-a urcat pe acest taburet, s-a prefăcut că nu-i funcţionează pixul pentru a nota consumul indicat de contor, a cerut şi un pix, apoi un pahar cu apa. în momentul in care victima se întorcea din bucătărie, înspre holul locuinţei, unde se afla inculpatul, acesta putând să o observe prin intermediul unui acvariu pus în peretele care face legătura între holul locuinţei şi bucătărie, şi-a scos levierul pe care îl ascunsese în pantaloni şi cu acesta a început să-i aplice lovituri victimei în diverse zone ale corpului. Victima a opus rezistenţă inculpatului şi a încercat să se deplaseze spre uşa de acces înspre magazinul despre care îi vorbise inculpatul T.V. în momentul completării instrucţiunilor.
Inculpatul P.E.V. a reuşit să o împiedice pe victimă să iasă din bucătărie, blocând-o chiar în uşă, victima reuşind să o deschidă, moment surprins de către martora D.H. care se afla în magazin. fără a se implica, considerând că este vorba de un simplu act de violenţă în familie. Martora a arătat că a văzut o persoană de sex bărbătesc lovind-o pe victimă, care era căzută la pământ în faţa uşii.
Înainte de a părăsi locuinţa victimei, inculpatul P.E.V. nu a mai avut puterea de a răvăşi lucrurile din locuinţa victimei, pentru a disimula omorul săvârşit la instigarea inculpatului T.V. într-un omor comis în scop de jaf, reuşind să ia doar un telefon mobil, marca B., de pe masa din sufrageria imobilului, după care a părăsit locuinţa victimei.
În data de 6 iunie 2011 inculpatul P.E.V. a recunoscut, pentru prima dată comiterea faptei, precizând în mod detaliat modul de comitere.
Parchetul a susţinut că, prin omorul comis de inculpatul P., beneficiile de natură materială aduse inculpatului T.V. au fost de peste 600.000 de lei, respectiv aproximativ 150.000 de euro.
Imediat după moartea soţiei sale, inculpatul T.V. a demarat acţiunile necesare pentru încasarea sumelor deţinute în cont de către victimă, precum şi a sumelor care trebuiau ridicate de la societăţile de asigurări.
Astfel, în data de 01 aprilie 2011 (vineri), inculpatul T.V. şi-a înmormântat soţia şi în data de 04 aprilie 2011 (luni), practic în prima zi lucrătoare s-a deplasat la sediul SC E.L.R. SRL, din Bucureşti, societate a cărei angajată a fost victima T.V.A., unde a discutat cu martora M.N.A., angajată a acestei firme, în cadrul Compartimentului de resurse umane, pentru a afla cum va putea intra în posesia asigurării de viaţă a soţiei sale.
Martora i-a adus la cunoştinţă actele care trebuie depuse şi după această discuţie i-a comunicat telefonic inculpatului că fiica acestuia, T.V.O., este beneficiara asigurării. Inculpatul T.V. a depus o procură prin care demonstra faptul că a fost împuternicit de fiica sa pentru a ridica această sumă întrucât, a motivat inculpatul „fiica lui nu era suficient de matură pentru a încasa o sumă atât de mare”.
Conform adresei nr. 157354 din 20 iulie 2011 a societăţii de asigurări SC A.A.R. SA, victima T.V.A. a beneficiat de o asigurare de grup (ca şi angajat SC E.L.R. SRL) la momentul decesului, suma asigurată fiind în cuantum de 204.360 lei. Beneficiar desemnat de către victimă era fiica acesteia, T.V.O., existând o cerere de despăgubire înregistrată în data de 20 aprilie 2011 sub nr. 6481, la care este ataşată o procură specială dată de beneficiara T.V.O. în favoarea inculpatului T.V.
La aceeaşi societate de asigurări, respectiv SC A.A.R. SA, victima T.V.A. mai avea trei asigurări, pentru care existau solicitări de despăgubire după cum urmează:
- dosar de despăgubire 6373, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 38.546,86 RON (trei sute optzeci milioane lei vechi);
- dosar de despăgubire 6374, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 4.639,66 RON (patruzeci şi şase milioane lei vechi);
- dosar de despăgubire 6378, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 154.348,9 RON (un miliard cinci sute patruzeci de milioane lei vechi).
În concluzie, ca urmare a uciderii soţiei sale inculpatul T.V. ar fi urmat să încaseze drept despăgubiri pentru poliţele de asigurare doar de la SC A.A.R. SA, suma totală de 401.893 lei.
De asemenea, inculpatul T.V. a depus documentaţia pentru obţinerea certificatului de moştenitor, cerere depusă la notarul S.V. din municipiul Braşov, astfel încât, au fost emise certificatele de moştenitor nr. 21 în data de 13 aprilie 2011 pentru bunuri constând în suma de 212.580,15 lei, aflată într-un cont la B.R.D., inculpatului T.V. revenindu-i cota de 1/2 parte, ca şi soţ supravieţuitor prin încetarea comunităţii de bunuri, plus 1/4 din cota de 1/2 rămasă, tot în calitate de soţ supravieţuitor, iar cota de 3/4 revenindu-i părţii civile T.V.O.
Pentru această sumă a existat de asemenea o procură din partea părţii civile T.V.O. pentru inculpatul T.V., condiţii în care inculpatul s-a prezentat în data de 14 aprilie 2011 la sediul B.R.D. din Braşov, de unde a încasat efectiv suma de 181.199,61 lei, lichidând contul.
În data de 21 aprilie 2011, acelaşi notar public a eliberat certificatul de moştenitor suplimentar nr. 24 pentru sumele de 580,49 lei, respectiv 3.242,27 lei pentru sumele de bani existente la B.R.D. în alte conturi ale victimei.
În data de 09 mai 2011 notarul S.V. a eliberat certificatul de moştenitor suplimentar nr. 29 pentru sumele de 5,67 euro, 15.219,31 lei. respectiv 528,10 lei, aliate în conturi la dispoziţia victimei la I.B. NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti.
De asemenea, victima avea asigurări de viaţă la G.A. România, pentru care societatea ar fi trebuit să achite beneficiarilor T.V.O., T.V. şi T.E., mama victimei, sumele de 1.821 lei, respectiv 2.742 lei.
Conform adresei nr. 21706 din 11 iulie 2011 a SC I.N.G.A.V. SA, rezultă că la această societate există cerere de despăgubire semnată de către inculpatul T.V. şi partea civilă T.V.O., condiţii în care sumele de 15.214,50 lei, respectiv 526,58 lei au fost virate în contul inculpatului T.V. conform procurii speciale autentificate sub nr. 571 din 14 aprilie 2011 de către beneficiarul T.V.O., care împuternicea pe tatăl său să ridice aceşti bani.
Raportat la valoarea acestor sume existente în cont la data decesului victimei, beneficiarii ar putea să mai încaseze suma totală de 15.214 lei, respectiv 1.500 lei, sume raportate la valoarea banilor existenţi în cont cu o zi înaintea decesului victimei.
În final, parchetul a concluzionat că suma care ar fi trebuit încasată urmare a decesului victimei T.V.A., depăşea valoarea de 600.000 lei, bani din care inculpatul T.V. a încasat aproximativ 200.000 lei, iar restul de 400.000 lei ar fi trebuit să fie încasaţi ele către inculpat, după soluţionarea dosarelor de despăgubire aflate pe rolul societăţilor de asigurare.
Apărarea inculpatului T.V.
Pe parcursul procesului penal pornit împotriva sa, inculpatul T.V. a adoptat două poziţii :
- până în data de 17 iulie 2011, a negat orice implicare a sa în activitatea de natură penală ce i s-a imputat coinculpatului P.E.V. A menţionat că îl cunoştea pe coinculpatul P.E.V. doar din vedere şi că acesta nu a fost vreodată în casa soţilor T.V., invitat de inculpatul T.V. sau cu ştiinţa acestuia. Cât timp a adoptat această poziţie procesuală, T.V. a fost audiat, în calitate de învinuit sau inculpat, de patru ori.
- începând cu declaraţia din data de 18 iulie 2011, poziţia inculpatului T.V. faţă de acuzaţiile ce i se aduc, se schimbă, declarând ca a cedat unui şantaj la care a fost supus de către martora P.J.. Astfel inculpatul T.V. a susţinut că, aceasta din urmă, l-ar fi ameninţat cu încetarea demersurilor pe care martora le efectua în vederea modificării situaţiei juridice a unui imobil-teren, proprietatea soţilor T.V., pe care aceştia doreau, dar nu puteau, să edifice o casă - denumit de cei doi soţi „La pini”, în schimbul primirii de către martora P. a sumei de bani obţinute de către inculpatul T.V. vânzarea unui imobil-teren situat în comuna Tărlungeni, judeţul Braşov, mai precis suma de 2.000 de euro.
În cuprinsul tuturor declaraţiilor sale - începând cu cea olografă de la fila 216, vol. III d.u.p. şi terminând cu cea din faza cercetării judecătoreşti de la filele 87-89, vol. III dosar instanţă, inculpatul T.V. a negat acuzaţia constând în determinarea coinculpatului P.E.V. de a o ucide pe soţia sa, victima T.V.A..
Curtea de Apel Braşov, a subliniat aspectele de fapt esenţiale:
1. În declaraţia de la fila 216, vol. III d.u.p., inculpatul T.V. (învinuit la acea dată) a declarat că nu recunoaşte învinuirea şi se prevalează de dreptul la tăcere.
2. Următoarea declaraţie se află la filele 217-222, vol. III d.u.p., iar din cuprinsul acesteia, rezultă că învinuitul - la acea dată - T.V. a menţionat că o cunoaşte pe numita P.J., cam din anul 2003, având „o relaţie bună cu aceasta, derulând cu ea activităţi în domeniul imobiliarelor şi nu numai”. în continuare, acesta a declarat că „prin anul 2005-2006 am preluat o datorie de-a dânsei, plătind suma de 50-60.000 de euro, dar între timp aceasta a ajuns în jur de 90.000 de euro. în cele din urmă cred că i-ara dat de înţeles că aş putea trece cu vederea acea datorie în situaţia în care ea m-ar sprijini în tranzacţionarea unor terenuri care îmi aparţin”.
În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, T.V. a susţinut că a fost în relaţii bune cu martora P.J. până când a aflat că fiul acesteia este criminalul soţiei lui, dar nu ar fi adevărat că ar fi „discutat cu P.J. vreodată despre eliminarea fizică a soţiei mele T.V.A., dar este posibil să fi spus la modul neserios despre eliminarea unui fost colaborator de-al meu M.l., persoană care mi-a ţinut contabilitatea până acum”.
În continuare, T.V. a susţinut că a împrumutat de la M. suma de 75.000 de euro, disimulată sub forma unui împrumut de 105.000 euro, bani investiţi într-o afacere imobiliară. Deoarece firma administrată de inculpatul T.V. ar fi pierdut peste 100.000 de dolari din cauza lui M.l., inculpatul a menţionat că nu ar mai fi avut nici o datorie faţă de acesta, declarând că „am fi pe undeva pe o balanţă zero”.
În ceea ce-l priveşte pe numitul M.D. - acesta fiind audiat pe parcursul procesului penal în calitate de martor, inculpatul a declarat că îl recunoaşte a fi o persoană cu care s-a întâlnit în luna februarie-martie şi care ar fi venit de la Piatra Neamţ pentru a vedea un teren de-al inculpatului situat în Râşnov. Inculpatul a subliniat că „nu am avut cu această persoană discuţii despre eliminarea - uciderea soţiei mele T.V.A., aşa cum nu am avut cu nimeni”.
În ceea ce-l priveşte pe coinculpatul P.E.V., a menţionat că îl cunoaşte mai mult din vedere, iar „de câte ori venea la mine la cabinet venea însoţit de mama sa P.J.”, fiind „absolut sigur că inculpatul P.E.V. nu a fost niciodată la mine acasă, invitat de mine sau cu ştiinţa mea.”.
De asemenea, în cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul T.V. a menţionat că „nici în data de 29 martie 2011 şi nici altă dată nu am avut o discuţie directă cu inculpatul P.E.V.” (fila 221, primul alineat, vol. III d.u.p.), pentru ca, în alineatul următor, să precizeze că „nu este adevărat că aş fi dat indicaţii scrise inculpatului P.E.V. în data de 29 martie 2011, în legătură cu modul în care ar fi trebuit să comită omorul asupra soţiei mele”. De asemenea, în legătură cu acelaşi inculpat P.E.V., a declarat că „nu am avut o discuţie cu P.E.V. în legătură cu zilele în care soţia mea avea teleconferinţă cu angajaţii de la firma la care lucra” (fila 221, penultimul alineat, vol. III d.u.p.).
În legătură cu datoriile sale, acesta a menţionat că „dacă facem abstracţie de numitul M., cred că în acest moment datorez unor persoane fizice sau juridice 100.000 de euro în total”.
Inculpatul T.V. a mai menţionat că nu ar fi ştiut ce sume de bani ar fi trebuit să primească după moartea soţiei sale, declarând că „cert este că până în acest moment am primit 1.600.000.000 lei dintr-un cont al soţiei mele la BRD”, Curtea, reţinând că este vorba de lei vechi ROL, iar nu lei noi RON.
În referire la ziua de 29 martie 2011, a declarat că „nu am făcut niciodată remarca, în scris sau verbal, cu privire la faptul că „ar fi o zi ploioasă, iar după aceea urmează numai zile bune” (fila 222, al doilea alineat, vol. III d.u.p.), iar cu privire la numărul alocat imobilului pe care îl deţinea în proprietate cu soţia sa, victima T.V.A., a menţionat că „niciodată nu am informat vreo persoană cu privire la faptul că cifra de la numărul casei a căzut, de la locuinţa, şi mă refer aici la cifra 5 din combinaţia 58. Nici nu ştiu exact, este posibil să fi picat 8-ul” (fila 22, primul alineat, vol. III d.u.p.).
3. După punerea în mişcare a acţiunii penale, T.V., în calitate de inculpat, a dat o declaraţie în data de 16 iunie 2011 (filele 227-230, vol. III d.u.p.) unde a menţionat că „ştiam de existenţa a două poliţe de asigurare ale soţiei mele şi nu de trei”, însă nu cunoştea sumele „nici măcar cu aproximaţie”.
În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul T.V. a declarat că ştia că beneficia la cele două poliţe de asigurare de a căror existenţă ştia, beneficiarul era fiica sa, la una dintre ele singură, iar la cea de-a doua în proporţie de 80%, restul de 20% fiind împărţit între inculpat şi mama victimei, în procente egale de 10% fiecare.
A menţionat inculpatul că „oricum, banii fiicei mele îi gestionam eu pentru că, până în acest moment, nu are experienţa necesară şi eu şi soţia mea o întreţineam sută la suta”.
În legătură cu contul soţiei sale de la BRD, a menţionat că ştia de existenţa acestuia, dar nu cunoştea suma din cont, cât şi faptul că emiterea Certificatului de moştenitor eliberat în data de 13 aprilie 2011 a avut la bază un extras de cont pe care inculpatul l-a prezentat notarului public ce l-a emis. De asemenea, a mai precizat că în cont era suma de aproximativ 160.000 RON, pe care i-a ridicat în mai multe tranşe, rămânând la data declaraţiei câteva sute de lei.
Cu prilejul consemnării declaraţiei inculpatului, rezultă că acestuia i s-a prezentat un înscris care conţinea unele instrucţiuni, inculpatul declarând că „seamănă cu scrisul meu, dar nu l-am făcut eu”.
4. Următoarea declaraţie a inculpatului T.V. este din data de 14 iulie 2011 (filele 235-241, vol. III d.u.p.).
Inculpatul îşi menţine poziţia adoptată până în acel moment al procedurii declanşate împotriva lui, făcând referiri cu privire la :
- activitatea desfăşurată în domeniul imobiliar,
- aspectele legate de sumele de bani împrumutate de Ia martorii M.l., G.C., F.M. şi S.V. (fila 237, alineatul 4),
- faptul că primul dintre aceşti martori declanşează procedura indisponibilizării a două imobile aparţinând soţilor T. - imobile din municipiul Braşov,
- faptul că ulterior vânzării unui imobilului-teren la achiziţionarea căruia plătise 300.000 de euro (bani avuţi atât din sume personale, dar şi din sumele împrumutate de la martorii sus-indicaţi) - imobil-teren pe care dorise să-l vândă „unui client spaniol .cu suma de un milion de euro”, dar pe care „am reuşit să-l vând . cu suma de 45.000 de euro”, i-a spus lui P.J. de vânzarea acestui teren, iar ea iar fi cerut banii „1000-2000 de euro pentru a-şi achita datoriile urgente” (fila 239 al doilea alineat, vol. III d.u.p.), - „din banii ridicaţi de la BRD, 10.000 de euro i-am împrumutat lui G.Z.G.l., un partener de-al meu de afaceri, 5.000 de euro i-am cheltuit pentru înmormântarea soţiei mele, 3.000 de euro i-am împrumutat numitului D.S., 2.000 de euro i-am împrumutat lui C.I., de vreo 100 milioane lei i-am cumpărat mobilă fiicei inele. restul banilor i-am cheltuit, astfel încât în acest moment nu au mai rămas nimic din acei bani. Cu precizarea că au rămas 7.000 de euro, bani care au fost găsiţi în locuinţa mea cu ocazia percheziţiei domiciliare” (fila 241, vol. III d.u.p.).
5. În cuprinsul declaraţiei din data de 18 iulie 2011 ( aflată la filele 244-249, vol. III d.u.p.), poziţia adoptată de inculpatul T.V. relativ la acuzaţia ce i se aduce, se modifică.
Astfel, după ce menţionează că „revin asupra declaraţiilor anterioare şi arăt că am făcut cea mai mare greşeală a vieţii mele, cedând unor presiuni care m-au făcut să explic martorei P.J. cum ar putea să intre unul din fiii ei în casa mea şi să sustragă nişte bani”, inculpatul declară următoarele:
- în anul 2005 sau 2006 a cumpărat, împreună cu soţia sa, victima T.V.A., un imobil-teren situat în municipiul Braşov, pe care intenţiona să edifice o casă,
- a investit mari sume de bani pentru amenajarea terenului, însă, în cuprinsul avizului eliberat de Agenţia pentru protecţia mediului, sa menţionat că acesta făcea parte dintr-o zonă protejată,
- urmare a acestui impediment, i-a relatat, întâmplător, martorei P.J. că are probleme cu acest imobil-teren, iar aceasta „după câteva zile mi-a spus că problema mea este rezolvată, că mă costă 12.000 de euro şi că va dura maxim 1 an până când va fi rezolvată” (fila 245 primul alineat, vol. III d.u.p.).
- aflând de acest termen de 1 an, inculpatul şi soţia sa au hotărât să cumpere o casă, ceea ce s-a întâmplat în februarie 2008, „urmând să facem tot ce e posibil pentru a rezolva totuşi situaţia juridică a terenului în discuţie pentru a-l vinde în vederea recuperării banilor investiţi”;
- astfel, „i-am dat numitei P.J. 9.000 sau 10.000 de euro, parte din suma solicitată de aceasta pentru a rezolva situaţia terenului, urmând ca la prezentarea certificatului de urbanism să-i dau diferenţa de circa 2.000-3.000 de euro. .Pentru a se putea adresa autorităţilor în vederea obţinerii diferitelor certificate, i-am făcut numitei P.J. şi procură, iar în cursul anului 2009 m-a ţinut o perioadă la curent cu evoluţia demersurilor care au fost mult sub aşteptări” (fila 245, alineatul 3, vol. III d.u.p.), - acest teren a fost subiect sensibil al discuţiilor pe care Ie avea cu soţia sa în ultimii ani, fapt ce l-a determinat ca, „prin vara lui 2010” să poarte „o discuţie mai aprinsă cu ea, in care îi ceream explicaţii şi-i reproşam faptul că deja a trecut 1 an şi jumătate” şi, pentru că aceasta din urmă îi tot solicita sume de bani în vederea schimbării regimului juridic al terenului „La pini”, inculpatul ia dat martorei P. „suma de 1.000 de euro, fără ştirea soţiei, întrucât numita P. îmi spunea că trebuie să-i plătească omului ei din Bucureşti şi că, dacă nu-i dau acea sumă, compromite toată lucrarea” (fila 246 primul alineat, vol. III d.u.p.),
- la sfârşitul lunii februarie, începutul lunii martie 2011, P. dolari i-ar fi „adus doua persoane din Piatra Neamţ” pentru un teren din Râşnov, aceste două persoane arătându-se interesate de cumpărarea lui, sens în care P.J. a făcut nişte fotografii pe care le-a trimis ipoteticilor cumpărători ce trebuiau să le prezinte „partenerului lor străin, probabil elveţian”.
