ICCJ. Decizia nr. 865/2013. Penal. Infracţiuni la legea privind piaţa de capital (Legea nr. 297/2004). Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 865/2013

Dosar nr. 37/33/2011

Şedinţa publică din 13 martie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1.Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin sentinţa penală nr. 72 din 27 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 37/33/2011 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.G.A. (fiul lui Gheorghe şi al lui Ana, născut la 01 martie 1958, domiciliat în Cluj-Napoca, str. Eremia Grigorescu, judeţ Cluj) pentru infracţiunea de manipulare a pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii:

- inculpatul N.R.D. pentru infracţiunea de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. cu instigare la infracţiunea de fals informatic prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. cu instigare la infracţiunea de fals informatic prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 48 din Legea nr. 161/2003).

- inculpata O. (fostă Ş.) A.M. pentru infracţiunea de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. ) cu infracţiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen.) cu infracţiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003)

- inculpatul D.S.D., pentru infracţiunea de manipularea pieţei de capital, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. ) cu infracţiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în infracţiunile de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. ) cu infracţiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003);

- inculpatul B.I.H., pentru infracţiunea de manipularea pieţei de capital, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen.) cu infracţiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen. ) cu infracţiunea de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003).

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj nr. 64/D/P din 30 decembrie 2010 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor N.R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); G.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); O. (fostă Ş.) A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); D.S.D. pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 şi B.I.H. pentru săvârşirea infracţiunii de manipularea pieţei de capital, în formă continuată, faptă prev. de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În esenţă actul de inculpare a reţinut că inculpatul N.R.D., director general al S.I.F. BT Securities SA, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada noiembrie 2007- februarie 2008, a manipulat pe piaţa reglementată SDAQ (XMBS), acţiunile ACIS ale emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa, acuzaţie reţinută şi în sarcina inculpaţilor G.G.A., O. (fostă Ş.) A.M., D.S.D., B.I.H., prezentându-se pe larg modalitatea de operare prin care inculpaţii au manipulat pe piaţa RASDAQ acţiunile ACIS ale emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa – societate listată la bursă sub simbolul ACIS cu privire la modalităţile prezentate pe larg în actul de sesizare s-a reţinut că începând cu primăvara anului 2007, inculpatul G. a negociat cu martorul Blaga, la acea dată director general la SC A.C.I. SA Bistriţa cumpărarea unui pachet de 343.092 acţiuni cu simbolul ACIS reprezentând peste 9% din totalul acţiunilor emise pe acest titlu. Cu acest scop, la data de 20 iunie 2007 a fost încheiat între părţi un antecontract de vânzare cumpărare acţiuni nominative având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor descrise mai sus precum şi pentru un număr de 3.647.786 acţiuni dobândite de vânzător ca urmare a exercitării dreptului de preferinţă la majorarea capitalului social pentru un preţ total definitiv negociat stipulat în cuprinsul documentului şi anume de 402.250 lei, adică 1,172426 lei pentru fiecare acţiune.

Pentru a intra în proprietatea pachetului de acţiuni descrise mai sus, inculpatul G.G.A. a apelat la ajutorul inculpatului N.R. director general al SC S.I.F.B.T.S. SA.

Din declaraţiile acestuia rezultă că inculpatul G.G. a fost un vechi client al societăţii având o pondere mare în activitatea acesteia, fiind cu alte cuvinte, un client important. La cererea inculpaţilor, martorul B.I. a încheiat, la rândul său, un contract de servicii financiare cu societatea condusă de către inculpatul N.R.D., fiind repartizat A.S.I.F. - ului O. (fostă Ş.) A.M., care a fost totodată şi A.S.I.F. - ul inculpatului G.G.

Audiaţi fiind, martorii B.I., R.M.V. şi inculpaţii G.G. şi O. (fostă Ş.) A.M., au arătat că inculpatul N.R.D. a fost cel care a coordonat tranzacţiile încheiate pe bursă pentru atingerea scopului urmărit de către inculpatul G.G. Astfel, inculpatul G.G. l-a pus la curent pe inculpatul N.R.D. cu detaliile antecontractului şi actelor adiţionale încheiate cu martorul B.I., cerându-i să realizeze tranzacţiile pe bursă, la preţul stabilit în antecontract. Pe toată perioada derulării tranzacţiilor, respectiv, noiembrie 2007- februarie 2010, potrivit propriilor declaraţii, cei doi inculpaţi au ţinut legătura, inculpatul G.G. transmiţând inculpatului N.R.D. instrucţiuni legate de desfăşurarea tranzacţiilor, respectiv cantitatea şi preţul. La rândul său, inculpatul N.R.D. a transmis inculpatei O. (fostă Ş.) A.M. instrucţiunile date de către inculpatul G.G., stabilind momentul efectiv la care să se încheie tranzacţia. Inculpata O. (fostă Ş.) A.M. a ţinut, la rândul ei, legătura cu martora R.M.V., persoană de încredere a inculpatului G.G., angajată la SC S. SA, societate controlată de către inculpat.

Inculpata şi martora s-au ocupat de întocmirea documentelor necesare încheierii tranzacţiilor, completând, împreună, în format electronic, ordinele de tranzacţionare, atât în numele inculpatului G.G., cât şi în numele martorului B.I.

Martora R.M.V. a fost cea care ţinea legătura cu martorul B.I., pentru toate aspectele legate de realizarea antecontractului.

Înainte de realizarea tranzacţiilor, martora R.M.V. l-a chemat pe martorul B.I. la Cluj-Napoca, unde aceasta şi inculpata O. (fostă Ş.) A.M. au cerut să semneze ordinele de vânzare completate de ele. Tot martora R.M.V. a fost cea care s-a ocupat de toate aspectele financiare legate de decontarea tranzacţiilor şi de relaţia financiară ce decurgea din antecontract şi actele adiţionale.

În data de 05 noiembrie 2007 pe piaţa de capital respectiv pe piaţa XMBS (cunoscută şi sub numele de RASDAQ) au avut loc mai multe tranzacţii cu acţiunile ACIS, una dintre acestea fiind încheiată între martorul B.I. în calitate de vânzător şi inculpatul G.G. în calitate de cumpărător.

Astfel, în data de 05 noiembrie 2007, la ora 13:14:01, în front office - ul SC B.S. SA a fost introdus un ordin de tranzacţionare cu nr. x prin care clientul B.I. oferea spre vânzare un pachet de 3.663.315 acţiuni ACIS la un preţ de 0,1 lei/ acţiune (valoare 366.331,50 lei). Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către ASIF (agent servicii de intermedieri financiare) inculpata O. (fostă Ş.) A.M.. Precizăm că pe formularul ordinului de tranzacţionare amintit nu este bifată rubrica referitoare la calitatea de INSIDER al clientului B.I.

În aceeaşi zi, la ora 13:15:31 a fost introdus în sistemul de tranzacţionare al SC B.S. SA ordinul de tranzacţionare nr. x prin care clientul G.G. se oferea să cumpere un pachet de exact 3.663.315 acţiuni ACIS la un preţ de 0,1 lei/ acţiune (valoare 366.331,50 lei).

Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către acelaşi ASIF, respectiv inculpata O. (fostă Ş.) A.M.

Din datele fumizate de SC B.V.B. SA referitoare la tranzacţiile efectuate în data de 05 noiembrie 2007 cu acţiunile A.C.I.S., a reieşit faptul că la ora 13:27 a fost introdus în acest sistem ordinul de cumpărare emis de inculpatul G.G., iar la ora 13:28 a fost introdus ordinul de tranzacţionare emis de martorul B.I.

În sistemul ARENA ambii clienţi au fost introduşi având calitatea de INSIDERI. La ora 13:28:07 a avut loc executarea ordinelor emise de cei doi clienţi cu precizarea că, în fapt, în proprietatea clientului G.G. au intrat un număr de doar 3.661.315 acţiuni ACIS, diferenţa de 2.000 acţiuni fiind executate în favoarea altor clienţi ce aveau în piaţă ordine valabile.

Decontarea tranzacţiei amintite mai sus a avut loc, cronologic, conform datelor puse la dispoziţie de BANCA T. SA, în aceeaşi dată de 05 noiembrie 2007, în următorul mod:

- la ora 14:17:47 G.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 367. 779,09 lei;

- la ora 14:21:11 SC B.S. SA a plătit către B.I. suma de 365.140,09 lei;

- la ora 14:22:14 B.I. a restituit către G.G.A. suma de 312. 792,59 lei.

După cum s-a observat, din suma totală încasată de la SC B.S. SA de către martorul B.I., acesta a reţinut suma de 52.347,50 lei, din care 52.250 lei reprezenta ultima tranşă a contravalorii acţiunilor deţinute de acesta şi vândute către inculpatul G.G., conform componentei nr. l a antecontractului de vânzare cumpărare din data de 20 iunie 2007.

S-a mai observat şi faptul că tranzacţia a fost efectuată la preţul de 0,1 lei/ acţiune, în timp ce preţul de referinţă pe piaţă era de 0,45 lei/ acţiune, conform specificaţiilor din ordinele de tranzacţionare analizate.

În fapt, aceste acţiuni au fost vândute de către martorul B.I. către inculpatul G.G. la valoarea nominală a acţiunilor ACIS, aceasta fiind şi valoarea la care acţiunile în cauză au fost dobândite de către primul ca urmare a exercitării dreptului de preferinţă la majorarea de capital social care a avut loc la SC A.C.I. SA Bistriţa. Finanţarea operaţiunii de subscriere a efectuat-o inculpatul G.G., iar după efectuarea tranzacţiei pe piaţa de capital, s-a procedat la restituirea finanţării acordate (a se vedea restituirea către G.G. a sumei de 312. 792,59 lei efectuate în data de 05 noiembrie 2007 la ora 14:22:14).

Tranzacţia s-a putut efectua la valoarea de 0,1 lei/ acţiune (chiar dacă preţul de referinţă pe ziua respectivă era de 0,45 lei/ acţiune) deoarece în perioada 01 iunie 2007 - 30 noiembrie 2007 tranzacţionarea acţiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa s-a realizat fără „tunel”, mai precis preţul de tranzacţionare al acestei acţiuni putea să varieze liber neexistând o limită de variaţie impusă.

În conformitate cu datele puse la dispoziţie de către SC B.S. SA, contractul dintre această societate şi B.I. a fost încheiat exact în data de 05 noiembrie 2007, iar în cererea de deschidere cont client acesta s-a declarat persoană iniţiată, respectiv acţionar semnificativ al SC A.C.I. SA Bistriţa, simbol ACIS.

Din documentele puse la dispoziţie de către B.I., s-a mai constatat că în data de 21 decembrie 2007, la ora 12:08:36, în front office-ul SC B.S. SA a fost introdus un ordin de tranzacţionare cu nr. 803l03 prin care clientul B.I. oferea spre vânzare un pachet de 342.145 acţiuni ACIS la un preţ de 0,1 lei/acţiune (valoare 34.214,50 lei). Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către A.S.I.F. (agent servicii de intermedieri financiare) inculpata O. (fostă Ş.) A.M.

Pe formularul ordinului de tranzacţionare amintit nu s-a bifat rubrica referitoare la calitatea de INSIDER al clientului B.I., iar acesta a fost semnată atât de către client cât şi de către A.S.I.F.

Acest ordin de tranzacţionare nu a apărut însă în datele transmise de către SC B.V.B. SA, deci nu a fost introdus în sistemul de tranzacţionare ARENA al B.V.B.

Ordinul de tranzacţionare din data de 21 decembrie 2007 nu a fost găsit în arhiva SC B.S. SA, fiind însă înmânat un exemplar original al acestuia martorului B.I., care l-a depus la dosarul cauzei.

În cursul lunii decembrie 2007, numitul Pop Adrian, până la acea dată director adjunct în cadrul SC B.S. SA s-a angajat la SC S.I.F.T.A.C. SA. În perioada decembrie 2007 - aprilie 2008, acesta a accesat neautorizat conturile de e-mail ale mai multor foşti colegi, printre care învinuiţii N.R.D. şi O. (fostă Ş.) A.M.. Numitul P.A. a fost cercetat în Dosarul nr. 79D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, fiind trimis în judecată şi condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea acestei fapte. În perioada în care P.A. a accesat neautorizat aceste adrese de email, s-au realizat mai multe tranzacţii, în mod coordonat, între A.S.I.F - ul lui O. (fostă Ş.) A.M., din cadrul SC S.I.F.B.T.S. SA şi B.I.H., de la SC S.I.F.T.C. SA, sincronizându-se cantitatea, preţul şi momentul - până la secundă - al introducerii ordinelor de tranzacţionare în sistemul ARENA. Toate tranzacţiile prin care inculpatul B.I.H. a cumpărat acţiuni ACIS, au fost realizate de pe contul clientului său, martorul H.C.O., fără ca acesta să fi emis ordine de cumpărare.

Faptul că martorul H.C.O., nu a avut deschis un cont discreţionar" la SC T.C. SA din declaraţia martorului rezultă că inculpatul B.I.H. i-a prezentat martorului ordinele de tranzacţionare ulterior, acesta confirmându-le după realizarea tranzacţiilor. S-a apreciat că nu martorul a fost cel care a indicat detaliile privind preţul, cantitatea şi momentul introducerii ordinelor de tranzacţionare în sistem, ci inculpatul B.I.H. a fost cel care a avut iniţiativa realizării tranzacţiilor.

În data de 01 februarie 2008 pe piaţa de capital, respectiv pe piaţa XMBS (cunoscută şi sub numele de RASDAQ), a avut loc o singură tranzacţie cu acţiunile ACIS, dar au fost introduse în sistemul ARENA mai multe ordine de tranzacţionare.

Astfel, în data de 01 februarie 2008, ora 12:27:54, în sistemul de tranzacţionare ARENA a B.V.B. a fost introdus ordinul de tranzacţionare (cumpărare) cu numărul X prin care clientul G.G. se oferea să cumpere un număr de 500 acţiuni ACIS la un preţ de 0,33 lei/ acţiune. Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul ARENA de pe contul inculpatului D.S.D. (Director Operaţiuni Brokeri în cadrul SC S.I.F.B.T.S. SA). Precizăm că acest ordin a atestat calitatea de INSIDER al clientului G.G.

În aceeaşi dată, la ora 13:26:56 în aplicaţia FRONT OFFICE a SC T.C. SA a fost introdus ordinul de cumpărare nr. X prin care clientul H.C.O., client al SC T.C. SA, s-a oferit să cumpere un număr de 1.000 acţiuni ACIS la un preţ de 0,33 lei pe acţiune. La ora 13:27:16, ordinul amintit a fost transferat în sistemul de tranzacţionare ARENA a BVB atribuindu-i-se numărul X. Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul de tranzacţionare de către inculpatul B.I.H.

La ora 13:27:53, în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA, a fost introdus un ordin de tranzacţionare cu nr. 836905 prin care clientul B.I. oferea spre vânzare un pachet de 500 acţiuni ACIS la un preţ de 0,33 lei/ acţiune (valoare 165,00 lei). Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către A.S.I.F. (agent servicii de intermedieri financiare) inculpata O. (fostă Ş.) A.M.

Acest din urmă ordin a atestat calitatea de INSIDER al clientului B.I.

Concomitent, acest ordin a fost transferat de pe contul agentului de bursă T.I. în sistemul ARENA al BVB atribuindu-i-se numărul 8260260, fiind executat odată cu introducerea lui în favoarea clientului H.C.O.

Din cele arătate mai sus s-a putut observa sincronizarea perfectă a acţiunilor agenţilor de bursă din cadrul SC B.S. SA cu cei din cadrul SC T.C. SA, atât în ceea ce priveşte orele introducerii ordinelor, cât şi în ceea ce priveşte preţul limită cerut şi, respectiv, oferit de clienţi.

