ICCJ. Decizia nr. 111/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 111/2011
Dosar nr. 1288/1/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3208/2/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 1, art. 3, art. 21, art. 24, art. 54 alin. (2), art. 82 alin. (2) şi art. 146 lit. d) din Constituţia României.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că partea nu a argumentat excepţia invocată sub aspectul legăturii normelor apreciate ca neconstituţionale cu prevederile din Constituţie şi în ce consta neconcordanţa dintre aceste norme.
De asemenea, s-a constatat că obiectul cauzei cu soluţionarea căreia Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost investită este reprezentat de o cerere de contestaţie la executare astfel încât chiar dacă textele invocate de parte ar fi declarate ca neconstituţionale aceasta nu ar putea influenţa soluţionarea procesului, excepţia nefiind motivată şi neavând legătură cu soluţionarea cauzei şi fiind, aşadar, inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul contestator criticând-o pentru nesoluţionarea excepţiilor de nelegalitate şi neconstituţionalitate invocate, (privind promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) în realitate, ci pe cele invocate la un alt termen de judecată, prin „falsificarea" dezbaterilor, aspecte apreciate ca abuzuri ce l-au prejudiciat material.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
După cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Rezultă aşadar că alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiţii privind atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv legi sau ordonanţe sau dispoziţii din asemenea acte normative în vigoare, cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată sub aspectul constituţionalităţii şi obiectul cauzei cu soluţionarea căreia a fost investită instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Se va constata, totodată, că alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.
Cu privire la modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede că aceasta se realizează printr-o încheiere motivată, art. 29 alin. (5) prevăzând sancţiunea aplicabilă în situaţiile în care excepţia invocată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de alin. (1), (2) sau (3) din articolul indicat, respectiv inadmisibilitatea excepţiei.
În cauza dedusă judecăţii, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost investită cu soluţionarea recursului declarat de recurent împotriva Sentinţei penale nr. 191/ F din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II -a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care această instanţă s-a pronunţat asupra unei cereri de contestaţie la executare anterior formulată de către parte.
Aşa fiind, se constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că normele a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul acesteia şi dispoziţiile legale incidente, normele criticate privind chestiunea inadmisibilităţii cererii de recuzare şi plata cheltuielilor avansate de către stat.
Astfel, se reţine că în speţă nu au fost îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, astfel după cum acestea sunt reglementate de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, încheierea atacată fiind legală şi temeinică sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de către recurent.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Astfel, se constată că prima instanţă a reţinut în mod just obiectul excepţiei cu soluţionarea căreia a fost investită, având în vedere aspectele invocate şi concluziile părţilor, consemnate în partea introductivă a încheierii atacate, critica formulată în recurs nefiind susţinută.
Se reţine, totodată, că eventuala completare şi verificare a consemnărilor efectuate în ceea ce priveşte desfăşurarea procesului presupune contestarea acestora în instanţa respectivă, criticile invocate sub acest aspect în recurs excedând obiectului cauzei şi limitelor devoluţiunii.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul E.N.G. împotriva Încheierii din 10 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3208/2/2010.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 112/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 110/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