- în data de 25 martie 2011, inculpatul a vândut terenul din Tărlungeni pentru suma de 45.000 de euro, dar vânzarea s-a convenit cu plata în rate, din avansul primit plătindu-se impozitul pe tranzacţie, inculpatului rămânându-i „2.000 şi ceva de euro, bani pe care i-am dus acasă”,
- spunându-i lui P.J. de vânzarea terenului, „aceasta mi-a solicitat 2,000 de euro sau cel puţin 1.000 de euro”, însă la refuzul inculpatului, „aceasta a devenit foarte agitată şi nervoasă” (fila 247 primul alineat, vol. III d.u.p.),
- în data de 29 martie, dimineaţa, P.J. i-ar fi cerut 200-300 lei pentru a-şi plăti internetul, inculpatul spunându-i că va trece pe la biroul acesteia. „Cu acea ocazie, a început să facă presiuni asupra mea privind plata unei sume mai mari de bani”. Inculpatul a declarat că discuţia dintre el şi martora P.J. s-ar fi purtat în scris, aceasta din urmă spunându-i că are nevoie de 2000 de euro azi sau cel târziu mâine, inculpatul spunându-i că „nu am cum să-i iau din casă”. La acest răspuns al inculpatului, P.J. i-ar fi scris că „.banii trebuie luaţi, în caz contrar ea urmând să aibă o mare problemă şi eu la rândul meu urmând să am o mare problemă, în sensul că ea poate să compromită proiectul cu terenul de pe Dealul Melcilor prin relaţiile pe care le are”.
- în aceste condiţii, „la un moment dat. mi-a scris că, dacă nu am eu cum să iau banii, are ea cum, că-l trimite pe «slăbănogul», referindu-se la fiul ei, P.E.V., care era de faţă” (fila 247 alineatul 2, vol. III d.u.p.),
- inculpatul T.V., în continuarea aceleiaşi declaraţii, menţionează că „la un moment dat am acceptat, din nefericire, gândindu-mă că soţia mea nu va riposta . dacă încearcă cineva să o jefuiască” (fila 247 al treilea alineat, vol. III d.u.p.)
- în acest condiţii, inculpatul a recunoscut că „s-a ajuns la momentul ia care să dau explicaţii concrete referitoare la modul de intrare în imobil şi ora comiterii faptei, P.J. l-a chemat aproape pe fiul ei şi i-a spus să fie atent. Atunci am început să scriu pentru amândoi, vreo două coli cu explicaţii . privind comiterea jafului. E. stătea lângă mine şi citea peste umărul meu explicaţiile” (fila 247, ultimul alineat şi fila 248 primul alineat, vol. III d.u.p.). Cu privire la aceste aspecte de fapt, inculpatul T.V. a menţionat că ar fi fost de faţă şi martora P.J., iar pe colile care conţineau discuţiile dintre inculpat şi aceasta din urmă „apărea atât scrisul meu, cât şi scrisul lui P.J.”;
- a mai declarat inculpatul că, după ce P.J. a înţeles ce i se explicase fiului ei, „Atunci a luat ea foile şi le-a dus în bucătărie, spunându-mi ca le arde”, „Nu am văzut când a ars hârtiile, dar sigur a ars ceva pentru că am simţit mirosul specific de hârtie arsă. Probabil atunci a păstrat coala cu explicaţii.” (fila 248 primul alineat, vol. III d.u.p.),
- inculpatul a mai menţionat în cuprinsul acestei declaraţii că „între explicaţiile olografe pe are le-am dat am făcut şi o schiţă cu parterul locuinţei” (fila 248 alineatul 3, vol. III d.u.p.),
- inculpatul a mai susţinut cu ocazia acestei declaraţii, faptul că a mai fost şantajat de către P.J. în momentul în care organele de urmărire penală îl identificaseră pe inculpatul P.E.V. în baza de date AFIŞ, cei doi - inculpatul T.V. şi martora P. - aflându-se la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, ocazie cu care, permiţându-li-se să fie singuri, cea din urmă i-ar fi cerut bani inculpatului T.V. pentru a-i putea angaja fiului ei un avocat, „în caz contrar, urmând să am probleme foarte mari. Atunci mi-a dezvăluit faptul că păstrase înscrisurile olografe cu explicaţii privind comiterea jafului” (filele 248 ultimul alineat, 249 vol. III d.u.p.).
6. În urma testării inculpatului la poligraf, acesta a dat o declaraţie olografă în care a susţinut că în luna martie 2009, martora P.J. i-a cerut împrumut suma de 2.000 de euro, iar la refuzul inculpatului de a-i da aceşti bani, martora l-ar fi şantajat că va face tot posibilul pentru a compromite demersurile legate de scoaterea din rezervaţie a unui teren proprietatea inculpatului. Inculpatul i-a spus martorei că banii pe care îi încasase urmare a unei tranzacţii, fuseseră duşi acasă şi de acolo nu-i mai putea lua, astfel că martora a venit cu propunerea ca fiul ei să-i ia prin furt, deoarece s-ar pricepe la astfel de lucruri. Susţine inculpatul că, dm nefericire, a fost de acord şi i-a explicat cum poate pătrunde în casă, unde urma să o ameninţe pe soţia acestuia şi să-i ceară bani (fila 220, vol. IV d.u.p.).
7. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a menţionat că „eu am acceptat pătrunderea în locuinţa mea a inculpatului P.E.V. doar pentru a o jefui prin ameninţare pe soţia mea, T.V.A., Nu am stabilit cu inculpatul suma care urma să. o ia din locuinţa mea” (fila 553, vol. IV d.u.p.).
8. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul T.V. a fost audiat de două ori:
- prima dată în 12 septembrie 2011, declaraţia acestuia aflându-se la filele 46-55, vol. I dosar instanţă,
- a doua oară, la solicitarea acestuia, în data de 13 februarie 2012, declaraţia aflându-se la filele 87-89, vol. III dosar instanţă.
Potrivit celor învederate de inculpatul T.V. în prima declaraţie din cursul cercetării judecătoreşti, acesta îşi păstrează aceeaşi poziţie procesuală adoptată prin ultima declaraţie din cursul urmăririi penale şi relevată supra la pct. 5., de negare a determinării coinculpatului P.E.V. în a o ucide pe T.V.A..
În cuprinsul celei de-a doua declaraţii din cursul cercetării judecătoreşti (filele 87-89. vol. III dosar instanţă), inculpatul a învederat faptul că „am avut acces la informaţii de nivel înalt”, în sensul că „în luna martie 2010, în cadrul unei discuţii .i-am spus (unui vechi amic) că, în luna septembrie 2010 vor fi înlocuiţi trei miniştri din Cabinetul B., respectiv miniştrii B., V. şi B.A.”, aspecte confirmate ulterior de viaţa politică ce constituia „o pasiune a mea”.
De asemenea, inculpatul a mai menţionat în cuprinsul celei de-a doua declaraţii din cursul cercetării judecătoreşti faptul că „eram monitorizat urmare a informaţiilor la care aveam acces”, aspect ce rezultă din faptul că, „după ce s-a legalizat contractul privind creditarea cu cele 200 milioane euro”, a fost sunat de un coleg avocat „specializat în domeniul afacerilor imobiliare de mare anvergură” ce avea numărul de telefon „de ia nişte generali din Bucureşti”, rangul acestor generali fiind unul foarte mare deoarece „i-au dat voie lui D.P. să vândă acţiunile deţinute la R.”.
9. În cuprinsul concluziilor scrise aflate la filele 200-220, vol. III dosar instanţă, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza a trei temeiuri juridice diferite, respectiv art. 10 alin. (1) lit. a), c) sau e) C. proc. pen.
Acesta şi-a structurat concluziile, solicitând a se avea în vedere următoarele:
a. a lipsit mobilul crimei susţinut de acuzare, respectiv acela de a încasa nişte asigurări de viaţă, întrucât, astfel cum susţine acuzarea, ar fi fost presat de nişte creditori, precum şi de nişte presupuşi cămătari. Astfel :
- în privinţa cămătarilor, inculpatul a susţinut că sunt simple presupuneri din partea parchetului, nesusţinute şi nedovedite, grefate doar pe bănuiala martorului G.S.
- în privinţa creditorilor, inculpatul menţionează că a realizat „o asociere nenumită” cu M.l., F.M., G.C. şi S.V., pentru a derula o afacere imobiliară pur speculativă, însă scopul avansării de către aceştia a sumelor de bani nu a fost de a-l împrumuta pe inculpat, ci de a spori banii prin speculaţii imobiliare. înainte de împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de acţiona în justiţie, inculpatul a încheiat cu F.M., G.C. şi S.V. 3 acte adiţionale de prelungire a contractelor, astfel că niciunul din cei 3 creditori nu l-ar fi presat într-atât de mult încât să şi fi dorit moartea soţiei sale, victima T.V.A.. Mai mult, inculpatul susţine că, din declaraţiile martorei C.A., cei trei creditori anterior menţionaţi, îl vizitau în condiţii perfect normale şi civilizate.
- în ceea ce-l priveşte pe creditorul M.l., în opinia inculpatului acesta a fost singurul de vădită rea-credinţă şi, cu mai bine de un an înainte de producerea tragediei, ar fi început palide demersuri judiciare împotriva sa, constând în aplicarea unui sechestru pe mai multe imobile bunuri comune ale familiei inculpatului. A arătat inculpatul că acest martor s-ar face vinovat de producerea unei pagube de 348.000 lei in patrimoniul unei societăţi comerciale administrate de inculpat, astfel că nu ar mai fi fost îndreptăţit să-i ceară restituirea împrumutului.
- Inculpatul a susţinut că toate contractele numite de împrumut pe care l-a încheiat cu creditorii indicaţi de parchet şi care au fost audiaţi în calitate de martori în prezenta cauză, ar fi lovite de nulitate absolută, fiind întemeiate pe o cauză ilicită în ceea ce-i priveşte pe creditorii-martori în cauză. în aceste condiţii, demersurile judiciare întreprinse de M. şi, ulterior arestării sale, şi de către ceilalţi trei creditori, nu au fost şi nu sunt de natură a-l nelinişti pe inculpat cu absolut nimic.
- Teoria mobilului financiar avansată de parchet ar fi falsă în opinia inculpatului T.V. şi din prisma fundamentării ei pe existenţa asigurărilor de viaţă, deoarece, în primul rând, deşi ştia de existenţa a 2 sau 3 asigurări de viaţă, nu cunoştea cuantumul despăgubirilor. în al doilea rând, inculpatul susţine că nu ştia nimic de asigurările de viaţă făcute de compania la care lucrase soţia sa. În al treilea rând, desfăşurând o activitate în domeniul financiar-bancar, a realizat că pentru încasarea primelor de asigurare trebuie să ai mare noroc şi răbdare, elocvent în opinia inculpatului fiind adresa din 17 octombrie 2011 a societăţii de asigurări A. ce a solicitat instanţei o copie după raportul medico-legal. în al patrulea şi nu în ultimul rând, inculpatul a susţinut că dintre toate asigurările de viaţă ale soţiei despre care avea cunoştinţă, el era beneficiar doar la una dintre ele în proporţie de 10%, iar la celelalte, beneficiarul era fiica sa, partea civilă T.V.O.
b. în privinţa declaraţiilor martorilor P.J. şi M.D., dar şi ale comculpatului P.E.V., inculpatul a solicitat analiza următoarelor elemente de fapt:
- inculpatul a solicitat a se analiza declaraţiile succesive ale martorilor P.J. şi M.D., legate de aspecte de fapt contradictorii în opinia acestuia. Astfel, inculpatul a susţinut că este cel puţin curios că martorul M.D. a declarat că inculpatul i-ar fi cerut să găsească pe cineva din Moldova sau Ucraina pentru a-i ucide soţia, în contextul în care martora P. a declarat că inculpatul i-a spus că asasinii ucraineni nu sunt buni;
- martora P. a declarat că inculpatul i-a cerut să-i găsească un asasin, iar în baza acestei cereri martora l-a adus pe martorul M.D. Acest martor a declarat că, după ce a discutat cu inculpatul pe marginea presupusei încercări de determinare în a-i ucide soţia, i-a povestit lui P. acest din urmă aspect, fapt ce a determinat-o pe martoră să se arate mirată de aşa ceva;
- în apărarea sa, inculpatul a susţinut că aspecte contradictorii rezultă şi prin raportare la data şi prin intermediul cărei persoane s-au cunoscut martorii P. şi M.; astfel, dacă martora P.J. a afirmat că avea mare încredere în martorul M.D., întrucât îl cunoscuse prin intermediul bunului ei prieten D.I., martorul M.D. a afirmat că a cunoscut-o pe P. prin intermediul unor cunoştinţe comune din Bucureşti, pentru prima dată în octombrie 2010. Or, susţine inculpatul, numitul D.I. a murit în martie 2010, pentru că, în ziua crimei, 29 martie 2011, martora, fiind însoţită de inculpatul P.E.V. şi martora P.Ş., au luat masa cu ocazia parastasului de un an de la decesul numitului D.I.; în privinţa martorului M.G., aceasta a infirmat în faţa instanţei faptul că soţul ei, martorul M.D., i-ar fi povestit scenariul propus de inculpatul T.V. în vederea uciderii soţiei sale;
- având în vedere aceste aspecte, coroborate cu o presiune exercitată de parchet faţă de martorul M.D. ce a fost reţinut 24 de ore după ce a dat prima declaraţie în cursul cercetării judecătoreşti - prin care a negat aspectele de fapt din cuprinsul declaraţiei din cursul urmăririi penale, în opinia inculpatului T.V. mai aproape de realitate pare a fi prima declaraţie din cursul cercetării judecătoreşti;
- în ceea ce o priveşte pe martora P.Ş., inculpatul T.V. a solicitat să se aibă în vedere faptul că aceasta era implicată într-o relaţie amoroasă cu fratele inculpatului P.E.V., iar după ce a fost audiată în calitate de martor de trei ori în cursul urmăririi penale, în cursul cercetării judecătoreşti, în mod vădi! mincinos şi pro causa. şi-a îmbogăţit depoziţia, deşi în cadrul urmăririi penale nu a spus nimic despre asasinii plătiţi;
- tot în privinţa elementelor de fapt desprinse din declaraţia martorei P.Ş., inculpatul a solicitat să se aibă in vedere absenţa acesteia de la discuţiile dintre P. şi M.D., deşi aceasta a declarat că îl cunoştea şi se mai întâlnise cu el. Or, în condiţiile în care P.Ş. era confidenta martorei P., în opinia inculpatului şi aceasta trebuia să se implice în scenariul şi înscenarea pusă la cale de parchet inculpatului;
- mai mult, inculpatul susţine că martora P.J. nu a. urmărit altceva decât să „salveze fiul”
- în privinţa matorului P.D., apărarea inculpatului a vizat aspectul reţinerii de 24 de ore a martorului M.D., declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti a martorului P. fiind dată la doar o zi după eliberarea din Arestul I.P.J. Braşov a celuilalt martor, preferând să mintă, numai să fie lăsat în pace;
- în privinţa instrucţiunilor pe care inculpatul T.V. i le-a dat coinculpatului, în apărare inculpatul a solicitat instanţei să observe că nu conţin niciun fel de îndemn la violenţă; de asemenea, s-au făcut referiri cu privire la faptul că era imposibil ca inculpatul P.E.V. să ascundă cele două coli de hârtie conţinând instrucţiunile, în realitate acestea fiind păstrate de martora P. ce a ars o altă coală conţinând ameninţările inculpatului cu răzbunarea faţă de inculpatul P.E.V. şi mama acestuia, dacă i s-ar fi întâmplat ceva rău soţiei sale; - în privinţa declaraţiilor inculpatului P.E.V., s-a solicitat de apărare a se avea în vedere modificările acestora şi faptul că nu a rămas singur cu acesta niciodată în birou, precum şi faptul că, potrivit declaraţiei martorei P.A., prietena inculpatului P.E.V., în data de 28 martie 2011, cei doi din urmă ar fi stat în casă toată ziua, fiind astfel imposibil ca cei doi inculpaţi să se întâlnească în acea zi. Alte aspecte nesincere ale inculpatului P.E.V. rezultă din faptul că acesta a sustras doar un singur telefon din cele două ale victimei, respectiv unul marca B., pentru că celălalt, marca N., nu i s-a părut atrăgător, doar de pe urma primului putând câştiga mai bine;
- în continuare, după ce se fac referiri la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul P.E.V. care ar fi trebuit să fie de omor deosebit de grav, iar nu calificat - această din urmă încadrare juridică determinând o înţelegere dintre inculpatul P.E.V. şi anchetatori pentru a-l putea incrimina pe inculpatul T.V., se susţine că inculpatul a cedat unui şantaj din partea martorei P., dar în privinţa căruia organele de urmărire penală nu au întreprins măsurile ce se impuneau pentru soluţionarea sa, timp de aproximativ 8 luni de zile acesta rămânând în nelucrare;
- inculpatul a susţinut că a căzut în capcana pusă la cale de martora P.J., datorită sentimentelor puternice pe care atât el, cât şi victima, le aveau faţă de imobilul-teren denumit de aceştia „La pini”. Având în vedere situaţia juridică şi urbanistică a acestuia, situaţie pe care martora s-a angajat a o repara, în momentul în care i s-a spus de către martora P. de sistarea sau chiar compromiterea demersurilor efectuate cu privire la acest imobil-teren, inculpatul a cedat şi i-a dat informaţiile cuprinse în instrucţiunile menţionate mai sus, pentru ca inculpatul P.E.V. să pătrundă în casa soţilor T., de unde să sustragă, prin ameninţări, banii de care P. pretindea că are nevoie disperată de ei. Starea de fapt reţinută de Curtea de Apel:
1. Inculpatul T.V. şi victima T.V.A. s-au căsătorit în anul 1990, din căsătoria acestora rezultând un copil, respectiv partea civilă T.V.O.
2. Ca urmare a absolvirii Facultăţii de Drept a Universităţii B.B., inculpatul a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov începând cu data de 01 octombrie 1993, inculpatul încheindu-şi activitatea de procuror în anul 1996, ca urmare a demisiei.
3. În cu data de 01 martie 1999, T.V.A. a încheiat cu SC G.R.A. SA două contracte de asigurare în baza cărora au fost emise poliţele de asigurare de viaţă nr. 19028269 şi nr. 19028270.
Potrivit contractelor de asigurare încheiate ce aveau numerele 28269 si 28279, durata contractului a fost stabilită între 01 martie 1999-28 februarie 2014, iar beneficiarii sumei asigurate erau: la expirare - contractantul asigurării, iar în caz de deces - partea civilă T.V.O. 80%, inculpatul T.V. 10% şi mama victimei, Ţ.E. 10% (filele 3 şi 6, vol. IV d.u.p.),
4. În data de 25 mai 2001, T.V.A. a încheiat un contract de asigurare de viaţă cu SC I.N.G.L.A.R. SA, pe o durată de 10 ani (fila 59 vol. IV d.u.p.). Planul de asigurare consta în asigurarea de capital amânată pentru 10 ani, cu plata primelor la deces şi cu drept la indexare, data expirării fiind 25 mai 2011. În baza acestui contract de asigurare a fost emisă poliţa de asigurare nr. 10037157, din conţinutul acestei poliţe rezultând în baza calculului efectuat la momentul emiterii poliţei de asigurare că, la data expirării din 25 mai 2011, suma asigurată în caz de deces sau invaliditate permanentă, ar fi fost de 58.382.253 ROL.