La data de 1 februarie 2008 preţul de referinţă al acţiunilor ACIS a fost de 0,27 lei/ acţiune, creşterea de 0,06 lei/ acţiune fiind la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă. Faptul că, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacţionarea acţiunilor emitentului SC A.C.I. S.A. Bistriţa s-a realizat cu „tunel”, preţului de tranzacţionare al acestei acţiuni fiindu-i impusă o limită zilnică de variaţie în raport cu preţul de referinţă de +/-25%. În urma unui calcul elementar s-a putut susţine că această creştere de 0,06 lei/acţiune se află la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă: 0,27 x 25% = 0,0675.

În data de 05 februarie 2008 pe piaţa de capital, respectiv pe piaţa XMBS (RASDAQ), a avut loc doar o singură tranzacţie cu acţiunile ACIS, dar au fost introduse în sistemul ARENA mai multe ordine de tranzacţionare.

Astfel, în data de 04 februarie 2008, la ora 11:04:20, în sistemul de tranzacţionare ARENA a B.V.B. a fost introdus ordinul de tranzacţionare (cumpărare) cu numărul 8267013 prin care clientul G.G. se oferea să cumpere un număr de 1.000 acţiuni ACIS la un preţ de 0,41 lei/acţiune.

Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul ARENA de pe contul agentului de bursă P.I.A. S-a precizat că acest ordin a atestat calitatea de INSIDER al clientului G.G.

În aceeaşi dată, la ora 13:11:58 în sistemul de tranzacţionare ARENA a SC B.V.B. SA a fost introdus ordinul de tranzacţionare (vânzare) cu numărul X al clientului B.I. prin care acesta a oferit spre vânzare număr de 500 acţiuni ACIS la un preţ de 0,41 lei/ acţiune. Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul ARENA de către inculpata O. (fostă Ş.) A.M. Şi acest ordin atestă calitatea de INSIDER al clientului B.I.

În data de 05 februarie 2008, la ora 10:39:31 în aplicaţia FRONT OFFICE a SC T.C. SA a fost introdus ordinul de cumpărare nr. X prin care martorul H.C.O., S.A., a oferit să cumpere un număr de 500 acţiuni ACIS la un preţ de 0,41 lei pe acţiune. La ora 10:39:51, ordinul amintit a fost transferat în sistemul ARENA de către inculpatul B.I.H., atribuindu-i-se numărul 8276602, fiind executat o secundă mai târziu, respectiv la ora 10:39:52.

Deşi ordinul de vânzare al clientului B.I. se afla în sistemul ARENA din data de 04 februarie 2008, aşa cum am arătat mai sus, în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA a apărut corespondentul acestuia doar în data de 05 februarie 2008, la ora 10.39:52, de altfel aceasta a fost şi ora executării acestuia în sistemul ARENA.

Referitor la cele arătate mai sus, s-a putut observa că, deşi în data de 04 februarie 2008 existau în sistemul ARENA atât un ordin de vânzare (al clientului B.I.) cât şi un ordin de cumpărare (al clientului G.G.A.) cu aceleaşi caracteristici, ordinul de vânzare al clientului B.I. a fost executat doar în data de 05 februarie 2008 odată cu introducerea acestuia în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA şi odată cu introducerea în sistemul ARENA a ordinului de cumpărare a clientului H.C.O.

S-a putut din nou observa sincronizarea perfectă (aproape la secundă) a acţiunilor agenţilor de bursă din cadrul SC B.S. SA şi din cadrul SC T.C. SA, atât în ceea ce priveşte orele introducerii ordinelor, cât şi în ceea ce priveşte preţul limită cerut şi, respectiv, oferit de clienţi.

La fel ca în cazul tranzacţiei din data de 01 februarie 2008, la data de 05 februarie 2008 preţul de referinţă al acţiunilor ACIS era de 0,33 lei/acţiune, creşterea de 0,08 lei/acţiune (până la valoarea de 0,41 lei pe acţiune) a fost la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă. S-a precizat faptul că, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacţionarea acţiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa s-a realizat cu „tunel”, preţului de tranzacţionare al acestei acţiuni i-a fost impusă o limită zilnică de variaţie în raport cu preţul de referinţă de +/-25%.

În urma unui calcul simplu s-a constat că această creştere de 0,08 lei/ acţiune s-a aflat la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă: 0,33 x 25% =0,0825

În data de 07 februarie 2008 pe piaţa de capital, respectiv pe piaţa XMBS (RASDAQ), au avut loc două tranzacţii cu acţiunile ACIS, dintre care una a fost între martorul B.I. în calitate de vânzător şi martorul H.C.O. în calitate de cumpărător. În aceeaşi dată au fost introduse în sistemul ARENA mai multe ordine de tranzacţionare.

Astfel, în data de 07 februarie 2008, la ora 10:36:02, în sistemul de tranzacţionare ARENA a SC B.V.B. SA a fost introdus ordinul de tranzacţionare (vânzare) cu numărul 8302635 prin care clientul B.I. se oferea să vândă un număr de 500 acţiuni ACIS la un preţ de 0,51 /acţiune. Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul ARENA de pe contul agentului de bursă P.I.A. din cadrul SC B.S. SA S-a precizat că şi acest ordin a atestat calitatea de INSIDER al clientului B.I.

Deşi ordinul de vânzare al clientului B.I. s-a aflat în sistemul ARENA de la ora 10:36:02, aşa cum s-a precizat anterior, în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA apare corespondentul acestuia doar la ora 11:18:49, ordinul de tranzacţionare (vânzare) a avut numărul nr. 841631, de altfel o secundă mai târziu având loc şi executarea acestuia.

În aceeaşi dată de 07 februarie 2008, la ora 11:18:29 în aplicaţia F.O. a SC T.C. SA a fost introdus ordinul de cumpărare nr. X prin care martorul H.C.O., se oferea să cumpere un număr de 500 acţiuni ACIS la un preţ de 0,51 lei pe acţiune. La ora 11:18:49, 20 de secunde mai târziu, ordinul amintit a fost transferat în sistemul ARENA de către inculpatul B.I.H. din cadrul SC T.C. SA, s-a atribuit numărul X, fiind executat o secundă mai târziu, respectiv la ora 11:18:50.

Referitor la cele arătate mai sus, s-a putut observa faptul că, ordinul de vânzare al clientului B.I. a fost executat doar la ora 11:18:50, odată cu introducerea acestuia în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA şi odată cu introducerea în sistemul ARENA a ordinului de cumpărare a clientului H.C.O.

Din nou s-a remarcat sincronizarea perfectă (aproape la secundă) a acţiunilor agenţilor de bursă din cadrul SC B.S. SA şi din cadrul SC T.C. SA, atât în ceea ce priveşte orele introducerii ordinelor în FRONT OFFICE, cât şi în ceea ce priveşte cantitatea şi preţul limită cerut şi, respectiv, oferit de clienţi.

La fel ca şi în cazul tranzacţiilor din datele de 01 februarie 2008 şi 05 februarie 2008, la data de 07 februarie 2008 preţul de referinţă al acţiunilor ACIS era de 0,41 lei/ acţiune, creşterea de 0,10 lei/acţiune (până la valoarea de 0,51 lei pe acţiune) a fost la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă.

În conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacţionarea acţiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa s-a realizat cu „tunel”, preţului de tranzacţionare al acestei acţiuni i-a fost impusă o limită zilnică de variaţie în raport cu preţul de referinţă de +/-25%.

În urma unui calcul simplu s-a putut susţine faptul că această creştere de 0,10 lei/acţiune se află la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă: 0,41 X 25% = 0,1025.

În aceeaşi dată, la ora 11:18:57, la 7 secunde de la executarea ordinului precedent, în sistemul ARENA a fost introdus de către acelaşi agent de bursă, inculpatul B.I.H., încă un ordin de cumpărare al clientului H.C.O., cu numărul 8304888, pentru cumpărarea unui număr de 1.000 acţiuni ACIS la un preţ de 0,40 lei pe acţiune. Acest ordin a devenit însă inactiv odată cu introducerea lui în sistem.

În data de 08 februarie 2008 pe piaţa de capital, respectiv pe piaţa XMBS (RASDAQ), au avut loc mai multe tranzacţii cu acţiunile ACIS, dintre care una a fost între martorul B.I. în calitate de vânzător şi martorul H.C.O. în calitate de cumpărător. În aceeaşi dată au fost introduse în sistemul ARENA mai multe ordine de tranzacţionare.

Astfel, în data de 08 februarie 2008, la ora 10:32:55, în sistemul de tranzacţionare ARENA a SC B.V.B. SA a fost introdus ordinul de tranzacţionare ( vânzare) cu numărul 8315152 prin care clientul B.I. se oferea să vândă un număr de 500 acţiuni ACIS la un preţ de 0,63 lei/acţiune. Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul ARENA de pe contul agentului de bursă T.I.M. din cadrul SC B.T.S. SA. Şi acest ordin atesta calitatea de INSIDER al clientului B.I.

Deşi ordinul de vânzare al clientului B.I. se afla în sistemul ARENA de la ora 10:32:55, în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA a apărut corespondentul acestuia doar la ora 10:33:35, ordinul de tranzacţionare (vânzare) având nr. x, de altfel o secundă mai târziu având loc şi executarea acestuia.

În aceeaşi dată de 08 februarie 2008, la ora 10:33:15 în aplicaţia FRONT OFFICE a SC T.C. SA a fost introdus ordinul de cumpărare nr. x prin care clientul H.C.O., client al SC T.C. SA, se oferea să cumpere un număr de 500 acţiuni ACIS la un preţ de 0,63 lei/ acţiune. La ora 10:33:35, 20 de secunde mai târziu, ordinul amintit a fost transferat în sistemul ARENA de către inculpatul B.I.H. din cadrul SC T.C. SA, atribuindu-i-se nr. x, fiind executat o secundă mai târziu, respectiv la ora 10:33:36.

Şi în cazul acestei tranzacţii s-a putut observa sincronizarea perfectă (aproape la secundă) a acţiunilor agenţilor de bursă din cadrul SC B.S. SA cu cei din cadrul SC T.C. SA, atât în ceea ce priveşte orele introducerii ordinelor în FRONT OFFICE, cât şi în ceea ce priveşte cantitatea şi preţul limită cerut şi, respectiv, oferit de clienţi.

La fel ca în cazul tranzacţiilor din datele de 01 februarie 2008, 05 februarie 2008 şi 07 februarie 2008, la data de 08 februarie 2008 preţul de referinţă al acţiunilor ACIS era de 0,51 lei/ acţiune, creşterea de 0,12 lei/ acţiune (până la valoarea de 0,63 lei pe acţiune) a fost la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă. Faptul că, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacţionarea acţiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa s-a realizat cu „tunel”, preţului de tranzacţionare al acestei acţiuni fiindu-i impusă o limită zilnică de variaţie în raport cu preţul de referinţă de +/-25%. S-a putut constata că această creştere de 0,12 lei/ acţiune se află la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă: 0,51 x 25% = 0,1275.

În aceeaşi dată, la ora 10:33:54, la 18 secunde de la executarea ordinului precedent, în sistemul ARENA a fost introdus de către acelaşi agent de bursă, inculpatul B.I.H., încă un ordin de cumpărare al clientului H.C.O., cu nr. x, pentru cumpărarea unui număr de 1.000 acţiuni ACIS la un preţ de 0,50 lei pe acţiune. Acest ordin a fost modificat la ora 13:08:12, a fost schimbat preţul la valoarea de 0,6 lei/acţiune, dar a devenit însă inactiv odată cu schimbarea preţului efectuată în sistem.

În data de 18 februarie 2008 pe piaţa de capital, respectiv pe piaţa XMBS (RASDAQ), a avut loc o singură tranzacţie cu acţiunile ACIS, între numitul B.I. în calitate de vânzător şi un grup cumpărare în calitate de cumpărător. Conform datelor transmise de SC B.V.B. SA, acest grup cumpărare cu contul client nr. x, a fost format din învinuiţii G.G. şi martorul B.P.G.

Astfel, în data de 18 februarie 2008, la ora 11.09:35, în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus un ordin de tranzacţionare cu nr. x prin care clientul B.I. oferea spre vânzare un pachet de 340.145 acţiuni ACIS la un preţ de 0,76 lei/ acţiune (valoare 258.510,20 lei). Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către inculpata O. (fostă Ş.) A.M.

Pe formularul ordinului de tranzacţionare amintit nu s-a bifat rubrica referitoare la calitatea de INSIDER al clientului B.I.

În aceeaşi zi, la ora 11:14:51, prin intermediul A.S.I.F. - M.N. din cadrul Agenţiei Bucureşti a SC B.S. SA, a fost introdus în aplicaţia FRONT OFFICE a societăţii ordinul de tranzacţionare nr. x prin care clientul B.P.G. se oferea să cumpere un pachet de 200.220 acţiuni ACIS la un preţ de 0,765 lei/ acţiune (valoare 153.168,30 lei).

Tot în aceeaşi zi, la ora 11:34:51 în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus ordinul de tranzacţionare nr. 850465 prin care clientul G.G. se oferea să cumpere un pachet de 139.925 acţiuni ACIS la un preţ de 0,76 leii acţiune (valoare 106.434,00 lei). Acest ordin de tranzacţionare a fost introdus în sistemul SC B.S. SA de către acelaşi A.S.I.F., respectiv inculpata O. (fostă Ş.) A.M.

Din datele înregistrate în sistemul de tranzacţionare al B.V.B., denumit ARENA, conform datelor furnizate de SC B.V.B. SA referitoare la tranzacţiile efectuate în data de 18 februarie 2008 cu acţiunile ACIS, reiese faptul că la ora 11:34:49 a fost introdus în acest sistem ordinul de vânzare emis de B.I., atribuindu-i-se nr. x, de această dată fiind precizată calitatea de INSIDER a clientului B.I., iar la ora 11:34:51 este introdus un ordin de cumpărare cu nr. x, numele clientului fiind G.C.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, conform datelor transmise de SC B.V.B. SA, acest G.C. cu contul client nr. x a fost format din inculpatul G.G. şi martorul B.P.G.

În sistemul ARENA clientul G.C. a fost introdus având calitatea de CLIENT, deşi unul din componenţii grupului, respectiv inculpatul G.G., avea calitatea de INSIDER.

De altfel, Codul B.V.B. a menţionat faptul că un cont de tip INSIDER pe un simbol, nu poate fi introdus într-un cont grup pe simbolul respectiv.

Conform comunicărilor SC B.V.B. SA, contul G.C. nr. x, folosit la tranzacţia amintită mai sus, a fost constituit în data de 24 octombrie 2006 de către inculpatul D.S.D., angajat al SC B.S. SA (aceste conturi grup înregistrate în sistemul ARENA pot fi modificate de către intermediari pe tot parcursul existenţei lor), cele două persoane cărora le-au fost alocate acţiuni în urma tranzacţiei din data de 18 februarie 2008 (amintită mai sus) au fost introduse în contul grup la aceeaşi dată, la ora 11:30 de către inculpatul D.S.D.

Din documentele puse la dispoziţie de B.V.B. a rezultat că ordinul de cumpărare introdus în sistemul de tranzacţionare ARENA pe numele G.C. a fost executat concomitent cu introducerea acestuia, la ora 11:34:51.

Din cele 340.145 acţiuni ACIS oferite spre vânzare de clientul B.I., în urma tranzacţiei au fost alocate un număr de 200.220 acţiuni ACIS clientului B.P.G. şi un număr de 139.925 acţiuni ACIS clientului G.G.

Tranzacţia a putut fi realizată la preţul de 0,76 lei/ acţiune deoarece în data de 13 februarie 2008, prin cumpărarea unui număr: de 50 acţiuni ACIS la preţul de 0,78 lei/ acţiune efectuată de inculpatul G.G. preţul acţiunilor a fost „tras în sus” prin aceeaşi manoperă ca în cazul tranzacţiilor din datele de 01 februarie 2008, 05 februarie 2008, 07 februarie 2008 şi 08 februarie 2008. Astfel, la data de 13 februarie 2008 preţul de referinţă al acţiunilor ACIS a fost de 0,63 lei/ acţiune, creşterea de 0,15 lei/ acţiune (până la valoarea de 0,78 lei pe acţiune) fiind la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă. S-a precizat faptul că, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA, în perioada 01 decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacţionarea acţiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa s-a realizat cu „tunel”, preţului de tranzacţionare al acestei acţiuni fiindu-i impusă o limită zilnică de variaţie în raport cu preţul de referinţă de +/-25%.

