ICCJ. Decizia nr. 2727/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 2727/2013
Dosar nr. 773/36/2013
Şedinţa publică din 16 septembrie 2013
Asupra recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a soluţionat propunerea de arestare preventivă de faţă constată:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a formulat la data de 6 septembrie 2013 o propunere de arestare preventivă a inculpaţilor M.V. şi G.M. pentru câte 29 zile cu începere din 6 septembrie 2013.
În motivarea propunerii de arestare preventivă se arată că:
- inculpatul M.V. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prevăzută de dispoziţiile art. 2531 C. pen., constând în aceea că în calitate de director la SC T.D.N. SRL, persoana juridică la care asociat unic este oraşul Năvodari, a încheiat contracte cu SC C.E.E. SRL, în perioada 2011-2013, prin care s-au realizat foloase materiale pentru ginerele său G.M., administrator la societatea comercială beneficiară a contractelor încheiate;
- inculpatul G.M. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la conflict de interese prevăzute de dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2531 C. pen., constând în aceea că având calitatea de administrator la SC C.E.E. SRL şi fiind ginerele inculpatului M.V., a acceptat încheierea contractelor cu SC T.D.N. SRL, în perioada 2011-2013 obţinând astfel, pentru sine foloase materiale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1491 C. proc. pen., în referire la dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În fapt, s-a arătat că prin hotărârea Consiliului Local Năvodari din 28 iulie 2010 s-a aprobat înfiinţarea SC T.D.N. SRL, societate cu răspundere limitată.
Înfiinţarea SC T.D.N. SRL s-a aprobat în baza prevederilor art. 36 alin. (6) pct. 14 şi ale art. 45 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Conform prevederilor art. 36 alin. (6) pct. 14 din Legea nr. 215/2001 consiliul local exercită, printre altele atribuţii referitoare la gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni prin asigurarea, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, a cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public şi transport public local, după caz.
Conform actului constitutiv al SC T.D.N. SRL, s-a precizat obiectul de activitate al acesteia precum şi scopul său respectiv de „a asigura serviciul public de alimentare cu energie termică produsă centralizat al Oraşului Năvodari, în sistemul producţie-transport-distributie pentru Oraşul Năvodari”.
Asociatul unic al SC T.D.N. SRL a fost stabilit ca fiind Oraşul Năvodari, singurul îndrituit să numească administratorul societăţii.
Actul constitutiv al persoanei juridice a fost autentificat la Biroul Notarial Public T.M. prin încheierea de autentificare din 6 septembrie 2010 iar persoana juridică a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa la data de 13 septembrie 2010.
Prin hotărârea Consiliului Local Năvodari din 28 iulie 2010 a Consiliului Local Năvodari a fost numit, în calitate de administrator al SC T.D.N. SRL îndeplinind şi funcţia de director al persoanei juridice, inculpatul M.V.
Prin hotărârea Consiliului Local Năvodari din 12 iulie 2012 s-a procedat la prelungirea mandatului de administrator a inculpatului M.V.
Având în vedere cadrul legal în baza căruia funcţionează, prin natura atribuţiilor pe care le îndeplineşte, inculpatul M.V. are calitatea de funcţionar public în înţelesul art. 147 alin. (1) C. pen., întrucât exercită permanent, în calitate de administrator şi director la SC T.D.N. SRL o însărcinare în serviciului uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. pen.
Persoana juridică administrată de inculpatul M.V. face parte din categoria celor la care se referă art. 145 C. pen. care defineşte termenul de public ca înglobând tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public, situaţie care atrage calitatea de funcţionar public inculpatului.
La data de 30 decembrie 2011 între SC T.D.N. SRL reprezentată de inculpatul M.V., în calitate de beneficiar şi SC C.E.E. SRL, reprezentată de inculpatul G.M., în calitate de executant s-a procedat la încheierea contractului de execuţie lucrări din 2011 având ca obiect lucrări de reamenajare fântână arteziană din parcarea centrului cultural şi reamenajare sens giratoriu din intersecţia străzilor C. şi A. şi relocare staţie P..