5. În data de 15 mai 2002, a fost înregistrată în registrul comerţului SC S.C. SRL Braşov, societate cu unic asociat şi administrator în persoana numitei T.V.A., victima din prezenta cauză şi fosta soţie a inculpatului T.V. (a se vedea filele 528-529, vol. IV d.u.p.).
6. În data de 12 iunie 2002, T.V.A. şi-a deschis un cont curent la I.N.G.B. (fila 38, vol. IV d.u.p.), la care era ataşată o asigurare de grup încheiată de I.N.G.B. cu I.N.G.A.V. SA(fila 35, alineatul 1, vol. IV d.u.p.).
7. Fără a se putea stabili o dată anume, în anul 2002, inculpatul T.V., în baza relaţiilor profesionale, o cunoaşte pe martora P.J.
8. În data de 19 noiembrie 2004, T.V.A. a încheiat un contract de asigurare de viaţă cu SC A.A.R. SA Potrivit poliţei de asigurare nr. 10110009 (fila 56 vol. IV d.u.p.)., la rubrica „beneficiul asigurării” s-a menţionat ca asigurarea de capital este amânat pentru 20 de ani cu plata primelor la deces şi cu drept de indexare, data expirării fiind 19 noiembrie 2024, iar suma asigurată fiind de 17.500,00 lei. (filele 45 şi 56 vol. IV d.u.p.). Beneficiarul sumei asigurate în cazul producerii riscului asigurat a fost partea civilă T.V.O.
9. Spre sfârşitul anului 2005, mai precis în data de 18 octombrie 2005, ia fiinţă SC C.E.C. SRL Braşov, societate cu unic asociat si administrator in persoana aceleiaşi T.V.A. (a se vedea filele 538-539, vol. IV d.u.p.). Obiectul principal de activitate declarat al acestei societăţi comerciale a fost menţionat dezvoltare (promovare) imobiliară.
Inculpatul T.V. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul celor două societăţi comerciale, acordând consultanţă juridică şi derulând o serie de afaceri în domeniul imobiliar.
În cadrul acestor din urmă afaceri, inculpatul a fost ajutat de martora P.J. pe care o cunoştea, astfel cum s-a arătat supra, încă din anul 2002, dezvoltând cu aceasta un parteneriat în acelaşi domeniu şi cultivând, de-a lungul timpului, o relaţie apropiată, de amiciţie.
În privinţa martorei P.J.. Curtea, reţine, urmând a face referiri mai jos, că aceasta are trei fii: inculpatul P.E.V., P.E.V.T. şi P.E.V.V.
10. În perioada de boom imobiliar ce a fost caracteristică anilor 2005-2007, inculpatul T.V. a desfăşurat afaceri în domeniul imobiliar, ocupându-se cu cumpărarea, iar ulterior, revânzarea unor imobile-terenuri, obţinând anumite profituri semnificative.
11. În data de 28 septembrie 2006, în urma contractării unui credit de nevoi personale în sumă de 6.400,00 lei de la B.R.D.G.S.G. S.A., T.V.A. a fost asigurată în caz de deces la SC A. SA, actualmente SC G.A. SA (fila 110, vol. IV d.u.p.)
12. În anul 2006, în baza contractului autentificat sub nr. 3632/2006, soţii T.V. au cumpărat cu titlu de bun comun, cota de Va dintr-un imobil-teren din Municipiul Braşov.
Ulterior, în baza contractului autentificat sub nr. 4856/2007, soţii T.V. au cumpărat cu titlu de bun comun şi cealaltă cotă de V2 din acelaşi imobil-teren. (fila 130, vol. III dosar instanţă).
Scopul pentru care cei doi soţi au cumpărat acest imobil a fost acela de a-şi edifica o casă, fapt ce ia determinat pe aceştia să întreprindă demersurile necesare, adresându-se cu cereri autorităţilor publice implicate în procesul decizional care avea ca finalitate emiterea. autorizaţiei de construire înscrisurile de la filele 90-137, vol. III dosar instanţă, dar şi declaraţiile inculpatului T.V., partea civilă T.V.O., martora P.J.).
Pentru obţinerea autorizaţiei de construire, date fiind regimurile economic şi tehnic menţionate în certificatele de urbanism ce priveau situaţia acestui imobil-teren, inculpatul T.V. a apelat la martora P.J., aceasta asigurându-l că va întreprinde demersuri pe la nişte cunoştinţe ale acesteia, atât pe plan local, cât şi la nivelul autorităţilor publice centrale ( în acest sens, declaraţiile inculpat T.V. - filele 244-245, vol. III d.u.p. şi filele 47-48 dosar instanţă şi martora P.J. - fila 550, vol. II d.u.p. şi fila 144, vol. I dosar instanţă).
13. În anul 2006 sau 2007, inculpatul, în baza relaţiei profesionale ce o avea cu martora P.J., a preluat o datorie a acesteia, în cuantum de 50.000 de euro, urmând ca aceasta să îl ajute pe acesta în desfăşurarea afacerilor în domeniul imobiliar. Această datorie şi cuantumul ei a fost recunoscută de inculpatul T.V. şi este menţionată în declaraţiile martorei P. (fila 545 alineatul 2, vol. II d.u.p.) şi inculpatului P.E.V. (fila 769, alineatul 3, vol. II d.u.p.).
14. În data de 27 iunie 2007, T.V.A. şi-a deschis un al doilea cont curent la I.N.G.B. (fila 37, vol. IV d.u.p.), la care era ataşată o asigurare de grup încheiată de I.N.G.B. cu I.N.G.A.V. SA (fila 35, alineatul 1, vol. IV d.u.p.).
15. Pe fondul dezvoltării imobiliare, în cursul anului 2007 inculpatul T.V. a identificat un imobil-teren care era de vânzare, dar în privinţa căruia nu avea suma necesară achiziţionării, fapt ce ha determinat pe acesta să apeleze la patru cunoştinţe - martorii M.l., G.C., F.M. şi S.V., oferindu-le o variantă de afaceri, aceştia urmând să contribuie cu sume considerabile de bani, încheindu-se contracte autentificate în luna octombrie 2007.
Sumele împrumutate de către inculpatul T.V. şi în privinţa cărora contractele ce atestau împrumuturile au fost autentificate în luna octombrie 2007, au fost următoarele:
- de la martorul M.l., suma de 70.000 de euro, în contractul autentificat sub nr. 1620 din 24 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V. fiind menţionată ca sumă împrumutată 105.000 euro, scadenta fiind stabilită în data de 21 decembrie 2007,
- de la martora F.M., suma de 20.000 de euro, în contractul autentificat sub nr. 1628 din 25 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V. fiind menţionată ca sumă împrumutată 30.000 euro, scadenţa fiind stabilită în data de 21 decembrie 2007 (fila 367, vol. III d.u.p.),
- de la martorul S.V., suma de 50.000 de euro, în contractul autentificat sub nr. 1042 din 24 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V. fiind menţionată ca sumă împrumutată 75.000 euro, scadenţa fiind stabilită în data de 21 decembrie 2007 (fila 516, vol. IV d.u.p.),
- de la martorul G.C., suma de 100.000 de euro, în contractul autentificat sub nr. 1610 din 23 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V. fiind menţionată ca sumă împrumutată 150.000 euro, scadenţa fiind stabilită în data de 21 decembrie 2007 (fila 339, vol. III d.u.p.).
La finalul anului 2007, inculpatul T.V. a cumpărat acest teren ce avea suprafaţa de 10 ha şi era situat comuna Tărlungeni, judeţul Braşov, dar nu a reuşit să-l vândă, astfel cum acesta plănuise, iar în acest context, nu a reuşit nici să restituie sumele de bani celor patru martori.
16. Având în vedere că demersurile ce aveau ca finalitate obţinerea autorizaţiei de construire nu au avut rezultatul aşteptat, în anul 2008, soţii T.V. şi-au achiziţionat un imobil-teren şi construcţie din Municipiul Braşov.
17. În anul 2008, inculpatul P.E.V. a fost condamnat pentru trafic de droguri, fiind asistat de un avocat recomandat de inculpatul T.V. (a se vedea declaraţia martorei P.J. de la fila 554 josul paginii, vol. II d.u.p. şi declaraţia inculpatului P.E.V. de la fila 770, penultimul alineat, vol. II d.u.p.).
18. În data de 24 noiembrie 2008, T.V.A. a încheiat un contract de asigurare de viaţă cu SC A.A.R. SA Potrivit poliţei de asigurare nr. 10201658 (fila 53 vol. IV d.u.p.)., la rubrica „planul de asigurare de bază” s-a menţionat o asigurare de capital amânat cu returnarea primelor în caz de deces şi o creştere anuală a primei de 3%, data expirării fiind 24 noiembrie 2031. Beneficiarul sumei asigurate în cazul producerii riscului asigurat a fost partea civilă T.V.O. fila 45. vol. IV.
19. Începând cu anul 2009, dată fiind criza financiară ce a lovit din plin segmentul imobiliar, inculpatul T.V. nu a reuşit să vândă imobilul-teren din comuna Tărlungeni, judeţul Braşov, pe care îl achiziţionase în cea mai mare parte cu bani. obţinuţi de la cei patru martori.
20. Tot în anul 2009, acesta a împrumutat de la martorul G.S. suma de 25.000 de euro, suma de bani pe care inculpatul trebuia să o restituie într-o lună de zile, dar pe care nu a restituit-o nici acum, deşi martorul i-a solicitat restituirea la intervale scurte şi regulate de timp, deplasându-se în acest scop la biroul inculpatului. Urmare a amânărilor repetate, relaţia dintre inculpatul T.V. şi martorul G. care fusese una amicală până în anul 2009, s-a schimbat tocmai din cauza amânărilor repetate în restituirea împrumutului, martorul declarând că „de atunci am început să am probleme cu el” (fila 355, vol. III d.u.p.).
21. Începând cu anul 2009, inculpatul T.V. şi martorul G.Z.G.l. au demarat o afacere, în sensul că au încheiat peste 150 de contracte de împrumut cu mai multe persoane, inclusiv cu mulţi dintre martorii din prezenta cauză - exemplificativ P.J., G.S. şi G.C., dar şi cu inculpatul P.E.V. (fila 157, fotografia 199, vol. III d.u.p.), contracte autentificate de către B.N.P. S.V. şi care aveau ca obiect suma împrumutată de 200.000 de euro.
Această activitate desfăşurată de inculpatul T.V. şi martorul G.Z.G.I. s-a desfăşurat până la sfârşitul anului 2010, la dosar ultimele contracte fiind încheiate în data de 03 decembrie 2010. Urmare a încheierii acestor contracte de creditare, se încheia un al doilea contract, denumit „contract de constituire a garanţiei (cle tip trust)”, în care inculpatul T.V. calitatea de fidejusor-agent excrow. Este de menţionat faptul că niciuna dintre persoanele ce figurau ca şi împrumutaţi în aceste contracte, nu a primit sumele de bani menţionate în acestea.
22. Pe fondul crizei în domeniul imobiliar, la care se adăugau şi împrumuturile contractate de inculpat, solicitările de restituire a împrumuturilor adresate inculpatului din partea creditorilor, au fost tot mai frecvente.
Inculpatul a reuşit să amâne de fiecare dată restituirea împrumuturilor către creditorii săi, asigurându-se că, în perioada următoare, va reuşi să vândă din imobilele-terenuri ce le avea, inclusiv cel din comuna Tărlungem, judeţul Braşov. Mai mult, în privinţa contractelor de împrumut autentificate, a încheiat cu creditorii acte adiţionale prin care a fost stabilită o altă scadenţă (a se vedea filele 338 verso şi 366 verso, vol. III d.u.p., respectiv 513, vol. IV d.u.p.), cu excepţia martorului M.l.
23. Dat fiind caracterul de titlu executoriu al contractului de împrumut autentificat sub nr. 1620 din data de 24 octombrie 2007 la B.N.P. S.V., în luna martie 2010 martorul M.l. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului T.V., inculpatul din prezenta cauză. în acest sens, a se vedea înscrisurile de la filele 520-527, vol. IV d.u.p. din care rezultă întocmirea de către executorul judecătoresc C. a proceselor verbale de situaţie cu privire la începerea, executării silite asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, toate din municipiul Braşov. De asemenea, rezultă că s-a procedat la notarea în Cartea Funciară a acestei proceduri de executare silită în privinţa tuturor celor trei imobile sus-amintite.
24. Procedura declanşată de martorul M.l. a generat animozităţi în rândul familiei T.V., victima T.V.A. reproşându-i inculpatului faptul că, urmare a afacerilor inculpatului, sunt puse în pericol bunurile familiei, (aspecte ce rezultă atât din declaraţia inculpatului de la filele 47 şi 52, alineatul 6, vol. I dosar instanţă şi declaraţia martorului G.C., fila 156 vol. II dosar instanţă).
25. După demararea procedurii execuţionale, între soţii T.V. a avut loc o discuţie, cei doi soţi luând împreună hotărârea „ca toate economiile familiei să fie păstrate în cont bancar pe numele ei” (declaraţia inculpatului T.V. de la fila 52, alineatul 6, vol. I dosar instanţă). 26.Anul 2010 nu a adus îmbunătăţiri din punct de vedere financiar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.V., iar pe lângă împrumuturile contractate de la martorii susmenţionaţi, acesta a contractat împrumuturi şi de la cămătari.
Deşi aceste împrumuturi nu au fost recunoscute de inculpat, existenţa acestora rezultă atât din probatoriul testimonial, cât şi din anexele raportului de constatare tehnico-ştiinţifică de la filele 163-197 clin vol. IV d.u.p. prin care au fost redate mesajele tip SMS ne care inculpatul T.V. i le-a trimis martorei P.J.. Edificatoare sub acest aspect sunt următoarele trei mesaje:
- „Cămătarii stau la uşa mea şi toate se amână în p.a mea” (fila 174, mesajul 7, vol. IV d.u.p.),
- „Acu se gândeşte până mâine la 8,30. Până atunci, azi, rpd, vreo 4-5000 până mâine găsim? Că azi am 2 buc cam la uşă şi e naşpa” (fila 170, mesajul 17, vol. IV d.u.p.) şi
- „O plăteşti cămătarului care mă finanţează peste câteva zile” (fila 189, mesajul 10, vol. IV d.u.p.).
27. La jumătatea anului 2010, având în vedere că regimurile economic şi tehnic ale imobilului-teren denumit de soţii T.V. „La pini” nu se modificaseră - deşi inculpatul T.V. apelase la ajutorul martorei P. în acest sens, avansând în acest scop sume considerabile, a determinat o atitudine de nemulţumire a victimei T.V.A., nemulţumire transmisă inculpatului T.V. în cadrul discuţiilor pe care aceştia le aveau.
Edificatoare în acest sens sunt mesajele tip SMS trimise de inculpat martorei P.J.:
- „O zi mai potrivită - ca să primesc hârtia mult aşteptată - decât azi nu există: azi aniversez 20 de ani de la căsătorie. Deci, te implor, ajută-mă să am ce duce acasă azi, fără obişnuitele amânări care m-au încărunţit prematur.” - mesaj din 02 august 2010 (fila 189, mesajul 13, vol. IV d.u.p.);
- „.Dacă ăştia mint la mărunţiş, de ce ar spune adevărul la lucruri mai mari? Scoatem cf schimbat - într-o zi din mileniul 3 - şi p-ormă? Ăştia au şi uitat de ce ne agităm ca se, iar în hârtii la M. nu s-a schimbat absolut nimic (a se vedea ultimul certificat). Deci, dormi liniştit, fraiere, ne-am rezolvat noi una-alta pe banii tăi, acu mai scuteşte-ne, că s-a remaniat guvernul” - mesaj din 23 septembrie 2010 (fila 191, primul mesaj, vol. IV d.u.p.);
- „CU tot în operare. Ce p.a mea face acel l.r? Iar avem probleme? în ochii neveste-mi sunt cel mai mare fraier, că m-am lăsat ţepuit de unii care, pe banii mei şi-au rezolvat problemele lor, iar pe mine m-au făcut de rahat cu puz-uri prosteşti pe la spate. Şi cică au făcut scoatere de la agricol numai să mai ciupească un topo 2 lei, că la Primărie pariu că e degeaba etc. Astea le-am primit în loc de : noapte bună, iubi, iar ai muncit 12 ore .Azi oare cum o fi?” - mesaj din 02 noiembrie 2010, ora 12:02:11 (fila 176, primul alineat, vol. IV d.u.p.);
- „CU la fel. Ăştia chiar îşi bat joc" - mesaj din 02 noiembrie 2010. ora 15:43:40 (lila 176, primul alineat, vol. IV d.u.p.).
Curtea reţine că menţiunile CU şi PUZ-uri se referă la certificat de urbanism, respectiv plan urbanistic zonal, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 350/2001 a urbanismului şi amenajarea teritoriului.
28. În acest context dificil din punct de vedere financiar, inculpatul, care era avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, a fost suspendat din profesie în luna octombrie 2010, ca urmare a neachitării taxelor obligatorii care disciplinează organizarea profesiei de avocat.
29. În data de 10 ianuarie 2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. 472/197/2011, cererea de chemare în judecată formulată de martorul M.l. împotriva pârâţilor T.V. şi T.V.A., acţiunea civilă având ca obiect partajarea bunului comun al pârâţilor constând în imobil. Martorul a solicitat ca, în urma partajului, să se pronunţe o hotărâre prin care imobilul să fie atribuit pârâtului T.V., cu obligarea acestuia la plata unei sulte către pârâta T.V.A.. De asemenea, s-a solicitat continuare executării silite asupra bunului imobil atribuit pârâtului T.V. La baza declanşării acţiunii civile a stat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1620 din 24 octombrie 2007 de către B.N.P. S.V., amintit supra la pct. 14, ale cărui clauze nu au fost respectate de împrumutatul T.V., în sensul restituirii sumei de 105.000 de euro. Dat fiind că pârâtul T.V. nu avea bunuri proprii, ci doar bunuri comune, singura soluţie pentru martorul M.l., reclamant în cauza civilă menţionată, era o prealabilă partajare a bunurilor comune ale soţilor T.V. (filele 518-519, vol. IV d.u.p.).
30. Tot în luna ianuarie 2011, inculpatul, pe fondul lipsei de lichidităţi băneşti, nu a mai plătit salariile martorelor C.A.C. şi Ţ.D., angajate la SC S.C. SRL Braşov. Potrivit declaraţiei martorei C.A.C., suma de bani pe care o avea de primit cu titlu de drepturi salariale restante era la sfârşitul lunii martie 2011 de 9.000 de lei.
31. În luna martie, în cadrul unei discuţii dintre inculpatul T.V. şi martora C.A.C., i-a adus la cunoştinţă acesteia faptul că activitatea societăţii comerciale urma să se închidă (declaraţia martorei C.A. de la fila 344 alineatul 5, vol. III d.u.p.)!
32. În perioada respectivă, inculpatul T.V. căuta posibili cumpărători pentru mai multe imobile-terenuri, inclusiv cel din comuna Tarlungeni, judeţul Braşov în suprafaţă de 10 ha. Acest aspecte de fapt rezultă atât din declaraţia inculpatului T.V., a martorei P.J., clar şi a mesajelor tip SMS, exemplificativ cel trimis de inculpat martorei P.J., „Zi-le de toate: 10 ha tari, 3,5 bod, 2 ha ras” (fila 197 mesajul 5, vol. IV d.u.p.) sau cel trimis de P.J. inculpatului în data de 21 februarie 2011 cu următorul conţinut: „Ok. Ce ai mai făcut cu cele Oha? Vin unii de-ai lui B. mâine şi aş putea să le zic de ele” (fila 189, penultimul alineat, vol. IV d.u.p.).