Din calculul de mai jos a rezultat că această creştere de 0,15 lei/acţiune se află la maximul limitei zilnice de variaţie în raport cu preţul de referinţă: 0,63 x 25% = 0,1575

Referitor la decontarea tranzacţiei amintite mai sus, cronologic, conform datelor puse la dispoziţie de SC B.T. SA, în aceeaşi dată de 18 februarie 2008, a avut loc în următorul mod: - la ora 12:01:00 SC B.S. SA a plătit către B.I. suma de 260.261,10 lei; - la ora 12:06:01 B.I. a restituit către G.G. suma de 260.122,77 lei.; - la ora 12:11:13 G.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 106.821,50 lei; - la ora 12:26:40 B.P.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 155.000,00 lei;

După cum se poate observa, SC B.S. SA a achitat contravaloarea acţiunilor vândute de către clientul B.I. înainte chiar de a încasa de la cumpărători suma respectivă.

Din documentele puse la dispoziţie, a realizat cronologia tranzacţiei din data de 18 februarie 2008, atât în ceea ce priveşte operaţiunile efectuate pe bursă cât şi în raportat la decontările aferente tranzacţiei, după cum urmează:

- ora 09:53 - martorul C.O. a virat din contul său deschis la SC O.B.R. SA suma de 155.000 lei către martorul B.P.G.;

- ora 11.09:35 - în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus un ordin de tranzacţionare cu nr. X prin care clientul B.I. a oferit spre vânzare un pachet de 340.145 acţiuni ACIS la un preţ de 0,76 lei/ acţiune (valoare 258.510,20 lei);

- ora 11:14:51 - în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus ordinul de tranzacţionare nr. 47169 prin care clientul B.P.G. a oferit să cumpere un pachet de 200.220 acţiuni ACIS la un preţ de 0,765 lei/ acţiune (valoare 153.168,30 lei);

- ora 11:30 - în contul G.C. existent, a fost introduşi de către inculpatul D.S.D. clienţii B.P.G. şi G.G.A.;

- ora 11:32:57 - în contul clientului B.P.G. deschis la SC B.T. SA a intrat suma de 155.000 lei de la numitul C.O.;

- ora 11:34:49 a fost introdus în sistemul de tranzacţionare ARENA al SC B.V.B. SA, ordinul de vânzare emis de B.I., i-a fost atribuit numărul 8388746;

- ora 11:34:51 - în aplicaţia FRONT OFFICE a SC B.S. SA a fost introdus ordinul de tranzacţionare nr. 850465 prin care clientul G.G. s-a oferit să cumpere un pachet de 139.925 acţiuni ACIS la un preţ de 0,76 lei/ acţiune (valoare 106.434,00 lei);

- ora 11:34:51 - a fost introdus în sistemul de tranzacţionare ARENA a SC B.V.B. SA un ordin de cumpărare cu nr. X, numele clientului fiind G.C.;

- ora 11:34:51 - a avut loc executarea ordinelor de tranzacţionare (vânzare - client B.I. şi cumpărare - G.C.) concomitent cu introducerea ordinului de cumpărare amintit mai sus, cu nr. X, deci a avut loc finalizarea tranzacţiei;

- ora 12:01:00 - SC B.S. SA a plătit către clientul B.I. suma de 260.261,10 lei, contravaloarea aproximativă a celor 340.145 acţiuni ACIS vândute;

- ora 12:06:01 - B.I. a restituit, prin bancă, către G.G. suma de 260.122,77 lei;

- ora 12:11:13 - G.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 106.821,50 lei, contravaloarea celor 139.925 acţiuni ACIS cumpărate;

- ora 12:26:40 - B.P.G. a creditat contul SC B.S. SA cu suma de 155.000,00 lei, contravaloarea aproximativă a celor 200.220 acţiuni ACIS cumpărate.

Evoluţia preţului de tranzacţionare pentru simbolul ACIS în perioada analizată a arătat că în prima parte a perioadei avute în vedere a avut loc o scădere continuă a preţului de tranzacţionare, după care a urmat o creştere uşoară, intervenind ulterior o scădere bruscă, de la valoarea de 0,45 lei/acţiune la 0,1 lei/ acţiune, care este şi valoarea nominală a acţiunilor analizate. Această scădere până la valoarea nominală a fost influenţată de tranzacţia efectuată în data de 05 noiembrie 2007 de către inculpatul G.G.A. şi martorul B.I., analizată în detaliu în cuprinsul procesului verbal din data de 31 august 2010.

Referitor la cele arătate mai sus s-a arătat faptul că s-a putut efectua tranzacţia la valoarea de 0,1 lei/ acţiune (chiar dacă preţul de referinţă pe ziua respectivă era de 0,45 lei/ acţiune) datorită faptului că în perioada 01 iunie 2007 - 30 noiembrie 2007 tranzacţionarea acţiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa s-a realizat fără „tunel”, mai precis preţul de tranzacţionare al acestei acţiuni putea să varieze liber, neexistând o limită de variaţie impusă.

După data de 05 noiembrie 2007 a urmat o revenire până aproape de valoarea acţiunilor ACIS de dinaintea acestei date, până la sfârşitul anului 2007 fiind sesizată o scădere constantă.

La începutul anului 2008, începând cu luna februarie s-a observat foarte clar o tendinţă ascendentă, de apreciere a valorii acţiunilor ACIS, în 10 zile de tranzacţionare (din care doar în şase zile au fost tranzacţionate efectiv acţiuni cu simbolul ACIS) valoarea de tranzacţionare a acestora urcând de la 0,23 lei/ acţiune până la 0,77 lei/ acţiune.

Din datele transmise de SC B.V.B. SA s-a detaşat foarte clar creşterile de valoare a acţiunilor ACIS care au avut loc începând cu data de 31 ianuarie 2008, creşteri care s-au putut observa în tabelul de mai jos:

Preţ Variaţie

Data Preţ maxim mediu Închidere %

31 ianuarie 2008 0,27 0,27 0,27 17,39

01 februarie 2008 0,33 0,33 0,33 22,22

05 februarie 2008 0,41 0,41 0,41 24,24

07 februarie 2008 0,51 0,51 0,51 24,39

08 februarie 2008 0,63 0,63 0,63 23,53

13 februarie 2008 0,78 0,78 0,78 23,81

Pentru perioada cuprinsă în tabelul de mai sus, s-a putut observa variaţia zilnică a preţului de tranzacţionare pe simbolul ACIS, aceasta fiind în jurul valorii de 25%, dar imediat sub această valoare, deoarece, în perioada 0l decembrie 2007 - 30 aprilie 2008, tranzacţionarea acţiunilor emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa s-a realizat cu „tunel”, preţului de tranzacţionare al acestei acţiuni fiindu-i impusă o limită zilnică de variaţie în raport cu preţul de referinţă de +/-25%, în conformitate cu comunicările SC B.V.B. SA.

Tot pe baza comunicărilor efectuate de SC B.V.B. SA, s-a analizat volumul acţiunilor ACIS tranzacţionate în perioada 01 iunie 2007 - 31 martie 2008, se poate observa că acest titlu nu a fost foarte tranzacţionat, printre puţinele tranzacţii notabile în perioada amintită fiind cele efectuate de martorul B.I. în calitate de vânzător şi inculpatul G.G.A. şi martorul B.P.G. în calitate de cumpărători, în datele de 05 noiembrie 2007 şi 18 februarie 2008.

Prin activitatea de manipulare a pieţei de capital s-a urmărit transferul pe piaţa XMBS (RASDAQ) a acţiunilor deţinute de martorul B.I. în favoarea inculpatului G.G.A., la preţul stabilit în contractul încheiat anterior între părţi.

Important de precizat a fost faptul că tranzacţiile pe piaţa bursieră s-au realizat pe baza legii naturale a cererii şi ofertei.

Inculpatul G.G.A. a urmărit şi a reuşit să influenţeze în mod artificial preţul titlului ACIS cu sprijinul inculpaţilor N.R.D., O. (fostă Ş.) A.M., D.S.D. Şi B.I.H.

Potrivit declaraţiilor martorilor R.M.V. şi B.I., inculpatul N.R.D. a asistat la discuţiile purtate de inculpatul G.G.A. cu martorul B.I. cu privire la conţinutul antecontractului de vânzare cumpărare având ca obiect acţiunile emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa.

S-a apreciat că acest tip de înţelegere contravine normelor pieţei de capital deoarece aşa cum s-a arătat anterior, preţul de tranzacţionare a fost fixat de cererea şi oferta din piaţă, iar BVB nu a recunoscut tranzacţiile efectuate în afara pieţei. Mai mult, inculpatul N.R.D. a avut personal o discuţie cu martorul B.I. intermediată de inculpatul G.G.A. cu privire la valoarea pachetului de acţiuni pe care martorul le deţinea la S.C.,,ACI BISTRIŢA" S.A. Bistriţa.

Inculpaţii, în faţa instanţei de judecată, s-au prevalat de dreptul la tăcere nedorind să facă nici un fel de declaraţie doar cu ocazia acordării ultimului cuvânt au învederat că nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcinile lor.

În şedinţa publică din 11 mai 2011 reprezentanta D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat în temeiul art. 337 alin. (1) C. proc. pen. să se dispună extinderea procesului penal faţă de inculpaţii N.R., O.A.M., D.S.D. şi B.I.H. pentru comiterea infracţiunii de fals informativ prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu precizarea că în cazul inculpatului N.R.D. s-a solicitat extinderea procesului pentru instigare la infracţiunea de fals informatic.

În susţinerea acestei cereri reprezentanta D.I.I.C.O.T. a arătat că inculpaţii, sub forma concursului ideal prev. de art. 33 lit. b) C. pen. , au introdus în baza de date fără drept mai multe informaţii în sensul că s-a considerat că s-au tranzacţionat date cuprinse în ordinele de tranzacţionare fără ca pentru acestea să existe acordul clienţilor după cum au rezultat din declaraţiile martorilor B. şi H. precum şi din faptul că inculpatul Gânscă nu a semnat personal ordinele de tranzacţionare.

Astfel introducerea în sistem fără drept a unor date care se referă la cele cuprinse în operaţiunile de tranzacţionare, date care se referă la preţul real de tranzacţionare al acţiunilor pe piaţa de capital necorespunzătoare adevărului ca urmare a manipulării pieţei de capital, în scopul de a fi utilizare în vederea producerii unor consecinţe juridice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii mai sus amintite.

În şedinţa publică din data de 15 mai 2012, Curtea a respins cererea de extindere a procesului penal aşa cum au fost formulate la termenul anterior apreciind că în cauză nu au fost întrunite cumulativ condiţiile cerute de art. 336 alin. (1) C. pen. întrucât în timpul cercetării judecătoreşti nu au apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecăţii.

Având în vedere însă jurisprudenţa în materie, precum şi obligaţia instanţei de a face o corectă aplicare a legii penale, în scopul aflării adevărului, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de manipulare de capital în două infracţiuni aflate în concurs ideal şi anume cele prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, şi de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin achitare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (3) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în sensul căreia au fost administrate probele strânse la urmărire penală şi alte probe noi – instanţa a examinat şi apreciat materialul probator, infirmând existența faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor, în care sens a reţinut următoarele:

Încă din faza de urmărire penală s-a ridicat problema existenţei uneia dintre condiţiile cerute de textul incriminator şi anume dacă piaţa de tranzacţionare a acţiunilor ACIS, RASDAQ este reglementată în sensul art. 125 din Legea nr. 297/2004.

Ulterior, în urma demarării cercetării judecătoreşti, în cadrul instituţiei prev. de art. 44 C. proc. pen. a chestiunilor prealabile s-a solicitat instanţei ca în baza probelor de la dosar şi în lumina dispoziţiilor legale în materie să stabilească caracterul pieţei RASDAQ.

Potrivit art. 125 din Legea nr. 297/2004, o piaţă reglementată este un sistem pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare, aşa cum au fost definite la art. 2 alin. (1) pct. 11 şi care la litera:

a) funcţionează regulat;

b) este caracterizată de faptul că reglementările emise şi supuse aprobării C.N.V.M. definesc condiţiile de funcţionare, de acces pe piaţă, condiţiile de admitere la tranzacţionare a unui instrument financiar;

c) respectă cerinţele de raportare şi transparenţă în vederea asigurării protecţiei investitorilor stabilite de prezenta lege, precum şi reglementările emise de C.N.V.M., în conformitate cu legislaţia comunitară.

Având în vedere, în principal acest text de lege, precum şi dispoziţiile Directivei nr. 2004/39/CE, Curtea a apreciat că se impune sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europe, în baza art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, cu privire la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii necesară soluţionării cauzei.

Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europe (Camera a doua) din 22 martie 2012, în cauza C 248/11, s-a stabilit că:

1) Art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în titlul III din această directivă nu intră în noțiunea „piață reglementată”, astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.

2) Art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive.

Faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că rolul instanţei naţionale a fost acela de a verifica dacă piaţa RASDAQ a îndeplinit cerințele prevăzute în titlul III din această directivă, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă este vorba în speţă de o piaţă reglementată sau nu.

Un alt aspect important ce a fost avut în vedere în analiza concretă a caracterului pieţei RASDAQ s-a regăsit de asemenea în considerentele Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europe amintite, din care a rezultat că potrivit art. (2), (5) și (44) ale Directivei 2004/39, obiectivele acesteia au constat printre altele în protecția investitorilor, în păstrarea integrității și a eficienței globale a sistemului financiar, precum și în transparența tranzacțiilor. Or, a permite unei piețe care nu îndeplinește condițiile amintite la punctul 43 din prezenta hotărâre să fie calificată drept piață reglementată pentru simplul motiv că a fost exploatată de operatorul unei alte piețe autorizate ca piață reglementată ar risca să aducă atingere acestor obiective.

Dispoziţiile legale în vigoare au prevăzut că, pentru a fi considerată o piaţă reglementată, o piaţă de pe teritoriul Uniunii Europene a trebuit să îndeplinească următoarele condiţii:

1. să fie autorizată de autoritatea competentă (C.N.V.M. - cu respectarea dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 297/2004 şi a prevederilor Regulamentului C.N.V.M. 2/2006), potrivit adresei CNVM nr. 5761 din 25 martie 2011 depusă la Dosar nr. 415 CNVM nu a primit o cerere de autorizare a Pieţei RASDAQ ca piaţă reglementată în sensul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi a Directivei nr. 39/2004 privind pieţele de instrumente financiare, cu toate că ulterior apariţiei Legii amintite în baza dispoziţiilor art. 281 CNVM a adus în atenţia Pieţei obligaţia de încadrare în prevederile legale. Mai mult decât atât, CNVM nu a emis nici un act individual prin care să autorizeze Piaţa RASDAQ ca piaţă reglementată în sensul art. 125 din aceeaşi lege sau al art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CG a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611 (CGG şi 96/6 (CGG a Consiliului şi a Directivei 2000/12/CG a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CGG a Consiliului.

2. să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 125 din Legea nr. 297/2004:

a) să funcţioneze regulat;

b) să fie caracterizată de faptul că reglementările emise şi supuse aprobării C.N.V.M. definesc

condiţiile de funcţionare, de acces pe piaţă, condiţiile de admitere la tranzacţionare a unui instrument financiar;

c) să respecte cerinţele de raportare şi transparenţă în vederea asigurării protecţiei investitorilor stabilite de prezenta lege, precum şi reglementările emise de C.N.V.M., în conformitate cu legislaţia comunitară.