Contractul s-a încheiat pe o perioadă de un an, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2012, preţul convenit pentru îndeplinirea contractului plătibil executantului de către beneficiar conform graficului de plăţi fiind de 429.838,71 RON la care s-a adăugat taxă pe valoarea adăugată în valoare de 103.161,29 RON.
Referitor la modalitatea de încheiere a acestui contract, s-a constatat, potrivit documentelor ridicate de organele de poliţie judiciară ca urmare a percheziţiei domiciliare efectuate autorizat de către Curtea de Apel Constanta, că acest contract nu a fost consecinţa unei selecţii de oferte întrucât SC T.D.N. SRL nu a prezentat decât adresele formulate către trei societăţi comerciale printre care şi SC C.E.E. SRL, fără ca aceste adrese să fie urmate de oferte prezentate de potenţialii candidaţi la încheierea contractului.
La data de 27 decembrie 2012 SC T.D.N. SRL a încheiat contract de închiriere utilaje şi mijloace de transport din 27 decembrie 2012 cu SC C.E.E. SRL reprezentată de inculpatul G.M.
La încheierea acestui din urmă contract, SC T.D.N. SRL a fost reprezentată de inculpatul M.V., în calitate de director general prevcum şi de numiţii F.C.E., director economic, C.S., director producţie şi S.F., consilier juridic.
În faza premergătoare acestui din urmă contract, locatarul nu a urmat nicio procedură privind selecţia locatorului, astfel cum rezultă din documentele ridicate de organele de politie judiciară de la sediul SC T.D.N. SRL. A fost identificată o singură adresă, fără dată şi fără număr emisă de SC T.M.U.C.B. SA care cuprinde elemente referitoare la oferta de preţ pentru închirierea mijloacelor de transport de către locatorul SC T.D.N. SRL.
Contractul din 27 decembrie 2012 a fost reziliat la solicitarea locatarului SC C.E.E. SRL, la data de 1 iunie 2013, astfel cum rezultă din adresa din 14 mai 2013.
Referitor la identitatea persoanei care a reprezentat SC C.E.E. SRL, s-a stabilit că aceasta se numeşte G.M. şi este ginerele inculpatului M.V., astfel cum rezultă din fişele de evidenţă a populaţiei ataşate la dosarul cauzei.
Inculpatul G.M. s-a căsătorit cu fiica inculpatului M.V. la data de 25 februarie 2012, conform cerificatului de căsătorite eliberat de Primăria Năvodari şi menţionat în cuprinsul fişei de evidenţă a populaţiei a inculpatului G.M.
Prin căsătoria cu fiica inculpatului M.V., inculpatul G.M. a devenit ginerele administratorului şi directorului SC T.D.N. SRL, dobândit calitatea de afin conform prevederilor art. 407 alin. (1) şi (2) C. civ.
Se constată, în mod indubitabil, faptul că inculpatul G.M. a devenit ginerele inculpatului M.V. în timpul derulării contractului de execuţie lucrări din 30 decembrie 2011, având această calitate la momentul încheierii contractului din 27 decembrie 2012 şi a dobândit, un mod direct, un folos material prin derularea contractelor încheiate cu SC T.D.N. SRL.
Calitatea incupatului G.M. nu l-a împiedicat pe inculpatul M.V. să aprobe efectuarea de plăţi către SC C.E.E. SRL, în executarea contractului din 30 decembrie 2011 şi să semneze contractul din 27 decembrie 2012.
Mai mult, rezilierea contractului din 27 decembrie 2012 a intervenit la iniţiativa SC C.E.E. SRL iar nu la iniţiativa persoanei juridice care ar fi trebuit să fie direct interesată în rezilierea acestui contract şi al cărui reprezentant se afla într-o vădită situaţie de conflict de interese. Astfel, SC C.E.E. SRL a solicitat rezilierea contractului susţinând, conform adresei din 14 mai 2013 că are încheiate o serie de contracte care o găseau în imposibilitatea de a onora obligaţiile contractuale asumate prin contractul aflat în derulare.