33. Înainte de 15 martie 2011, dată fiind colaborarea pe care o avea cu martora P.J. încă din anul 2002 - colaborare ce s-a dezvoltat şi a determinat o relaţie de amiciţie între cei doi, colaborare bazată atât pe întâlniri la ambele birouri ale acestora, inclusiv clienţi comuni, cât şi pe discuţii telefonice şi trimiterea de mesaje tip SMS, inculpatul T.V. a chemat-o la biroul său pe martora P.J.
În cadrul discuţiei dintre cei doi, inculpatul i-a adus la cunoştinţă martorei P. faptul că situaţia sa financiară nu este una bună, martora folosind expresia „în prag de faliment” şi că doreşte să scape de M.l. (declaraţie olografă martor P.J., fila 551, vol. II d.u.p.).
34. Ulterior, la un interval de o zi sau două, inculpatul a chemat-o din nou pe martora P., spunându-i că doreşte să fie ucise două persoane, în primul rând soţia sa, T.V.A. şi abia apoi M.l. Inculpatul i-a spus martorei P. că uciderea soţiei sale trebuie disimulată într-un accident auto, aceasta făcând deplasări la Bucureşti pe DN1.
În cadrul aceleiaşi discuţii, pentru prima dată, inculpatul T.V. a avansat ideea că, urmare a decesului soţiei sale, dorea să încaseze banii dintr-un cont la care avea acces numai aceasta (fila 265, alineatul 2, vol. III d.u.p.).Cu referire la acest aspect, a se vedea supra pct. 25.
35. în cadrul unei alte întâlniri ce a urmat celor două deja menţionate, inculpatul T.V. i-a cerut ajutorul martorei P. pentru uciderea soţiei sale. Martora P.J. a fost de acord să contacteze o cunoştinţă de-a sa din Piatra Neamţ, martorul M.D.
36. În jurul datei de 15 martie 2011, martorul M.D. a venit în municipiul Braşov, deplasarea fiind făcută cu autoturismul acestuia condus de martorul P.D. (fost H.).
După ce cei doi martori M. şi P. s-au întâlnit cu martora P., toţi trei au mers la biroul inculpatului T.V.. De aici, toţi patru au mers să vizioneze nişte imobile-terenuri din oraşul Râşnov şi municipiul Braşov, inclusiv imobilul proprietatea soţilor T.V.
Curtea, nu poate stabili, cu certitudine, ordinea deplasării la aceste imobile, cert este faptul că au fost vizionate imobile-terenuri din Râşnov şi municipiul Braşov, în acest din urmă caz.
Revenind la deplasarea din oraşul Râşnov unde inculpatul T.V. şi martorii P., M. şi P.A. s-au deplasat cu un autoturism de teren aparţinând inculpatului, Curtea, reţine că inculpatul l-a întrebat pe martorul M.D. dacă poate găsi pe cineva din Ucraina sau Republica Moldova pentru a o ucide pe soţia inculpatului. Inculpatul i-a spus martorului tot cu acea ocazie că omorul ar trebui mascat sub forma unui accident, victima făcând deplasări dese cu autoturismul la Bucureşti şi Târgu Mureş.
Martorul M.D., prefăcându-se a primi această ofertă, cu intenţia de a-l înşela pe inculpatul T.V., a solicitat suma de 20.000 de euro, din care trebuiau plătiţi în avans 10.000 de euro, ceilalţi 10.000 de euro urmând a fi daţi după comiterea omorului.
Inculpatul T.V. i-a spus martorului că nu poate să-i ofere decât suma de 4.000 de euro, sumă care ar fi suficientă pentru a plăti un bulgar. Curtea, reţine că acest aspect de fapt se coroborează cel menţionat de martora P.J. în cuprinsul declaraţiei olografe dm data de 06 iunie 2011, când aceasta a relatat de faptul că inculpatul T.V. „deja a vorbit prin cineva cu nişte bulgari, că sunt ieftini şi aşteaptă răspuns” (fila 551 în partea de jos a paginii, vol. II d.u.p.).
Martorul M.D. i-a spus inculpatului T.V. să-i caute după ce acesta din urmă făcea rost de 10.000 de euro. Tot în cadrul discuţiei ce s-a purtat cu acea ocazie, inculpatul i-a spus martorului că, dacă acesta din urmă. va găsi „o persoană dispusă să comită asasinatul”, inculpatul doreşte „să îmi spună şi modalitatea în care să procedeze acest asasin. Mai precis mi-a spus că ar prefera să fie realizat omorul sub forma mascată a unui accident de circulaţie”, aspect ce se coroborează cu cel din declaraţia martorei P. ce a relevat aspecte de fapt pe care inculpatul i le-a adus acesteia la cunoştinţă anterior întâlnirii cu martorii veniţi din Piatra Neamţ 8 (a se vedea supra pct. 33).
Pe drumul de întoarcere de la Braşov la Piatra Neamţ, martorul M.D. i-a spus la un moment dat martorului P.D. că „inculpatul T.V. vrea să îşi rezolve nevasta”, acest din urmă martor spunându-i că nu-l interesează acest aspect fila 9, vol. II dosar instanţa;.
37. La începutul săptămânii cuprinse între 21-27 martie 2011, inculpaţii P.E.V. şi T.V., însoţiţi de martora P.J. şi P.T., fratele inculpatului, au mers împreună să vizioneze un imobil-teren din oraşul Râşnov. Cu acea ocazie, inculpatul T.V. a profitat de un moment în care să poată vorbi doar cu inculpatul P., fără a fi auzit de mama şi fratele acestuia. în acest din urmă interval de timp, inculpatul T.V. i-a cerut inculpatului P.E.V., atât oral, cât şi în scris, să-i ucidă soţia.
Inculpatului P.E.V. i-au fost prezentate de inculpatul T.V. două alternative (fila 769 vol. II d.u.p.):
- fie să-i omoare soţia acestuia din urmă, iar datoria martorei P. (mama inculpatului P.E.V.) să fie ştearsă (50.000 de euro, a se vedea supra pct. 13) şi să nu mai ducă grija banilor, urmând ca inculpatul P.E.V. să primească şi „o primă tranşă de 20.000 de euro”.
- fie ca inculpatul P.E.V. şi familia sa să fie omorâţi.
În referire la prima tranşă de 20.000 de euro menţionată de inculpatul P.E.V. în această declaraţie, Curtea, reţine că trebuie analizată şi prin prisma elementelor oferite de denunţul aceluiaşi inculpat, în cuprinsul acestuia aducând la cunoştinţă faptul că „.dacă urmezi instrucţiunile, îţi promit că ţi se va aproba creditul făcut la mine şi voi şterge datoria lui maică-ta” (fila 776 verso, vol. II d.u.p.). Or, acest credit este cel de 200.000 de euro din contractul autentificat sub nr. 2494 din 17 august 2010 la B.N.P. S.V. ce a condus la încheierea., în data de 18 august 2010 a unui contract de constituire a garantei de tip trust, în care inculpatul T.V. avea calitatea de fidejusor-agent excrow (fila 157, fotografia 199, vol. III d.u.p.).
În cuprinsul foii ce conţinea opţiunile pe care inculpatul P.E.V. le avea la dispoziţie, era. făcută, şi menţiunea arderii după citire, inculpatul P.E.V. arzând acea foaie.
38. După această primă discuţie dintre inculpaţi, într-o altă zi, dar fără a se putea stabili data, inculpatul P.E.V. şi mama sa P.J., au mers la biroul inculpatului T.V.. Pentru a doua oară, inculpatul T.V. a profitat de un moment în care era singur cu celălalt inculpat, arătându-i pe nişte coli de hârtie atât instrucţiuni privitoare la modalitatea. în care inculpatul P.E.V. trebuie să acţioneze pentru a o ucide pe T.V.A., cât şi ameninţări la adresa familiei în cazul în care nu comite omorul.
Astfel, inculpatul T.V. i-a spus celuilalt inculpat că cel mai bine ar fi ca omorul să fie comis în noaptea de duminică 27 martie 2011, când inculpatul este plecat de acasă.
Cu această ocazie, inculpatul T.V. i-a adus la cunoştinţă inculpatului P.E.V. configuraţia casei din municipiul Braşov, menţionându-i că soţia sa, T.V.A. „doarme într-un dormitor la etaj şi mi-a explicat cum să urc pe scări şi în ce parte este dormitorul” (fila 770 alineatul 4, vol. II d.u.p.), respectiv „uşa de la dormitorul soţiei .era a doua uşă pe dreapta cred, despre prima spunându-mi că ar fi un birou .” (fila 57, josul paginii, vol. I dosar instanţă).
39. În data de 25 martie 2011, inculpatul T.V. a vândut imobilul teren in suprafaţă de 10 ha dm comuna Tărlungeni, judeţul Braşov pe care, în cea mai mare parte, îl achiziţionase cu banii împrumutaţi de la martorii G.C., M.l., F.M. şi S.V.. Suma pentru care inculpatul a vândut terenul nu a fost cea avută în vedere de acesta la achiziţionare, respectiv 1.000.000 de euro, ci a fost de 45.000 de euro, din care, în acea zi, a primit un avans de 4.000 de euro.
Inculpatul a declarat că a achitat taxele aferente acestei vânzări şi că i-a mai rămas suma de 2.000 de euro (declaraţia de la fila 246, alineatele 5 şi 6, vol. III d.u.p.).
40. Inculpatul P.E.V. nu a dat curs solicitării inculpatului T.V. pentru a-i ucide soţia în noaptea de duminică, 27 martie 2011.
41. A doua zi, în data de 28 martie 201 1, cei doi inculpaţi s-au întâlnit la biroul inculpatului T.V., tot aici aflându-se şi martora P. ce venise împreună cu fiul ei, inculpatul P.E.V.
Într-un moment în care martora nu era lângă cei doi, inculpatul T.V. i-a reproşat inculpatului P.E.V. faptul că nu o ucisese pe T.V.A., solicitându-i din nou să comită omorul în ziua de joi a respectivei săptămâni, în timp ce aceasta participa la o „videoconferinţă cu cei de la firma unde lucrează, o firmă farmaceutică” (declaraţia inculpatului P.E.V. de la fila 770 alineatul 7, vol. II d.u.p.).
Or, aceste aspecte de fapt desprinse din declaraţia inculpatului P.E.V. se coroborează cu cele din conţinutul adresei nr. 215 din 02 iunie 2011 emisă de SC E.L.R. SRL, potrivit cu care „de cele mai multe ori, teleconferinţă săptămânală avea loc în ziua de joi” (fila 238, vol. I d.u.p.).
În condiţiile în care, astfel cum susţine şi inculpatul T.V., inculpatul P.E.V.
- nu fusese niciodată acasă la primul inculpat, din Municipiul Braşov şi
- nu purtase niciodată, anterior datei de 29 martie 2011, vreo discuţie cu T.V.A.,
Curtea, reţine că o astfel de informaţie, potrivit căreia T.V.A. urma să participe joi la o teleconferinţă cu cei de la firma unde lucra, nu putea fi oferită inculpatului P.E.V. decât de inculpatul T.V.
Acest aspect este pus în evidenţă cu atât mai mult cu cât menţiunea despre teleconferinţă pe care inculpatul a scris-o pe verso-ul unei foi format A4, ce va fi analizată infra la pct. 42, era din ziua de marţi, 29 martie 2011, când a fost comis omorul.
42. În dimineaţa zilei de 29 martie 2011, în jurul orei 10:00, inculpatul T.V. i-a aşteptat pe inculpatul P.E.V. şi pe mama acestuia, martora P.J., în faţa imobilului unde aceasta din urmă îşi avea biroul. Curtea, reţine această oră prin raportare declaraţiile inculpaţilor şi martorei P., dar şi la faptul că telefonul folosit de inculpat în acea zi a fost localizat de celula P.B. ce se află în imediata apropiere a biroului martorei P., pentru prima dată în acea zi, la ora 09:46 (fila 196 pct. 12, vol. I d.u.p.).
Toţi trei au urcat în acest birou (un apartamentul închiriat), iar la scurt timp martora P.J. a părăsit imobilul pentru efectuarea unor mici cumpărături.
Folosind nişte coli tip A4, găsite lângă unitatea de computer la care începuse să se joace inculpatul P.E.V., T.V. a început să-i traseze, în scris, instrucţiuni cu privire la modul în care să o ucidă pe victima T.V.A.. Pe aceeaşi foaie, pe ambele pagini, inculpatul T.V. a efectuat câte o schiţă.
Pe o altă foaie format A4, doar pe o singură pagină, acelaşi inculpat T.V. a efectuat o schiţă din care rezultă că i-a adus la cunoştinţă inculpatului P.E.V. poziţia casei în raport cu Secţia 4 de Poliţie Braşov situată în imediata apropiere a casei, dar şi în raport cu grădina zoologică, supermarketul M., sediul I.A.T.S.A. şi un restaurant M.D. din municipiul Braşov, inclusive străzile unde acestea sunt poziţionate, dar fără a le scrie denumirea acestora din urmă.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică de natură grafică nr. 216 din 06 iulie 2011 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, menţiunile scriptice de pe aceste foi aparţin inculpatului T.V. (fila 332 verso, vol. IV d.u.p.). Aceeaşi a fost şi concluzia expertului autorizat recomandat de parte, care nu a formulat obiecţiuni, astfel cum rezultă din nota nr. 386 din 18 iulie 2011 conţinând opinia sa (fila 342, vol. IV d.u.p.).
Tot cu acea ocazie, inculpatul T.V. i-a solicitat inculpatului P.E.V. ca, după comiterea omorului, să răvăşească locuinţa victimei, astfel încât toată acţiunea să pară comisă in scop de jaf, respectiv „să fac deranj în casă, să iau banii din geanta soţiei lui, mi-a spus că va lăsa uşa seifului deschisă, desenându-mi camera in care este seiful.” (fila 771, ultimul alineat, vol. II d.u.p.).
Tot cu acea ocazie, inculpatul T.V. i-a înmânat inculpatului P.E.V. un colţ dintr-o foaie de hârtie „spunându-mi să folosesc pentru legitimaţie sigla E., care era pe acest colţ de hârtie” (declaraţie inculpat P.E.V., fila 772, vol. II d.u.p.).
Înainte de reîntoarcerea martorei P., cei doi inculpaţi au ars în baia apartamentului o parte din înscrisurile menţionate anterior, inculpatul P.E.V. reuşind să ascundă cele două file asupra conţinutului cărora Curtea, a făcut vorbire mai sus. Inculpatul P.E.V. a reuşit astfel să ascundă cele două foi între alte documente aflate pe masa unde era calculatorul folosit de inculpat, sub tastatura computerului.
După întoarcerea în birou a martorei P.J., inculpatul T.V. i-a dat acesteia bani pentru a-şi achita unele facturi de utilităţi, inclusiv internetul, după care a plecat.
43. Inculpatul T.V. a plecat din biroul martorei P.J. în jurul orei 11:00. Acest aspect rezultă din parcurgerea procesului-verbal de consemnare a rezultatului investigaţiilor, fila 197 pct. 20, vol. I d.u.p., ultima convorbire ce-l plasa pe acesta în raza de acţiune a celulei Proiect Braşov.
După ce a plecat de la biroul martorei P., inculpatul T.V. a mers la biroul său unde s-a întâlnit cu mai multe persoane, inclusiv cu martorul G.C. care a venit în jurul orei 12:00 şi care a primit de la inculpatul T.V. suma de 1.000 de euro pentru ca martorul să-şi achite rata de la V., acesta declarând că a achitat, chiar în acea zi, o rată lunară din creditul ce-l contractase. Este de menţionat că martorul G. i-a ceru inculpatului o sumă mai mare de bani, necesară acoperirii restanţelor la acelaşi credit bancar, inculpatul amânându-l din nou.
44. La scurt timp după plecarea inculpatului T.V., inculpatul P.E.V. a mers la un centru fotografic din apropierea biroului mamei sale, şi-a făcut fotografiile, după care a revenit în acelaşi birou, unde a confecţionat legitimaţia, aplicând pe ea atât sigla „SC E. SA” pe care i-o dăduse inculpatul T.V., cât şi o fotografie pe care o făcuse în aceeaşi zi.
Ulterior, a luat un caiet mai mare, pe care l-a liniat pentru a crea aparenţa de autenticitate a unui registru.
Datorită împrejurării că programul de masă stabilit iniţial împreună cu mama şi fratele său P.E.V.T.G., a fost anulat, împreună cu acesta din urmă, inculpatul P.E.V. s-a deplasat la locuinţa familiei, loc în care şi-a schimbat hainele, iar de pe balcon a luat un levier, folosit de P.E.V.T.G. pentru diverse reparaţii la autoturism.
Întrucât nu a găsit cheile maşinii, i-a solicitat fratelui să îl ducă cu autoturismul marca C., până în cartierul N.A:, din Mun. Braşov, pretextând că trebuie să lămurească nişte lucruri legate de prietena sa. P.A., şi despre o presupusă infidelitate a acesteia.
Cei doi s-au deplasat pe traseul str. N.. C.B., loc în care, în zona sensului giratoriu de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, au oprit, inculpatul P.E.V. s-a dus să îşi cumpere ţigări, interval de timp în care martorul P.E.V.T.G. a fost abordat de martorul O.C.I., care i-a oferit spre vânzare piese second-hand pentru C.
Continuându-şi deplasarea spre cartierul N.A., au oprit autoturismul pe str. R., inculpatul deplasându-se mai departe pe jos până la locuinţa victimei, parcurgând o distanţă de aprox. 100 m.
45. Ajungând în faţa casei, având asupra sa atât falsa legitimaţie, cât şi registrul, a sunat la poarta imobilului, victima i-a răspuns, inculpatul s-a prezentat drept angajat la SC E. SA care a venit să citească consumul energiei electrice al contorului, i s-a permis accesul în locuinţă, ajungând astfel în holul casei, lângă contor. Inculpatul a cerut victimei un scaun, s-a urcat pe acesta, dar, pentru a amâna momentul agresiunii, s-a prefăcut că nu îi scrie pixul, iar după ce a primit un alt pix, a cerut victimei un pahar cu apă. Observând victima în momentul în care se întorcea din bucătărie, inculpatul P.E.V. şi-a scos levierul pe care îl ascunsese în pantaloni şi cu acesta a început să-i aplice lovituri în diverse zone ale corpului.
În conflictul astfel declanşat, victima a opus rezistenţă inculpatului, a încercat să se deplaseze în bucătărie, spre uşa de acces către magazinul ce funcţiona la parterul casei, fiind împiedicată însă de inculpat, care a blocat-o chiar în uşă. Reuşind să deschidă pentru un moment uşa, victima a fost văzută de martora D.D.A., vânzătoare la acel magazin, care însă nu s-a implicat, considerând că este un caz de violenţă în familie, dar l-a sunat pe şeful său, martorul C.D.S. spunându-i ce se întâmpla.
În timpul derulării agresiunii, inculpatul P.E.V. a luat un cuţit din bucătăria victimei, cu care a lovit victima şi cu care s-a tăiat şi el la mani în încercarea de a o răpune.
După ce victima a căzut la podea, inculpatul a pus cuţitul în chiuvetă şi a plecat din locuinţă fără să procedeze, conform planului iniţial, la răvăşirea lucrurilor în scopul ascunderii mobilului real al faptei şi al creării ideii săvârşirii acesteia pentru jaf. A luat însă de pe masa din sufragerie im telefon mobil marca B.
Revenind la autoturismul în care îl aştepta fratele său, i-a explicat acestuia că urmele de sânge de pe mâini se datorează altercaţiei pe care a avut-o cu băiatul cu care îl înşela prietena sa, P.A.
46. În jurul orei 16:00, inculpatul T.V. se afla în biroul său, ocazie cu care s-a întâlnit cu martorul G.S. ce venise pentru a discuta cu inculpatul restituirea împrumutului de 25.000 de euro pe care i-l acordase inculpatului încă din anul 2009 ( a se vedea supra pct. 20).
În timp ce inculpatul T.V. se afla în birou cu martorul G.S., la biroul inculpatului a venit şi martora P.J., fiind invitată de martora C.A.C. să aştepte până pleacă martorul G.