3. să fie „un sistem multilateral, exploatat şi gestionat de un operator, care asigură sau facilitează confruntarea - chiar în interiorul său şi în conformitate cu norme nediscreţionare - a unor interese multiple de vânzare şi de cumpărare exprimate de terţi pentru instrumente financiare, într-un mod care conduce la încheierea de contracte privind instrumente financiare admise la tranzacţionare în cadrul normelor sale şi al sistemelor sale, şi care este autorizat şi funcţionează în mod regulat în conformitate cu dispoziţiile titlului III” (art. 4, pct. 14 din Directiva 2004/39/CE);

4. să adopte reglementări privind:

a) cerinţe organizatorice privind evitarea conflictului de interese, gestionarea riscurilor la care sunt expuse, buna gestionare a operaţiunilor tehnice ale sistemelor (art. 39 din Directiva 2004/39/CE);

b) admiterea la tranzacţionare a instrumentelor financiare (art. 40 din Directiva 2004/39/CE);

c) suspendarea si retragerea instrumentelor de la tranzacţionare (art. 41 din Directiva 2004/39/CE);

d) accesul membrilor la piaţă (art. 42 din Directiva 2004/39/CE);

e) controlul respectării normelor şi a altor obligaţii legale (art. 43 din Directiva 2004/39/CE);

i) cerinţe de transparenţă înainte de tranzacţionare şi după tranzacţionare (art. 44-45 din Directiva 2004/39/CE);

g) asigurarea unui mecanism juridic privind compensarea şi decontarea tranzacţiilor efectuate pe piaţa respectivă (art. 46 din Directiva 2004/39/CE).

În analiza concretă a îndeplinirii condiţiilor mai sus enunţate, Curtea a apreciat ca fiind corectă analiza comparativă depusă la dosar de inculpatul G. prin apărătorul a considerat necesară prezentarea normelor de drept incidente în cauză atât cele prevăzute de directivă cât şi cele din Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/2002 privind transparenţa şi integritatea Pieţei Rasdaq, paralela dintre acestea conducând la concluzia indubitabilă că piaţa RASDAQ nu este reglementată.

Potrivit art. 38¹din directivă, statele membre au solicitat persoanelor care sunt în măsură să exercite, direct sau indirect, o influenţă semnificativă asupra gestionării unei pieţe reglementate să aibă calităţile necesare.

2. Statele membre au solicitat operatorului pieţei reglementate:

a) să furnizeze autorităţii competente şi să facă publice informaţii privind proprietarii pieţei respective şi/ sau operatorul de piaţă, în special identitatea persoanelor care sunt în măsură să exercite o influenţă semnificativă asupra gestionării, precum şi valoarea intereselor deţinute de aceste persoane;

b) să semnaleze autorităţii competente şi să facă public orice transfer de proprietate care antrenează o schimbare a identităţii persoanelor care exercită o influenţă semnificativă asupra gestionării pieţei reglementate.

3. Autoritatea competentă a refuzat să aprobe propunerile de modificare a intereselor deţinute de persoanele care controlează o piaţă reglementată şi/ sau de operatorul de piaţă în cazul în care există motive obiective şi demonstrabile de a estima că schimbarea propusă ar risca să compromită gestionarea corectă şi prudentă a pieţei reglementate respective.

Apoi, articolul 39 a statuat că statele membre au solicitat pieţelor reglementate:

a) să adopte dispoziţii pentru a detecta în mod clar şi a gestiona efectele potenţial dăunătoare;

b) pentru funcţionarea lor sau pentru participanţii lor, ale oricărui conflict de interese apărut între cerinţele funcţionării lor corespunzătoare şi propriile lor interese sau cele ale proprietarilor sau operatorilor lor, în special în cazul în care un astfel de conflict riscă să compromită exercitarea unei funcţii care le-a fost delegată de autoritatea competentă;

c) să fie dotate în mod corespunzător pentru gestionarea riscurilor la care sunt expuse;

d) să instituie facilităţi şi sisteme adecvate care să le permită să identifice toate riscurile semnificative ce pot compromite buna lor funcţionare şi să aplice măsuri efective de diminuare a riscurilor;

e) să instituie facilităţi care să garanteze buna gestionare a operaţiunilor tehnice ale sistemelor, în special proceduri de urgenţă eficiente pentru a face faţă eventualelor situaţii de funcţionare necorespunzătoare a sistemelor de tranzacţionare;

f) să adopte norme şi proceduri transparente şi nediscreţionare care să asigure o tranzacţionare echitabilă şi ordonată şi care să fixeze criterii obiective în vederea executării eficiente a ordinelor;

g) să instituie mecanisme vizând să faciliteze finalizarea eficientă şi la timp a tranzacţiilor executate în cadrul sistemelor lor;

h) să dispună, în momentul autorizării şi ulterior în orice moment, de resurse financiare suficiente pentru a facilita funcţionarea lor ordonată, ţinând seama de natura şi amploarea tranzacţiilor încheiate pe piaţă, precum şi de gama şi de nivelul riscurilor la care sunt expuse.

Articolul 40

1. Statele membre solicită pieţelor reglementate să stabilească norme clare şi transparente privind admiterea instrumentelor financiare la tranzacţionări.

Aceste norme garantează că orice instrument financiar admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată poate face obiectul unei tranzacţionări echitabile, ordonate şi eficiente şi, în cazul valorilor mobiliare, poate fi tranzacţionat în mod liber.

2. În ceea ce priveşte instrumentele derivate, aceste norme asigură, în special, ca particularităţile contractului derivat să permită o cotaţie ordonată, precum şi o regularizare eficientă. Pe lângă obligaţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2), statele membre solicită pieţelor reglementate să instituie şi să menţină facilităţi eficiente care să le permită a verifica dacă emitenţii valorilor mobiliare care sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată respectă prevederile dreptului comunitar privind obligaţiile în materie de informare iniţială, periodică şi specifică.

3. Statele membre se asigură că pieţele reglementate instituie facilităţi care să permită accesul membrilor sau participanţilor lor la informarea făcută publică în temeiul dreptului comunitar.

4. Statele membre se asigură că pieţele reglementate adoptă măsurile necesare pentru a controla în mod regulat respectarea condiţiilor de admitere a instrumentelor financiare pe care le-au admis la tranzacţionare.

5. O valoare mobiliară care a fost admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată poate fi admisă ulterior la tranzacţionare pe alte pieţe reglementate, chiar şi fără consimţământul emitentului şi cu respectarea dispoziţiilor pertinente din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în caz de ofertă de valori mobiliare adresată publicului sau în vederea admiterii valorilor mobiliare la tranzacţionare şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (1). Această a doua piaţă reglementată informează emitentul că valoarea mobiliară respectivă este tranzacţionată pe această piaţă. Un emitent nu este obligat să furnizeze direct informaţia solicitată în temeiul alineatului (3) unei pieţe reglementate care a admis valorile sale mobiliare la tranzacţionare fără consimţământul său.

Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatelor (1)-(5), Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 64 alin. (2), măsuri de punere în aplicare care precizează:

a) pentru diferitele categorii de instrumente, caracteristicile care trebuie luate în considerare de o piaţă reglementată pentru a stabili dacă un instrument a fost emis în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf în vederea admiterii sale la tranzacţionare pe diferitele segmente de piaţă pe care le exploatează;

b) măsurile pe care o piaţă reglementată trebuie să le aplice pentru a se considera că şi-a îndeplinit obligaţia de a verifica respectarea de către emitentul unei valori mobiliare a dispoziţiilor dreptului comunitar privind obligaţiile în materie de informare iniţială, periodică sau specifică;

(c) măsurile pe care trebuie să le adopte piaţa reglementată în conformitate cu alineatul (3) în vederea facilitării accesului membrilor sau participanţilor săi la informaţiile care au fost tăcute publice în condiţiile stabilite de dreptul comunitar.

Articolul 41

Suspendarea şi retragerea instrumentelor de la tranzacţionare

1. Fără a aduce atingere dreptului autorităţilor competente de a solicita suspendarea sau retragerea unui instrument de la tranzacţionare în conformitate cu art. 50 alin. (2) lit. (j) şi (k), operatorul de piaţă reglementată poate suspenda sau retrage de la tranzacţionare orice instrument financiar care nu mai respectă normele pieţei reglementate, în afara cazurilor în care o astfel de măsură poate afecta în mod semnificativ interesele investitorilor sau compromite funcţionarea ordonată a pieţei.

Fără a aduce atingere posibilităţii de care dispun operatorii pieţelor reglementate de a informa direct operatorii altor pieţe reglementate, statele membre solicită ca un operator al pieţei reglementate care suspendă sau retrage un instrument de la tranzacţionare să îşi facă publică decizia şi să comunice informaţiile relevante autorităţii competente. Aceasta este obligată să informeze autorităţile competente ale celorlalte state membre.

2. Autoritatea competentă care solicită suspendarea sau retragerea unui instrument Financiar de la tranzacţionare pe una sau mai multe pieţe reglementate comunică de îndată decizia sa publicului şi autorităţilor competente ale celorlalte state membre. Cu excepţia situaţiilor în care interesele investitorilor sau funcţionarea ordonată a pieţei ar putea fi afectate în mod semnificativ, autorităţile competente ale celorlalte state membre solicită suspendarea sau retragerea instrumentului financiar respectiv de la tranzacţionare pe pieţele reglementate şi MTF care funcţionează sub supravegherea lor.

Articolul 42

Accesul la pieţele reglementate

1. Statele membre solicită pieţelor reglementate să instituie şi să menţină norme transparente şi nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective, care să reglementeze accesul sau aderarea membrilor la aceste pieţe.

2. Aceste norme stabilesc toate obligaţiile care revin membrilor sau participanţilor în temeiul:

a) actelor de constituire şi de administrare a pieţei reglementate în cauză;

b) dispoziţiilor privind tranzacţiile care sunt încheiate pe aceste pieţe;

c) normelor profesionale impuse personalului întreprinderilor de investiţii sau al instituţiilor de credit care operează pe piaţă;

d) condiţiilor prevăzute la alin. (3) pentru alţi membri sau participanţi decât întreprinderile de investiţii şi instituţiile de credit;

e) normelor şi procedurilor referitoare la compensarea şi regularizarea tranzacţiilor care sunt încheiate pe piaţă.

3. Pieţele reglementate pot admite ca membri sau participanţi întreprinderile de investiţii şi instituţiile de credit autorizate în temeiul Directivei 2000/12/CE, precum şi alte persoane care:

a) prezintă calităţi de bună reputaţie şi de competenţă;

b) prezintă un nivel suficient de aptitudine şi de competenţă pentru tranzacţionare;

c) dispun, după caz, de o organizare adecvată;

d) deţin resurse suficiente pentru rolul pe care trebuie să şi-l asume, ţinând seama de diferitele mecanisme financiare pe care piaţa reglementată le-ar fi putut stabili pentru a garanta regularizarea adecvată a tranzacţiilor.

4. Statele membre se asigură că membrii şi participanţii nu sunt obligaţi să îşi impună reciproc obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21 şi 22 în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate pe o piaţă reglementată.

Cu toate acestea, membrii sau participanţii pieţei reglementate aplică obligaţiile prevăzute la articolele 19, 21 şi 22 în ceea ce priveşte clienţii lor în cazul în care, acţionând în contul clienţilor lor, execută ordinele acestora pe o piaţă reglementată.

5. Statele membre se asigură că normele pieţelor reglementate care reglementează accesul sau aderarea membrilor la aceste pieţe prevăd participarea directă sau de la distanţă a întreprinderilor de investiţii şi a instituţiilor de credit.

6. Fiecare stat membru autorizează, fără nici o altă cerinţă juridică sau administrativă, pieţele reglementate din alte state membre să adopte, pe teritoriul său, dispoziţiile necesare pentru a permite membrilor şi participanţilor care s-au stabilit pe teritoriul său să aibă acces la distantă la aceste pieţe şi să tranzacţioneze pe acestea.

Piaţa reglementată a comunicat autorităţii competente a statului său membru de origine numele statului membru în care a intenţionat să adopte astfel de dispoziţii. în termen de o lună, autoritatea competentă a statului membru de origine comunică această informaţie statului membru în care piaţa reglementată a intenţionat să adopte astfel de dispoziţii. La cererea autorităţii competente a statului membru gazdă şi într-un termen rezonabil, autoritatea competentă a statului membru de origine al pieţei reglementate a comunicat identitatea membrilor sau participanţilor pieţei reglementate stabiliţi în acest stat membru.

7. Statele membre au solicitat operatorilor pieţei reglementate să comunice în mod regulat lista membrilor şi participanţilor pieţei lor reglementate autorităţii competente a acesteia.

Articolul 43

Controlul respectării normelor pieţelor reglementate şi a altor obligaţii legale:

1. Statele membre solicită pieţelor reglementate să instituie si să menţină măsuri si proceduri eficiente pentru controlul regulat al respectării normelor lor de către membrii sau participanţii lor.

Pieţele reglementate supraveghează tranzacţiile efectuate de membrii sau participanţii lor în cadrul sistemelor lor, în vederea identificării oricărei încălcări a normelor respective, a oricărei condiţii de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei sau a oricărui comportament care poate sugera un abuz de piaţă.

2. Statele membre solicită operatorilor pieţelor reglementate să semnaleze autorităţii competente a pieţei reglementate orice încălcare semnificativă a normelor lor sau orice condiţie de tranzacţionare de natură să perturbe stabilitatea pieţei şi care poate antrena un abuz de piaţă. De asemenea, statele membre solicită operatorilor pieţelor reglementate să furnizeze fără întârziere informaţiile pertinente autorităţii competente în materie de investigaţii şi urmăriri în justiţie privind abuzurile de piaţă pe pieţele reglementate şi să acorde acesteia întregul sprijin necesar pentru investigarea şi urmărirea în justiţie a abuzurilor de piaţă comise în sistemele pieţei reglementate sau prin intermediul acestora.

Articolul 44

Cerinţe de transparenţă înainte de tranzacţionare aplicabile pieţelor reglementate:

1. Statele membre solicită pieţelor reglementate, cel puţin, să facă publice preţurile de cumpărare şi de vânzare, precum şi importanţa poziţiilor de tranzacţionare exprimate la aceste preţuri, afişate de sistemele lor pentru acţiunile admise la tranzacţionare. Statele membre solicită ca aceste informaţii să fie puse la dispoziţia publicului în condiţii comerciale rezonabile şi în mod continuu, în cadrul programului normal de tranzacţionare.

Pieţele reglementate pot acorda întreprinderilor de investiţii care sunt obligate să îşi publice preţurile pentru acţiuni în temeiul art. 27 accesul, în condiţii comerciale rezonabile şi pe o bază nediscriminatorie, la facilităţile pe care le utilizează pentru a face publice informaţiile menţionate la primul paragraf.

2. Statele membre abilitează autorităţile competente să exonereze pieţele reglementate de obligaţia de a face publice informaţiile menţionate la alineatul (1), în funcţie de modelul de piaţă sau de tipul şi mărimea ordinelor în cazurile definite în conformitate cu alin. (3). Autorităţile competente au în special dreptul de a renunţa la această obligaţie în ceea ce priveşte tranzacţiile a căror mărime este neobişnuit de mare în raport cu mărimea normală a pieţei pentru acţiunile sau categoriile de acţiuni tranzacţionate.

3. Pentru a asigura aplicarea uniformă a alin. (1) şi (2), Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 64 alin. (2), măsuri de punere în aplicare care precizează:

a) intervalul preţurilor de cumpărare şi de vânzare propuse de formatorii de piaţă desemnaţi, precum şi profunzimea pieţei la aceste preţuri, care trebuie făcute publice;

b) mărimea sau tipul ordinelor care pot fi exceptate de la obligaţia de publicitate înainte de tranzacţionare, în temeiul alin. (2);

c) modelele de piaţă pentru care exonerarea de la obligaţia de publicitate înainte de tranzacţionare poate fi acordată în temeiul alin. (2), în special aplicabilitatea obligaţiei în cazul metodelor de tranzacţionare utilizate de pieţele reglementate care încheie tranzacţii în conformitate cu normele lor, în raport cu preţuri stabilite în afara pieţelor reglementate sau prin licitaţii periodice

Articolul 45

Cerinţe de transparenţă după tranzacţionare aplicabile pieţelor reglementate:

1. Statele membre solicită pieţelor reglementate cel puţin să facă publice preţul, volumul şi momentul tranzacţiilor executate în ceea ce priveşte acţiuni admise la tranzacţionare. Statele membre solicită ca detaliile tuturor acestor tranzacţii să fie făcute publice în condiţii comerciale rezonabile şi, în măsura posibilului, în timp real. Pieţele reglementate pot acorda întreprinderilor de investiţii care sunt obligate să publice detaliile tranzacţiilor lor cu acţiuni în conformitate cu articolul 28, în condiţii comerciale rezonabile şi pe o bază nediscriminatorie, accesul la facilităţile pe care le utilizează pentru a face publice informaţiile menţionate la primul paragraf.