Conform fişei contabile a SC C.E.E. SRL existentă în contabilitatea SC T.D.N. SRL, societatea comercială administrată de G.M. a primit de la SC T.D.N. SRL suma totală de 690.146,59 RON în perioada 4 ianuarie 2012-17 iunie 2013.
S-a constatat că SC C.E.E. SRL a emis către SC T.D.N. SRL un număr de trei facturi la data de 17 iunie 2013, în baza contractului reziliat în baza adresei din 14 mai 2013 şi ale cărui efecte ar fi trebuit să înceteze la data de 1 iunie 2013. Faţă de situaţia de fapt expusă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a constatat gravitatea acţiunilor inculpaţilor şi periculozitatea socială concretă a acestor acţiuni care rezultă din faptul că inculpatul M.V. a uzat de calitatea sa în vederea obţinerii, în mod direct, a unui folos material de către ginerele său G.M. ca urmare a raporturilor comerciale derulate în perioada 2011-2013 de SC T.D.N. SRL, persoana juridică de interes public şi SC C.E.E. SRL, persoană juridică administrată de inculpatul G.M.
Sumele de bani primite de SC C.E.E. SRL provin din fondurile băneşti publice ale Oraşului Năvodari, fonduri a căror gestionare s-a dovedit a fi ilicită ca urmare a modalităţii de administrare a SC T.D.N. SRL de către inculpatul M.V.
Prin maniera expusă s-a urmărit, pe de o parte eludarea prevederilor legale privind modalitatea de derulare a activităţii a persoanelor juridice care reprezintă interesul public general iar pe de altă parte obţinerea sumelor de bani rezultate din săvârşirea infracţiunii în interes personal. Pe tot parcursul derulării activităţi infracţionale, prin modalitatea concretă în care au acţionat, inculpaţii a manifestat dispreţ faţă de respectul legii, au folosit o persoană juridică administrată de o persoană care a intrat în relaţii de afinitate cu autorul infracţiunii de conflict de interese, pentru a se îmbogăţi în mod ilicit.
În consecinţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a solicitat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii M.V. şi G.M. pe o perioadă de 29 de zile, în intervalul 6 septembrie 2013-4 octombrie 2013.
Propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpaţi a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 6 septembrie 2013, ora 10:57, iar după repartizarea aleatorie a cauzei, a fost fixată ora de soluţionare pentru ora 13:00.
După ce le-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii M.V. şi G.M. au precizat personal în faţa Curţii de Apel Constanţa că uzează de dreptul la tăcere.
În faţa instanţei au fost depuse de către inculpatul M.V. copia carnetului său de muncă, copii ale unor acte de stare civilă şi copia diplomei de inginer.
Examinând propunerea de arestare preventivă, instanţa a constatat că aceasta nu este fondată, scopul măsurilor preventive prevăzute de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. putând fi atins şi prin luarea faţă de cei doi inculpaţi a unei măsuri preventive mai puţin restrictivă de libertate, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea unde locuiesc, prevăzute de art. 145 C. pen.
Pentru a lua aceasta hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
1. propunerea de arestare preventivă
Faţă de inculpaţii M.V. şi G.M. s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluţia nr. 656/P/2013 din 5 septembrie 2013, ora 9:30 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, astfel:
- pentru inculpatul M.V.: pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prevăzută de dispoziţiile art. 2531 C. pen., constând în aceea că în calitate de director la SC T.D.N. SRL, persoana juridică la care asociat unic este oraşul Năvodari, a încheiat contracte cu SC C.E.E. SRL, în perioada 2011-2013, prin care s-au realizat foloase materiale pentru ginerele său G.M., administrator la societatea comercială beneficiară a contractelor încheiate;
- pentru inculpatul G.M.: pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2531 C. pen., constând în aceea că având calitatea de administrator la SC C.E.E. SRL şi fiind ginerele inculpatului M.V., a acceptat încheierea contractelor cu SC T.D.N. SRL, în perioada 2011-2013 obţinând astfel, pentru sine foloase materiale.
Prin ordonanţele nr. 656/P/2013 din data de 5 septembrie 2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţi pentru aceleaşi infracţiuni.