Acest din urmă martor a plecat înjurai orei 16:20, în biroul inculpatului intrând martora P.J. Discuţia dintre cei doi a fost întreruptă de un telefon primit de inculpatul T.V. de la martorul C.S., administrator al magazinului ce funcţiona într-un spaţiu închiriat la parterul casei soţilor T.V., acesta fiind încunoştinţat de faptul că soţia sa, T.V.A. a fost ucisă.
Urmare a acestui telefon, inculpatul T.V. s-a deplasat la imobil.
47. După ce inculpatul P.E.V. a părăsit imobilul proprietatea soţilor T.V., acesta, împreună cu fratele său, P.E.V.T., s-au deplasat la locuinţa lor, şi-a schimbat hainele, pe care le-a pus într-un sac folosit în mod obişnuit pentru gunoiul menajer, tot acolo punând şi falsa legitimaţie, registrul folosit, levierul şi telefonul sustras.
Ulterior, a servit cina împreună cu familia şi prietena sa la Restaurantul „C.R.” din Mun. Braşov, iar în jurul orelor 21:00, s-a deplasat cu un taximetru în zona Livada Poştei, a mers pe jos, mărginită pe una din laterale de pârâul Spurcata, iar într-o zonă mai întunecată, a coborât pe malul pârâului, a desfăcut sacul menajer, a aruncat în apă toate bunurile, apoi şi sacul.
Victima a fost găsită decedată în aceeaşi zi, în jurul orelor 16:30, de către poliţiştii sesizaţi prin apelul la numărul unic de urgenţă 112 făcut de martorul C.D.S.
Cu privire la poziţia procesuală adoptată de inculpatul T.V. faţă de acuzaţiile ce i se aduc, acesta a negat orice implicare a sa sub aspectul determinării inculpatului P.E.V. de a o ucide pe victima T.V.A.
Poziţia acestuia a fost una de recunoaştere doar a determinării inculpatului P.E.V. la a comite o tâlhărie faţă de soţia sa, acesta menţionând cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală că „eu am acceptat pătrunderea în locuinţa mea a inculpatului P.E.V. doar pentru a o jefui prin ameninţare pe soţia mea, T.V.A.. Nu am stabilit cu inculpatul suma care urma să o ia din locuinţa mea” (fila 553, vol. IV d.u.p.).
Nu a recunoscut că i-ar fi dat instrucţiuni inculpatului P.E.V. şi în alte zile în afara celei de 29 martie 2011, deşi probatoriul dovedeşte contrariul celor susţinute de inculpatul T.V.
A. Inculpatul a susţinut că a avut o relaţie civilizată cu creditorii F.M., G.C. şi S.V. şi că aceştia nu l-ar fi presat în restituirea împrumuturilor acordate inculpatului, aspect ce rezultă cel puţin din declaraţia martorei C.A.
În referire la aceste aspecte, Curtea, reţine că, potrivit declaraţiei martorului G.C., acesta a declarat că „am avut încredere în inculpatul T.V. până în jurul lunii decembrie 2010”, iar după acest moment a observat că inculpatul T.V. „este stresat, nu mai venea la birou, astfel că mi-am dat seama că nu este ceva în regulă” (fila 155 vol. II dosar instanţă).
Curtea, reţine că solicitarea de restituire a împrumuturilor nu trebuie să îmbrace neapărat o formă violentă, abruptă, din partea acestora, presiunea putând rezulta şi din faptul că „îl căutam atât la birou, cât şi telefonic, destul de des şi, mai cu amânări, mai cu promisiuni, odată, la două-trei luni, mai scoteam de la el câte 1.000 de euro pentru rate” (declaraţia martorului G.C. de fila 335 ultimul alineat, vol. III d.u.p.), iar „începând cu luna februarie 2010, o dată la 2-3 zile îl contactam pe inculpat, solicitându-i să îmi dea măcar o parte din suma împrumutată sau măcar să mi se restituie în rate acel împrumut” (fila 156, vol. II dosar instanţă). Toate aceste solicitări de restituire, în condiţiile în care acest martor îşi ipotecase apartamentul proprietate personală în favoarea V. şi în condiţiile în care „în toamna anului 2010, au început să vină de la bancă notificări, iar eu arătam aceste notificări inculpatului, pentru a-i demonstra că sunt într-o situaţie dificilă” (fila 336 vol. 11.1 d.u.p,) B. Cu privire la starea tensionată dintre inculpat şi soţia sa, Curtea, reţine că:
- „în luna martie 2010, M. a pornit procedurile judiciare împotriva mea, notând la cartea funciară o somaţie, aspect care a nemulţumit-o la acel moment pe soţia mea” (declaraţia inculpatului T.V. de la fila 47, vol. I dosar instanţă);
- „inculpatul mi-a spus personal că în cadrul familiei sale deseori aveau loc certuri pe marginea sechestrului ce îi fusese pus pe casă” (declaraţia martorului G.C., fila 156 vol. II dosar instanţă),
- potrivit declaraţiei martorului G.Z.G.I., „la începutul lunii martie 2011. Inculpatul T.V. mi-a spus despre presiunile pe care M. le face asupra sa şi a soţiei sale” (fila 93 vol. II dosar instanţă)
- potrivit mesajului trimis de inculpat martorei P.J., victima T.V.A. era nemulţumită de nerezolvarea problemei legate de modificarea regimurilor tehnic şi economic ale imobilului-teren „La pini”. în acest sens, mesajul are următorul conţinut: „O zi mai potrivită - ca să primesc hârtia mult aşteptată - decât azi nu există: azi aniversez 20 de ani de la căsătorie. Deci, te implor, ajută-mă să am ce duce acasă azi, fără obişnuitele amânări care m-au încărunţit prematur.” - mesaj din 02 august 2010 (fila 189, mesajul 13, vol. IV d.u.p.). C. Cu privire la situaţia financiară a inculpatului ce a susţinut că „nici măcar nu e nevoie să ai cei 200.000.000 de euro, pentru că aceştia se produc singuri”, iar de aici faptul că proiectele financiare la care lucra, urmau să-i genereze, într-un interval scurt de 1-2 ani, venituri ce depăşeau înzecit, atât aşa-zisele datorii către creditorii menţionaţi în rechizitoriu, cât şi sumele din asigurările de viaţă ale victimei T.V.A., Curtea, reţine că sunt pure fabulaţii, utopii din partea inculpatului, în condiţiile în care această afacere se derula din anul 2009, iar în luna mai a anului 2010, inculpatul T.V. şi martorul G.Z.G.I. erau catalogaţi vânzători de vise (a se vedea mesajul tip SMS de la fila 180, primul mesaj, vol. IV d.u.p.).
În primul rând, am referire la credibilitatea asupra contractului de 200.000.000 de euro. Curtea nu poate să nu observe că este vorba de o sumă nu mare, ci extraordinar de mare, chiar şi pentru un stat, darămite pentru o persoană fizică. în al doilea rând, potrivit declaraţiilor martorilor ce au încheiat contracte de creditare pentru nevoi personale ce aveau ca obiect sume de 200.000 de euro, obţinute „doar cu buletinul”, credite ce îşi aveau finanţarea în suma de 200.000.000 de euro susmenţionată, niciunul dintre aceştia nu a primit vreodată suma de bani menţionată în aceste contracte de credit.
În al treilea rând, Curtea, nu poate să nu observe că inculpatul T.V. a declarat că partenerul său în această afacere de 200.000.000 milioane de euro ar fi martorul G.Z.G.I., declaraţia inculpatului fiind susţinută de acest martor prin aspectele de fapt menţionate în cuprinsul declaraţiei acestuia din cursul cercetării judecătoreşti de la filele 91-95 vol. II dosar instanţă.
Trecând peste aspectele fără suport din declaraţiile acestui martor - fără a le cataloga altfel, deoarece, potrivit declaraţiei acestuia, nu inculpatul P.E.V. ar fi ucis-o pe T.V.A., ci un anume Z.G., iar inculpatul T.V. ar fi apelat la martora P.J. „ca fiul ei să îşi asume fapta de omor”, Curtea, reţine că partenerii de afaceri ai inculpatului T.V. şi ai acestui martor ce i-ar fi finanţat cu cei 200.000.000 de euro, ar fi cetăţeni americani, dar în privinţa cărora martorul a declarat că „nu pot da numele .deoarece am încheiat un contract de confidenţialitate cu aceştia şi încă lucrez pentru ei” (fila 94 vol. II dosar instanţă).
Mai mult, tot în referire la acest aspect al finanţării cu cei 200.000.000 milioane de euro, Curtea, reţine că la fila 155 vol. III d.u.p., se află fotocopia contractului de credit încheiat între martorul G. şi inculpatul T.V., potrivit căruia martorul l-ar fi împrumutat pe inculpat cu suma de 90.000.000 de euro (foto nr. 192), dar şi acordul de reziliere a acestui contract (foto nr. 191), iar la fila 157 un alt contract între aceleaşi părţi pentru suma de 2.670.000 de euro.
Inculpatul T.V. a declarat că, după înmormântarea soţiei sale, l-a împrumutat pe acest martor, cu suma de 6.000 de euro, iar potrivit chitanţei de mână încheiate între cei doi în data de 23 mai 2011, martorul G. a fost împrumutat cu suma de 5.200 de euro. Curtea, reţine că, în condiţiile în care o persoană susţine că lucrează pentru nişte oameni de afaceri, fiind reprezentantul lor pentru investirea unei sume de 200,000.000 de euro, faptul ca aceeaşi persoană să se împrumute de la o persoană pe care anterior o împrumutase cu zeci de milioane de euro, ridică mari semne de întrebare cu privire la sinceritatea acestui martor.
Pe cale de consecinţă, Curtea, a înlăturat aceste aspecte de fapt susţinute de martorul G., inclusiv cu privire la sumele de 20.000-25.000 de euro pe care inculpatul T.V. le-ar fi încasat lunar, pentru considerentele următoare:
- din conţinutul mesajelor tip SMS descărcate de pe telefonul martorei P., rezultă că inculpatul nu avea banii la care se referea atât el, cât şi martorul G., exemplificativ urmând a fi redate conţinutul unor mesaje trimise de inculpat martorei P.J.:
a. „Deci chiar îmi tre vreo 10 mii. Superurgent săptămâna asta.”, mesaj tip SMS din 15 iunie 2010 (fila 170, mesajul 2, vol. IV d.u.p.);
b. „10 lei am toţi banii mei. Trebuia să încasez 2 clienţi, dar a venit unu nepregătit, iar alălalt n-a mai ajuns că i-a luat foc merţanu.” mesaj tip SMS din 04 februarie 2011 (fila 170, mesajul 8, vol. IV d.u.p.);
c. „Acu se gândeşte până mâine la 8,30. Până atunci, azi, rpd, vreo 4-5000 până mâine găsim? Că azi am 2 buc cam la uşă şi e naşpa” mesaj tip SMS din 18 mai 2010 (fila 170, mesajul 17, vol. IV d.u.p.);
d. „Am pus-o: 1. Nu cred că se poate face proiectul meu cel mare. 2. Alealalte (inclusiv vecinu) cel mai probabil da, dar târziu, după 20. Deci posibil să încasez vreo 2 lei de-abia după Crăciun. An de căcat. Iar până se vor mişca lucrurile anu viitor, o să fie naşpa vreo câteva luni” mesaj tip SMS din 10 decembrie 2009 (fila 171, ultimul mesaj, vol. IV d.u.p.);
e. „Dă-mi tu acum vreo 5-600 lei (pt nişte certificate) şi rambursez la apus, plus mia.Ai?” mesaj tip SMS din 21 februarie 2011 (fila 177, ultimul mesaj, vol. IV d.u.p.)
- la fila 50, vol. III d.u.p. se află fotocopia nr. 67 a unei înştiinţări din partea A.B. către inculpat, din care rezultă că, în data de 09 februarie 2011, inculpatul trebuia să efectueze o plată restantă de 59,21 euro pentru un credit de nevoi personale Împrumutat de bancă,
- la fila 51, vol. III d.u.p. se află fotocopia nr. 69 a unei noi înştiinţări din partea A.B. către inculpat, din care rezultă că, în data de 09 martie 2011, inculpatul trebuia să efectueze o plată restantă de 210,08 euro pentru un acelaşi credit de nevoi personale menţionat supra.
D. Că inculpatul se simţea presat de către creditori, stă mărturie şi mesajul trimis de către acesta martorei P.J. în data de 20 mai 2010, ora 19:05:22, din conţinutul căruia rezultă că a fost primit de inculpat de la o altă persoană, iar acesta l-a retrimis martorei, cu următorul conţinut: „Domnule avocat, prietenia şi respectul dintre noi a luat sfârşit şi cu această ocazie vă transmit următoarele: în luna octombrie v-am dat 8.500 euro bani care au fost împrumutaţi cu dobândă de la G., bani care aţi spus că-i returnaţi pe 18-20 decembrie, după acestea din motive pe care le ştiţi (promisiuni deşarte) am făcut nişte sărbători de căcat din cauza av. T.-Ş.G., a urmat pastele şi din aceleaşi motive a fost tot un kkt. a urmat pierderea a două autoturisme din cauza neachitării a 5000 ron, lipsa bani=amanet aur pierdut, etc. în această perioadă, av. T.-Ş.G.=ski austria, mini vacanţa de paşti, achitat jeep leasing. etc., din luna decembrie am făcut câteva zeci de drumuri din cauza celor 2 vânzători de iluzii şi vise, oameni care se joacă cu destinele altora, vă anunţ că, începând de astăzi, vom purcede la recuperarea datoriei pe toate căile” (fila 180, primul mesaj, vol. IV d.u.p.)
În condiţiile expuse. apar fără suport susţinerile inculpatului potrivit cărora „daca facem abstracţie de numitul M., cred că în acest moment datorez unor persoane fizice sau juridice 100.000 de euro în total” (fila 221, alineat 3, vol. III d.u.p).
E. în ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că nu avea datorii la cămătari, iar susţinerile parchetului sunt simple presupuneri, nesusţinute şi nedovedite, grefate doar pe bănuiala martorului G.S., Curtea, are în vedere că susţinerile acestui martor „mi-a cerut să-i recomand nişte cămătari de la care să ia împrumut, dar eu i-am spus că eu nu-i recomand acest lucru, întrucât cămătarii iau dobândă minim 10% pe săptămână” (fila 357, primul alineat, vol. III d.u.p.) se coroborează cu mesajele tip SMS trimise de inculpat martorei P.J. in data de 17 mai 2010, ora 13:57:47; 18 mai 2010, ora 11:09:21 şi 21:02:2011, ora 09:46:14, acestea având următoarele conţinuturi:
- „Cămătarii stau la uşa mea şi toate se amână în p.a mea” (fila 174, mesajul 7, vol. IV d.u.p.);
- „Acu se gândeşte până mâine la 8,30. Până atunci, azi, rpd, vreo 4-5000 până mâine găsim? Că azi am 2 buc cam la uşă şi e naşpa” (fila 170, mesajul 17, vol. IV d.u.p.);
- „O plăteşti cămătarului care mă finanţează peste câteva zile” (fila 189, mesajul 10, vol. IV d.u.p.).
De asemenea, aspectele de fapt din conţinutul celui de-al doilea mesaj tip SMS citat în alineatul precedent, se coroborează consilier juridic în cadrul SC S.C. SRL Braşov a cărei activitate era coordonată de inculpatul T.V., aceasta menţionând că „Nu îmi aduc aminte să îi fi povestit acestuia (martorului G.C. - nota Curţii) despre vizita unor aşa zişi cămătari, persoane mai dubioase care au venit la biroul inc. T.V., dar pot să confirm că am primit o astfel de vizită a unei persoane însoţită, respectiv doi bărbaţi cu un comportament neadecvat şi agresivi verbal” (fila 345, vol. III d.u.p.). Aceste aspecte se coroborează şi cu cele desprinse din declaraţia martorului G.C. ce a menţionat că „în primăvara acestui an, în timp ce mă aflam la biroul inculpatului, mi-a povestit .angajata inculpatului .că l-ar fi căutat pe inculpat, la birou, nişte persoane mai dubioase. Ea mi-a spus că nu ştia cum să scape de aceste persoane” (fila 337 alineatul 4, vol. III d.u.p.).
F. în ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că demersurile creditorului M.l., ar fi demonstrat o „vădită rea-credinţă” şi ar fi fost percepute de inculpat ca fiind „palide demersuri judiciare împotriva sa", constând în aplicarea unui sechestru pe mai multe imobile bunuri comune ale familiei T.V., Curtea, nu poate să nu remarce fără a fi îndrituită să le analizeze pe fond că susţinerile inculpatului sub acest aspect ar fi putut constitui apărări ale acestuia în procedura declanşată de martorul M.l. împotriva sa, iar reaua-credinţă a martorului se raporta la faptul că „de la data scadenţei am tot aşteptat să îmi fie restituit împrumutul, lucru care nu sa întâmplat, de la data scadenţei am luat periodic legătura cu inculpatul pentru a-mi fi restituit împrumutul” (fila 158, vol. II dosar instanţă). Toate acestea, în condiţiile în care sumai împrumutată de acest martor inculpatului era de 70.000 de euro.
Tot în referire la acţiunile întreprinse de martorul M.l. care, potrivit apărărilor inculpatului, s-ar face vinovat de producerea unei pagube de 348.000 lei în patrimoniul C.E.C.- societate comercială coordonată de inculpat, fapt ce nu l-ar mai fi îndreptăţit pe martor să-i ceară restituirea împrumutului, Curtea, reţine că nu este îndrituită să soluţioneze un conflict de drept, real sau aparent, ce-l vizează pe acest martor. Mai mult, chiar dacă aceste susţineri ar fi adevărate în condiţiile în care martorul susţine contrariul (a se vedea declaraţia de la fila 159, josul paginii, vol. II dosar instanţă), nimic nu l-ar fi împiedicat pe martorul M. să solicite inculpatului restituirea împrumutului acordat şi să demareze procedurile judiciare care au generat discuţii între soţii T.V.
G. în privinţa asigurărilor de viaţă, inculpatul a susţinut că nu a existat vreun mobil al crimei fundamentat pe primele de asigurare. în dezvoltarea acestei apărări, inculpatul a susţinut că, dintre toate asigurările de viaţă ale soţiei despre care avea cunoştinţă, el era beneficiar doar la una dintre ele în proporţie de 10%, iar la celelalte, beneficiarul era fiica sa, partea civilă T.V.O.
Or, susţine inculpatul, suma de 2.000 de euro ce reprezenta acest procent de 10% din asigurare, nu poate susţine drept mobilul crimei a cărei victimă a fost soţia sa. Mai mult, inculpatul a susţinut că raţionamentul oferit de acuzare ar fi unul ilogic, prin raportare la suma despre care se susţine că ar fi avut nevoie inculpatul, respectiv 350.000 de euro, în condiţiile în care el renunţase la 50.000 de euro (datoria mai veche a martorei P. ce a fost preluată de inculpat - sublinierea Curţii) şi trebuia să mai plătească şi 20.000 de euro pentru comiterea omorului dintr-o primă de asigurare al cărei procent nu depăşea suma de 2.000 de euro.
Potrivit înscrisurilor din dosarul cauzei, victima T.V.A. era parte în contracte de asigurare încheiate cu societăţi de profil, aceasta era asigurată potrivit următoarelor poliţe de asigurare:
- la SC G.R.A. SA (a se vedea adresa nr. 5130 din 10 iunie 2011 de la fila 2, vol. IV d.u.p.), cu poliţele de asigurare de viaţă nr. 19028269 şi nr. 19028270, pentru sumele de 2.742,00 Ici, respectiv 1.821,00 lei. Potrivit contractelor de asigurare încheiate ce aveau numerele 28269 şi 28279, durata contractului a fost stabilită între 01 martie 1999-28 februarie 2014, iar beneficiarii primei asigurate erau: la expirare - contractantul asigurării, iar în caz de deces – partea civilă T.V.O. 80%, inculpatul T.V. Victor 10% şi mama victimei, Ţ.E. 10%;
- la SC A.A.R. SA (a se vedea adresele nr. 122602 din 08 iunie 2011 şi nr. 157354 din 20 iulie 2011 şi anexele acestora de la filele 16 şi 19-27 vol. IV d.u.p.), victima T.V.A. era parte într-un contract de asigurare de grup încheiată de SC E.L.R. SRL - societatea la care lucra victima la data comiterii omorului - cu societatea de asigurări, această din urmă societate aducând la cunoştinţă că „suma ce se cuvine drept despăgubire în baza acestei asigurări de grup, ca urmare a decesului persoanei asigurate, este de 204.360 RON” (fila 19, vol. IV d.u.p.), beneficiarul fiind fiica victimei în procent de 100%. Pentru această societate de asigurare, Curtea, reţine că erau încheiate 3 poliţe de asigurări de viaţă: 1. poliţa nr. 10201658 din 24 noiembrie 2008 cu o durată de 23 de ani (fila 53 vol. IV d.u.p.) cu suma asigurată la data formulării cererii de despăgubire de 154.348,9 lei (fila 16 vol. IV d.u.p.), 2. poliţa nr. 10110009 din 19 noiembrie 2004 cu o durată de 20 de ani (fila 56 vol. IV d.u.p.) cu suma asigurată la data formulării cererii de despăgubire de 4.639,66 lei(fila 16 vol. IV d.u.p.) şi 3. poliţa nr. 10003993 din 25 mai 2011, o durată de 10 ani (fila 59 vol. IV d.u.p.) cu suma asigurată la data formulării cererii de despăgubire de 38.546,86 lei (fila 16 vol. IV d.u.p.);
- la SC I.B.N.V.A. SA, Sucursala Bucureşti, victima T.V.A. deţinea, la data decesului, două conturi curente la care avea ataşată câte o asigurare de grup încheiată de I.N.G.B. cu I.N.G.A.V. SA Potrivit adresei nr. 21706 din 11 iulie 2011 de la filele 34-36, suma asigurată plătibilă moştenitorilor legali era în valoare de 16.714,5 lei - 15.214,50 pentru contul curent cu numărul RO73IXXX0000998334858910 şi 1.500,00 cu numărul RO90XXX0000999900603116. în acest sens, a se vedea fila 35, alineatul 6, vol. IV d.u.p.
- la SC G.A. SA (fosta A. SA) victima era asigurată în caz de deces urmare a contractării, în data de 28 septembrie 2006, a unui credit de nevoi personale în sumă de 6.400,00 lei de la B.R.D.G.S.G. SA (fila 110, vol. IV d.u.p.).
Cu privire ia acest aspect, Curtea, nu poate să nu observe că inculpatul se contrazice, iniţial susţinând că, la data tragicului eveniment, ştia doar că existau 2 sau 3 asigurări de viaţă, neştiind cuantumul despăgubirilor, pentru ca, ulterior, să menţioneze că nu ştia de asigurările de viaţă făcute de compania la care lucrase victima.
Tot în referire la susţinerile inculpatului că nu ar fi ştiut de existenţa contractelor de asigurare ale soţiei sale. Curtea, trebuie să se raporteze la aceleaşi susţineri ale inculpatului care, pe tot parcursul procesului penal, a descris relaţia dintre el şi soţia sa ca fiind una model, demnă de urmat, că a ţinut enorm la soţia sa şi este exclus să-i fi dorit vreodată moartea.
Nefiind ţinută a analiza iubirea dintre soţii T.V., dar trebuind a cântări afirmaţiile inculpatului şi ale părţii civile T.V.O. sub aceste aspecte - cu menţiunea că partea civilă a susţinut pe parcursul procesului penal că nu crede în acuzaţiile ce i se aduc tatălui său, Curtea, nu poate îmbrăţişa susţinerile inculpatului că nu ar fi ştiut de existenţa asigurărilor de viaţă ale victimei, în contextul în care:
- inculpatul a afirmat cu tărie că o iubea pe soţia sa, iar cei doi se iubeau la fel de mult, chiar dacă trecuseră mai bine de 20 de ani de la încheierea căsătoriei,
- partea civila T.V.O., în declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti, a menţionat că îşi aduce aminte „de faptul că, în primii mei ani de viaţă, părinţii mei nu au avut şi nu au putut să îmi asigure un nivel de trai ca cel pe care mi l-au asigurat în ultimii ani, în momentul în care afacerile acestora mergeau bine. îmi aduc aminte de perioadele grele ale copilăriei mele, de perioadele în care părinţii mei făceau tot posibilul pentru a mă feri de acestea şi, astfel cum i-am cunoscut, afirm că niciunul nu ar fi fost în stare să îi facă rău celuilalt”.
Or, în condiţiile expuse în alineatul precedent, este puţin probabil ca cei doi soţi T.V. să nu fi discutat pe marginea acestor contracte de asigurare, mai ales că poliţa nr. 10003993 de la SC A.A.R. SA a fost încheiată in data de 25 mai 2001 (fila 59 vol. IV d.u.p.), an ce se situează, potrivit declaraţiei părţii civile T.V.O., într-una din „perioadele grele ale copilăriei mele”, când aceasta avea 10 ani.
De asemenea, Curtea, reţine că, deşi beneficiarul primelor asigurate în privinţa primelor două asigurări de viaţă menţionate mai sus era partea civilă T.V.O., potrivit declaraţiei inculpatului T.V., acesta se considera personal îndreptăţit să primească despăgubirile, menţionând că „Relativ Ia cererile de despăgubiri .oricum nu aveam cum să încasez banii până la Crăciun” (fila 53, alineatul 2, vol. I dosar instanţă).
Această poziţie subiectivă a inculpatului relativ la persoana îndreptăţită în fapt să primească despăgubirile de la societăţile.
Oana, în declaraţia din cursul urmăririi penale aceasta menţionând că „am cedat eu în favoarea tatălui, printr-un act notarial dreptul de a încasa şi administra aceste sume” (fila 253, vol. III d.u.p.).
De asemenea, Curtea, se raportează şi la procura specială aflată la fila 20 vol. IV d.u.p., din care rezultă că, la data când s-a formulat cererea de despăgubire către SC A.A.R. SA pentru suma de 204.360 lei, partea civilă T.V.O. l-a împuternicit pe inculpatul T.V., să o reprezinte la societatea de asigurări, pentru ca, în numele şi pentru aceasta, să solicite, să obţină şi să ridice sumele de bani cuvenite acesteia cu titlu de despăgubire ca urmare a decesului persoanei asigurate, victima T.V.A..
Mai mult, potrivit declaraţiei martorei M.N.A. din cursul urmăririi penale, „în săptămâna imediat următoare acelei care a fost înmormântată doamna T.V.A., inculpatul T.V. s-a prezentat la sediul firmei noastre, ne-a mulţumit pentru sprijin . şi a avut loc o discuţie iniţial cu şefa de la Resurse Umane, după care a discutat direct cu mine în legătură cu asigurarea de viaţă a soţiei lui.” (fila 350, ultimul alineat, vol. III d.u.p.). De asemenea, a mai precizat că „în momentul în care am avut prima discuţie (04 aprilie 2011) cred că era luni, am avut o primă discuţie cu inculpatul T.V. . iar acesta mi-a spus că el (inculpatul) ştia că soţia lui a mai avut o asigurare de viaţă la SC A.A.R. SA. Uitându-mă pe calendar, am realizat că victima a fost înmormântată vineri, 01 aprilie 2011, iar eu am avut discuţia cu inculpatul T.V. .în legătură cu asigurările de viaţă ale soţiei lui, luni, 04 aprilie 2011” (fila351, ultimele două alineate, vol. III d.u.p.).
În cursul cercetării judecătoreşti, aceeaşi martoră Manta Nineta a declarat că „în prima zi de lucru următoare înmormântării, la sediul societăţii s-a prezentat inculpatul T.V.”, iar „În momentul în care inculpatul a venit la Bucureşti pentru a întreba de asigurarea de viaţă, nu mi-a prezentat o împuternicire din partea fiicei sale, mai ales că eu nu ştiam la momentul respectiv cine este beneficiarul asigurării” (fila 141, vol. II dosar instanţă).
În referire la data la care inculpatul s-a prezentat la sediul SC E.L.R. SRL, acesta a susţinut că data menţionată de martora M.N.A. „(04 aprilie 2011) cred că era luni” (fila 351, penultimul alineat, vol. III d.u.p.) nu este una reală, el declarând că „după înmormântare, fiica mea a mai rămas în Braşov încă o săptămână şi abia în a doua duminică după înmormântare am plecat la Bucureşti . a doua zi am trecut pe la fostul loc de muncă al soţiei pentru a mă interesa de actele necesare pentru încasarea asigurărilor” (fila 53, vol. I d.u.p.).
Chiar dacă martora M.N.A. a menţionat, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii din cursul cercetării judecătoreşti, în privinţa zilei de luni în care inculpatul s-a prezentat la sediul SC E.L.R. SRL, iniţial menţionând că „nu sunt sigură dacă a fost după înmormântare sau o altă zi de luni, am legat acest fapt de împrejurarea că inculpatul a adus-o pe fiica sa la facultate”, tot aceeaşi martoră, în continuarea declaraţiei, a subliniat că „în acea zi de luni a venit singur şi nu a înregistrat nici o cerere pe marginea asigurării de viaţă a soţiei sale” (fila 142, vol. II dosar instanţă).
Curtea, a avut în vedere că prima declaraţie a acestei martore, cea din cursul urmăririi penale, a fost consemnată la o dată mai apropiată faptelor evocate, iar afirmaţia acesteia că ziua de luni în care s-a prezentat inculpatul a fost reţinută de „împrejurarea că inculpatul a adus-o pe fiica sa la facultate” nu este susţinută, câtă vreme tot aceeaşi martoră şi în continuarea aceleiaşi declaraţii, a subliniat că „în acea zi de luni a venit singur”, fără a se face vreo menţiune cu privire la partea civilă, aspecte care, oricum, nu interesau pe martoră.
Or, în condiţiile în care eşti afectat şi susţii suferinţa cauzată de pierderea unei persoane dragi, pierdere ce a generat depresia de doliu, nu te deplasezi Ia Bucureşti pentru a te interesa despre asigurările de viaţă ale soţiei ce fusese înmormântată cu 72 de ore în urmă - asigurări de care inculpatul a susţinut că nu ştia de existenţa lor anterioară tragicului eveniment.
H. Cu privire la criticile aduse de inculpatul T. seu relativ la credibilitatea declaraţiilor inculpatului P.E.V., Curtea, le-a înlăturat, aspectele de fapt desprinse din declaraţia inculpatului P. coroborându-se, după cum urmează :
- inculpatul P.E.V. a susţinut că „atunci când am stat în birou cu avocatul T.V., acesta mi-a dat un colţ dintr-o factură pentru curent electric, spunându-mi să folosesc pentru legitimaţie sigla E., care era pe acest colţ de hârtie” (declaraţie din data de 06 iunie 2011, între orele 18 :10-20 :50, fila 772, alineatul 4, vol. II d.u.p.) ;
- cele menţionate de inculpatul P.E.V. se coroborează cu aspectele de fapt din cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului T.V. din municipiul Braşov, ocazie cu care au fost identificate „două plicuri ce conţin facturi de la SC E. SA S.A., dintre care unul are ruptă partea stângă ce conţine sigla SC E. SA” (fila 30, vol. III d.u.p.). Acest din urmă plic a fost fotografiat sub denumirea „FOTO 106” din care se observă că s-a scris „achitat 17 VII 2008”; - or, nu se poate susţine că inculpatul P.E.V., în data de 06 iunie 2011, cu 9 zile înainte de efectuarea percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului T.V. din data de 15 iunie 2011, ştia că se va găsi un plic ce avea o parte ruptă tocmai cu sigla SC E. SA, în condiţiile în care inculpatul T.V. a făcut menţiune în cuprinsul instrucţiunilor de „o legitimaţie” (fila 334, vol. IV d.u.p. unde se află o copie a acestor instrucţiuni, cu menţiunea că originalul acestora se află în plicul sigilat de la fila 668, vol. II d.u.p. fiind efectuate fotografii cu acesta şi conţinutul acestui din urmă plic), iar instrucţiunile le-a recunoscut ca fiind scrise de el. În aceste condiţii, criticile aduse de inculpat, potrivit cărora procurorii, împreună cu inculpatul P.E.V. si mama acestuia, martora. P.J.,. au întocmit un scenariu în care la mijloc l-au atras şi pe inculpatul T.V., sunt fără fundament. Tot în referire la credibilitatea inculpatului P.E.V., dar în ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că nesinceritatea inculpatului P.E.V. rezultă şi din faptul că acesta a sustras doar un singur telefon din cele două ale victimei, respectiv unul marca B., pentru că celălalt, marca N., nu i s-a părut atrăgător, doar de pe urma primului putând câştiga mai bine, Curtea, reţine că sunt nefondate criticile aduse de inculpatul T.V.
Astfel, dacă scopul inculpatului P.E.V. ar fi fost într-adevăr cel de a o tâlhări pe victimă, atunci, date fiind informaţiile legate de structura casei soţilor T.V. - informaţii pe care chiar inculpatul T.V. i le-a dat inculpatului P.E.V., nimic nu l-ar fi împiedicat pe inculpat să se deplaseze la etaj unde, pe o masă din camera victimei, se afla o geantă de damă în interiorul căreia se aflau 1.100 de euro şi 792 de lei, care prin adunare însumau mai mult decât valoarea unui telefon mobil, chiar marca B. (a se vedea fila 12, vol. I d.u.p.).
Curtea, are în vedere faptul că inculpatul P. a declarat în data de 06 iunie 2011 că:
- „ziua cea mai favorabilă să fac ceea ce mi-a cerut este ziua de duminică, 27 martie 2011, când el este plecat de acasă” (fila 770 alineatul 2, vol. I d.u.p.),
- iar „Avocatul T.V. mi-a spus că soţia sa doarme într-un dormitor la etaj şi mi-a explicat cum să urc pe scări şi în ce parte este dormitorul" (fila 770 alineatul 4, vol. II d.u.p.).
Or, elementele probatorii nu relevă aspecte conform cărora inculpatul ar fi urcat, în data de 29 martie 2011, la etajul casei soţilor T.V., aspect confirmat, pe lângă declaraţiile inculpaţilor, de elementele de fapt desprinse din :
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat în data de 29 martie 2011, cu această ocazie fiind identificate urme ale încălţămintei inculpatului doar la parterul casei soţilor T.V. - atât urmele create prin stratificare cu sângele victimei şi vizibile cu ochiul liber, cât şi cele relevate cu pulbere de culoare neagră, toate aceste urme fiind identificate pe gresia ce constituia pardoseala de la parter (a se vedea fotografiile anexă acestui proces-verb; ii de ia fila 41-51, vol. I d.u.p.),
- tot în referire la acest aspect, Curtea, reţine că scările ce asigură accesul de la parter la etajul casei soţilor T.V., sunt acoperite de gresie de culoare gri, aspect ce rezultă din conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului( fila 11 alineatul 6, vol. I d.u.p. şi fila 41, vol. I d.u.p. ce se constituie într-o fotografie a acestora). Or, pe aceste scări acoperite cu gresie, nu au fost identificate astfel de urme;
Tot cu privire la credibilitatea celor afirmate de inculpatul P.E.V., inculpatul T.V. a afirmat că era ilogic să-i dea acestuia suma de 20.000 de euro pentru a fi ucisă soţia sa. în acest sens, inculpatul a susţinut că raţionamentul oferit este unul ilogic, prin raportare procentul de 10% din prima de asigurare ce ar fi încasat-o din asigurarea de viaţă a soţiei sale, suma nefiind mai mare de 2.000 de euro. Curtea, a înlăturat aceste susţineri în apărare ale inculpatului, deoarece „prima tranşă de 20.000 de Euro” menţionată de inculpatul P.E.V. (fila 769, vol. II d.u.p.), trebuia analizată prin prisma elementelor de fapt desprinse din denunţul acestuia unde a menţionat că „dacă urmezi instrucţiunile, îţi promit că ţi se va aproba creditul făcut la mine şi voi şterge datoria lui maică-ta” (fila 776 verso, vol. II d.u.p.).
Or, potrivit clauzelor Contractului de constituire a garanţiei (de tip trust) din 18 august 2010 (foto nr. 199, fila 157 vol. III d.u.p.), inculpatul T.V. a fost parte în acest contract, alături de inculpatul P.E.V. şi martorul G.Z.G.I., iar acest contract a fost încheiat urmare a încheierii între cele din urmă două persoane a contractului de credit autentificat sub nr. 2494 din 17 august 2010 pentru suma de 200.000 de euro pe care inculpatul P.E.V. ar fi împrumutat-o de la martorul G., dar sumă de bani pe care nu a primit-o niciodată (a se vedea supra pct. 21).
Aşadar, suma de 20.000 menţionată ca „prima tranşă” se referea la acest credit de 200.000 de euro.
I. Cu privire la credibilitatea declaraţiilor martorului M.D., aceasta fiind criticată de inculpatul T.V., Curtea, reţine că există, într-adevăr unele mici neconcordanţe cu privire la locul ocupat de martori în maşina condusă de inculpatul T.V. şi ordinea de deplasare la imobilele-terenuri, dar acestea nu pot conduce la a reţine un dubiu cu privire la aspectele de fapt ce au vizat discuţia dintre acest martor şi inculpatul T.V. relativ la găsirea unei persoane dispuse să îi ucidă soţia acestuia din urmă şi sumele de bani avansate cu acea ocazie atât de martor, cât şi de inculpatul T.V.
De asemenea, Curtea, trebuie să se raporteze şi la faptul că, în a doua declaraţie din cursul urmăririi penale de la filele 302-306, vol. III d.u.p., acesta a menţionat că „am intenţionat să-mi schimb declaraţia de martor în sensul că doream să nu mai recunosc ceea ce declarasem în legătură cu cererea avocatului T.V. de a-i intermedia uciderea soţiei sale, întrucât pur şi simplu mi-a fost frică pentru viaţa mea”, menţionând că nu a dorit să îşi schime declaraţia „Abia după ce am fost asigurat de procurorul de caz că nu voi păţi nimic întrucât voi beneficia de protecţie din partea organelor judiciare, procurorul de caz punându-mi la dispoziţie telefonul de serviciu pentru a suna imediat dacă voi primi ameninţări sau voi avea alte probleme de acest gen”.
Or, aceste din urmă aspecte au fost relevate de martorul M.D. încă înainte de a fi audiat, pentru prima dată, în cursul cercetării judecătoreşti. Edificatoare sub acest aspect este cererea acestuia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, în data de 29 septembrie 2011, cu 18 zile înainte de termenul de judecată la care trebuia să se prezinte pentru a fi audiat în calitate de martor, acesta solicitând „audierea mea în calitate de martor sub programul de protecţie a martorilor” (fila 87, vol. I dosar instanţă).
Această cerere a fost susţinută de martor şi înainte de a fi ascultat, la acel termen de judecată din data de 17 octombrie 2011, susţinând că a luat legătura telefonic cu procurorul care a întocmit rechizitoriul, aspect ce este confirmat, ulterior, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penala şi criminalistică, prin adresa nr. 903/P/2011 din data de 25 noiembrie 2011, din conţinutul acesteia rezultând că martorul l-a contactat telefonic pe procurorul de caz în data de 03 octombrie 2011 (fila 205, vol. I dosar instanţă).
Curtea, prin raportare la cadrul legislativ existent în România sub acest aspect, pentru motivele ce se regăsesc în cuprinsul încheiem de la filele 167-171 vol. I dosar instanţă, a respins cererea acestuia.
Astfel cum a susţinut acelaşi martor M.D. în cuprinsul celei de-a doua declaraţii din cursul cercetării judecătoreşti, prima sa declaraţie din faţa instanţei a relevat aspecte de fapt neconform adevărului ce au avut la bază ameninţările telefonice ce s-ar fi exercitat asupra acestuia anterior primei declaraţii. De asemenea, a mai relatat că a primit ameninţări telefonice, tot de la un număr de telefon pe care nu îl cunoştea, şi înainte de a fi audiat a doua oară în cursul cercetării judecătoreşti.