2. Statele membre îşi abilitează autorităţile competente să permită pieţelor reglementate să decaleze publicarea informaţiilor detaliate menţionate anterior în funcţie de tipul şi de mărimea lor. Autorităţile competente pot autoriza în special publicarea decalată în cazul tranzacţiilor a căror mărime este ridicată în raport cu mărimea normală a pieţei pentru acţiunile sau categoriile de acţiuni tranzacţionate. Statele membre solicită pieţelor reglementate să obţină autorizarea prealabilă a autorităţilor competente privind dispoziţiile propuse pentru organizarea acestei publicităţi decalate şi solicită ca aceste dispoziţii să fie comunicate în mod clar participanţilor de pe aceste pieţe şi investitorilor în general.

3. Pentru a asigura funcţionarea eficientă Şi ordonată a pieţelor financiare, precum Şi aplicarea uniformă a alin. (1) şi (2), Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 64 alin. (2), măsuri de punere în aplicare privind:

a) amploarea şi conţinutul informaţiilor care trebuie puse la dispoziţia publicului;

b) condiţiile în care o piaţă reglementată poate prevedea publicarea decalată a tranzacţiilor, precum şi criteriile care trebuie aplicate pentru a desemna tranzacţiile pentru care, în funcţie de mărimea lor şi de categoria de acţiuni respective, această publicare decalată este autorizată.

Articolul 46

Dispoziţii privind mecanismele de contrapartidă centrală, de compensare şi de regularizare Statele membre nu împiedică pieţele reglementate să convină cu o contrapartidă centrală, un organism de compensare sau un sistem de regularizare din alt stat membru mecanisme adecvate pentru organizarea compensării şi regularizării tuturor sau a unei părţi din tranzacţiile încheiate de participanţii lor în cadrul sistemelor lor.

Autoritatea competentă a unei pieţe reglementate nu poate interzice apelarea la o contrapartidă centrală, la un organism de compensare şi la un sistem de regularizare din alt stat membru, decât în cazul în care poate dovedi că această interdicţie este necesară pentru a menţine funcţionarea ordonată a pieţei reglementate respective şi ţinând seama de condiţiile impuse sistemelor de regularizare la articolul 34 alin. (2). Pentru a evita repetarea nejustificată a controalelor, autoritatea competentă ţine seama de supervizarea şi supravegherea sistemului de compensare şi de regularizare deja efectuate de către băncile centrale interne în calitate de supervizori ai sistemelor de compensare şi de regularizare sau de către alte autorităţi de supraveghere competente în ceea ce priveşte aceste sisteme.

Pe de altă parte în Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/2002 privind transparenţa şi integritatea Pieţei Rasdaq se regăseşte doar următoarele dispoziţii cu privire la funcţionarea acestei pieţe:

Art. 21 alin. (1) Cotaţiile pe care un participant le introduce sau actualizează în sistem trebuie să reflecte ordinele proprii ale acestuia şi/sau ale clienţilor săi, de a cumpăra sau vinde acţiuni.

Art. 22 În scopul încheierii unei tranzacţii pe o anumită acţiune, ordinea regulamentară de contactare a participanţilor care deţin cotaţii este ordinea în care sunt afişate cotaţiile de către sistem pentru respectiva acţiune. Cotaţiile sunt ordonate în sistem conform următoarelor criterii: (I) calitatea cotaţiei: cotaţie fermă, cotaţie indicativă; (II) preţ; (III) cantitate (în ordine descrescătoare); (IV) momentul introducerii cotaţiei. în Cap. I (Categoriile de listare) se specifică condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca acţiunile să fie admise la tranzacţionare în cadrul celor trei categorii.

Pe Piaţa Rasdaq s-a tranzacţionat doar acţiuni (art. 3).

Obligaţiile în materie de informare au fost prevăzute în art. 10-14.

Rapoartele se transmit Pieţei Rasdaq.

S-a prevăzut obligaţia transmiterii rapoartelor pe suport de hârtie, prin curier sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, şi pe suport electronic, prin e-mail sau dischetă.

Raportările transmise pieţei RASDAQ au fost făcute publice prin intermediul sistemului de informare al pieţei (art. 15).

S-a prevăzut în art. 18 că Piaţa RASDAQ va evalua periodic gradul de îndeplinire a condiţiilor pentru listarea sau menţinerea acţiunilor în categoria I sau a II-a, însă nu şi în categoria de bază.

Conform art. 19, conducerea Pieţei Rasdaq, cu avizul Inspectorului General al Pieţei Rasdaq a putut decide doar suspendarea unui instrument de la tranzacţionare, nu şi retragerea acestuia.

În art. 19, alin. (2) este prevăzută obligaţia notificării atât a participanţilor la Piaţa Rasdaq cât şi a C.N.V.M în privinţa suspendării şi reluării activităţii de tranzacţionare a unui emitent.

Cap II. Parametrii de protecţie a tranzacţiilor desfăşurate în piaţa RASDAQ - norme privind preţul tranzacţiilor.

Art. 20 alin. (1) Piaţa RASDAQ va face public zilnic un preţ de referinţă pentru fiecare acţiune listată; acesta se calculează ca preţ mediu ponderat al tranzacţiilor comune raportate în ultima zi în care au fost încheiate tranzacţii cu respectiva acţiune.

Art. 29 Tranzacţiile bilaterale raportate se vor transmite automat de sistem spre decontare Societăţii Naţionale de Compensare, Decontare şi Depozitare, decontarea urmând a se efectua în conformitate cu reglementările în materie ale C.N.V.M. şi ale Societăţii Naţionale de Compensare, Decontare şi Depozitare, cel mult la data T+3, unde T este data raportării tranzacţiei.

Art. 29² - Prin excepţie de la prevederile art. 29, BER poate folosi un alt sistem de compensare, decontare şi registru.

Din această analiză comparativă nu a rezultat că Piaţa Rasdaq a dispus de reglementările solicitate unei pieţe reglementate de prevederile Directivei 2004/39/CE.

Apoi, pentru a lămuri toate aspectele cauzei, Curtea a audiat martorii B., R. şi A. a căror declaraţii se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar şi din care au rezultat cu certitudine că titlul bursier ACIS al emitentului SC A.C.I. SA BISTRIŢA nu a fost niciodată admis la tranzacţionare pe piaţa reglementată a BVB, au fost tranzacţionate doar pe piaţa RASDAQ, astfel că nu se conturează în cauză o altă stare de fapt, precum cea la care se face referire în conţinutul introductiv al Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi anume dacă acțiunile respective au fost admise la tranzacționare și pe o altă piață de instrumente financiare care ar fi calificată drept piață reglementată sau dacă cererea privind o astfel de admitere fusese depusă la data faptelor.

Conchizând faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de manipulare a pieţei de capital atâta vreme cât piaţa de tranzacţionare RASDAQ nu este o piaţă reglementată, condiţie esenţială cerută de dispoziţiile normei de incriminare.

Într-o bogată jurisprudenţă, CEDO a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. Astfel în mai multe cauze(Rotaru împotriva României, Damman împotriva Elveţiei etc.), CEDO a subliniat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane-care la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate-să îşi corecteze conduita şi în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar şi anume principiul încrederii legitime, care impune ca legislaţia să fie clară, predictibilă, unitară şi coerentă (cauzele Facini Doriv Recre, Foto-Frostv Hauptzollamt Lubeck Ost).

Transpunând principiile mai sus amintite în materia dreptului penal şi mai exact a speţei de faţă, Curtea a constata că deficienţele arătate mai sus cu privire la stabilirea caracterului de piaţă reglementată a RASDAQ, element constitutiv a infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, profită acestora, cu atât mai mult cu cât inculpatul G. a acţionat doar în urma consultării unor avocaţi de specialitate iar potrivit declaraţiei inculpatului N. şi în prezent piaţa RASDAQ a fost prezentată clienţilor ca nefiind reglementată în sensul directivei amintite.

Aşa fiind, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor de sub învinuirea comiterii infracţiunii de manipulare a pieţei de capital.

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice invocate mai sus, în doctrina şi jurisprudenţa în materie, s-a statuat că, întrucât instanţa de judecată are obligaţia de a face o corectă aplicare a legii penale, ea nu poate fi limitată la încadrarea juridică iniţială, care s-a constatat că este greşită, ci trebuie înlocuită cu încadrarea juridică prevăzută de legea penală.

În speţa de faţă s-a constat că în actul de sesizare al instanţei a fost descrisă pe larg maniera de completare şi introducere a ordinelor în sistemul informatic al BVB, stare de fapt care s-ar circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de fals informatic, astfel că s-a impus schimbarea de încadrare juridică prin reţinerea şi a infracţiunii prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 în cazul inculpaţilor N.R.D. (sub forma instigării), O. (fostă Ş.) A.M., D.S.D. şi B.H.I. aflată în concurs ideal cu infracţiunea de manipulare de capital.

Potrivit, însă dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 161/2003 constituie infracţiunea de fals informatic, fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Astfel, pentru a se realiza conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni este necesar ca inculpaţii să fi acţionat fără drept.

Ori, în speţă coroborând declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit de către instanţa de judecată (B., R., H.) cu înscrisurile de la dosar s-a constat că tranzacţiile bursiere cu titlu ACIS au fost executate conform ordinelor de tranzacţionare date de către clienţi, care, în fapt, a reprezentat dispoziţia de efectuare a unei tranzacţii bursiere, de vânzare sau cumpărare date de către un client brokerului său. Mai mult decât atât, în cauză a fost îndeplinită şi obligaţia brokerului de informare a clientului despre modul efectuări tranzacţiei prin semnarea de către acesta a rapoartelor de tranzacţionare.

Aşa fiind, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic, introducerea datelor în sistemul informatic realizându-se în baza ordinelor de tranzacţionare semnate de clienţi, astfel că s-a dispus achitarea inculpaţilor şi de sub această învinuire.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.G.A. pentru infracţiunea de manipulare a pieţei de capital, în formă continuată, prev.de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

2. Împotriva acestei sentinţe au formulat în termen legal recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi recurenţii inculpaţi N.R.D. şi D.S.D. aducând critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Procurorul a solicitat, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în vederea efectuării cercetării judecătoreşti, în condiţiile în care hotărârea atacată are la bază o cercetarea judecătorească formală, sumară şi efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a principiilor ce guvernează procesul penal în general şi faza de judecată în special.

Se susţine că judecata s-a desfăşurat cu încălcarea rolului activ pe care instanţa era obligată să-l aibă în vedere la desfăşurarea procesului penal şi a îndatoririlor pe care le avea în aflarea adevărului şi realizarea rolului educativ al judecăţii.

În cauză, deşi instanţa de fond a declanşat formal cercetarea judecătorească dând citire actului de sesizare potrivit art. 322 C. proc. pen. şi luând act de voinţa inculpaților de a uza de dreptul de a nu face declaraţii, se susține că în fapt probele administrate au avut legătură exclusiv cu lămurirea împrejurării dacă Piaţa RASDAQ (XMBS) constituie sau nu o piaţă reglementată, instanţa solicitând lămuriri din partea CNVM, deşi opinia acestei autorităţi era deja cunoscută, fiind exprimată şi argumentată încă din faza de cercetare penală şi fundamentând, printre altele, soluţia trimiterii în judecată a inculpaţilor.

Procurorul mai arată, în cuprinsul motivelor de recurs scrise, că judecătorul fondului a sesizat C.J.E. introducând o acţiune preliminară în interpretarea Directivei 2004/39/CE, dispoziţie dată însă cu încălcarea principiului contradictorialităţii, aspect sesizat de către apărare la momentul respectiv.

Legat de cercetarea judecătorească formală şi sumară, în opinia procurorului, se mai învederează că instanţa a dispus audierea unui număr de 4 martori, 3 dintre aceştia fiind ascultaţi în legătură cu o împrejurare de altfel necontroversată şi care era dovedită cu înscrisurile de la dosar, respectiv faptul că titlurile ACIS erau tranzacţionate doar pe piaţa RASDAQ.

Se critică din această perspectivă aspectul că probele testimoniale solicitate de parchet au fost respinse, martorii în cauză fiind audiaţi la cererea apărării şi aduşi în instanţă cu mandat de aducere.

Un alt element care în viziunea acuzării trebuie observat este acela că după ce judecarea cauzei a fost suspendată timp de 1 an până la pronunţarea hotărârii C.J.E (fără a fi invocat vreun temei legal în acest sens), ulterior instanţa a finalizat cercetarea judecătorească într-un timp record de 1 lună jumătate, perioadă în care au fost stabilite patru termene de judecată, cele mai multe în afara termenelor obişnuite ale completului de judecată, fără a fi invocată existenţa vreunei situaţii care să justifice judecarea de urgenţă a cauzei, context în care se consideră că o asemenea conduită excede obligaţiei de a soluţiona cu celeritate cauzele repartizate.

Într-o altă critică avansată, procurorul arată că hotărârea pronunţată este lovită de nulitate nefiind motivată conform cerinţelor legale, contravenind şi exigențelor jurisprudenței Curţii Europene, art. 6 par.1 din Convenţie care garantează dreptul la un proces echitabil.

Examinarea considerentelor hotărârii cenzurate prin prisma dispoziţiilor legale invocate determină, potrivit susţinerilor procurorului, concluzia că instanţa de fond a nesocotit grav obligaţia de a motiva hotărârea pronunţată, reproducând într-o primă parte a hotărârii, în concret starea de fapt descrisă în rechizitoriu, fără a proceda la o analiză proprie a obiectului judecăţii şi fără a aprecia necesar nici măcar să prezinte punctul de vedere al procurorului cu privire la chestiunea prealabilă pusă în discuţie şi ignorând total considerentele pertinente de ordin legislativ, doctrinar şi jurisprudenţial invocate în susţinerea caracterului de piaţă reglementată, al platformei de tranzacţionare RASDAQ (XMBS).

În cea de-a doua parte a hotărârii atacate (filele 15-22) se arată că judecătorul fondului a redat fidel, complet necenzurat înscrisul intitulat „Analiza comparativă…” depus de apărătorul ales al inculpatului G.G.A. la dosarul cauzei, în fapt, reproducerea unor dispoziţii legale în materie - Legea nr. 297/2004, Regulamentul CNVM nr. 2/2002, Directiva 2004/39/CE - concluzionând, total nefundamentat, că Piaţa RASDAQ nu dispune reglementările solicitate unei pieţe reglementate de prevederile Directivei 2004/39/CE.

În virtutea aspectelor înfăţişate, procurorul apreciază că în mod evident judecătorul fondului nu a manifestat un tratament imparţial în administrarea şi analiza probatoriului, iar hotărârea pronunţată, prin felul în care a fost motivată, nu poate fundamenta o practică în materia infracţiunilor privind piaţa de capital.

Ca un corolar al celor expuse, procurorul, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, a invocat nulitatea hotărârii, fiind pronunţată de un judecător incompatibil, modul efectuării cercetării judecătoreşti, maniera motivării hotărârii lăsând să se întrevadă cât se poate de clar soluţia, situaţie ce se circumscrie cazului de incompatibilitate reglementat în prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., aruncând cel puţin o umbră de îndoială asupra imparţialităţii judecătorului.