Prin ordonanţele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus măsura reţinerii preventive pe o durată de 24 de ore faţă de inculpatul G.M., începând cu data de 5 septembrie 2013, ora 18:00 până la data de 6 septembrie 2013, ora 18:00 iar faţă de inculpatul M.V., începând cu data de 5 septembrie 2013, ora 19:00 până la data de 6 septembrie 2013, ora 19:00.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a formulat propunere de arestare preventivă a celor doi inculpaţi pentru o perioadă de 29 de zile, în intervalul 6 septembrie 2013-4 octombrie 2013, fiind invocate prevederile art. 1491 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În susţinerea temeiurilor arestării preventive, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a constatat gravitatea acţiunilor inculpaţilor şi periculozitatea socială concretă a acestor acţiuni care rezultă din faptul că inculpatul M.V. a uzat de calitatea sa în vederea obţinerii, în mod direct, a unui folos material de către ginerele său G.M. ca urmare a raporturilor comerciale derulate în perioada 2011-2013 de SC T.D.N. SRL, persoana juridică de interes public şi SC C.E.E. SRL, persoană juridică administrată de inculpatul G.M.; s-a mai arătat că sumele de bani primite de SC C.E.E. SRL provin din fondurile băneşti publice ale Oraşului Năvodari, fonduri a căror gestionare s-a dovedit a fi ilicită ca urmare a modalităţii de administrare a SC T.D.N. SRL de către inculpatul M.V.
2. competenţa de soluţionare a propunerii de arestare preventivă
Potrivit art. 1491 alin. (2) C. proc. pen. „dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond (...)”.
Inculpaţii M.V. şi G.M. sunt cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen., respectiv pentru complicitate la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2531 C. pen.
Potrivit art. 281 pct. 1 lit. a1) C. proc. pen., Curtea de Apel judecă în primă instanţă „infracţiunile prevăzute de C. pen. în art. 2531, (...)”.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a propunerii de arestare preventivă revenea Curţii de Apel Constanţa.
3. infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen.
Potrivit art. 2531 alin. (1) C. pen. infracţiunea de conflict de interese constă în „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la pradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură”.
4. indiciile temeinice privind săvârşirea faptelor
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate până în acel moment în cursul urmăririi penale, instanţa a constat că există indicii temeinice (în sensul art. 681 C. proc. pen.) care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii M.V. şi G.M. au comis faptele pentru care sunt cercetaţi.
În acest sens, s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă:
- contractul de execuţie de lucrări din 30 decembrie 2011 încheiat între SC T.D.N. SRL şi SC C.E.E. SRL;
- fişele privind confirmarea, avizarea şi aprobarea documentelor fiscale de prestări servicii şi facturile aferente;
- contract de închiriere utilaje şi mijloace de transport auto din 27 decembrie 2012 şi anexa aferentă;
- facturile de plată a contravalorii închirierii utilajelor;
- act constitutiv al SC T.D.N. SRL societate cu răspundere limitată.
- hotărârea Consiliului Local Năvodari din 28 iulie 2010 privind înfiinţarea SC T.D.N. SRL societate cu răspundere limitată;
- hotărârea din 12 iulie 2012 privind prelungirea mandatului administratorului SC T.D.N. SRL şi modificarea în mod corespunzător a Actului Constitutiv al SC T.D.N. SRL;
- fişe de evidenţă ale Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Constanţa privind pe inculpaţii G.M., G.A.M. şi M.V.
Din coroborarea acestor mijloace de probă, instanţa a reţinut următoarele:
- inculpatul M.V. este administratorul SC T.D.N. SRL;
- începând cu data de 25 februarie 2012, inculpatul G.M. este ginerele inculpatului M.V., deci cei doi inculpaţi sunt afin de gradul I;
- inculpatul G.M. este administratorul SC C.E.E. SRL;
- între SC T.D.N. SRL şi SC C.E.E. SRL s-au încheiat contractul de execuţie de lucrări din 30 decembrie 2011 şi contractul de închiriere utilaje şi mijloace de transport auto din 27 decembrie 2012, contracte care s-au derulat în perioada 1 ianuarie 2012-1 iunie 2013 şi au fost în valoare de 690.146,59 RON.