J. în ceea ce priveşte poziţia adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, Curtea, nu poate să nu observe că, în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a menţionat în cuprinsul primei sale declaraţii că „în momentul în care martorul C.D. mi-a spus că soţia murise, am realizat cine era autorul faptei” (fila 54, alineatul 4, vol. I dosar instanţă).
Mai mult, în continuarea aceleiaşi idei, în cuprinsul declaraţiei sale, inculpatul a învederat faptul că, „Fiind întrebat de procurorul S. dacă ştiu cine a comis fapta, i-am răspuns crezi că dacă l-aş şti, ţi l-aş spune” (fila 54, alineatul 5, vol. I dosar instanţă).
Mai mult, în intervalul 29 martie 2011-17 iulie 2011, inculpatul T.V., prin declaraţiile sale, a negat orice implicare în fapta care a condus la decesul propriei sale soţii, negând şi faptul că menţiunile grafice - scrisul şi schiţele - de pe cele două foi de hârtie format A4 analizate supra la pct. 42 i-ar aparţine, după ce, în data de 14 iunie 2011, a fost declanşat procesul penal faţă de acesta.
Abia după ce expertul autorizat recomandat de inculpatul T.V., nu a avut de formulat obiecţiuni la raportul de expertiză criminalistică de natură grafică întocmit de L.I.E.C. Bucureşti - astfel cum rezultă din nota expertului recomandat nr. 386 din 18 iulie 2011 conţinând opinia sa (fila 342, vol. IV d.u.p.), inculpatul, în data de 18 iulie 2011 a recunoscut implicarea sa în modalitatea pe care a susţinut-o în apărare.
Inculpatul T.V. a susţinut că-l ştia pe inculpatul P.E.V. mai mult din vedere, urmare a întâlnirilor pe care le avea cu mama sa, martora P.J. Or, faptul că nu îl ştia doar din vedere, rezultă, pe lângă declaraţiile inculpatului P.E.V. şi ale mamei sale, martora P.J., şi mesajul tip SMS trimis de martoră inculpatului T.V. având următorul conţinut : „iubi, nr. Lui E’ este: .” (fila 184, vol. IV d.u.p.).
Tot cu privire la nesinceritatea declaraţiilor inculpatului T.V., Curtea, reţine că iniţial acesta a făcut referire la suma de 2.000 de euro ce s-ar fi aflat acasă şi pe care inculpatul P.E.V. trebuia să o ia, prin ameninţare, de la victimă, pentru ca, într-o altă declaraţie, să menţioneze că „nu am stabilit cu inculpatul suma care urma să o ia din locuinţa mea” (fila 553, vol. IV d.u.p.).
Oricum, Curtea, reţine că, potrivit declaraţiilor inculpatului T.V., după ce achitase taxele aferente vânzării terenului de la Tărlungeni, din prima tranşă de 4.000 de euro îi mai rămăsese doar 2.000 de euro, iar din această sumă, în data de 29 martie 2011, în jurul orei 12:00, i-a dat martorului G. suma de 1.000 de euro, astfel cum s-a menţionat supra.
În acest condiţii, suma de 2.000 de euro avansată iniţial nu se putea găsi în imobil, aspect ce se coroborează cu menţiunile procesului-verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului, precizându-se că au fost găsite sumele de 1.100 de euro şi 792 de lei (a se vedea fila 12, vol. I d.u.p.).
În lumina aspectelor de fapt de mai sus, Curtea de Apel, a reţinut că, pe fondul unor discuţii aprinse în familia T.V. legate de proasta gestionare a afacerilor întreprinse de inculpatul T.V. ce au generat demararea procedurii judiciare împotriva bunurilor comune celor doi soţi, la care s-au adăugat şi presiunile creditorilor inculpatului şi ale cămătarilor de la care contractase mai multe împrumuturi cu sume de depăşeau 290.000 de euro - cu menţiunea că în actele de împrumut autentificate erau menţionate sume mai mari, care însumate conduceau la suma de 435.000 de euro, inculpatul T.V., a premeditat uciderea soţiei sale, victima T.V., pentru a avea acces la suma de peste 200.000 de lei dintr-un cont deschis la B.R.D.G.S.G. SA şi la primele de asigurare în caz de deces a acesteia care erau apropiate sumei de 400.000 de Ici, căutând în acest sens persoane dispuse să o omoare pe aceasta, contra unor sume de bani.
Urmare a acestei premeditări, inculpatul T.V. l-a determinat pe inculpatul P.E.V. ca, în data de 29 martie 2011, să o ucidă pe soţia sa, victima T.V.A., în schimbul remiterii de datorie pentru suma de 50.000 de euro pe care martora P.J. o datora inculpatului T.V. şi primirii unui avans de 20.000 de euro din cel de 200.000 de euro contractat de inculpatul P.E.V. de la martorul G.Z., bun prieten al inculpatului T.V.. Inculpatul P.E.V., pentru a o ucide pe victima T.V.A., a urmat instrucţiunile scrise ale inculpatului T.V. cu privire la locul unde este situată locuinţa comună soţilor T.V., programul de lucru al soţiei sale, intervalul orar în care trebuia să acţioneze care era în directă legătură cu programul de lucru al victimei şi modul de a acţiona, în sensul de a-şi confecţiona o legitimaţie falsă cu sigla SC E. SA pentru a-i asigura credibilitate în faţa soţiei sale.
Urmare a acestor aspecte de fapt, Curtea, reţine că, în drept, fapta inculpatului T.V. care, în data de 29 martie 2011, cu premeditare şi din interes material, l-a determinat pe inculpatul P.E.V. să o ucidă pe victima T.V.A., soţia inculpatului T.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat sub forma instigării prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. a), b) si c) C pen.
Premeditarea în comiterea acestei fapte rezultă din faptul că, pe de o parte, hotărârea de a ucide victima a fost anterioară, iar pe de altă parte, această hotărâre s-a materializat în actele pregătitoare expuse la starea de fapt. în ce priveşte rezoluţia infracţională, s-a demonstrat dincolo de orice dubiu că, de la luarea hotărârii şi până la înfăptuirea ei, a trecut un timp suficient de îndelungat, respectiv de peste 3 săptămâni, perioadă în care inculpatul T.V. a reflectat asupra modalităţii de comitere a faptei.
Interesul material al acestuia este scos în evidenţă de sumele de bani menţionate supra, chiar dacă, în privinţa asigurărilor de viaţă ale victimei, în cazul producerii riscului asigurat, era beneficiar doar pentru un procent de 10% la două din poliţele de asigurare, Curtea, reţinând din activităţile ulterioare ale acestuia că se considera el îndreptăţit să primească şi să gestioneze banii cuveniţi fiicei sale, partea civilă T.V.O.
La individualizarea judiciară a pedepsei Curtea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare reglementate prin dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţii potrivit cărora la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportându-se la criteriile generale de individualizare, Curtea, reţine că fapta de a ucide o persoană prezintă un grad deosebit de ridicat din punct de vedere al pericolului social.
În contextul în care persoana pentru care comanzi uciderea este şi soţia ta, acest pericol social este cu atât mai ridicat, pericol pus în evidenţă, pe de o parte, de suprimarea vieţii acesteia, într-un mod brutal, prin încălcarea dreptului la viaţă, un drept absolut şi inviolabil, iar pe de altă parte, de clamarea de către inculpat a iubirii pe care i-o purta victimei încă din perioada adolescenţei, anterior căsătoriei ce a avut loc în urmă cu 21 de ani. Nu trebuie trecute cu vederea mobilul comiterii acestui omor la comandă, faptul că inculpatul a negat implicarea sa sub acest aspect, dar şi faptul că a distrus o familie, inclusiv viitorul fiicei sale care, la vârsta de 19 ani, abia devenită majoră, s-a trezit în mijlocul unui coşmar. La toate acestea se adaugă pregătirea inculpatului, una juridică, absolvent al unei facultăţi de drept şi îndeplinirea pentru o perioadă de 3 ani de zile a funcţiei de procuror. Modalitatea şi uşurinţa cu care acesta a convieţuit cu victima pe parcursul lunii martie 2011, lună în care îi pregătea uciderea, pun în evidenţă o periculozitate deosebită a inculpatului, context în care Curtea, i-a aplicat inculpatului T.V. pedeapsa maximă prevăzută de lege, respectiv pedeapsa principală de 25 de ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Curtea, a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.V.
Totodată, în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 118 lit. b) teza a II-a C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.E.V. a cuţitului aflat în coletul nr. l, poziţia 42/2011 din registrul de corpuri delicte aflate în Camera de corpuri delicte a Curţii de Apel Braşov.
De asemenea, în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 109 alin. (3) C. proc. pen., mijloacele materiale de probă aflate în coletele nr. 1-45, poziţia 42/2011 din registrul de corpuri delicte aflate în Camera de corpuri delicte a Curţii de Apel Braşov, s-au păstrat până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Curtea, constată că inculpatul T.V. a comis o infracţiune prevăzută în anexa nr. l a Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, astfel că, prin prisma dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul T.V. la eliberarea dm penitenciar, fără nici o alta notificare prealabila, prin informarea inculpatului T.V. că probele biologice ce se vor recolta vor fi utilizate în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În privinţa acţiunii civile exercitate de partea civilă T.V.O., Curtea, reţine că aceasta a solicitat, cu ocazia constituirii de parte civilă, despăgubiri civile cu titlu de daune morale în cuantum de 500.000 de euro (încheierea de şedinţă din data de 12 septembrie 2011, fila 71, vol. I dosar instanţă). Aceasta a făcut precizarea, atât în cursul urmăririi penale (fila 259, ultimul alineat, vol. III d.u.p.), cât şi al judecăţii, cu ocazia concluziilor pe fond, că solicită obligarea la plata despăgubirilor civile doar a încurcatului P.E.V., nu i a. tatălui său, inculpatul T.V.
În acest condiţii, Curtea, reţine că suntem în prezenţa unei emiteri de datorie prev. de art. 1141 alin. (1) teza a II-a şi alin. (2) C. civ., însă, primordial, trebuie să stabilească existenţa unui raport juridic obligaţional de natură civilă delictuală între partea civilă-creditoare T.V.O., pe de o parte, şi inculpaţii-debitori T.V. şi P.E.V., pe de altă parte, inclusiv prejudiciul adus prin fapta celor doi inculpaţi. Prin dispoziţiile art. 998-999 C. civ. în vigoare la data de 29 martie 2011, a fost reglementată răspunderea pentru fapta proprie, iar prin dispoziţiile art. 1003 C. civ., este concretizat caracterul solidar al răspunderii persoanelor cărora le este imputabilă cauzarea prejudiciului.
Având la bază probatoriul administrat în cauză, Curtea, reţine că sunt îndeplinite cerinţele angajării răspunderii civile delictuale cu caracter solidar a celor doi inculpaţi, partea civilă suferind un prejudiciu moral urmare a uciderii mamei sale, făcându-se dovada faptei ilicite ce a constat în uciderea victimei T.V.A. de către inculpatul P.E.V. la determinarea inculpatului T.V., existenţa vinovăţiei celor doi inculpaţi, sub forma intenţiei directe, la crearea prejudiciului suferit de partea civilă T.V.O., cât şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul suferit de aceasta.
În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului acestui prejudiciu moral, având în vedere atât argumentele doctrinare, cât şi cele jurisprudenţiale (Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunţată în recurs de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), Curtea, reţine că despăgubirile civile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare. în acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferinţele morale susceptibil, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta săvârşită, precum şi de toate consecinţele acesteia.
Având în vedere aceste repere şi circumscriindu-le aspectelor de fapt din care rezultă că partea civilă, anterior vârstei de 20 ani, s-a trezit în mijlocul unui coşmar determinat de pierderea mamei sale, Curtea, a stabilit că prejudiciul moral suferit de partea civilă T.V.O. este de 100.000 de euro.
Aşadar, în baza art. 998, 999 şi 1003 C. civ. (forma în vigoare la data de 29 martie 2011), Curtea, constată existenţa unui raport juridic obligaţional de natură civilă delictuală între partea civilă-creditoare T.V.O., pe de o parte, şi inculpaţii-debitori T.V. şi P.E.V., pe de altă parte, având ca obiect plata sumei de 100.000 Euro despăgubiri civile cu titlu de daune morale, sumă plătibilă în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data plăţii efective.
Raportat la manifestarea de voinţă a părţii civile T.V.O. care a menţionat că nu doreşte obligarea inculpatului
T.V. la plata despăgubirilor civile acordate, ci numai a inculpatului P.E.V., Curtea, reţine că aceasta a renunţat să-şi valorifice creanţa pe care o avea împotriva debitorului inculpat T.V.
Potrivit art. 1141 alin. (1) C. civ., Remiterea sau descărcarea expresă făcută în folosul unuia din codebitorii solidari, liberează pe toţi ceilalţi, afară numai dacă creditorul şi-a rezervat anume drepturile sale în contra acestor din urmă.
Prin menţionarea faptului că partea civilă doreşte obligarea la plata despăgubirilor doar a inculpatului P.E.V., Curtea, reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 1141 alin. (1) teza a II-a C. civ. (forma în vigoare la data de 29 martie 2011), astfel că sunt aplicabile dispoziţiile alineatul 2 al aceluiaşi articol 1141, potrivit cărora în cazul din urmă, creditorul nu poate cere plata datoriei decât scăzând partea celui căruia a făcut remitere.
Având în vedere contribuţia egală, în aprecierea Curţii, a celor doi inculpaţi la comiterea faptei ilicite, unul dintre ei (inculpatul T.V.) dând instrucţiunile celui de-al doilea pentru comiterea omorului (inculpatul P.E.V.), Curtea, reţine că, din creanţa de 100.000 de euro pe care partea civilă o are faţă de codebitorii-inculpaţi, va fi scăzută partea celui iertat de datorie - inculpatul T.V., urmând a fi obligat doar inculpatul P.E.V. la plata, către partea civilă T.V.O., a sumei de 50.000 Euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe nr. 29/F din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat.
În calea, de atac integral devolutivă au fost administrate probele esenţiale ale cauzei, respectiv martorii Ţ.D., P.J., M.D., P.Ş., M.F. şi în final P.E.V. care deşi iniţial nu a dorit a da declaraţie, la ultimul termen de judecată în recurs a specificat că menţine în totalitate declaraţiile pe care le-a dat în procedura prev. de art. 3201 C. proc., cu detalierea că „m-am săturat de presiunile la care am fost supus eu şi familia mea de către inculpat”, că i s-a solicitat să nu spună adevărul, reluând apoi descrierea actului faptic de instigare în a comite omorul în forma expres stipulată în rechizitoriu.
Recurentul inculpat în scris a reluat aceeaşi amploare şi dezvoltare a aspectelor de apărare, cu instituirea unui cadru complex ce sa dorit a fi greu de descifrat juridic: că mobilul crimei « comandate » învederat de acuzare este unul fals şi inexistent, că intenţia de a ordona o crimă s-a dovedit prin mărturii mincinoase, martora P.J. a minţit în legătură cu acuzele grave ce au fost aduse, scenariul pretinsei instigări la omor, susţinut de P.E.V. este fals, mincinos şi imposibil să se fi derulat fizic şi obiectiv în modul prezentat de instanţă, astfel că este nevinovat, impunându-se achitarea sa.
Asupra desfăşurătorului propus de inculpat, cu un cuprins pe alocuri haotic, încununat de o serie de auto-întrebări ce se doresc « cheie », ce doar în mintea sa nu îşi găsesc niciun răspuns, atât organele de anchetă cât şi instanţa de fond au manifestat o adâncă aplecare, existând preocuparea de a da explicaţii fiecărei întrevederări aduse, în contextul în care, altfel, avem de a face în speţă cu o faptă abominabilă de omor calificat pe deplin certificată probator, detaliată elocvent atât cu ajutorul persoanei efectiv implicată în comiterea sa cât şi într-o coroborare deplină cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Rezumativ, aspectele de detaliu nefiind cazul de a fi reluate (fără a nu aprecia însă minuţiozitatea defalcării şi certificării lor), instanţa de recurs redă următoarele:
A. în perioada anilor 2005-2006, inculpatul T.V. a investit sume considerabile în terenuri, cu intenţia declarată de revânzare imediată în vederea obţinerii unui profit rapid. în condiţiile în care sumele de care dispunea erau insuficiente pentru acest gen de investiţii, inculpatul a atras în această afacere mai multe cunoştinţe, respectiv pe martorii M.l., F.M., S.V., G.C., precum şi alte persoane. în cursul anului 2007, aceste din urmă persoane au fost de acord să-l împrumute pe inculpatul T.V., în vederea cumpărării unui teren.
Sumele împrumutate în acest scop de inculpatul T.V. au fost următoarele: de la martorul M.I. suma de 70.000 de euro, dar în actele notariale s-a trecut suma de 105.000 euro, de la martorul G.S. a împrumut suma de 100.000 de euro, dar în acte era trecută suma de 150.000 de euro, de la numita F.M., inculpatul a luat suma de 30.000 de euro, iar de la S.V. a luat suma ele 30.000 de euro şi avea de returnat 50.000 de euro. Aşadar, suma împrumutată a fost de 260.000 euro, dar avea de returnat 360.000 euro,
Inculpatul T.V. a cumpărat un teren în anul 2007, dar nu a reuşit să-l revândă conform planului iniţial. în aceste condiţii, acesta nu a reuşit să returneze nimic din sumele împrumutate, cu toate că împrumuturile iniţiale erau doar pentru câteva luni de zile, respectiv banii ar fi trebuit să fie returnaţi creditorilor până la sfârşitul lunii decembrie 2007.
Începând cu anul 2009, presiunile asupra inculpatului T.V. din partea acestor creditori au început să crească, toţi dorind recuperarea banilor împrumutaţi. Pentru unii dintre creditori presiunea era cu atât mai mare, cu cât, la rândul lor, luaseră împrumuturi din bancă.
Inculpatul a reuşit să amâne de fiecare dată plăţile către creditori, asigurându-i pe aceştia că în perioada imediat următoare va reuşi să vândă terenul cumpărat şi să înapoieze sumele de bani împrumutate.
B. Este cert că martorul M.l. a demarat procedura de indisponibilizare a unor bunuri imobile ale inculpatului T.V., respectiv două apartamente situate în municipiul Braşov, locuinţa inculpatului T.V. din aceeaşi localitate, precum şi un teren situat în judeţul Braşov.
Acţiunea martorului M.l. a fost de natură să creeze animozităţi în cadrul familiei T.V., victima T.V.A. reproşându-i inculpatului faptul că a derulat afaceri care, în final, au ajuns să pună în primejdie tot ce au adunat într-o viaţă.
Aceste tensiuni au fost de natură să se acutizeze în ultima parte a anului 2010 şi la începutul anului 2011, în condiţiile în care presiunile asupra inculpatului T.V. cu privire la. returnarea unor sume de bani au crescut considerabil.
Mai mult, începând cu luna ianuarie 2011, martorul M.l. a demarat procedura executării silite asupra imobilelor aparţinând familiei T.V., prin acţiunea înregistrată în data de 10 ianuarie 2011 la Judecătoria Braşov, acesta solicitând partajarea bunurilor aparţinând soţilor T.V., respectiv un teren în suprafaţă de 716 m.p., construită pe trei nivele, cu continuarea executării silite asupra bunului atribuit pârâtului debitor.
C. începând cu luna ianuarie 2011, inculpatul nu a mai putut să plătească salariile celor două angajate ale firmei SC S. SRL, persoane cu care colabora de mai mulţi ani, respectiv martorele C.A.C. şi Ţ.D..