În susţinerea recursului formulat, cu ocazia dezbaterilor a precizat că nu înţelege să subscrie la argumentele aduse în scris acestui caz de casare - art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen. - precizând că deşi prin Hotărârea nr. 581 din 13 septembrie 2011 C.S.M. - Plenul a admis cererea de apărare a independenţei şi reputaţiei profesionale a doamnei judecător R.M. (judecătorul fondului), constatând ca vădit tendenţioase şi inventate susţinerile din presa vremii cu privire la aspecte ce ar leza grav reputaţia profesională a judecătorului - maniera în care judecătorul a purtat corespondenţa cu C.J.E., a derulat procedura judiciară ridică semne cu privire la imparţialitatea acesteia.

Astfel, se arată în acest sens că după sesizarea C.J.U.E. la 23 mai 2011, judecătorul fondului a înţeles - la 30 mai 2011 - să formuleze 3 întrebări fără a le supune în contradictoriu dezbaterii părţilor în cauză, astfel încât, cel puţin până la momentul în care C.J.U.E a dat răspuns problemei ridicate, se poate pune în discuţie afectarea independenţei magistratului judecător.

În contextul criticilor aduse hotărârii atacate, procurorul înţelege să invoce şi cazul de casare

reglementat în art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., arătând în cadrul dezbaterilor că instanţa fondului nu s-a pronunţat cu privire la probele strânse la urmărirea penală, nu le-a analizat cum s-ar fi impus, astfel încât nu a examinat cereri esenţiale de care depindea dezlegarea cauzei, soluţia procesului, în fapt neefectuând cercetare judecătorească.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că deşi în cuprinsul motivelor depuse în scris la dosarul cauzei,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a formulat critici, în subsidiar, solicitând ca în ipoteza în care se va trece peste aspectele invocate în scopul trimiterii spre rejudecare a cauzei, să se reţină cauza spre rejudecare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în urma completării cercetării judecătoreşti, a reevaluării probelor să se constate că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de manipulare a pieţei de capital (inculpatul G.G.A.) în concurs ideal cu infracţiunea de fals informatic (ceilalţi inculpaţi) şi să se pronunţe o hotărâre de condamnare - în cadrul dezbaterii recursurilor, procurorul a subliniat că soluţia care se impune în cauză este casarea sentinţei fondului şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării cercetării judecătoreşti cu respectarea principiilor ce guvernează procesul penal, a evaluării probelor strânse la urmărirea penală, a analizei elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii.

S-a reiterat punctul de vedere al acuzării cu privire la regimul juridic al Pieţei RASDAQ, prezentându-se de către procuror elemente referitoare la înfiinţarea, semnificaţia terminologică, fuziunea cu BVB, invocându-se o serie de norme cuprinse în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital (în vigoare la 29 iulie 2004), Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori imobiliare, precum şi decizia nr. 1507 din 23 iulie 2008 prin care s-a aprobat constituirea şi administrarea de către SC BVB SA, în calitate de operator de sistem a sistemului alternativ de tranzacţionare Piaţă Alternativă, aprobându-se cu amendamente, Codul Bursei de Valori Bucureşti.

De asemenea, atât în cuprinsul motivelor scrise de recurs, cât şi în cadrul dezbaterilor recursurilor, procurorul a invocat comunicate de presă din partea CNVM cu referire la Piaţa RASDAQ şi la noţiunea de piaţă reglementată, concluzionând că în perioada 1 decembrie 2005 - 23 iulie 2008 titlurile listate pe fosta piaţă RASDAQ cu continuat să fie tranzacţionate în cadrul BVB, ca efect al unificării celor două (la 1 septembrie 2005 Piaţa RASDAQ a fuzionat cu BVB, constituind în fapt o singură piaţă şi funcţiona în conformitate cu normele CNVM şi BVB până la 23 iulie 2008).

În acord cu dispoziţiile art. 125 din Legea nr. 297/2004 piaţa pe care au fost tranzacționate titlurile ACIS, în perioada comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor a îndeplinit, în opinia procurorului, criteriile legale care definesc piaţa reglementată, sens în care se invocă Decizia 36 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.

Se evidenţiază faptul că a accepta teza apărării, potrivit căreia o piaţă devine reglementată doar prin includerea ei în lista pieţelor reglementate de către CNVM, transmisă Comisiei Europene, ar însemna să se accepte că legiuitorul ar fi delegat unui organism administrativ atribuţii de a reglementa norme cu caracter penal, fapt ce ar contraveni flagrant atât Constituţiei României, cât şi Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale precum şi principiului separaţiei puterilor în stat.

În acest sens se susţine că aplicarea unei norme cu caracter penal nu poate în niciun caz să depindă de emiterea sau nu a unei decizii de către o autoritate administrativă. Prin reducere la absurd, dacă CNVM nu ar fi inclus pe lista transmisă Comisiei Europene, nici un operator de piaţă, Titlul VII din Legea nr. 297/2004 nu ar fi putut fi aplicat vreodată pe teritoriul naţional.

În sprijinul celor susţinute se mai invocă Hotărârea C.J.U.E. din 22 martie 2012 care a stabilit că art. 47 din Directiva 2004/39, aşa cum a fost modificată prin Directiva 2007/44 trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei pieţe pe lista pieţelor reglementate prevăzută de alt articol, nu constituie o condiţie necesară pentru calificarea pieţei respective ca piaţă reglementată în sensul directivei.

Procurorul consideră că regimul iniţial de piaţă reglementată a fost atribuit pieţei RASDAQ încă de la momentul înfiinţării sale, prin decizia nr. 1092/1996 a CNVM şi nu putea fi înlăturat ca şi consecinţă a fuziunii, piaţa RASDAQ beneficiind dintotdeauna de reglementările specifice emise de CNVM.

În opinia procurorului, argumente în acelaşi sens sunt şi faptul că piaţa RASDAQ funcţionează după reguli proprii, stabilite de către CNVM prin regulamente, precum și intervenţia CNVM în stabilirea modalităţilor în care emitenţii pot părăsi piaţa RASDAQ, devenind societăţi închise, reglementări cu caracter normativ de generală aplicabilitate emitenţilor de pe această piaţă.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor N.R.D., O. (fostă Ş.) A.M., D.S.D. şi B.I.H., procurorul a susţinut că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic - art. 48 din Legea nr. 161/2003 (în forma instigării pentru N.R.D.) constând în introducerea fără drept a datelor informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unor consecinţe juridice. Contrar motivării expuse de judecătorul fondului conform căreia faptele inculpatului nu ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic, introducerea datelor în sistemul informatic realizându-se în baza ordinelor de tranzacţionare semnate de clienţi, procurorul invocă disp. art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 învederând că niciunul dintre clienții implicaţi în tranzacţii nu aveau deschise conturi discreţionare care să permită agenţilor lor (inculpaţilor) să efectueze toate operaţiunile legate de administrarea profitului.

Se apreciază însă că nici sub aspectul infracţiunii de fals informatic, instanţa de fond nu a administrat toate probele necesare aflării adevărului, iar celor administrate le-a dat o interceptare vădit eronată astfel încât se arată că soluţia de achitare a inculpaţilor este netemeinică.

Recurenţii inculpaţi N.R.D. şi D.S.D., prin apărătorul ales, au depus la dosarul cauzei un memoriu cuprinzând motivele invocate în susţinerea recursurilor declarate şi un memoriu cuprinzând răspunsul la motivele de recurs formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj.

Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs se precizează că apărarea înţelege să critice soluţia instanţei de fond numai în ceea ce priveşte acuzaţia de instigare la fals informatic - art. 25 rap. la art. 48 din Legea nr. 161/2003 - şi numai pentru considerente de nelegalitate.

În concret, se apreciază că extinderea obiectului acuzaţiei, prin procedura schimbării încadrării juridice în faza de judecată, faţă de inculpatul N.R.D., prin reţinerea în sarcina sa şi a instigării la infracţiunea de fals informatic, este nelegală, cu încălcarea disp. art. 334 şi art. 317 C. proc. pen., dispunându-se o soluţie în legătură cu o faptă materială care nu a făcut obiectul judecăţii.

Soluţia de achitare dispusă de prima instanţă în legătură cu acuzaţia de instigare la fals informatic este, potrivit apărării, clară şi judicios argumentată, temeinică în raport cu probele din dosar, însă, deşi corectă, prima instanţă nu avea căderea să se pronunţe asupra acestei acuzaţii, care nu făcea obiectul judecăţii.

În legătură cu soluţia de achitare pentru acuzaţia de manipulare a pieţei de capital nu s-au formulat critici.

Se arată că prin rechizitoriu, sub exigenţele art. 263 C. proc. pen., organul de urmărire penală a sesizat şi investit instanţa de fond cu judecata unei fapte materiale ilicite, constând în aceea că N.R.D., în calitate de director general al SSIFBT Securities, în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008, a efectuat tranzacţii bursiere cu titlul ACIS, pe piaţa RASDAQ, tranzacţii prin care, în mod ilicit a manipulat modul de formare al preţului acţiunilor ACIS, prin creşterea preţului de la 0,23 lei/ acţiunea până la 0,77 lei/ acţiune.

Fapta materială concretă ilicită a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 279 raportat la art. 248 şi art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar dispoziţia de trimitere în judecată priveşte fapta materială ilicită descrisă în actul de sesizare, cu încadrarea juridică menţionată, în opinia procurorului fiind evident că voinţa clară a acuzării a fost aceea de a supune judecăţii numai această faptă materială ilicită.

Prin urmare, obiectul judecăţii, conform art. 317 C. proc. pen., este limitat în cauză la această faptă, însă cu toate acestea, la termenul din 15 mai 2012, instanţa de judecată, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l priveşte pe N.R.D. în sensul reţinerii în sarcina acestuia pe lângă infracţiunea de manipulare a pieţii de capital şi a infracţiunii de fals informatic prev.de art. 48 din Legea nr. 161/2003, sub forma unui concurs ideal de infracţiuni.

Apărarea susţine că prin motivarea expusă, judecătorul fondului face o confuzie între ceea ce înseamnă descrierea faptei materiale ilicite reproşate acuzatului şi care formează obiectul judecăţii şi alte fapte sau circumstanţe menţionate în cuprinsul rechizitoriului, care au exclusiv rostul de a fixa cât mai fidel împrejurările în care s-a comis fapta materială ilicită.

Se învederează că nicăieri pe parcursul actului de sesizare acuzarea nu descrie o faptă concretă ilicită constând în efectuarea de tranzacţii bursiere, de către inculpatul N.R.D. sau oricine altcineva fără să fi avut acordul titularilor de cont. Or, câtă vreme în cuprinsul actului de sesizare nu e descrisă fapta materială concretă ilicită imputabilă inculpatului, aceasta nu poate face parte din obiectul judecăţii.

Faptul că în rechizitoriu este descrisă activitatea de completare şi introducere a ordinelor de tranzacţionare în sistemul informatic al BVB fără a se reclama o clipă faptul că aceste tranzacţii ar fi fost efectuate fără acordul titularilor de cont, sub nici un chip nu poate fi socotit cu o descriere a unei fapte ce formează obiectul judecăţii.

În asemenea împrejurări, apărarea consideră că este necesar a se constata că modificarea obiectului acuzaţiei, în sensul, că pe lângă infracţiunea iniţială, inculpatului i-a fost reproşată o infracţiune cu totul nouă, cea de fals informatic, a fost realizată în afara limitelor legale, prin folosirea defectuoasă a procedurii schimbării încadrării juridice.

În sensul celor solicitate a fost invocată practica Instanţei supreme (C.9 - Decizia nr. 74 din 8 octombrie 2001).

În consecinţă, apărarea socoteşte că instanţa de fond era datoare să observe că infracţiunea de fals informatic prev.de art. 48 din Legea nr. 161/2003 nu rezultă din cuprinsul faptei materiale ilicite deduse judecăţii, astfel că schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii în sarcina inculpatului a unei noi infracţiuni având ca obiect alte fapte materiale ilicite decât cele deduse judecăţii prin rechizitoriu, este nelegală şi trebuie negreşit îndreptată.

Apărătorii aleşi ai recurenţilor inculpaţi au înţeles să formuleze răspuns criticilor formulate de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj în recursul declarat, aducând în mod detaliat o serie de precizări cu privire la infracţiunea de manipulare a pieţei de capital prev.de art. 279 din Legea nr. 297/2004.

Se arată că în România o piaţă de tranzacţionare bursieră dobândeşte statut de piaţă reglementată în condiţiile art. 125, art. 126 din Legea nr. 297/2004 şi cele ale art. 3 alin. (5) din Regulamentul nr. 2/2006 al CNVM prin pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare, dispoziţii din cuprinsul cărora rezultă că o piaţă de tranzacţionare devine piaţă reglementată numai în baza unei decizii de autorizare emisă de către CNVM. La dosarul cauzei există un număr de 3 adrese emise de către CNVM prin care s-a arătat, expres şi explicit, că nu a emis niciodată o decizie de autorizare a pieţei RASDAQ ca piaţă reglementată.

În al doilea rând se invocă aspectul că niciun instrument financiar nu poate fi tranzacţionat pe o piaţă reglementată câtă vreme acesta nu a fost admis la tranzacţionare pe o asemenea piaţă printr-o hotărâre dată de către operatorul de piaţă, în urma evaluării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi a parcurgerii procedurii legale prevăzute de Codul Bursei de Valori Bucureşti. A rezultat în urma corespondenţei purtate de SC B.S. SA cu operatorul de piaţă SC BV Bucureşti că emitentul SC A.I.C. SA Bistriţa nu a depus niciodată o cerere în vederea admiterii la tranzacţionare pe piaţa reglementată şi nu s-a emis vreodată o hotărâre a SC B.V.B. SA de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a acţiunilor acestui emitent.

Contrar susţinerilor procurorului, apărarea apreciază că instanţa a lămurit cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, procedând în mod firesc la determinarea, cu prioritate, a statutului juridic al pieţei RASDAQ, în sensul de piaţă reglementată sau nu, obiectul acuzaţiei intrând sau nu sub incidenţa art. 279 din Legea nr. 297/2004.

Pe de altă parte, se consideră că cercetarea judecătorească efectuată a fost una completă, instanţa manifestând rol activ, solicitând lămuriri C.N.V.M., singura autoritate abilitată prin lege să confere statut de piaţă reglementată, a procedat la audierea martorilor, deşi se comunicase că nu există o decizie de autorizare a pieţei RASDAQ ca piaţă reglementată, astfel încât nu se poate invoca în mod fundamentat lipsa cercetării judecătoreşti ori a cercetării judecătoreşti sumară, formală.

În legătură cu sesizarea C.J.U.E., apărarea se alătură criticilor procurorului vizând încălcarea principiului contradictorialităţii în derularea procedurii de sesizare a C.J.U.E., arătând însă că nu este de natură să ducă la vicierea hotărârii primei instanţe şi nici nu poate fi imaginat un remediu în această fază procesuală, fiind evident că nu se pot relua dezbaterile privitoare la sesizarea C.J.U.E. şi nici formula o nouă sesizare.

În ceea ce priveşte greşita suspendare a judecării cauzei de către instanţa de fond cu ocazia sesizării C.J.U.E., apărarea consideră că dispoziţiile art. 267 din tratatul privind funcţionarea U.E. statuează fără dubiu obligaţia instanţei naţionale de a dispune suspendarea judecării cauzei până la primirea răspunsului din partea Instanţei europene.

De asemenea, apărarea apreciază ca nefondată şi critica avansată de procuror cu referire la nemotivarea hotărârii, susţinând că în cauză a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în condiţiile art. 6 par.1 din CEDO.

Referitor la incompatibilitatea în care s-ar fi găsit judecătorul fondului, antepronunţându-se cu privire la soluţia ce se va da, apărarea nu constată incidenţa art. 47 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât conduita judecătorului pe parcursul judecăţii şi modul de desfăşurare a cercetării judecătoreşti au fost în deplină concordanţă cu reglementările legale.