Instanţa a constat că nu sunt întemeiate criticile inculpaţilor privind neîndeplinirea de către inculpatul M.V. a calităţii speciale de funcţionar public pentru a putea fi subiect activ al infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen.
În acest sens, s-a avut în vedere următoarele dispoziţii legale din Titlul VIII C. pen. cu privire la înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală:
- art. 147 alin. (1) C. pen.: Prin „funcţionar public” se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.
- art. 145 C. pen.: Prin termenul „public” se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Instanţa a reţinut că SC T.D.N. SRL:
- este proprietatea oraşului Năvodari, aportul oraşului Năvodari la constituirea capitalului social fiind de 100%, potrivit art. 3 din hotărârea Consiliului Local Năvodari din 28 iulie 2010 privind înfiinţarea SC T.D.N. SRL societate cu răspundere limitată;
- are ca scop acela de a „asigura serviciul public de alimentare cu energie termică produsă centralizat al Oraşului Năvodari, în sistemul producţie-transport-distribuţie pentru Oraşul Năvodari” potrivit art. 5.2. din actul constitutiv al SC T.D.N. SRL societate cu răspundere limitată.
În consecinţă, s-a apreciat că SC T.D.N. SRL este o persoană juridică de interes public, în înţelesul art. 145 C. pen., iar inculpatul M.V. (având calitatea de administrator al acestei societăţi comerciale) este funcţionar pubiic, în înţelesul art. 147 alin. (1) C. pen.
Nu au fost considerate întemeiate nici criticile inculpaţilor cu privire la faptul că la data încheierii contractului de execuţie de lucrări din 30 decembrie 2011 încheiat între SC T.D.N. SRL şi SC C.E.E. SRL nu era îndeplinită cerinţa prevăzută de infracţiunea de conflict de interese a existenţei legăturii de afinitate între cei doi inculpaţi.
În acest sens, s-a avut în vedere că inculpatul G.M. a devenit ginerele inculpatului M.V. la data de 25 februarie 2012, dată după care inculpatul M.V. a aprobat fişele privind confirmarea, avizarea şi aprobarea documentelor fiscale de prestări servicii pentru contractul menţionat mai sus, aprobare care a determinat şi efectuarea de plăţi către firma administrată de către ginerele său potrivit facturilor fiscale aferente.
În consecinţă, după data de 25 februarie 2013, aprobarea acestor fişe de către inculpatul M.V., îndeplineşte cerinţa prevăzută de infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. de îndeplinire a unui „act” prin care s-a realizat direct un folos material pentru ginerele său G.M., afin de gradul I.
În ceea ce priveşte cel de al doilea contract, respectiv contractul de închiriere utilaje şi mijloace de transport auto din 27 decembrie 2012 şi anexa aferentă, având în vedere data încheierii acestuia (27 decembrie 2012), Curtea constată că la acel moment cei doi inculpaţi erau afini de gradul I, astfel că inculpatul M.V. se afla în conflict de interese la semnarea acelui contract.
Nu a fost considerată întemeiată nici critica inculpatului G.M. cu privire la inexistenţa complicităţii la infracţiunea de conflict de interese, Curtea apreciind că prin înaintarea după data de 25 februarie 2012 a devizelor pentru lucrările efectuate în baza primului contract şi prin semnarea celui de al doilea contract, inculpatul G.M. a ajutat cu intenţie în sensul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) (acesta urmărind obţinerea unor venituri pentru societatea comercială administrată de către el) la săvârşirea de către inculpatul M.V. a infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen.
5. aprecieri asupra măsurii preventive raportate la scopul prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen.