D. în data de 25 martie 2011 inculpatul T.V. a reuşit să vândă terenul pentru care luase împrumut de la persoanele arătate mai sus, încheind un contract de vânzare-cumpărare, terenul fiind vândut cu doar 45.000 de euro raportat la suma iniţial scontată la 1 milion de euro. Din aceşti bani inculpatul a primit 4.000 de euro în momentul semnării contractului, iar restul urma să-i primească în rate lunare de câte 2.000 de euro. Din suma de 4.000 de euro primiţi pentru acest teren, potrivit declaraţiei inculpatului, acesta a plătit impozite pentru tranzacţia respectivă, astfel încât a rămas în mână cu puţin peste 2.000 de euro.
Martorul G.C. a precizat faptul că în data de 29 martie 2011, el personal a primit de la inculpat suma de 1.000 de euro pentru a-şi achita ratele restante la bancă pentru împrumutul luat din bancă. Totodată, martorul a precizat că a insistat pe lângă inculpat să îi dea o sumă mai mare, astfel încât să-şi poată achita toate restanţele, dar inculpatul ha amânat din nou, aşa cum făcea de circa doi ani de zile, spunându-i că urmează să vândă terenul (ce în fapt era deja vândut) şi va putea să îi dea şi restul banilor.
E. la începutul lunii martie 2011, inculpatul T.V. a avut o primă discuţie cu martora P.J., discuţie în cadrul căreia acesta i-a spus pentru prima dată că ar dori să fie ucise două persoane, referindu-se la martorul M.l. şi la soţia sa, victima T.V.A.. în acest sens, ha cerut ajutorul martorei P.J., martoră care este o colaboratoare apropiată a inculpatului. Aceasta a fost de acord să contacteze nişte persoane din Piatra Neamţ care să-l ajute pe inculpatul T.V. să o ucidă pe soţia sa. Urmare a acestei discuţii, martora P.J. a luat legătura cu martorii M.D. şi P.D. (fost H.), pentru a avea loc o întâlnire între ei şi inculpat.
În jurul datei de 15 martie 2011, a avut loc o întâlnire între inculpatul T.V., pe de o parte, şi martorii M.D. şi P.D. (fost H.), pe de altă parte, întâlnire intermediată de martora P.J.. în cadrul acestei discuţii, inculpatul T.V. i-a cerut la modul explicit martorului M.D. să o ucidă pe soţia sa, victima T.V.A. Inculpatul i-a comunicat martorului faptul că acest omor poate fi disimulat sub forma unui accident, aducându-i la cunoştinţă faptul că soţia sa face deplasări în interes de serviciu cu autoturismul, din Braşov, unde locuia, în localităţile Bucureşti şi Târgu Mureş.
Martorul M.D. a precizat că sa prefăcut a primi oferta inculpatului, cu intenţia de a-l înşela, cerându-i pentru acest omor suma de 50.000 de euro.
Cei doi, respectiv martorul M.D. şi inculpatul T.V. au convenit să demareze acţiunea în momentul în care inculpatul va face rost de cei 10.000 de euro pentru avans.
Martorul M.D. ia povestit în aceeaşi zi, în timp ce părăseau municipiului Braşov, martorului P.D. propunerea făcută de inculpatul T.V., acest din urmă martor declarând că nu dorea să se implice în niciun fel în această activitate, nici cu privire la înşelarea inculpatului pentru a încasa banii. Aceleaşi aspecte au fost făcute cunoscute de martorul M.D. soţiei sale M.G. în dimineaţa zilei, de 30 martie 2011, în ziua imediat următoare decesului victimei, urmare a unui reportaj tv la ştirile de dimineaţă.
F. Tot în cursul lunii martie 2011, după abordarea martorului M.D., inculpatul T.V. l-a contactat pe inculpatul P.E.V. în timp ce se aflau într-o deplasare pentru a viziona nişte terenuri. Inculpatul T.V. îl cunoştea de mult timp pe fiul colaboratoarei sale şi ştia că acesta a fost condamnat pentru trafic de droguri şi în acel moment consuma etnobotanice, apreciind că era o persoană uşor de manipulat, potrivită planurilor sale şi puţin credibilă în situaţia în care l-ar fi deconspirat.
Astfel, inculpatul T.V. i-a scris pe o foaie de hârtie care sunt opţiunile inculpatului, în sensul că are două variante, una, în care dădea curs instigării, urmând ca familia sa să scape de datoriile pe care le avea către inculpatul T.V. şi să trăiască fără grija banilor toată viaţa sau cealaltă variantă în care mama lor, respectiv martora P.J., să păţească un lucru rău.
Potrivit declaraţiei inculpatului P.E.V., inculpatul T.V. i-a pus la dispoziţie o schiţă a casei, iar conform instrucţiunilor ar fi trebuit să pătrundă în locuinţa victimei noaptea, undeva în jurul orelor 02.00, dată la care victima era singură în casă, întrucât soţul victimei era plecat din oraş, iar fiica victimei era la facultate în Bucureşti. Pe aceleaşi instrucţiuni erau trecute uşa pe care ar fi putut să pătrundă în locuinţă, care rămânea întredeschisă, precum şi ameninţări cu moartea la adresa familiei lor, în situaţia în care nu era eliminată soţia lui.
Inculpatul P.E.V. a declarat că nu a putut comite omorul conform celor convenite iniţial, situaţie în care, luni, 28 martie 2011, inculpatul T.V. i-a reproşat acestuia faptul că nu i-a ucis soţia, aşa cum s-au înţeles, arătând că următorul moment prielnic pentru această acţiune, ar fi joi, respectiv în data de 01 aprilie 2011, dată la care soţia lui ar fi participat la o teleconferinţă, la domiciliul ei.
Şi cu privire la această dată, inculpatul T.V. a oferit instrucţiuni scrise, precise, inculpatului P.E.V.
În dimineaţa zilei de 29 martie 2011, în jurul orelor 09:00, inculpatul T.V. i-a aşteptat pe martora P.J. şi pe inculpatul P.E.V. în faţa imobilului, unde martora îşi desfăşura activitatea.
Cei trei. respectiv cei doi inculpaţi şi martora P.J., au urcat în apartamentul unde îşi desfăşura activitatea martora şi, la câteva minute după aceea, martora P.J. a părăsit imobilul pentru câteva minute, pentru a-şi cumpăra cafea, situaţie de care a profitat inculpatul T.V.. Acesta, folosind nişte coli tip A4, găsite lângă unitatea de calculator pe care se juca celălalt inculpat, a început să-i traseze în scris, instrucţiuni cu privire la modul în care s-o ucidă pe victima T.V.A.. în timp ce completa aceste instrucţiuni, inculpatul T.V. îi explica celuilalt inculpat faptul că s-au schimbat datele şi cea mai potrivită zi pentru a fi ucisă soţia sa era chiar în ziua respectivă, respectiv 29 martie 2011, în jurul orelor 15.00. Inculpatul a precizat că în această zi s-a anunţat vreme ploioasă., condiţii în care prezenta inculpatului ar fi mai dificil de remarcat, i-a spus acestuia că trebuie să-şi confecţioneze o legitimaţie falsă de muncitor la SC E. SA, să se prezinte în faţa victimei după ce suna la poarta casei, să se arată uşor confuz cu privire la numărul casei şi implicit la persoanele care locuiau în acea casă, precizându-i că una dintre cifrele care alcătuiesc numărul casei, respectiv, cifra cinci de la 58, este căzută, aspect care putea să ofere mai multă credibilitate în faţa victimei cu privire la această falsă confuzie, după care ar fi trebuit să intre în locuinţa victimei şi să-i aplice acesteia lovituri care să conducă la decesul ei. Totodată, inculpatul T.V. i-a spus coinculpatului că, în momentul în care se va prezenta ca şi angajat la SC E. SA, ar fi trebuit să fie îmbrăcat într-o salopetă şi să aibă în mâini un registru pe care ar fi trebuit să noteze indicaţiile contorului electric din locuinţa victimei. După comiterea omorului, inculpatul ar fi trebuit să răvăşească locuinţa victimei, astfel încât toată acţiunea să pară comisă în scop de jaf.
Inculpatul T.V. ia spus celuilalt inculpat că îi va lăsa deschis seiful din biroul său, pentru a putea lua şi de acolo bunuri, astfel încât, jaful să pară cu atât mai mult credibil. Atât hainele, cât şi restul bunurilor, trebuiau aruncate după comiterea faptei.
Inculpatul T.V. ia adus la cunoştinţă celuilalt inculpat că, în timpul agresiunii asupra victimei, trebuie să procedeze de aşa natură încât victima să nu poată să ajungă la uşa situată în bucătăria locuinţei, uşă de acces care avea legătură cu un spaţiu închiriat, unde în acel moment se afla o vânzătoare, căreia victima ar fi putut să-i ceară ajutor.
Inculpatul T.V. i-a pus la dispoziţie inculpatului P.E.V. suma de 100 lei, pentru ca acesta să îşi facă fotografii în vederea confecţionării acelei legitimaţii, precum şi o mică parte dintr-o factură electrică, respectiv un fragment pe care apărea sigla SC E. SA, fragment care de asemenea ar fi trebuit să fie folosit pentru confecţionarea falsei legitimaţii. Imediat după aceea, la iniţiativa inculpatului T.V. cei doi inculpaţi s-au deplasat în baia apartamentului în care se afla biroul martorei P.J., au ars o parte a înscrisurilor pe care apăreau instrucţiunile scrise de inculpatul T.V., după care resturile au fost aruncate în vasul de toaletă.
După plecarea inculpatului T.V. de la biroul martorei P.J., inculpatul P.E.V. s-a deplasat la un centru fotografic aflat în apropierea biroului martorei, a făcut fotografiile, după care, întorcându-se la biroul mamei sale, a confecţionat acea legitimaţie, aplicând pe ea sigla „SC E. SA”, primită de la inculpatul T.V.
Inculpatul P.E.V. a luat un registru din biroul mamei sale, pe care urma să-l ţină în mâini în momentul în care se prezenta în faţa victimei, după care s-a deplasat la locuinţa comună, din municipiul Braşov. Aici şi-a schimbat hainele cu unele pe care şi le permitea să le arunce după comiterea faptei, a luat un levier folosit de fratele său, P.E.V.T. pentru reparaţii la autoturism, din balconul imobilului. După aceasta, i-a cerut fratelui său, martorul P.E.V.T. să-l ducă cu autoturismul marca C. până în cartierul N.A., pretextând că are acolo o treabă legată de o presupusă infidelitate a prietenei sale A.
Deplasarea martorului împreună cu inculpatul P.E.V. a avut loc de la imobilul de pe strada Nicopole, pe Calea Bucureşti, înspre cartierul Noua, aspectele deplasării fiind surprinse de camerele de supraveghere aflate pe traseul urmat de inculpat.
Ajuns în faţa casei soţilor T.V. şi având asupra sa legitimaţia falsă şi registrul, inculpatul P.E.V. a sunat la poarta casei victimei, s-a prezentat ca fiind angajat al SC E. SA, venit pentru a citi contorul care înregistrează consumul energiei electrice din locuinţă. Victima a permis accesul inculpatului în imobil, acesta rămânând în holul locuinţei victimei, lângă contor. Inculpatul i-a cerut victimei un scaun pentru a putea citi contorul, victima i-a adus un taburet din lemn, inculpatul s-a urcat pe acest taburet, s-a prefăcut că nu-i funcţionează pixul pentru a nota consumul indicat de contor, a cerut şi un pix, apoi un pahar cu apă. în momentul în care victima se întorcea din bucătărie, înspre holul locuinţei, unde se afla inculpatul, acesta putând să o observe prin intermediul unui acvariu pus în peretele care face legătura între holul locuinţei şi bucătărie, şi-a scos levierul pe care îl ascunsese în pantaloni şi cu acesta a început să-i aplice lovituri victimei în diverse zone ale corpului. Victima a opus rezistenţă inculpatului şi a încercat să se deplaseze spre uşa de acces înspre magazinul despre care îi vorbise inculpatul T.V. în momentul completării instrucţiunilor.
Inculpatul P.E.V. a reuşit să o împiedice pe victimă să iasă din bucătărie, blocând-o chiar în uşă, victima reuşind să o deschidă, moment surprins de către martora D.D.A., care se afla în acel moment în magazin, fără a se implica, considerând că este vorba de un simplu act de violenţă în familie. Martora a arătat că a văzut o persoană de sex bărbătesc lovind-o pe victimă, care era căzută la pământ în faţa uşii.
Înainte de a părăsi locuinţa victimei, inculpatul P.E.V. nu a mai avut puterea de a răvăşi lucrurile din locuinţa victimei, pentru a disimula omorul săvârşit la instigarea inculpatului T.V. într-un omor comis în scop de jaf, reuşind să ia doar un telefon mobil, marca B., de pe masa din sufrageria imobilului, după care a părăsit locuinţa victimei.
În data de 6 iunie 2011 inculpatul P.E.V. a recunoscut, pentru prima data comiterea faptei, precizând în mod detaliat modul de comitere.
G. Imediat după moartea soţiei sale, inculpatul T.V. a demarat acţiunile necesare pentru încasarea sumelor deţinute în cont de către victimă, precum şi a sumelor care trebuiau ridicate de la societăţile de asigurări.
Astfel, în data de 01 aprilie 2011 (vineri), inculpatul T.V. şi-a înmormântat soţia şi în data de 04 aprilie 2011 (luni), practic în prima zi lucrătoare s-a deplasat la sediul SC E.L.R. SRL, din Bucureşti, societate a cărei angajată a fost victima T.V.A., unde a discutat cu martora M.N.A., angajată a acestei firme, în cadrul Compartimentului de resurse umane.
Martora i-a adus la cunoştinţă actele care trebuie depuse şi după această discuţie i-a comunicat telefonic inculpatului că fiica acestuia, T.V.O., este beneficiara asigurării. Inculpatul T.V. a depus o procură prin care demonstra faptul că a fost împuternicit de fiica sa pentru a ridica această sumă întrucât, a motivat inculpatul „fiica lui nu era suficient de matură pentru a încasa o sumă atât de mare”.
Conform adresei nr. 157354 din 20 iulie 2011 a societăţii de asigurări SC A.A.R. SA, victima T.V.A. a beneficiat de o asigurare de grup (ca şi angajat SC E.L.R. SRL) la momentul decesului, suma asigurată fiind în cuantum de 204,360 lei. Beneficiar desemnat de către victimă despăgubire înregistrată în data de 20 aprilie 2011 sub nr. 6481, la care este ataşată o procură specială dată de beneficiara T.V.O. în favoarea inculpatului T.V.
La aceeaşi societate de asigurări, respectiv SC A.A.R. SA, victima T.V.A. mai avea trei asigurări, pentru care existau solicitări de despăgubire după cum urmează:
- dosar de despăgubire 6373, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 38.546,86 RON (trei sute optzeci milioane lei vechi);
- dosar de despăgubire 6374, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 4.639,66 RON (patruzeci şi şase milioane lei vechi);
- dosar de despăgubire 6378, suma care ar fi trebuit să fie încasată de beneficiar - 154.348,9 RON (un miliard cinci sute patruzeci de milioane lei vechi).
În concluzie, ca urmare a uciderii soţiei sale inculpatul T.V. ar fi urmat să încaseze drept despăgubiri pentru poliţele de asigurare doar de la SC A.A.R. SA, suma totală de 401.893 lei.
De asemenea, inculpatul T.V. a depus documentaţia pentru obţinerea certificatului de moştenitor, cerere depusă la notarul S.V. din municipiul Braşov, astfel încât, au fost emise certificatele de moştenitor nr. 21 în data de 13 aprilie 2011 pentru bunuri constând în suma de 212.580,15 lei, aflată într-un cont la B.R.D., inculpatului T.V. revenindu-i cota de 1/2 parte, ca şi soţ supravieţuitor prin încetarea comunităţii de bunuri, plus 1/4 din cota de 1/2 rămasă, tot în calitate de soţ supravieţuitor, iar cota de 3/4 revenindu-i părţii civile T.V.O.
Pentru această sumă a existat de asemenea o procură din partea părţii civile T.V.O. pentru inculpatul T.V., condiţii în care inculpatul s-a prezentat în data de 14 aprilie 2011 la sediul B.R.D. din Braşov, de unde a încasat efectiv suma de 181.199.61 lei. lichidând contul.
În data de 21 aprilie 2011, acelaşi notar public a eliberat certificatul de moştenitor suplimentar nr. 24 pentru sumele de 580,49 lei, respectiv 3.242,27 lei pentru sumele de bani existente Ia B.R.D. în alte conturi ale victimei.
În data de 09 mai 2011 notarul S.V. a eliberat certificatul de moştenitor suplimentar nr. 29 pentru sumele de 5,67 euro, 15.219,31 lei, respectiv 528,10 lei, aflate în conturi la dispoziţia victimei la I.B.N.V. Amsterdam-Sucursala Bucureşti.
De asemenea, victima avea asigurări de viaţă la G.A. România, pentru care societatea ar fi trebuit să achite beneficiarilor T.V.O., T.V. şi Ţ.E., mama victimei, sumele de 1.821 lei, respectiv 2.742 lei.
Conform adresei nr. 21706 din 11 iulie 2011 a SC I.N.G.A.V. SA, rezultă că la această societate există cerere de despăgubire semnată de către inculpatul T.V. şi partea civilă T.V.O., condiţii în care sumele de 15.214,50 lei, respectiv 526,58 lei au fost virate în contul inculpatului T.V. conform procurii speciale autentificate sub nr. 571 din 14 aprilie 2011 de către beneficiarul T.V.O., care împuternicea pe tatăl său să ridice aceşti bani.
În final, suma care ar fi trebuit încasată urmare a decesului victimei T.V.A., depăşea valoarea de 600.000 lei, bani din care inculpatul T.V. a încasat aproximativ 200.000 lei, iar restul de 400.000 lei ar fi trebuit să fie încasaţi de către inculpat, după soluţionarea dosarelor de despăgubire aflate pe rolul societăţilor de asigurare.
Aşa cum rezultă atât din procurile depuse la cererile de despăgubire, din declaraţiile inculpatului T.V., care a precizat că toate aceste sume urmau să fie gestionate de către el, întrucât fiica sa era prea lipsită de experienţă şi din declaraţiile părţii civile T.V.O., care în afara faptului că a semnat aceste procuri, a precizat că nu avea nici cea mai mică idee despre sumele ridicate sau care i se cuveneau după decesul mamei sale, toate aceste sume care au fost ridicate sau urmau să fie ridicate erau administrate exclusiv de inculpat.
Dincolo de ansamblul probator elocvent în cauză şi prezentat, în special declaraţia coinculpatului executant, relevantă este chiar şi poziţia recurentului manifestată pe parcursul derulării anchetei. Astfel, în afara caracterului alambicat al fiecărei detalieri prezentată de acesta în apărare. după ce iniţial a negat orice formă de implicare a sa, odată cu expertizarea foilor pe care acesta a făcut însemnări vizând procedura comiterii asasinatului, inculpatul a înţeles să-şi reinventeze apărarea în mod substanţial, acceptând în fapt relaţia de colaborare cu P.E.V. însă nu în vederea comiterii omorului ci doar pentru tâlhărirea soţiei sale. Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică de natură grafică nr. 216 din 06 iulie 2011 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, menţiunile scriptice de pe foile respective aparţin inculpatului T.V. Victor (fila 332 verso, voi,IV d.u.p.). Aceeaşi a fost şi concluzia expertului autorizat recomandat de parte, care nu a formulat obiecţiuni, astfel cum rezultă din nota nr. 386 din 18 iulie 2011 conţinând opinia sa (fila 342, vol. IV d.u.p.).
Aşadar vinovăţia inculpatului recurent rezultă fără putinţă de tăgadă din întreg ansamblul probator administrat, cu prezentarea detaliată a fiecărei etape de desfăşurare a evenimentului în întreaga sa plenitudine, fără planarea vreunui dubiu, sancţiunea aplicată acestuia fiind adecvată raportat la fapta excesiv de gravă comisă de către acesta.
Hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critici, recursul iniţiat urmează a fi respins ca nefundat pe coordonatele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 al. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva sentinţei penale nr. 29/F din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2011 la 18 martie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat dm oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul inculpat P.E.V., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 922/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