Sub aspectul temeiniciei hotărârii pronunţate de instanţa fondului şi în raport cu criticile aduse de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj soluţiei de achitare, apărătorii aleşi ai recurenţilor inculpaţi expun pe larg raţiunile pentru care apreciază că soluţia este corectă, aducând argumente în sprijinul ideii că piaţa RASDAQ nu era piaţă reglementată, prin invocarea şi interpretarea textelor de lege, prezentarea traseului urmat de acea piaţă şi învederând că, în concret, acuzarea nu a făcut dovada învinuirilor aduse în cauză.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, prin prisma motivelor de recurs şi a amplelor critici aduse, dar şi în respectarea disp. art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., în raport cu întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Actul de trimitere în judecată a inculpaţilor G.G.A., N.R.D., O. (fostă Ş.) A.M. şi B.I.H., D.S.D. a reţinut în sarcina acestora săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital, în formă continuată - în cazul inculpatului D.S.D. fiind constatată forma instigării la această infracţiune (art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 rap. la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) constând în fapt în aceea că în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008 inculpaţii au manipulat pe piaţa reglementată RASDAQ (XMBS) acţiunile ACIS ale emitentului SC A.I.C. SA Bistriţa, societate listată la bursă sub simbolul ACIS.

Activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor de către procuror a evidenţiat că inculpatul G.G.A. a reuşit cu ajutorul coinculpaților să influenţeze în mod artificial preţul titlului ACIS, urmând ca prin activitatea de manipulare a pieţei să transfere pe piaţa RASDAQ acţiunile deţinute de martorul B.I. în favoarea sa, la un preţ stabilit prin acordul părţilor. S-a apreciat că acest tip de înţelegere contravine normelor pieţei de capital, tranzacţiile pe piaţa bursieră trebuind să se realizeze pe baza legii naturale a cererii şi ofertei, tranzacţiile efectuate în afara pieţei nefiind necunoscute de BVB.

În concret, în cursul anului 2007 inculpatul G.G.A. a negociat cu martorul B.I. cumpărarea unui pachet de 343.092 acţiuni ale emitentului SC A.I.C. SA Bistriţa, la preţul total de 125.000 euro net, preţ care a fost achitat şi încasat efectiv în perioada 21 iunie - 5 noiembrie 2007, convenind ca martorul Blaga Ion (director general al SC A.I.C. SA Bistriţa) să participe la majorarea de capital, inculpatul G.G.A. urmând să asigure finanţarea operaţiunilor de subscriere, respectiv suma de 309.693 lei, reprezentând contravaloarea a 3096.930 acţiuni în prima etapă şi suma de 55.085 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 550.856 acţiuni în etapa a doua a subscrierii, acţiunile astfel dobândite urmând a fi transferate inculpatului G.G.A.

Având în vedere faptul că inculpatul G.G.A. negociase şi cumpărase acţiunile în afara pieţei, situaţie în care transferul de proprietate asupra pachetului de acţiuni nu se putea realiza, în perioada 5 noiembrie 2007 - 18 februarie 2008, inculpaţii au manipulat pe piaţa RASDAQ acţiunile ACIS ale emitentului SC A.I.C. SA Bistriţa în modalităţile prezentate în detaliu în actul de sesizare.

Investită cu soluţionarea cauzei, instanţa fondului apreciind că încă din faza de urmărire penală s-a ridicat problema existenţei uneia dintre condiţiile cerute de textul incriminator şi anume, dacă piaţa de tranzacţionare a acţiunilor ACIS, RASDAQ este reglementată în sensul art. 125 din Legea nr. 297/2004 în urma demarării cercetării judecătoreşti în cadrul instituţiei prev.de art. 44 C. proc. pen., a apreciat necesar a se stabili caracterul pieţei RASDAQ.

În acelaşi sens, ţinând seama şi de dispoziţiile Directivei nr. 2004/39/CE, Curtea a considerat că se impune sesizarea C.J.U.E. în baza art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, cu privire la interpretarea unei norme a dreptului U.E. necesară soluţionării cauzei.

Prin Hotărârea CJUE (Camera a doua) din 22 martie 2012, în Cauza C 248/11 s-a dat interpretare art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CG a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611 (CGG şi 96/6 (CGG a Consiliului şi a Directivei 2000/12/CG a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CGG a Consiliului.

În mod prioritar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie efectuând propriul demers analitic cu privire la pretinsa incompatibilitate a judecătorului fondului astfel cum s-ar fi conturat din maniera de sesizare a CJUE, dar şi din derularea cercetării judecătoreşti, cu nuanţarea făcută de procuror în cadrul dezbaterii recursurilor în sensul unei afectări a independenţei, constată următoarele:

Observând modalitatea în care CJUE a fost sesizată în baza art. 267 din TFUE cu privire la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii, necesare în soluționarea cauzei se poate constata că în derularea procedurii, judecătorului fondului nu a respectat întru-totul principiul contradictorialităţii în formularea obiectului sesizării, însă, aşa cum întemeiat a susţinut apărarea, procedura în sine nu este de natură a vicia hotărârea primei instanţe şi, pe de altă parte, nu mai poate fi pusă în discuţie găsirea unui remediu procesual în acest stadiu al procesului, nefiind posibilă reluarea dezbaterilor vizând sesizarea CJUE şi nici formula o nouă sesizare atâta vreme cât instanţa europeană a dat răspunsul aşteptat de instanţa naţională întrebării preliminare pusă în discuţie.

Dincolo însă de această remarcă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că evaluarea modului în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească în cauză în faţa primei instanţe permite concluzia că independenţa judecătorului nu a fost afectată şi cu atât mai mult judecătorul cauzei nu şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar fi putut fi dată.

Legat tot de procedura sesizării CJUE, se reţine că suspendarea soluţionării cauzei până când CJUE a comunicat răspunsul la întrebarea preliminară a fost în acord cu prevederile legale în materie, instanţa naţională trebuind să se abţină de la judecare până la finalizarea procedurilor în faţa instanţei europene.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai remarcă aspectul că procurorul, în invocarea incidenţei art. 47 alin. (2) C. pen., circumscris cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen., a adus ca argumente întreaga conduită procesuală a instanţei fondului, modul de efectuare a cercetării judecătoreşti, culminând cu felul în care a fost motivată hotărârea, dar şi rapiditatea cu care a fost rezolvată cauza şi care depăşeşte ritmul normal pe care-l presupune principiul soluţionării cu celeritate a unei cauze.

În analiza proprie asupra pretinsei incompatibilităţi a judecătorului fondului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi Hotărârea nr. 581 din 13 septembrie 2011 a C.S.M. de apărare a reputaţiei profesionale şi a independenţei judecătorului cauzei.

Se arată în evocata hotărâre că prin publicarea unor articole în presă cu referiri explicite la judecarea cauzei şi prin folosirea, asocierea unor termeni precum mită, 100.000 euro, şantaj, joc murdar, spălat pe mâini, s-a indus publicului larg ideea că judecătorul nu posedă probitatea morală cerută de exercitarea funcţiei de judecător, ceea ce face evidentă gravitatea afirmaţiilor nefondate din articolele de presă de natură a leza grav reputaţia profesională a doamnei judecător R.M.

Prin urmare, formulând răspuns criticilor aduse de procuror în contextul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen., aşa cum aceste critici formulate în scris iniţial în cuprinsul motivelor de recurs au fost nuanţate de procuror, oral, în dezbateri Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Incompatibilitatea constă în interdicţia impusă de lege unui judecător de a participa la judecarea unei anumite cauze penale, de competenţa instanţei judecătoreşti din care face parte, în vederea asigurării imparţialităţii în judecare şi soluţionarea acelei cauze.

Reglementând incompatibilitatea, legea instituie o prezumţie de lipsă de imparţialitate în judecarea unei cauze penale înlăturând de la judecarea acelei cauze pe acei judecători care, datorită altor calităţi procesuale pe care le-au avut anterior în acea cauză, ar putea căpăta o orientare preconcepută spre o anumită soluţie (judex inhabilis) sau datorită unor împrejurări personale, ar putea fi înclinat să favorizeze una din părţile din proces (judex suspectus).

În cauza de faţă, cauza de incompatibilitate a judecătorului fondului ar fi fost conturată de conduita procesuală manifestată de acesta pe parcursul soluţionării cauzei finalizată prin maniera de motivare a hotărârii, ceea ce ar fi lăsat să se întrevadă cât se poate de clar soluţia ce urma a fi dată.

În raport cu aceste susţineri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie remarcă aspectul că recurgerea de către judecătorul fondului la instituţii de drept procesual penal în derularea cercetării judecătoreşti, solicitarea de informații lămuritoare de la CNVM în legătură cu caracterul pieţei Rasdaq, formularea unei întrebări preliminare şi sesizarea CJUE în acest sens, audierea unor martori - reprezintă acte specifice activităţii de judecată care sub nicio formă nu pot fi calificate drept elemente care să facă posibilă întrevederea unei anumite soluţii ce s-ar fi dat în cauză.

Pe de altă parte, judecarea unei cauze într-un termen rezonabil ţine de o normalitate spre care se tinde în mod firesc, legiuitorul român intervenind în acest sens (Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010), iar soluţionarea prezentei cauze de către judecătorul fondului cu celeritate, cu siguranţa că nu poate constitui obiect de critică, atâta timp cât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu identifică vreo altă raţiune care să justifice rapiditatea procedurii, decât aceea a satisfacerii exigenţelor la un proces echitabil.

Dacă nu se poate, aşadar, susţine fundamentat că judecătorul fondului s-ar fi antepronunţat astfel în cauză, nici critica vizând atingerea imparţialităţii sale, a independenţei, nu este fondată.

În lumina jurisprudenţei CEDO, existenţa imparţialităţii, în sensul conferit de art. 6 paragraf 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, în acelaşi timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (între altele, Hotărârea Curţii, în cazul De Lubber, dar şi Hauschildt c. Danemarca).

În ceea ce priveşte testul subiectiv, în cauza de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se identifică nici un element care să confirme că judecătorul fondului ar fi acţionat pe baza unui interes personal, imparţialitatea sa prezumându-se până la proba contrară, probă ce nu s-a produs în cauză.

În aplicarea testului obiectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, de asemenea, că nu există elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal.

În cauză, temerea lipsei de imparţialitate s-a întemeiat pe faptul că judecătorul ar fi derulat cercetarea judecătorească într-o manieră formală, sumară cu încălcarea mai multor dispoziţii legale, a principiilor judecăţii, situaţie ce a creat procurorului dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului.

În conformitate cu dispoziţiile interne în materie (art. 46 urm. C. proc. pen.), cu criteriile statuate de jurisprudenţa Curţii Europene în acest domeniu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie concluzionează în circumstanţele particulare ale cauzei că imparţialitatea instanţei fondului nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar temeiurile exprimate pot fi considerate nejustificate în mod obiectiv.

În fine, în ceea ce priveşte asigurarea independenţei judecătorului în cauză este evident că judecătorul fondului şi-a exercitat atribuţiile specifice în deplină libertate, fără vreo influenţă, de orice natură ar fi fost aceasta, fără restricţii, constrângeri asigurând realizarea unui act de justiţie independent, imparţial.

În ceea ce priveşte critica adusă de procuror cu referire la nemotivarea hotărârii pronunţate şi la incidenţa cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., în situaţia în care instanţa fondului nu s-ar fi pronunţat asupra probelor strânse la urmărirea penală, nu ar fi efectuat un examen propriu asupra obiectului judecăţii, a elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată:

Examinând sentinţa penală nr. 72 din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, din perspectiva motivării, în raport cu dispoziţiile art. 356 lit. c) C. proc. pen., dar şi cu exigenţele jurisprudenţei europene în materia asigurării dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca nefondate criticile procurorului.

Aceeaşi este concluzia la care ajunge Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza propriului examen cu privire la pretinsa cercetare judecătorească formală, sumară pe care judecătorul fondului ar fi efectuat-o, a lipsei de evaluare asupra obiectului dedus judecăţii, criticile avansate de procuror fiind lipsite de temeinicie.

Contrar celor înfăţişate de acuzare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că instanţa de judecată şi-a onorat obligaţia de a realiza o cercetare judecătorească corespunzătoare şi a motivat soluţia dispusă în urma analizei probelor ce au servit ca temei soluţionării cauzei, înlăturând motivat pe cele care nu s-au înscris pe principiul coroborării în ansamblul probator al cauzei, a analizat adecvat elementele de fapt, indicând cu suficienţă claritate temeiurile pe care şi-a fundamentat hotărârea.

După cum se va arăta în mod detaliat în cele ce urmează, cu prilejul examinării fondului acuzaţiilor aduse inculpaţilor, prezenta cauză, în soluţionarea ei, a fost legată în mod esenţial de constatarea faptului dacă piaţa Rasdaq are ori nu statut de piaţă reglementată, iar în contextul în care judecătorul fondului a concluzionat cu privire la lipsa statutului de piaţă reglementat a Rasdaq, a devenit, în mod evident, inutilă orice evaluare pe fond a tranzacţiilor ce au făcut obiectul acuzaţiilor, atâta vreme cât, în opinia instanţei fondului, tranzacţiile bursiere efectuate pe această piaţă nu au îndeplinit o condiţie esenţială cerută de norma de incriminare prevăzută de art. 279 din Legea nr. 297/2004.

Aspectul că în cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, prima instanţă reproduce starea de fapt din rechizitoriu nu poate fi considerat un viciu al hotărârii, fiind în obligaţia instanţei, potrivit art. 356 C. proc. pen., să descrie fapta care face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită. De asemenea, instanţa a procedat la analiza probelor strânse la urmărirea penală, efectuând o evaluare proprie legată de determinarea statutului pieţei Rasdaq, element decisiv în constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de manipulare a pieţii de capital.

În consecinţă, criticile avansate de procuror şi circumscrise cazurilor de casare reglementate în art. 385⁹ pct. 9, 10 C. proc. pen. nu pot fi primite.

În examinarea într-o ordine prioritară a aspectelor de nelegalitate ridicate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră necesar a analiza în continuare aspectele ce ţin de procedeul uzitat de judecătorul fondului în a schimba încadrarea juridică a faptei deduse judecăţii - manipularea pieţei de capital, prevăzută şi pedepsită de art. 279 din Legea nr. 297/2004 - combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din aceeaşi lege, cu reţinerea formei continuate, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - în această infracţiune şi infracţiunea de fals informatic (în forma instigării pentru inculpatul N.R.D.) - infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 - infracţiuni aflate în concurs ideal.

Anterior evaluării fondului acuzaţiilor aduse inculpaţilor N.R.D., D.S.D., B.I.H., G.G. şi O.A.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază necesar a efectua propriul examen cu privire la procedeul urmat de instanţa fondului prin care în sarcina acestor inculpaţi a fost reţinut un concurs ideal de infracţiuni în sensul celor precizate în precedent.

Apărarea a susţinut că, deşi corectă, soluţia de achitare dispusă de prima instanţă în legătură cu acuzaţia de fals informatic, clară şi judicios argumentată, în cauză instanţa nu avea căderea a se pronunţa cu privire la o asemenea incriminare, căci ea nu formase obiectul judecăţii, nefiind descrisă, conturată în actul de trimitere în judecată o activitate ilicită de efectuare de tranzacţii bursiere de către inculpaţi fără acordul titularilor de cont.

Observând tehnica juridică propriu zisă parcursă de instanţa fondului în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în şedinţa publică din 11 mai 2011 reprezentantul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat în temeiul art. 337 alin. (1) C. proc. pen. extinderea procesului penal faţă de inculpaţii N.R.D., O.A.M., D.S.D. şi B.I.H. pentru comiterea infracţiunii de fals informatic prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, iar în cazul inculpatului N.R.D., pentru instigare la aceeaşi infracţiune, arătându-se că inculpaţii, sub forma concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen., au introdus în baza de date fără drept mai multe informaţii, apreciindu-se că s-au tranzacţionat date cuprinse în ordinele de tranzacţionare fără acordul clienţilor.