La analiza unei propuneri de arestare preventivă, instanţa de judecată trebuie să analizeze atât existenţa indiciilor temeinice privind săvârşirea unei fapte penale cât şi existenţa vreunuia dintre cazurile de arestare preventivă prevăzute de art. 148 alin. (1) C. proc. pen., ambele cerinţe trebuind să se circumscrie scopului măsurilor preventive prevăzute de art. 136 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen. „în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive:
a) reţinerea;
b) obligarea de a nu părăsi localitatea;
c) obligarea de a nu părăsi ţara;
d) arestarea preventivă”.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a constat că cei doi inculpaţi s-au prezentat la organul de cercetare penală la momentul în care au fost chemaţi şi nu există date certe cu privire la intenţia inculpaţilor M.V. şi G.M. de a se sustrage de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Cu privire la cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. invocat în propunerea de arestare preventivă, instanţa a reţinut că inculpaţii M.V. şi G.M. sunt cercetaţi pentru comiterea infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen., comisă în forma autoratului respectiv a complicităţii.
Din probatoriul administrat în cauză până în prezent, nu reiese dacă prin modalitatea de încheiere a celor două contracte şi valoarea acestora s-a produs vreun prejudiciu pentru SC T.D.N. SRL.
În acest sens, s-a apreciat că nu s-a probat că ofertele făcută de SC C.E.E. SRL (societate administrată de inculpatul G.M., ginerele inculpatului M.V.) au fost mai dezavantajoase pentru SC T.D.N. SRL (persoană juridică de interes public administrată de către inculpatul M.V.), neexistând la dosar decât o ofertă făcută de către o altă societate comercială pentru cel de al doilea contract, însă preţul solicitat de către SC T.M.U.C.B. SA pentru închirierea mijloacelor de transport este superior preţului solicitat de către SC C.E.E. SRL.
Instanţa a mai constat că nu se poate reţine că s-a produs un prejudiciu în valoare 690.146,59 RON, aceasta fiind de fapt valoarea celor două contracte, iar SC C.E.E. SRL a efectuat anumite lucrări în baza celor două contracte.
Un eventual prejudiciu ar consta în diferenţa dintre această valoare a celor două contracte încheiate cu SC C.E.E. SRL şi valoarea aceloraşi două contracte dacă ar fi fost încheiate cu altă societate comercială care ar fi executat lucrările respective şi ar fi închiriat utilajele de transport la preţuri mai mici decât cele solicitate de către SC C.E.E. SRL, însă până în acest moment nu s-a probat în nici un fel existenţă unor oferte mai avantajoase pentru SC T.D.N. SRL pentru cele două contracte.
În consecinţă, în acest moment, se poate reţine existenţa indiciilor temeinice privind comiterea de către inculpaţii M.V. şi G.M. a infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen., comisă în forma autoratului respectiv a complicităţii, aceasta fiind o infracţiune de pericol sub aspectul transparenţei încheierii de contracte cu persoane juridice de interes public şi pentru înlăturarea oricăror bănuieli că aceste contracte ar fi încheiate în interesul persoanelor din conducerea acestor societăţi comerciale sau a unor rude sau afini ale persoanelor cu funcţii de conducere iar banul public ar fi cheltuit astfel neeficient şi discreţionar.
Raportat la natura infracţiunilor pentru care cei doi inculpaţi sunt cercetaţi, la stadiul cercetărilor penale şi la mijloacele de probă administrate în cauză până în prezent, instanţa a apreciat că pentru a se asigura buna desfăşurarea a procesului penal este necesară şi suficientă măsura preventivă prevăzută de art. 136 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 145 C. pen., pentru următoarele argumente:
- infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. se probează în principal cu înscrisuri iar la dosarul cauzei au fost deja depuse contractele de execuţie de lucrări din 30 decembrie 2011 încheiat între SC T.D.N. SRL şi SC C.E.E. SRL, fişele privind confirmarea, avizarea şi aprobarea documentelor fiscale de prestări servicii şi facturile aferente, contractul de închiriere utilaje şi mijloace de transport auto din 27 decembrie 2012 şi anexa aferentă, facturile de plată a contravalorii închirierii utilajelor;
- cele două contracte nu mai sunt în derulare, primul dintre ele fiind încheiat pentru durata de 1 an şi acest termen s-a împlinit la 31 decembrie 2012, iar cel de al doilea contract a fost reziliat de către inculpatul G.M. începând cu 1 iunie 2013;
- raportat la circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi, s-a reţinut că aceştia nu au antecedente penale şi sunt integraţi în societate, neexistând probe la dosar privind o conduită anterioară nepotrivită cu normele de convieţuire socială;
- cei doi inculpaţi s-au prezentat la organul de urmărire penală la data când au fost citaţi, neexistând elemente că pe viitor nu se vor prezenta ori de câte ori vor fi citaţi.
În consecinţă, raportat la natura infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, s-a constat că probatoriul în cauză este aproape finalizat, iar pentru a se garanta buna desfăşurarea a procesului penal în continuare nu este necesară luarea măsurii arestării preventive, fiind suficientă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, inculpaţii urmând să respecte obligaţiile prevăzute de art. 145 alin. (11) C. pen., obligaţii de natură să asigure buna desfăşurarea a procesului penal în continuare.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 1491 alin. (9) C. proc. pen., instanţa a respins ca nefondată propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa de arestare preventivă a inculpaţilor M.V. şi G.M.
În baza art. 1491 alin. (12) C. proc. pen. raportat la art. 146 alin. (111) C. proc. pen., instanţa a dispuns luarea faţă de inculpaţii M.V. şi G.M. a măsurii preventive prevăzute de art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. constând în obligarea de a nu părăsi localitatea (respectiv oraşul N., judeţul Constanţa) fără încuviinţarea instanţei.
În baza art. 145 alin. (11) C. pen., s-a impus inculpaţilor M.V. şi G.M. respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (11) lit. a), b), c) şi d) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia oraşului N., jud. Constanţa;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
Împotriva aceste încheieri,în termenul legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte de Apel Constanţa precum şi inculpatul G.M. fiind invocate dispoziţiile art 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Parchetul de pe lângă Curte de Apel Constanţa, a susţinut, în esenţă, faptul că nu s-a ţinut cont de pericolul social al faptelor comise de cei doi inculpaţi, omiţându-se constatarea impactului negativ generat de neluarea unor măsuri ferme faţă de persoanele care comit astfel de fapte şi de rezonanţa socială negativă a acestora.
Recurentul inculpat G.M., prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului parchetului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 1403 raportat la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Art. 23 din Constituţia României garantează libertatea individuală şi siguranţa persoanei. Din prevederile acestui text constituţional rezultă interesul evident pe care l-a manifestat legiuitorul constituţional în legătură cu reglementarea clară şi precisă a măsurii arestării preventive. Acest lucru este rezultatul faptului că libertatea individuală se integrează în valorile supreme garantate prin art. 1 din Constituţie, că arestarea preventivă este o măsură care afectează grav această libertate, că prezumţia de nevinovăţie este unui dintre principiile constituţionale.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenţia consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Conform dreptului intern, respectiv dispoziţiilor art. 1491 C. proc. pen., procurorul poate solicita arestarea preventivă a inculpatului, în cursul urmăririi penale „dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen.”.
Art. 143 alin. (1) C. proc. pen. prevede că „măsura reţinerii poate fi luată (...) numai după ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezenţa apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală”.
Art. 681 C. proc. pen., prevede că sunt indicii temeinice „atunci când, din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în mod corect judecătorul a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi a dispus respingerea propunerii de arestarea preventivă a celor doi inculpaţi.
Pornind de la temeiul invocat în propunerea de arestare preventivă, se constată că, potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod şi dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Înalta Curte constată că există indicii temeinice care conduc la existenţa unei bănuieli legitime că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi. Astfel, analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate până în acest moment, oferă motive plauzibile pe baza cărora un observator obiectiv poate considera că inculpaţii au comis respectivele fapte.
Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa C.E.D.O., potrivit căreia temeinicia unei bănuieli constituie un element indispensabil al rezonabilităţii sale şi că această bănuială nu poate fi privită ca una rezonabilă decât cu condiţia ca ea să fie bazată pe fapte sau informaţii care stabilesc o legătură obiectivă între suspect şi infracţiunea presupusă. În consecinţă, nicio privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiţie, o simplă asociere de idei sau de prejudecăţi, indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracţiuni (cauza Murray v. Marea Britanie).
În dosarul de faţă, Curtea constată că s-a apreciat în mod întemeiat că se conturează presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpaţi a faptelor de care sunt acuzaţi, împrejurare suficientă pentru îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
Astfel s-a reţinut că inculpatul M.V., în calitate de director la SC T.D.N. SRL, persoana juridică la care asociat unic este oraşul Năvodari, a încheiat contracte cu SC C.E.E. SRL, în perioada 2011-2013, prin care s-au realizat foloase materiale pentru ginerele său inculpatul G.M., administrator la societatea comercială beneficiară a contractelor încheiate; inculpatul fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prevăzută de dispoziţiile art. 2531 C. pen.
Inculpatul G.M., având calitatea de administrator la SC C.E.E. SRL, fiind ginerele inculpatului M.V., a acceptat încheierea contractelor cu SC T.D.N. SRL, în perioada 2011-2013 obţinând astfel, pentru sine foloase materiale inculpatul fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2531 C. pen.
În ceea ce priveşte îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., se constată, în raport de actele dosarului, că prima condiţie referitoare la săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, avându-se în vedere infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor, infracţiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă în schimb, neîndeplinirea celei de-a doua cerinţe, în sensul că nu există probe din care rezultă că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit legii interne, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „pericol pentru ordinea publică” la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. pen., acesta trebuie particularizat şi evaluat prin luarea în considerare a criteriilor complementare prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen.
Din această perspectivă, se recunoaşte de instanţa de contencios european că, prin gravitatea lor particulară şi prin reacţia publicului la săvârşirea unor infracţiuni, acestea pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenţie provizorie, cel puţin pentru un anumit timp. în circumstanţe excepţionale, această împrejurare poate fi luată în considerare, din punctul de vedere al Convenţiei, cu condiţia ca şi dreptul intern să accepte noţiunea de tulburare a ordinii publice. Însă, aceste elemente trebuie să se bazeze pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deţinutului din starea de detenţie preventivă ar tulbura ordinea publică; rezultă că detenţia preventivă nu mai este legitimă dacă societatea nu este, în continuare, ameninţată efectiv, detenţia neputand fi menţinută în anticiparea unei pedepse privative de libertate (cauza Letellier vs. Franţa şi Tomasi vs. Franţa).
Conform jurisprudenţei C.E.D.O. în materie, caracterul rezonabil al arestării preventive nu se apreciază niciodată in abstracto, ci in concrete, ţinându-se seama de natura şi complexitatea cauzei, comportamentul autorităţilor şi al celui arestat, iar menţinerea detenţiei este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puţin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate, în concret, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unei noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Se constată că până în momentul formulării propunerii de arestare, în cauză, nu s-a putut stabili un prejudiciu. Acest aspect este important de precizat chiar dacă infracţiunea de conflict de interese este una de pericol, în situaţia în care se are în vedere luarea unei masuri preventive privative de libertate.
Este de reţinut că cei doi inculpaţi se află la primul contact cu legea penală, au familii întemeiate, locuri de muncă stabile, circumstanţe personale demne de luat în seamă în momentul aprecierii luării unei masuri preventive şi a naturii acesteia.
Pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2531 C. pen., este închisoarea de la şase luni la cinci ani, limite care nu pot fi apreciate ca fiind mari, astfel încât pedeapsa prevăzută de lege să fie luată în considerare pentru aprecierea chiar şi abstractă a gravităţii acestor fapte.
Ţinând cont de circumstanţele în care s-au comis faptele ,de persoana inculpaţilor precum şi de urmarea produsă, considerăm ca luarea unei măsuri preventive, constând în obligarea de a nu părăsi localitatea, prin obligaţiile impuse, este suficientă pentru a garanta desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal, cu atât mai mult cu cât faza urmăririi penale este aproape de finalizare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, soluţie în raport cu care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul intimat inculpat G.M. la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul G.M. împotriva încheierii penale nr. 106/P Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată la data de 6 septembrie 2013 în Dosarul nr. 773/36/2013.
Obligă recurentul intimat inculpat G.M. la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V., în sumă de 25 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2439/2013. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 2786/2013. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