În şedinţa publică din 15 mai 2011 instanţa a respins solicitarea de extindere a procesului penal astfel formulată în considerarea faptului că în cauză nu erau întrunite cumulativ condiţiile cerute de art. 336 alin. (1) C. proc. pen., în sensul ca în timpul cercetării judecătoreşti să fi apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecăţii.

Având în vedere însă jurisprudenţa în materie, precum şi obligaţia instanţei de a face o corectă aplicare a legii penale şi în baza acestor raţiuni, prima instanţă a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de manipulare a pieţei de capital în două infracţiuni aflate în concurs ideal, respectiv cele prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 şi infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 48 din Legea nr. 161/2003 pentru inculpaţii cauzei, cu distincţia că în cazul inculpatului N.R.D. s-a reţinut instigarea la fals informatic, sens în care s-a şi procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.

Efectuând propriul demers analitic asupra legalităţii procedeului folosit de instanţa fondului, în raport cu acuzaţiile descrise în concret în actul de trimitere în judecată cu dispoziţiile art. 317, art. 334, art. 336 C. proc. pen., dar şi cu textele incriminatorii în discuţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Rechizitoriul nr. 64/D/P/2010 din 30 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a stabilit în sarcina inculpaţilor infracţiunea de manipularea pieţei de capital, în formă continuată în încadrarea juridică evocată în precedent, descriind în plan factual modalitatea în care inculpaţii cauzei, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, au manipulat pe piaţa reglementată Rasdaq (XMBS) acţiunile ACIS ale emitentului SC A.C.I. SA Bistriţa.

În prezentarea activităţii ilicite a inculpaţilor s-a arătat că printre operaţiunile efectuate în manipularea pieţei de capital s-a numărat şi cea de întocmire a documentelor necesare încheierii tranzacţiilor, completarea în format electronic a ordinelor de tranzacţionare, introducerea lor în sistemul de tranzacţionare.

Dispoziţiile art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 prevăd că săvârşirea cu intenţie a unor acţiuni de manipulare a pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

Dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 161/2003 reglementează şi incriminează fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unor consecinţe juridice (constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani).

În raport cu conţinutul rechizitoriului din perspectiva descrierii activităţii infracţionale a inculpaţilor, a informațiilor pe care actul de inculpare le conferă în acest sens, dar şi a limitelor judecăţii, aşa cum transpar din faptele descrise şi persoanele faţă de care s-a derulat urmărirea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că infracţiunea de fals informatic nu a făcut obiectul preocupării procurorului şi nu se regăseşte în acuzaţia formulată.

Este ştiut că rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului, instanţa de judecată fiind sesizată cu judecarea numai a faptei şi persoanei cuprinse în actul de sesizare, impunându-se ca sesizarea instanţei de judecată să se limiteze la fapta (faptele) şi persoana (persoanele) pentru care s-a efectuat urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit, ascultat, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală şi nu a avut posibilitatea exercitării dreptului său la apărare.

Expunerea rechizitoriului trebuie să constea în descrierea faptei reţinute în sarcina inculpatului, arătarea probelor pe care se întemeiază situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului, cu referire la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost comisă fapta, dar şi cu arătarea încadrării juridice, motivarea în drept a acestei încadrări.

Din perspectiva unor asemenea exigenţe, este evident că infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 nu a fost descrisă, în niciunul din aceste elemente, în actul de inculpare, iar nu alt argument, extrem de semnificativ, în acest sens este tocmai conduita procesuală a procurorului de a solicita instanţei de judecată extinderea procesului penal şi cu privire la această infracţiune şi nu schimbarea încadrării juridice.

Potrivit art. 317 C. proc. pen. judecata în primă instanţă se mărgineşte la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare a instanţei, obiectul judecăţii constituindu-l fapta şi persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu.

Dacă în cursul judecăţii se extinde obiectul judecăţii, în condiţiile prevăzute în art. 335-337 C. proc. pen., şi la alte fapte şi persoane, judecata se va desfăşura şi cu privire la aceste fapte şi persoane.

Apreciind că în cauză nu se impunea extinderea procesului penal cu privire la alte fapte, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 336 C. proc. pen., instanţa fondului a considerat incidenţa dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., invocând „jurisprudenţa în materie precum şi obligaţia unei corecte aplicări a legii penale, în scopul aflării adevărului”, fără însă a proceda, aşa cum s-ar fi impus la o corectă evaluare în sensul îndeplinirii cerinţelor şi din perspectiva art. 334 C. proc. pen.

Astfel, procedura de schimbare a încadrării juridice reglementată de legiuitor în art. 334 C. proc. pen. prevede că în cursul judecăţii în primă instanţă se poate ajunge la concluzia că încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare nu este corectă şi că ar trebui schimbată cu o altă încadrare fiind corespunzătoare faptei penale aşa cum este reţinută în urma cercetării judecătoreşti.

Prin urmare, simpla schimbare a încadrării juridice a faptei penale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul poate avea loc numai atunci când instanţa de judecată reţine că se săvârșește aceeaşi faptă prevăzută, descrisă în rechizitoriu, chiar dacă sunt reţinute sau înlăturate împrejurări la care rechizitoriul nu se referă, dar care nu schimbă substanţa faptei imputate. Când însă schimbarea încadrării juridice implică presupune o altă faptă sau o faptă amplificată prin alte acte materiale, precum în cauza de faţă, este necesară în prealabil efectuarea procedurii de extindere a procesului penal (potrivit art. 335 ori 336 C. proc. pen.).

Rezultă aşadar că procedura uzitată de judecătorul fondului contravine cerinţelor legale, iar în situaţia în care aprecia (cum de altfel a făcut-o) că datele cauzei, aşa cum reieşeau în urma cercetării judecătoreşti desfăşurate, nu justificau extinderea procesului penal şi cu privire la noua infracţiune - concluzie corectă, de altfel, nu se impunea a proceda la reţinerea în sarcina inculpaţilor a noii infracţiuni pe calea schimbării încadrării juridice a faptei.

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să nu observe confuzia în care s-a aflat judecătorul fondului care, pe de o parte, nu a considerat necesar a extinde procesul penal pentru infracţiunea de fals informatic, motivând că în timpul cercetării judecătoreşti nu au apărut fapte noi care să rezulte din probele administrate în timpul judecăţii, iar pe de altă parte, apreciază oportunitatea schimbării încadrării juridice constatând că o asemenea nouă faptă există și invocând concursul ideal de infracţiuni.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate îmbrăţişa punctul de vedere al judecătorului fondului nici din perspectiva existentă unui concurs ideal de infracţiuni cu privire la cele două infracţiuni, motivat de faptul că nu ne aflăm în ipoteza în care acţiunile inculpaţilor datorită împrejurărilor în care au avut loc şi urmărilor produse, ar fi întrunit elementele constitutive ale celor două infracţiuni în discuţie şi, oricum, pretinsa existenţă a unei pluralităţi de infracţiuni nu se putea determina, în cauză, pe calea schimbării încadrării juridice.

În virtutea considerentelor expuse şi în raport cu criticile de apărare procedeului folosit de instanţa fondului în a schimba încadrarea juridică în sensul celor expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile formulate de inculpaţi în cauză, sub acest aspect, dispunând înlăturarea schimbării încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în concurs ideal cu infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 - în cazul inculpaţilor O.A.M., D.S.D., B.I.H. şi respectiv cu reţinerea formei instigării la fals informatic în cazul inculpatului N.R.D.. În acest sens se va proceda la extinderea efectelor recursurilor declarate şi cu privire la inculpaţii O.A.M. şi B.I.H.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procedând la analiza fondului acuzaţiilor aduse inculpaţilor N.R.D., O.A.M., D.S.D., B.I.H. urmează a ţine seama de încadrarea juridică dată faptelor acestora prin actul de trimitere în judecată şi, de asemenea, în cazul inculpatului G.G. de infracţiunea dedusă judecăţii în încadrarea juridică stabilită prin acelaşi rechizitoriu, în cazul acestui din urmă inculpat instanţa neaplicând prevederile art. 334 C. proc. pen.

Ajungând cu propriul examen la fondul acuzaţiilor aduse inculpaţilor din cauză, la examinarea întrunirii exigenţelor pentru tragerea la răspundere penală a acestora pentru faptele deduse judecăţii şi ţinând seama de necesitatea unei corecte interpretări a textelor incriminatorii în discuţie, de acţiunile desfăşurate de inculpaţi, aşa cum reies din materialul probator al cauzei şi desigur faţă de criticile aduse de către procuror argumentaţiei oferite de judecătorul fondului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Corecta soluţionare a acţiunii penale exercitate împotriva inculpaţilor N.R.D., G.G., O.A.M., D.S.D. şi B.I.H. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de piaţă în forma manipulării pieţei de capital - prevăzută şi sancţionată de art. 279 alin. (1) coroborat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 - având ca obiect instrumentul financiar (acţiuni) ACIS, instrument tranzacţionat exclusiv pe piaţa Rasdaq impunea, aşa cum instanţa fondului a apreciat, stabilirea corectă a statutului pieţii în discuţie, anume calificarea legală de piaţă reglementată în sensul dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 pentru reţinerea infracţiunii dedusă judecăţii.

Aşadar, în ipoteza în care piaţa nu putea fi considerată reglementată în accepţiunea legală, faptele de care inculpaţii erau acuzaţi deveneau lipsite de elementele care, în întregul lor, dădeau conţinut constitutiv infracţiunii de manipulare a pieţei de capital.

În virtutea acestui argument, în mod pe deplin întemeiat, instanţa fondului, în contextul reglementat de art. 44 C. proc. pen. a procedat la clarificarea statutului RASDAQ, solicitând informaţii în acest sens, prin prezentarea unei poziţii oficiale de la CNVM şi ulterior a dispus sesizarea CJUE cu o acţiune preliminară în scopul clarificării interpretării conceptului european de piaţă reglementată. Mai exact s-a cerut CJUE să se pronunţe cu privire la posibilitatea de a califica o piaţă care prezintă caracteristicile pieţei RASDAQ ca fiind o piață reglementată conform Directivei 2004/39/CE.

Calificarea RASDAQ era esenţială pentru soluţionarea cauzei, cât timp abuzul de piaţă dobândeşte relevanţă penală numai în împrejurările în care a fost comis în legătură cu instrumente financiare admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pentru care a fost depusă o cerere de admitere la tranzacţionare pe o asemenea piaţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, pentru început se impune precizarea că noţiunea de piaţă reglementată este cea prevăzută în art. 253 din Legea nr. 297/2004, singura semnificaţie juridică ce urmează a fi avută în vedere.

Prin urmare va trebui văzut dacă piaţa Rasdaq este una reglementată în înţelesul Legii nr. 297/2004 şi nu o piaţă care funcţionează după anumite reguli.

Urmărind evoluţia acestei pieţe, se constată că a fost înfiinţată în baza Legii nr. 52/1994, fiind autorizată de către CNVM prin Decizia nr. 1092/1996. Legea nr. 297/2004, adoptată ca urmare a transpunerii Directivei 2004/39/CE a adus în planul dreptului intern noi concepte ale pieţei de capital, respectiv cel de piaţă reglementată şi sistem alternativ de tranzacţionare, cu stabilirea unor condiţii clar definite de autorizare, funcţionare şi încetare a funcţionării.

Art. 281 al legii evocate stabilea modalitatea în care entităţile preexistente intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, care la acel moment nu întruneau condiţia unei pieţe reglementate ori de sistem alternativ de tranzacţionare, situaţie în care se află şi piaţa RASDAQ - vor fi adaptate noilor norme, în sensul transformării lor.

În raport cu această evoluţie legislativă susţinerea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj potrivit căreia, încă de la autorizarea sa în 1996, piaţa Rasdaq ar fi avut statutul de piaţă reglementată apare incorectă.

Pe de altă parte, se impune observaţia că statutul RASDAQ de piaţă care nu e reglementată decurge şi din faptul că nu îndeplineşte condiţiile specifice privind autorizarea şi funcţionarea unei pieţe reglementate, o condiţie primordială şi esenţială fiind întru început emiterea de către CNVM a deciziei de autorizare a funcţionării pieţii reglementate, o asemenea decizie neexistând în cazul Rasdaq.

Elocvent în acest sens este comunicarea CNVM potrivit căreia nu a primit o cerere de autorizare a pieţei Rasdaq ca piaţă reglementată în sensul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi a Directivei 39/2004, iar CNVM nu a emis nici un act individual (decizie) prin care să autorizeze piaţa Rasdaq ca piaţă reglementată în sensul art. 125 din lege sau al art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CG a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611 (CGG şi 96/6 (CGG a Consiliului şi a Directivei 2000/12/CG a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CGG a Consiliului.

Soluţia instanţei fondului în a considera piaţa în discuţie ca piaţa ce nu a fost reglementată este în deplină conformitate cu soluţia interpretativă dată de către CJUE conceptului european de piaţă reglementată.

Rezultă aşadar că în mod pe deplin fundamentat judecătorul fondului a constatat statutul pieţei RASDAQ de piaţă nereglementată, şi pe cale de consecinţă, lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii cauzei, ceea ce face inutilă analiza altor aspecte legate de conduita pretins ilicită a inculpaţilor, aşa cum s-au materializat în tranzacţiile efectuate şi prezentate în detaliu în cuprinsul actului de inculpare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai consideră necesar a se apleca asupra tehnicii de tranzacţionare aşa cum a fost descrisă pentru a analiza eventualul dezacord al acesteia cu prevederile care reglementează condiţiile de funcţionare ale pieţei RASDAQ sau a evaluării, din perspectiva dispoziţiilor legale, negocierii directe şi introducerii sincronizate a unor ordine, efectele acestora asupra integrităţii unei pieţe.

În considerarea argumentelor înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate îmbrăţişa criticile aduse de procuror soluţiei de achitare pronunţată de instanţa fondului, soluţie pe care o apreciază legală şi temeinică.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va admite recursurile formulate de inculpaţii N.R.D. şi D.S.D. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Se va casa, în parte, sentinţa penală atacată numai în ceea ce priveşte greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 48 din Legea nr. 161/2003 aflate în concurs ideal, şi în cazul inculpatului N.R.D. din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, aflate în concurs ideal.

Se va menţine încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţii N.R.D., D.S.D., G.G.A., O. (fostă Ş.) A.M. şi B.I.H., prin actul de inculpare.

În baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va achita pe inculpaţii N.R.D., O. (fostă Ş.) A.M., D.S.D. şi B.I.H. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Se va menţine dispoziţia de achitare a inculpatului G.G.A., precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt potrivnice prezentei decizii.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii N.R.D., D.S.D., G.G.A., O. (fostă Ş.) A.M. şi B.I.H., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii N.R.D. şi D.S.D. împotriva sentinţei penale nr. 72/2012 din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Extinde efectele recursurilor declarate şi cu privire la inculpaţii O. (fostă Ş.) A.M. şi B.I.H.

Casează, în parte, sentinţa atacată în ceea ce priveşte greşita schimbare a încadrării juridice privind pe inculpaţii O. (fostă Ş.) A.M., D.S.D. şi B.I.H. din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 48 din Legea nr. 161/2003 aflate în concurs ideal, şi în cazul inculpatului N.R.D. din infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, aflate în concurs ideal.

Menţine încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţii N.R.D., D.S.D., G.G.A., O. (fostă Ş.) A.M. şi B.I.H., prin actul de inculpare.

În baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpaţii N.R.D., O. (fostă Ş.) A.M., D.S.D. şi B.I.H. pentru săvârşirea infracţiunilor de art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Menţine dispoziţia de achitare a inculpatului G.G.A., precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt potrivnice prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii N.R.D., D.S.D., G.G.A., O. (fostă Ş.) A.M. şi B.I.H., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 922/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 851/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 805/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 811/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 815/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 851/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 922/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 923/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 925/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1028/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs