ICCJ. Decizia nr. 112/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr.112/2011

Dosar nr. 2598/1/2011

Şedinţa publică din 16 mai 2011

Asupra recursurilor de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 161 din 31 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009, în temeiul dispoziţiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei penale care formează obiectul Dosarului nr. 49/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, privind pe inculpaţii M.M.T., J.I.P. şi P.N. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. Au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – secţia de combatere a corupţiei nr. 49/P/2006 au fost trimişi în judecată:

1. Inculpatul M.M.T., fost ministru în cadrul M.L.P.T.L., în perioada 2000 - 2004, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cele trei infracţiuni fiind săvârşite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

2. Inculpata J.I.P., fost inspector general de stat al I.S.C., în perioada 2001 - 2004, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societăţile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cele patru infracţiuni fiind săvârşite în legătură de conexitate cu infracţiunile de corupţie prevăzute de:

- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societăţile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiunile fiind săvârşite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

3. Inculpatul P.N., fost arhitect şef la Primăria Voluntari, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 288 alin. (2). C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cele două infracţiuni fiind săvârşite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al M.L.P.T.L. a pretins şi primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii şi menţinerii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului.

În sarcina inculpatei J.I.P. s-a reţinut fapta corelativă de a da, în perioada 2001 - 2002, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatului M.M.T., ce deţinea funcţia de ministru al M.L.P.T.L., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcţie, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului M.M.T., în scopul numirii şi menţinerii în funcţiile de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C.

S-a apreciat că faptele aceleiaşi inculpate, de a-i determina cu intenţie, în perioada 2001 - 2006, în mod repetat, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe administratorii SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău şi SC R.G. SRL Bacău (M.N., P.C. şi B.B.E.) şi pe angajaţi ai acestor societăţi comerciale (H.E., O.M., D.D., A.A.M., O.E.M., G.C., M.A., M.D., C.R.G. şi S.M.), să săvârşească, fără vinovăţie, următoarele infracţiuni în legătură directă cu infracţiunea de corupţie descrisă:

- folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţilor comerciale într-un scop contrar intereselor acestora;

- fals intelectual la legea contabilităţii, constând în efectuarea unor înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitatea celor trei societăţi comerciale, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, a cheltuielilor, a rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv ce se reflectă în bilanţurile contabile;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în întocmirea, cu date nereale, a situaţiilor de lucrări, devizelor ofertă, devizelor generale, chitanţelor de încasare, dispoziţiilor de încasare şi facturilor fiscale, urmată de folosirea lor la compartimentele de specialitate, în scopul evidenţierii şi decontării lucrărilor către beneficiar, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

1. Participaţie improprie în formă continuată la infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţilor comerciale într-un scop contrar intereselor acestora, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată), cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000 (republicată) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

2. Participaţie improprie în formă continuată la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

3. Participaţie improprie în formă continuată la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Întrucât s-a constatat că aceste infracţiuni au fost săvârşite de inculpată în concurs real, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai reţinut că inculpatul M.M.T. l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul P.N., arhitect al oraşului Voluntari, să falsifice în anul 2006, autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, emisă de Primăria Voluntari, pe numele M.V.G. şi a folosit înscrisul fals la organul de urmărire penală pentru a înlătura o eventuală răspundere penală cu privire la infracţiunea de corupţie reţinută în sarcina sa.

În sarcina inculpatului P.N. s-a reţinut că, în calitate de arhitect şef al Primăriei Voluntari a falsificat, în anul 2006, autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, emisă de Primăria Voluntari pe numele M.V.G. şi a încredinţat-o ulterior, direct sau prin intermediar, inculpatului M.M.T. pentru a o folosi în prezenta cauză în scopul îngreunării şi zădărnicirii urmăririi penale, având ca obiect infracţiunea de luare de mită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 2081/1/2009 la 5 martie 2009, de la primul termen de judecată, când inculpaţii au fost prezenţi personal şi asistaţi de apărători aleşi, au ridicat o serie de excepţii ce vizau nelegala sesizare a instanţei.

La termenul de judecată din 2 iunie 2009, inculpaţii M.M.T. şi J.I.P., prin apărători, au susţinut excepţiile invocate, Înalta Curte rămânând în pronunţare.

Din analiza conţinutului excepţiilor invocate de cei doi inculpaţi a reieşit necesitatea punerii în discuţia părţilor a constituţionalităţii art. 13, art. 14, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 115 din 28 iunie 1999, modificată şi completată, în raport de dispoziţiile art. 109 şi ale art. 16 din Constituţia României.

La termenul din 9 iulie 2009 au fost respinse cererile privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 13-16 din Legea nr. 115/1999, cât şi a OUG nr. 134/2005 de modificare a OUG nr. 43/2002, art. 1 alin. (1), art. 31, art. 4 alin. (1) din OUG nr. 134/2005 de modificare a OUG nr. 43/2002, art. 151 din OUG nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11 din OUG nr. 24/2004 şi art. 911-916 C. proc. pen.

Împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, inculpaţii M.M.T. şi J.I.P. au declarat recurs, care a fost admis, încheierea din 9 iulie 2009 a fost casată, a fost admisă cererea inculpatei J.I.P. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, cauza fiind suspendată până la soluţionarea excepţiei.

Cauza a revenit de la Curtea Constituţională în septembrie 2010, Înalta Curte, stabilind că asupra excepţiilor invocate de către inculpaţi şi care privesc respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, să se pronunţe după citirea actului de sesizare.

La termenul de judecată din 11 octombrie 2010 a fost verificată regularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, răspunzându-se astfel şi unor excepţii invocate de inculpaţi, care se refereau strict la dispoziţiile art. 264 alin. (3) C. pen., iar la termenul din 11 ianuarie 2011, după citirea actului de sesizare, prima instanţă a rămas în pronunţare pe excepţiile invocate de către inculpaţii M.M.T. şi J.I.P. cu privire la respectarea dispoziţiilor legale care reglementează urmărirea penală şi care au incidenţă asupra sesizării legale a instanţei.

Astfel, s-a constatat că examinarea eventualelor nulităţi din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează urmărirea penală) reprezintă o activitate distinctă de cea a examinării regularităţii actului de sesizare, analiza modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează urmărirea penală putându-se face numai în contextul în care instanţa constată că a fost legal sesizată.

S-a apreciat că neobservarea unor dispoziţii care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută, iar încălcarea unor dispoziţii din faza urmăririi penale poate atrage – în condiţiile legale - nulitatea relativă, după cum rezultă din dispoziţiile art. 197 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., respectiv art. 332 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează faza urmăririi penale, inculpatul M.M.T. a învederat că sesizarea instanţei de judecată s-a făcut cu încălcarea următoarelor dispoziţii legale:

- încălcarea dispoziţiilor art. 221, art. 210 C. proc. pen., art. 13 din OUG nr. 43/2002, art. 222 alin. (7) şi art. 228 alin. (1) C. proc. pen.;

- încălcarea de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din Constituţia României şi a D.C.C. nr. 270/2008;

- încălcarea de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor art. 6, art. 70 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 6 din C.E.D.O.

Inculpata J.I.P., la rândul său, a învederat o serie de cazuri de nulitate, nelegalitate şi neregularitate a sesizării instanţei, cum ar fi:

- efectuarea actelor de urmărire penală şi cercetare, precum şi emiterea rechizitoriului de procurori care nu au fost învestiţi legal în Dosarul nr. 49/P/2006;

- efectuarea actelor de urmărire penală şi emiterea rechizitoriului de procurorul aflat în situaţie de incompatibilitate;

- constatarea nulităţii actelor de urmărire penală efectuate faţă de inculpatul M.M.T. ca urmare a existenţei unei cauze de împiedicare a urmăririi penale, datorită situaţiei de indivizibilitate şi conexitate, atrage nulitatea tuturor actelor de urmărire penală faţă de inculpata J.I.P.;

- nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză de procurorul şef al D.N.A.;

- nulitatea actelor de schimbare a încadrării juridice de extindere a procesului penal şi de începere a urmăririi penale pentru fapte noi. Inexistenţa urmăririi penale în raport de aceste fapte şi de noua încadrare juridică;

- nulitatea urmăririi penale ca urmare a utilizării în condiţii de nulitate, nelegalitate şi neregularitate a actelor efectuate în alte cauze.

Cu privire la excepţia nelegalei sesizări a instanţei şi la aspectele privind încălcarea unor dispoziţii legale, privind efectuarea actelor de urmărire penală prima instanţă a constatat că „autodenunţul" formulat de numita P.C. la 24 ianuarie 2006 (fila 1 volumul 1 dosar urmărire penală) reprezintă un mod general de sesizare a organului de urmărire penală, prin care acesta a luat cunoştinţă, în condiţiile legii, despre săvârşirea unor infracţiuni. În scopul verificării susţinerilor numitei P.C. au fost efectuate acte premergătoare, care au relevat faptul că M.M.T., deputat în Parlamentul României (fost ministru al M.L.P.T.L. în perioada 2001 - 2004) a folosit influenţa şi autoritatea sa în calitate de vicepreşedinte al P.S.D., dar şi prerogativele conferite de funcţia de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obţinerii de foloase de la învinuita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde. În schimbul foloaselor, învinuitul a dispus numirea şi menţinerea în funcţiile de inspector general de stat şi preşedinte al Consiliului de conducere al I.S.C. a inculpatei J.I.P.

S-a constatat că modalitatea de exprimare folosită de numita P.C. în „autodenunţ" nu poate fi sancţionată ca echivalând cu o lipsă de sesizare a organului de urmărire penală, atâta timp cât în lipsa cunoştinţelor juridice, aceasta a încunoştinţat organul de urmărire penală despre săvârşirea unor fapte de corupţie, iar prin modalitatea aleasă (autodenunţul) nu este necesară îndeplinirea unor condiţii, aşa cum sunt cele prevăzute de art. 221 alin. (2) C. proc. pen. ca în cazul plângerii. Faptul că aceasta a descris o situaţie de fapt şi a învederat existenţa unor infracţiuni de corupţie, nominalizând şi anumite persoane care ar fi avut legătură cu săvârşirea acestora, a fost apreciat ca reprezentând un mod legal de sesizare a organului de urmărire penală, acesta considerându-se legal învestit, fapt ce a determinat şi efectuarea de acte premergătoare în cauză, în urma cărora s-a constatat existenţa unor date şi indicii cu privire la săvârşirea pretinselor infracţiuni de corupţie, indicate în denunţ, iar atâta timp cât organul de urmărire penală fusese deja sesizat printr-un mod general (în speţă „autodenunţul) şi a dispus efectuarea de acte premergătoare ale căror constatări s-au materializat într-un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală nu mai avea obligaţia încheierii unui proces-verbal de sesizare din oficiu.

A fost apreciat ca întemeiat motivul invocat de către inculpatul M.M.T., privind încălcarea de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor art. 6 şi art. 70 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 6 C.E.D.O., art. 250-258 C. proc. pen., în sensul că nu i-au fost aduse la cunoştinţă noile acte materiale care fac obiectul acuzărilor şi nu i s-a asigurat deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege.

Prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. din 5 martie 2009, în sarcina învinuitului M.M.T. s-a reţinut fapta de a „pretinde şi primi, în perioada 2001-2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L. de la învinuita J.I.P., în schimbul numirii şi menţinerii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţie, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, proprietatea mamei învinuitului" (fila 38 rechizitoriu), care „realizează elementele constitutive al infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată".

Spre deosebire de rechizitoriu, actele premergătoare, cât şi cele de urmărire penală efectuate în cauză, au relevat o bază factuală diferită pentru învinuirea de luare de mită.

Astfel, în etapa actelor premergătoare, s-a reţinut prin procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 3 februarie 2006 (volumul 1 filele 2-3) că învinuitul ar fi folosit influenţa şi autoritatea în calitate de vicepreşedinte al partidului de guvernământ, dar şi prerogativele conferite de funcţia de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obţinerii de foloase de la numita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate la imobilul proprietatea mamei inculpatului, situat în comuna Voluntari, sat Pipera, judeţul Ilfov.

Ulterior, prin referatul întocmit la 24 septembrie 2008 (volumul 26, filele 1-9), procurorii D.N.A. au constatat că „cercetările efectuate în cauză au relevat faptul că în perioada 2001 - 2002 M.M.T. a pretins şi primit de la J.I.P. foloase necuvenite în cuantum de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcţie, extindere şi dotare executate de SC C. SA, SC V. SA şi SC R.G. SRL la imobilul din sat Pipera, judeţul Ilfov."

Învinuirea i-a fost adusă la cunoştinţă în forma reţinută în rezoluţia de începere a urmăririi penale din 10 octombrie 2008, astfel cum rezultă din procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii din data de 10 octombrie 2008 (volumul 26, fila 32), iar ulterior a început activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală, încheindu-se procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 (volumul 26, fila 36).

Aceste fapte au făcut şi obiectul rezoluţiilor care au fost infirmate de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca urmare a D.C.C. nr. 270 din 10 martie 2008 şi nr. 665 din 5 iulie 2007, precum şi al solicitării cererii adresate Preşedintelui României privind declanşarea procedurilor legale pentru urmărirea penală a lui M.M.T. (16 ianuarie 2008) şi Camerei Deputaţilor (21 aprilie 2008).

Ulterior, prin Rechizitoriul nr. 49/P/2006 din 1 martie 2009, obiectul acuzaţiilor a fost extins, reţinându-se că în perioada 2001-2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L., inculpatul M.M.T. ar fi pretins şi primit de la J.I.P., în schimbul numirii şi menţinerii acesteia în funcţiile de inspector şef adjunct şi inspector şef la I.S.C. „foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, judeţul Ilfov.

Astfel, s-a constatat că, deşi în rechizitoriu s-a menţinut încadrarea juridică a infracţiunii de luare de mită în formă simplă, cadrul procesual penal a fost extins asupra unor acte materiale noi, incluzând în obiectul pretinsei mite şi contravaloarea lucrărilor executate la imobilul mamei sale de către SC D. SRL Bacău, precum şi contravaloarea altor lucrări executate de celelalte societăţi comerciale, decât cele avute în vedere la punerea sub învinuire, majorându-se cuantumul foloaselor necuvenite de la 5.200.00.000 ROL la 9.274.202.542 ROL.

S-a ajuns astfel la situaţia că, deşi fapta a fost încadrată în formă simplă, prin rechizitoriul din 04 martie 2009, procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea acestei infracţiuni practic în formă continuată, în conţinutul acesteia adăugându-se acte materiale pentru care conform art. 238 C. proc. pen., nu s-au extins cercetările, nu s-a început şi nu s-a efectuat urmărirea penală.

Nelegalitatea de conţinut a rechizitoriului (care se referă la o sumă dublă) a fost apreciată ca evidentă, nereprezentând o simplă diferenţă rezultată din reevaluări, fiind confirmată de procuror, aşa cum reiese din conţinutul actelor de procedură efectuate cu privire la inculpata J.P.I., în sensul că s-a reţinut în sarcina inculpatei J.P.I. infracţiunea corelativă de dare de mită în formă continuată.

S-a reţinut că prin Ordonanţa nr. 49/P/2006 din 12 noiembrie 2008, - D.N.A. (vol.26 fila 103) a dispus faţă de J.P.I., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de dare de mită din forma simplă – prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 – în formă continuată - prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale – cu privire la noile acte materiale – descrise în partea expozitivă (pct. I din dispoziţiile ordonanţei – fila 106 dosar urmărire penală vol.26).

Noile acte materiale descrise în partea expozitivă a ordonanţei nr. 49/P/2006 din 12 noiembrie 2008 sunt identificate de procurori că au constat în diverse sume de bani (1.584.886.000 ROL – aferentă unor lucrări de construcţii realizate de SC V. SA, achitată în tranşe „ în perioada 7 decembrie 2001-13 aprilie 2002; 1.018.732.601 ROL, aferentă unor lucrări de construcţii realizate de SC C. SA, SC V. SA, SC R.G. SRL şi SC D. SA în perioada octombrie – noiembrie 2001", „263.713.057 ROL, aferente unor construcţii executate de SC C. SA în anul 2002"), pe care Irina J.P.I. le-ar fi dat inculpatului M.M.T., în perioada 2001-2002 la diferite intervale de timp, pentru a o menţine în funcţia de inspector general de stat în cadrul I.S.C.".

Astfel, inculpatei J.P.I. i-au fost prezentate noile acte materiale, i-a fost pus în vedere faptul că s-a extins cercetarea penală şi s-a început urmărirea penală pentru noile acte, aceasta exercitându-şi drepturile procesuale (vol.26, filele 109, 111, 115) în consecinţă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.M.T. în procesul verbal din 26 februarie 2009 (filele 36-65 dosar urmărire penală vol.26), încheiat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu sunt menţionate decât încadrările juridice ale faptelor reţinute iniţial în sarcina sa ca învinuire, nerezultând faptul că acesta a avut cunoştinţă de includerea în conţinutul infracţiunii de luare de mită a unor acte materiale noi, astfel încât, deşi a fost întrebat dacă doreşte să facă declaraţii suplimentare, nu a făcut-o, deoarece nu ştia de existenţa acestor noi acte materiale, faţă de acest inculpat neprocedându-se la extinderea urmăririi penale, pentru noi acte materiale.

Prima instanţă a apreciat că deşi, potrivit susţinerilor parchetului inculpatului i s-a pus la dispoziţie întreg materialul de urmărire penală şi a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de fapta sa, cât şi de schimbarea de încadrare juridică şi de extinderea urmăririi penale în ceea ce o priveşte pe inculpata J.P.I., aceasta nu putea echivala cu îndeplinirea de către procuror a obligaţiei prezentării materialului de urmărire penală în sensul de a-i aduce inculpatului M.M.T. la cunoştinţă în mod complet, detaliat şi precis fapta pentru care este cercetat, fiind inexplicabilă diferenţa dintre suma reţinută în procesul-verbal de începere a urmăririi penale şi cea reţinută prin actul de sesizare, cu atât mai mult cu cât a apărut şi o nouă societate (S.C. D. S.A.), faţă de societăţile amintite în actul de începere a urmăririi penale (SC C. SA, SC V. SA, SC R.G. SRL) fiind lipsit de logică faptul că persoanei care este trimisă în judecată pentru dare de mită i se reţine forma continuată a infracţiunii, iar persoanei care primeşte mita i se reţine forma simplă a infracţiunii de luare de mită.

S-a reţinut că şi din formularea folosită de procuror în rechizitoriu, rezultă reţinerea greşită a formei simple a infracţiunii de luare de mită în sarcina inculpatului M.M.T., atâta timp cât se vorbeşte de fapta corelativă comisă în perioada 2001 - 2002 de învinuita J.P.I. de a da în mod repetat – fila 38 din rechizitoriu – şi i se reţine forma continuată a infracţiunii de dare de mită, deşi e vorba de aceeaşi sumă (9.274.202.542 ROL), primită/dată ca folos necuvenit, de aceeaşi perioadă (2001 - 2002) de timp când s-a pretins, primit şi dat respectiva sumă de bani, de aceleaşi societăţi care au efectuat lucrări de amenajări şi dotare, (respectiv SC C. SA, SC V. SA, SC D. SRL, SC R.G. SRL, toate din Bacău).

Astfel, s-a concluzionat că inculpatului i-au fost încălcate dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea de a i se aduce la cunoştinţă în mod complet, detaliat şi în cel mai scurt timp fapta care formează obiectul cauzei, pentru a-şi exercita dreptul la apărare ori opţiunea de a invoca dreptul la tăcere, potrivit art. 24 din Constituţia României şi art. 6 alin. (3) C. proc. pen., organele judiciare având obligaţia (înscrisă printre drepturile speciale ale acuzatului, stipulate în art. 6 paragraful 3 lit. a) C.E.D.O.), de a încunoştinţa pe învinuit sau inculpat despre faptele pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acestora şi să asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării. S-a mai arătat că art. 6 paragraful 3 lit. a) din C.E.D.O. recunoaşte pentru o persoană nu numai dreptul de a fi informată cu privire la cauza acuzaţiei (noţiune ce include atât notificarea oficială a reproşului de a fi comis o infracţiune, dar şi orice altă măsură care poate avea urmări importante asupra celui suspectat) ci şi pe acela de a i se aduce la cunoştinţă şi calificarea juridică dată acestor fapte, informarea trebuind să fie detaliată, completă şi în cel mai scurt timp, modificarea acuzaţiei trebuind adusă la cunoştinţă în aceleaşi condiţii de promptitudine dispuse de articolul 6 paragraful 3 lit. a) din C.E.D.O. pentru ca orice persoană să dispună de facilităţile necesare apărării sale.

S-a reţinut că în speţă inculpatului M.M.T. i s-a încălcat dreptul la apărare, prin rechizitoriul din 4 martie 2009, dispunându-se atât punerea în mişcare a acţiunii penale, cât şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea pretinsei infracţiuni de luare de mită, în conţinutul căreia au fost incluse acte materiale pentru care nu au fost extinse cercetările, conform art. 238 C. proc. pen., nu au început şi nu au efectuat urmărirea penală, inculpatului neaducându-i-se la cunoştinţă cu promptitudine natura acuzaţiei, respectiv fapta materială şi calificarea juridică a acesteia (schimbarea bazei factuale), astfel încât acesta să înţeleagă exact întinderea acuzaţiei adusă împotriva sa, pentru a-şi putea pregăti apărarea în mod adecvat.

Instanţa a constatat că schimbarea bazei factuale a învinuirii, prin introducerea unor elemente de fapt noi, încalcă pe lângă dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzaţiei (art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie) (Hotărârea P. şi S. versus Franţa) şi noţiunea de previzibilitate (art. 7 din Convenţie), faptul că inculpatului M.M.T. i s-a pus la dispoziţie materialul de urmărire penală, dar fără a i se face o precizare expresă a învinuirii (descrierea exactă, detaliată şi precisă a faptei), pentru ca acesta să-şi poată pregăti o apărare efectivă, să anticipeze consecinţele penale ale acestei învinuiri, neputând complini încălcarea drepturilor inculpatului garantate de legea procesual penală, cât şi de Constituţie, astfel încât acesta să beneficieze de dreptul la un proces echitabil.

Cu ocazia punerii la dispoziţie a materialului de urmărire penală, faptul că a putut lua cunoştinţă de conţinutul ordonanţei din 12 noiembrie 2008, prin care s-a dispus extinderea cercetării penale pentru săvârşirea de noi acte materiale, cât şi schimbarea de încadrare juridică a faptei de dare de mită din formă simplă în formă continuată în ceea ce o priveşte pe inculpata J.I.P. şi, cu această ocazie, nu a formulat obiecţiuni, aşa cum se consemnează în procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu echivalează cu o lipsă a încălcării drepturilor inculpatului.

Organul de urmărire penală trebuia să-i prezinte acest aspect inculpatului în mod explicit (o culpă din partea inculpatului M.M.T. nu se poate reţine atâta timp cât ordonanţa nu-l privea în mod expres şi e posibil să nu-i fi dat importanţa cuvenită), iar prin punerea la dispoziţie a întregului material de urmărire penală nu duce la concluzia respectării dispoziţiilor art. 250-258 C. proc. pen. prin raportare şi la art. 6 paragraful 3 lit. a) C.E.D.O.

Constatând încălcarea flagrantă de către organele de urmărire penală a dispoziţiilor art. 6 şi art. 70 alin. (2) C. proc. pen., cât şi art. 6 din C.E.D.O., a dispoziţiilor art. 250-258 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că inculpatului M.M.T. i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun mod ( aspect sesizat instanţei de judecată în termen legal), dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. în vederea prezentării materialului de urmărire penală în mod complet şi refacerii actului de sesizare.

S-a reţinut că inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru o faptă pentru care nu s-a dispus extinderea acţiunii penale pentru săvârşirea de noi acte materiale, reţinute de procuror prin ordonanţa din 12 noiembrie 2008 (care o privea pe inculpata J.I.P.) şi fără a se pune în mişcare acţiunea penală pentru noi acte materiale, reţinute în aceeaşi ordonanţă care o privea pe inculpata J.I.P., încălcându-se dispoziţiile art. 250-258 C. proc. pen. în ceea ce priveşte prezentarea materialului de urmărire penală, în sensul că noile acte materiale, care apar ca reţinute în rechizitoriu, nu au făcut obiectul procedurii de prezentare a urmăririi penale.

Inculpatului M.M.T. nu i s-a adus la cunoştinţă modificarea bazei factuale (din nici un document al dosarului nu rezultă că s-ar fi prezentat acest aspect), nu a fost audiat în acest sens şi nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală cu privire la acest aspect, fapt ce a dus la crearea unei vătămări inculpatului (nu şi-a putut exercita dreptul la apărare) ce nu poate fi înlăturată decât prin nulitatea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 vol.26, fila 36, prezentarea fiind efectuată cu încălcarea art. 250 şi următoarele C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că procurorul va trebui să prezinte inculpatului în mod complet şi detaliat fapta pentru care a efectuat urmărirea penală, aceasta presupunând să-i aducă la cunoştinţă toate actele materiale noi şi, în raport de acestea, să dispună extinderea urmăririi penale cu privire la noile acte şi, respectiv, schimbarea încadrării juridice, aşa cum a procedat în cazul inculpatei J.I.P.; în condiţiile în care, în conţinutul infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului, ar fi fost incluse acte materiale noi, conform dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din Constituţia României şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 270/2008, trebuia sesizat Senatul României pentru a obţine din partea acestuia aprobarea de declanşare a procedurii legale de urmărire penală, întrucât la data de 30 noiembrie 2008 a fost ales parlamentar în colegiul uninominal din circumscripţia electorală nr. 41 Vrancea, iar la data de 19 decembrie 2008 a fost validat în funcţie prin Hotărârea Senatului nr. 68/2008, după cum s-a efectuat în cauze similare, când s-a apreciat că se impune extinderea urmăririi penale.

Cu privire la cazurile de nulitate, nelegalitate, neregularitate a sesizării instanţei invocate de inculpata J.I.P., acestea au fost considerate ca neîntemeiate.

S-a motivat că investirea procurorilor să efectueze acte de urmărire penală, reprezintă un aspect de ordin administrativ şi nu poate face obiectul unor excepţii de nulitate şi că art. 49 alin. (4) C. proc. pen. nu este incident, soluţia de restituire a cauzei la procuror dispusă prin Decizia nr. 219/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, privind Dosarul nr. 8/P/2006 şi nu Dosarul nr. 49/P/2006.

Totodată, instanţa a apreciat ca neîntemeiată susţinerea inculpatei referitoare la nulitatea tuturor actelor de urmărire penală, inclusiv cele efectuate faţă de învinuita J.I.P. având în vedere constatarea nulităţii actelor de urmărire penală efectuate faţă de învinuitul M.M.T., în urma existenţei unei cauze de împiedicare a urmăririi penale (ca efect al D.C.C. nr. 665/2007 şi nr. 270/2008, procurorul şef al D.N.A. a infirmat începerea urmăririi penale şi toate actele de urmărire penală efectuate faţă de învinuitul M.M.T.), datorită situaţiei de indivizibilitate şi conexitate a actelor materiale imputate persoanelor acuzate; s-a motivat că la baza infirmării actelor de urmărire penală au stat D.C.C. nr. 665/2007 şi nr. 270/2008 care se aplică numai persoanelor care au avut calitatea de membri ai Guvernului, calitate nedeţinută de inculpată.

S-a reţinut, totodată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., infirmarea actelor de urmărire penală de către procurorul şef al D.N.A. realizându-se în conformitate cu prevederile art. 220 C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 64-65 din Legea nr. 302/2004, privind exercitarea controlului ierarhic.

S-a constatat că susţinerile inculpatei J.I.P., în sensul începerii urmăririi penale prin procesul-verbal de începere a urmăririi penale într-o altă cauză, fără a exista acte procedurale de disjungere a cauzei pentru anumite fapte sau împrejurări, puteau fi invocate în faţa procurorilor, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata având cunoştinţă de acestea încă din faza de urmărire penală or, în toate declaraţiile date de inculpata Jianu în această fază procesuală, nici aceasta şi nici apărătorul nu au învederat un astfel de motiv de nulitate, iar la acest moment procesual apar ca tardiv susţinute.

Situaţia a fost apreciată ca fiind diferită faţă de cazul inculpatului M.M.T., care a invocat în termen legal excepţia nelegalei sesizări a instanţei, întrucât din actele dosarului rezultă că acesta nu a avut cunoştinţă de modificarea bazei factuale a învinuirii sale, cauzându-i o vătămare ce nu poate fi îndreptată decât prin restituirea cauzei la procuror.

În ceea ce priveşte susţinerea lipsei actelor premergătoare pentru noile acte materiale pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice şi începerea urmăririi penale, s-a apreciat că aceasta nu este justificată, deoarece în urma probelor administrate pe parcursul cercetării penale s-a impus extinderea urmăririi penale, astfel încât nu se poate susţine că în cauză nu au fost efectuate acte de urmărire penală faţă de inculpată pentru noile acte materiale.

Cu privire la criticile inculpatei J.P.I. privind nulitatea urmăririi penale, ca urmare a utilizării în condiţii de nulitate, nelegalitate şi neregularitate a unor acte efectuate în alte cauze, respectiv din Dosarul nr. 8/P/2006 s-a argumentat că aceste aspecte privesc faza de judecată, respectiv administrarea de probe şi nu pot fi invocate ca excepţii în susţinerea cererii de restituire.

Astfel, prima instanţă a admis excepţia nelegalei sesizări a instanţei de judecată, formulată de inculpatul M.M.T. dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – secţia pentru combaterea corupţiei, pentru prezentarea materialului de urmărire penală, potrivit art. 250 şi următoarele C. proc. pen., cu garantarea respectării dreptului la apărare prevăzut de art. 6 şi art. 70 C. proc. pen., precum şi refacerea actului de sesizare a instanţei, prezentarea materialului de urmărire penală, reprezentând un reper foarte important în cursul urmăririi penale, vicierea sa atrăgând însuşi nulitatea actului de sesizare a instanţei, potrivit art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., acest act specific urmăririi penale neputând fi realizat în faţa instanţei, iar neregularităţile învederate neputând fi acoperite în această modalitate.

În legătură cu măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală prin Ordonanţele nr. 49/P/2006 din 17 noiembrie 2008, privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor învinuitului M.M.T. (imobil situat în Bucureşti) şi ale inculpatei J.P.I. (teren intravilan, com. Mărgineni, sat Luncani, casă compusă din parter, etaj şi mansardă, teren tufăriş 643 mp, în sat Luncani, teren tufăriş intravilan2.273 mp, sat Luncani), prima instanţă a apreciat ca oportună menţinerea acestora.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs:

1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., criticând-o astfel după cum rezultă din motivele scrise de recurs şi concluziile orale ale reprezentantului parchetului pentru greşita restituire a cauzei la parchet în pofida reglementării cuprinsă în art. 317 C. proc. pen., a împrejurării ca eventuala încadrare juridică greşită nu poate fi temei de restituire a cauzei la procuror, imposibilitatea obligării procurorului să extindă cercetarea şi să înceapă urmărirea penală, contradicţia dintre actele dosarului şi concluzia instanţei în sensul că inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru altă faptă decât cea care a format obiectul cercetării, deşi acesta a fost cercetat şi apoi trimis în judecată pentru o unică infracţiune de luare de mită, o singură persoană pretinzând şi primind foloasele necuvenite reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, chiar dacă acestea au fost efectuate de mai multe societăţi comerciale, respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului pe parcursul urmăririi penale.

2. Recurentul inculpat M.M.T. invocând, potrivit motivelor de recurs depuse în scris (f. 30 –36) şi concluziilor apărătorilor aleşi, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., respectiv aplicarea greşită a legii sub aspectul menţinerii măsurii asiguratorii a sechestrului faţă de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 163 C. proc. pen. (având în vedere lipsa calităţii de învinuit sau inculpat a recurentului faţă de unitatea legală a infracţiunii continuate pretins comisă şi nelegala sesizare a instanţei, contrar prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituţia României ceea ce impunea refacerea urmăririi), neîndeplinirea condiţiilor legale privind instituirea sechestrului asigurator în vederea reparării pagubei (infracţiunea reţinută fiind de pericol şi nu de rezultat), lipsa unor precizări referitoare la modul de determinare a pretinsului prejudiciu, privarea nejustificată de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prin indisponibilizarea timp de trei ani a bunurilor inculpatului.

3. Recurenta inculpată J.I.P., criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris (f. 73 – 77 dosar recurs) şi din concluziile apărătorului ales pentru efectuarea urmăririi şi trimiterea în judecată de procurori nelegal investiţi şi aflaţi în stare de incompatibilitate, de procurori care au efectuat acte de cercetare în Dosarul nr. 8/P/2006 care are acelaşi obiect şi aceleaşi părţi (din care provin majoritatea actelor din prezenta cauză, în care procurorii nu au fost legal investiţi) cu consecinţa nulităţii întregii urmăriri, indivizibilitatea şi conexitatea faptelor inculpatei cu cele pretins comise de inculpatul M.M.T., nulitatea actelor de urmărire efectuate cu privire la acesta pentru lipsa actului de autorizare a efectuării urmăririi, cu consecinţa nulităţii tuturor actelor de urmărire şi a celor privind pe inculpată, nulitatea actelor procurorului şef al D.N.A., nelegal sesizat, a cărui intervenţie era inadmisibilă, actele sale fiind nule absolut, inexistenţa vreunui act de începere a urmăririi penale faţă de inculpată în prezentul dosar, schimbarea încadrării juridice, extinderea şi începerea urmăririi pentru acte noi şi prezentarea materialului de urmărire în lipsa efectuării de acte de urmărire, folosirea de acte din alt dosar (nr. 8/P/2006), restituit de instanţă procurorului pentru refacerea urmăririi şi a rechizitoriului, nelegala ridicare de acte dintr-un dosar de urmărire aflat, în realitate, pe rolul instanţei, declarate nule de aceasta, cu consecinţa nulităţii actelor, urmăririi şi rechizitoriului din prezenta cauză, neîntemeierea dispunerii sechestrului pe acte de urmărire, nemotivarea soluţiei instanţei de menţinere a acestei măsuri.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului, în etapa actelor premergătoare, s-a reţinut, prin procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, că învinuitul şi-ar fi folosit influenţa şi autoritatea în calitate de vicepreşedinte al partidului de guvernământ, dar şi prerogativele conferite de funcţia de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obţinerii de foloase de la numita J.I.P., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate la imobilul proprietatea mamei inculpatului, situat în comuna Voluntari, sat Pipera, judeţul Ilfov.

Ulterior, prin referatul întocmit la 24 septembrie 2008 (volumul 26, filele 1-9, dosar urmărire penală), procurorii D.N.A. au constatat că în perioada 2001 - 2002 M.M.T. a pretins şi primit de la J.I.P. foloase necuvenite în cuantum de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcţie, extindere şi dotare executate de SC C. SA, SC V. SA şi SC R.G. SRL la imobilul din sat Pipera, judeţul Ilfov.

Prin rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 1 octombrie 2008 (volumul 26, filele 16-17) a fost reţinută fapta constând în pretinderea şi primirea de la J.I.P. de „foloase necuvenite de peste 5.200.000.000 ROL, constând în contravaloarea unor lucrări de construcţie executate de SC C. SA, SC V. SA şi SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei sale, M.V.G. Învinuirea i-a fost adusă la cunoştinţă în forma reţinută în rezoluţia de începere a urmăririi penale din 10 octombrie 2008, astfel cum rezultă din declaraţia dată la data de 10 octombrie 2008 (volumul 26, f. 31-35, dosar urmărire penală ), iar ulterior, la 26 februarie a început activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală, încheindu-se procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 26 februarie 2009 (volumul 26, fila 36), ocazie cu care au fost consemnate precizările formulate de către inculpat (f. 38, vol. 26, dosar urmărire penală).

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 au fost trimişi în judecată:

1. Inculpatul M.M.T., fost ministru în cadrul M.L.P.T.L., în perioada 2000 - 2004, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000;

- art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cele trei infracţiuni fiind săvârşite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.;

2. Inculpata J.I.P., fost inspector general de stat al I.S.C., în perioada 2001 - 2004, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

3. Inculpatul P.N., fost arhitect şef la Primăria Voluntari, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 288 alin. (2). C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare;

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, între altele, cu privire la unele dintre faptele pretins comise de către inculpaţii M.M.T. şi J.I.P. că inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al M.L.P.T.L. a pretins şi primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii şi menţinerii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul aflat în proprietatea mamei inculpatului, iar în sarcina inculpatei J.I.P. fapta de a da, în perioada 2001-2002, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatului M.M.T., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcţie, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul proprietatea mamei inculpatului.

Rezultă aşadar, faţă de succinta prezentare anterior expusă, că, în cauză, cu privire la inculpatul M.M.T. au fost efectuate acte premergătoare şi apoi de urmărire penală cu privire la pretinsa pretindere şi primire a unor foloase necuvenite, cu titlu de mită, foloase constând în valoarea lucrărilor efectuate de societăţile SC C. SA, SC V. SA şi SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei inculpatului, în sumă de 5.200.000.000 ROL.

Ulterior, cu privire la învinuirea prezentată inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală.

La data de 4 martie 2009 inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu reţinându-se, între altele, că inculpatul a pretins şi primit, în perioada 2001 - 2002, de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii şi menţinerii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul aflat în proprietatea mamei inculpatului.

Corelativ infracţiunii de luare de mită pretins comisă în modalitatea arătată, în sarcina coinculpatei J.I.P. s-a reţinut fapta de a da inculpatului M.M.T., în repetate rânduri, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcţie, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul proprietatea mamei inculpatului.

Rezultă aşadar că trimiterea în judecată a inculpatului a avut un obiect diferit de cel cu privire la care s-a efectuat urmărirea penală şi cu privire la care inculpatul a fost informat la momentul aducerii la cunoştinţă a învinuirii şi a prezentării materialului de urmărire penală. Se reţine sub acest aspect că indiferent de încadrarea juridică a faptei de luare de mită avută în vedere prin rechizitoriu şi de cea care în final va fi, eventual, avută în vedere de către prima instanţă, actele de urmărire au privit doar o parte din actele materiale incluse în conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, rechizitoriul reţinând o situaţie de fapt diferită de cea prezentată inculpatului până la momentul finalizării urmăririi penale.

Privită prin prisma exigenţelor impuse de normele Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a jurisprudenţei C.E.D.O. modul de a proceda al organului de urmărire penală a determinat încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, înţeles şi ca drept de a fi informat în mod complet şi în cel mai scurt timp cu privire la natura acuzaţiei şi a cauzei acesteia. Astfel, se impunea aducerea la cunoştinţă nu doar a încadrării juridice a faptelor reţinute, dar şi a conţinutului, în materialitatea sa, a faptei, astfel ca inculpatul să aibă posibilitatea reală şi efectivă de a formula apărarea sub toate aspectele avute în vedere de către organul de urmărire.

În cauza de faţă procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M.T. şi pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, incluzând în cuprinsul laturii obiective a acesteia acte materiale cu privire la care nu s-a dispus, în prealabil extinderea cercetării şi începerea urmăririi penale şi referitor la care inculpatul nu a fost informat, potrivit prevederilor procesual penale în vigoare.

Astfel, împrejurarea că expertiza contabilă dispusă şi efectuată în cauză a vizat, în parte, activităţile desfăşurate de către o societate comercială avută în vedere de către procuror prin actul de sesizare (vol. 6, f. 1 – 7 şi 158 – 159, 165, dosar urmărire penală), inculpatul fiind înştiinţat despre administrarea respectivei probe şi formulând obiecţiuni faţă de concluziile raportului de expertiză, nu echivalează cu prezentarea completă a învinuirii şi a materialului de urmărire penală sub aspectul tuturor actelor materiale avute în vedere de către procuror în actul de sesizare.

Totodată, împrejurarea că inculpatului i-a fost pus la dispoziţie întregul material de urmărire penală şi a arătat că a luat la cunoştinţă de materialul de urmărire şi nu recunoaşte săvârşirea faptelor imputate (aduse la cunoştinţă doar sub aspectul încadrării juridice) nu echivalează cu prezentarea detaliată şi explicită a conţinutului infracţiunii de luare de mită.

Aşadar, se impunea ca organul de urmărire penală, care, în ceea ce priveşte un coinculpat din aceeaşi cauză, a efectuat actele procedurale prevăzute de lege (extinderea cercetării şi începerea urmăririi penale), în mod simetric şi pentru motive de legalitate, să procedeze identic şi cu privire la coinculpatul M.M.T., în vederea respectării şi asigurării exercitării dreptului la apărare al acestuia.

De asemenea, din actele dosarului se constată că în sarcina inculpatei J.I.P. a fost reţinută, între altele, comiterea unei infracţiuni corelativă celei de luare de mită pretins comisă de către coinculpatul M.M.T., cea de dare de mită, având, în mod firesc acelaşi obiect material şi cu privire la care procurorul a procedat la extinderea cercetării şi la începerea urmăririi penale.

Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a apreciat că inculpatului M.M.T. nu i s-a adus la cunoştinţă modificarea bazei factuale, nu a fost audiat în acest sens şi nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală cu privire la acest aspect, fapt ce a dus la crearea unei vătămări inculpatului (constând în imposibilitatea exercitării dreptului la apărare) ce nu poate fi înlăturată decât prin nulitatea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală prezentarea fiind efectuată cu încălcarea art. 250 şi următoarele C. proc. pen.

Criticile invocate de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. sunt nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele anterior expuse.

Se constată, astfel, că limitele judecăţii sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., dar, în mod similar, trimiterea în judecată trebuie să se limiteze la faptele pentru care a fost efectuată urmărirea penală, în speţă baza de fapt a acuzaţiei fiind extinsă direct prin actul de sesizare a instanţei. De asemenea, se constată că obligaţia organului de urmărire penală de a aduce la cunoştinţă inculpatului în mod complet acuzaţia subzistă independent de încadrarea juridică dată faptei şi priveşte nu doar încadrarea juridică ci şi starea de fapt, astfel că în acest stadiu procesual este irelevantă trimiterea în judecată a inculpatului pentru o unică de luare de mită.

Referitor la motivele de recurs invocate de către recurentul inculpat M.M.T. cu privire la menţinerea, prin hotărârea primei instanţe, a măsurii sechestrului asigurator dispusă asupra bunurilor inculpatului se reţine că soluţia este legală, întemeiată pe prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. Dispunerea măsurii asiguratorii a reprezentat o justă aplicare a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, care nu disting în legătură cu persoanele, faptele de corupţie comise sau măsura asiguratorie ce urmează a se dispune, prevăzând doar că luarea acestora este obligatorie. De asemenea, infracţiunile de corupţie despre care există date că a fost comisă de către inculpat se încadrează între cele reglementate de prevederile Capitolului III din Legea nr. 78/2000, care atrag, fără distincţie, aplicarea măsurilor asiguratorii, luarea măsurilor nereprezentând o privare de dreptul de proprietate, în sensul sugerat de către inculpat.

Relativ la criticile invocate de apărare privind, în esenţă, calitatea persoanei faţă de care poate fi dispusă măsura asiguratorie şi valoarea până la concurenţa căreia măsura se dispune, se constată că restituirea cauzei la parchet s-a dispus pe motivul nelegalei prezentări a materialului de urmărire penală, ceea ce nu determină modificarea calităţii procesuale a părţii. Cu privire la valoarea prejudiciului reţinut în sarcina inculpatului şi la suma avută reţinută în vederea confiscării speciale se constată că aceste aspecte urmează a se verifica în urma administrării probelor relevante.

Relativ la motivele de recurs invocate de către recurenta inculpată J.I.P. se reţine că acestea au fost, în esenţă, invocate şi în faţa primei instanţe, care s-a pronunţat motivat, în sensul respingerii acestora.

Astfel, instanţa de recurs reţine că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a fost legal sesizat, prin denunţul formulat de către numita P.C., denunţ care privea şi pretinsa comitere a unor fapte de corupţie, astfel încât, verificându-şi competenţa, procurorul a apreciat că este competent să instrumenteze cauza, pretinsa situaţie de incompatibilitate invocată neputând fi avută în vedere deoarece în speţă nu era incident cazul reglementat de art. 49 alin. (4) C. proc. pen., între cauzele invocate de apărare neexistând identitate de obiect şi părţi.

De asemenea, susţinerile referitoare la nulitatea tuturor actelor de urmărire ca urmare a lipsei autorizaţiei pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la inculpatul M.M.T. nu pot fi primite în ceea ce o priveşte pe inculpata recurentă, deoarece aceasta nu se afla în situaţiile limitativ vizate prin deciziile Curţii Constituţionale invocate.

Cu privire la criticile referitoare la nelegala infirmare a actelor de urmărire de către procurorul ierarhic superior se reţine că sunt nefondate deoarece această măsură s-a dispus potrivit art. 220 C. proc. pen.

Totodată, aspectele privind începerea urmăririi penale faţă de inculpată în alt dosar cu consecinţa nulităţii actelor ulterior întocmite în prezenta cauză nu se susţin, nulitatea invocată urmând a fi fost invocată potrivit prevederilor art. 197 alin. (4) C. proc. pen., ceea ce nu s-a realizat, actele procedurale întocmite fundamentându-se pe probele administrate, chestiunea utilizării de acte dintr-o altă cauză vizând legalitatea administrării de probe, aspect ce se verifică de către instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti.

În legătură cu criticile privind menţinerea măsurii sechestrului asigurator, se constată că, astfel după cum s-a motivat şi în cele ce preced, acestea sunt nefondate, având în vedere, în esenţă, prevederile imperative ale art. 20 din Legea nr. 78/2000, norma prevăzută de art. 332 alin. (3) C. proc. pen. şi limitele devoluţiunii cauzei de către prima instanţă.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, constatând-se că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică a cărei menţinere se impune, criticile invocate în recurs fiind nefondate.

Potrivit prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare statului, iar sumele reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.N. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În opinie majoritară:

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi de inculpaţii M.M.T. şi J.I.P. împotriva Sentinţei nr. 161 din 31 ianuarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009.

Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.M.T. şi J.I.P. până la prezentarea apărătorilor aleşi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.N., în sumă de 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2011.

Motivarea opiniei separate

În opinie minoritară asupra recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. împotriva Sentinţei nr. 161 din 31 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009 considerăm că se impunea admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, însuşindu-ne sub aspectele arătate argumentele opiniei majoritare care au fundamentat respingerea, ca nefondate a recursurilor declarate de inculpaţii M.M.T. şi J.I.P.

Astfel, din examinarea cauzei, în opinie minoritară considerăm că în mod greşit prima instanţă a dispus în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. restituirea cauzei penale ce formează obiectul Dosarului nr. 49/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, privindu-i pe inculpaţii M.M.T., J.I.P. şi P.N., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., constatându-se în mod eronat că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 şi art. 70 alin. (2) C. proc. pen., art. 250-258 din acelaşi cod, cât şi art. 6 din C.E.D.O.

În considerentele sentinţei pronunţate, prima instanţă a analizat sub aspect procedural, actele premergătoare efectuate şi măsurile procesuale dispuse, atât faţă de inculpatul M.M.T., cât şi faţă de inculpata J.I.P., cu evidenţierea în esenţă a împrejurările faptice reţinute şi a încadrărilor juridice reţinute, precum şi măsurile dispuse prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, nr. 49/P/2006, faţă de inculpaţi, în raport cu situaţia de fapt arătată în esenţă în actul de sesizare privind pe cei doi inculpaţi, motivând că, deşi în rechizitoriu s-a menţinut încadrarea juridică a infracţiunii de luare de mită – formă simplă, cadrul procesual a fost extins asupra unor acte materiale noi, incluzând în obiectul pretinsei mite şi contravaloarea lucrărilor executate la imobilul mamei sale de către SC D. SRL Bacău, precum şi contravaloarea altor lucrări executate de celelalte societăţi comerciale, decât cele avute în vedere la punerea sub învinuire, majorându-se cuantumul foloaselor necuvenite de la 5.200.000.000 ROL la 9.274.2020.542 ROL.

Aşadar, prima instanţă a reţinut că, deşi fapta a fost încadrată în formă simplă, prin rechizitoriul din 4 martie 2009, procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea acestei infracţiuni practic în formă continuată, în conţinutul acesteia adăugându-se acte materiale pentru care nu s-au extins cercetările, conform art. 238 C. proc. pen., nu s-a început şi nu s-a efectuat urmărirea penală.

De asemenea, prima instanţă face referiri la faptul că în procesul-verbal din 26 februarie 2009 (filele 36-65 dosar urmărire penală, vol. 26), conţine numai încadrările juridice ale faptelor reţinute iniţial în sarcina sa ca învinuire, nerezultând faptul că acesta a avut cunoştinţă de includerea în conţinutul infracţiunii de luare de mită a unor acte materiale noi, astfel încât, deşi a fost întrebat dacă doreşte să facă declaraţii suplimentare, nu a făcut-o, deoarece nu ştia de existenţa acestor noi acte materiale, constatându-se că în cazul inculpatului M.M.T. nu s-a procedat niciodată la extinderea urmăririi penale, pentru noi acte materiale.

Totodată, prima instanţă a arătat că din formularea folosită de procuror în rechizitoriu a rezultat reţinerea greşită a formei simple a infracţiunii de luare de mită în sarcina inculpatului M.M.T., atâta timp cât se vorbeşte de fapta corelativă comisă în perioada 2001 - 2002 de învinuita J.P.I. de a da în mod repetat şi i se reţine forma continuată a infracţiunii de dare de mită, deşi e vorba de aceeaşi sumă (9.274.202.542 ROL), primită/dată ca folos necuvenit, de aceeaşi perioadă (2001 - 2002) de timp când s-a pretins, primit şi dat respectiv sumă de bani, de aceleaşi societăţi care au efectuat lucrări de amenajări şi dotare (respectiv SC C. SA, SC V. SA, SC D. SRL, SC R.G. SRL, toate din Bacău).

Prima instanţă a reţinut că inculpatului i-au fost încălcate dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la obligativitatea de a i se aduce la cunoştinţă în mod complet, detaliat şi în cel mai scurt timp fapta care formează obiectul cauzei, pentru a-şi exercita dreptul la apărare ori opţiunea de a invoca dreptul la tăcere, art. 6 alin. 3 din acelaşi cod cu privire la obligaţia de a încunoştinţa pe învinuit sau inculpat despre faptele pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acestora şi să asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării, a dispoziţiilor art. 6 § 3 lit. a din C.E.D.O. potrivit cărora orice acuzat trebuie să fie informat în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa, fiind invocate cauzele M. contra Italia, P.G. contra Spaniei, D.S.T. contra Spaniei, P. şi S. contra Franţei, a dispoziţiilor art. 250-258 C. proc. pen.

S-a considerat că încălcarea flagrantă de către organele de urmărire penală a dispoziţiilor art. 6 şi art. 70 alin. (2) C. proc. pen., cât şi art. 6 din C.E.D.O., a dispoziţiilor art. 250-258 C. proc. pen., inculpatului M.M.T. i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în niciun mod (aspect sesizat instanţei de judecată în termen legal), aşa încât prima instanţă a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. în vederea prezentării materialului de urmărire penală în mod complet şi refacerii actului de sesizare.

În opinie minoritară, examinând argumentele mai sus expuse de prima instanţă în hotărârea pronunţată, în raport cu actele dosarului, precum şi criticile formulate de către parchet, în recursul declarat, constatăm că acestea sunt fondate, iar recursul se impunea a fi admis.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen.: „Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea."

Prin rechizitoriul emis la data de 4 martie 2009 în Dosarul nr. 49/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 2081/1/2009 la data de 5 martie 2009, prin care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimişi în judecată inculpaţii M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real; I.P.J., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), combinat cu art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, în conţinutul actului de sesizare au fost descrise în detaliu faptele fiecărui inculpat, arătându-se şi încadrările juridice, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.M.T., referitor la fapta de luare de mită, în esenţă s-a reţinut că fapta învinuitului de a pretinde şi primi, în perioada 2001 - 2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L., de la învinuita I.P.J., în schimbul numirii şi menţinerii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, proprietatea mamei învinuitului, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (republicată).

Din dosarul parchetului, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.M.T., în procesul-verbal întocmit la 3 februarie 2006, aflat la filele 2-3 în vol. I s-a referitor la aceeaşi faptă de luare de mită s-a reţinut că „Din actele premergătoare menţionate rezultă că în anul 2001, M.M.T. deputat în Parlamentul României, a folosit influenţa şi autoritatea sa în calitate de vicepreşedinte al partidului de guvernământ, dar şi prerogativele conferite de funcţia de ministru al M.L.P.T.L., în scopul obţinerii de foloase de la numita I.P.J., în sumă de aproximativ 3,5 miliarde lei (reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate la imobilul proprietatea mamei sale M.V.G., situat în comuna Voluntari, sat Pipera, jud. Ilfov). În schimbul foloaselor menţionate, învinuitul, împreună cu prim-ministrul la acea vreme A.N., au dispus numirea şi menţinerea lui I.P.J. în funcţiile de director general de stat şi preşedinte al Consiliului de Conducere la I.S.C."

În referatul întocmit de procuror la data de 24 septembrie 2008 aflat la filele 1-9 în vol. 26 al dosarului parchetului, cu privire la aceeaşi faptă sub aspectul foloaselor necuvenite s-a reţinut că acestea sunt în „valoare de peste 5.200.000.000 ROL primite în perioada 2001 - 2002 de la I.P.J. constând în contravaloarea unei părţi din lucrările executate de SC V. SA, SC C. SA şi SC R.G. SRL la imobilul situat în sat Pipera, com. Voluntari, jud. Ilfov în scopul numirii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi ulterior promovării în funcţia de inspector general de stat şi preşedinte la Consiliului de Conducere la I.S.C."

În rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de făptuitorul M.M.T., pentru infracţiunile menţionate, dată la 1 octombrie 2008, de către procurori, aflată la filele 16-17 în vol. 26 dosarul parchetului, în ceea ce priveşte aceeaşi faptă de luare de mită s-a menţionat aceeaşi situaţie de fapt, deja precizată, iar în procesul-verbal din data de 10 octombrie 2008 întocmit de procurori, prin care i-a fost adusă la cunoştinţă măsura procesuală arătată, se face referire la aceeaşi faptă (filele 18-19 în vol. 26 al dosarului parchetului).

În declaraţiile date, atât aceea olografă, cât şi cea de la procuror, de la data de 10 octombrie 2008, în prezenţa apărătorului ales, aflate la filele 23-29 şi respectiv 31-35 în vol. 26 dosarul parchetului, învinuitul M.M.T. a făcut precizări asupra învinuirilor aduse, în care în esenţă a menţionat că „În luna decembrie 2000 am fost numit în funcţia de ministru al M.T.C.L. în Guvernul României. Printre secretarii de stat pe care i-am propus şi numit în funcţie se afla şi S.S. pe care îl cunoscusem anterior, respectiv în anul 1999, cu prilejul unor vizite pe care le-am efectuat în municipiul Bacău. În momentul numirii în funcţia de secretar de stat, S.S. era senator în Parlamentul României. Tot cu ocazia vizitelor în Bacău la care am făcut referire, am cunoscut-o şi pe I.P.J. care mi-a făcut o impresie bună din punct de vedere profesional. De asemenea, am participat, în aceeaşi perioadă, la evenimente festive la fraţii S. în judeţul Bacău unde o dată am fost însoţit şi de mama mea. Cu această ocazie mama mea a cunoscut-o personal pe I.P.J. Datorită calităţilor profesionale ale I.P.J., am numit-o în funcţia de şef al I.S.C. La începutul anului 2001, mama mei a cumpărat un imobil în comuna Voluntari. După achiziţie ne-am hotărât să locuim împreună, situaţie în care a apărut necesitatea extinderii imobilului. Auzind de intenţia mea, S.S. mi-a propus să lucrez cu una din firmele lui. Am discutat, în mod repetat, cu S.S. şi i-am dat detalii privind extinderea. La un moment dat S.S. mi-a prezentat un proiect intermediar. La acesta am făcut modificări şi, în final, ne-am hotărât la soluţia finală. Firma lui S.S., respectiv SC V. SA s-a ocupat şi de proiect. Nu cunosc proiectantul şi nu cunosc dacă firma i-a plătit prestaţia. Înainte de a se începe lucrările, S.S. mi-a comunicat valoarea estimată a acestora de 1, 5 miliarde ROL. Tot firma lui S.S. s-a ocupat şi de obţinerea autorizaţiilor… Din ceea ce ştiu eu în mod direct, I.P.J. nu a avut nici o contribuţie până la acel moment la activităţile descrise, vizând construcţia. Ulterior, mama mi-a spus că I.P.J. a fost de câteva ori în şantier şi acolo s-au întâlnit, stabilind detaliile referitoare la finisajele ce urmau să se facă…După terminarea construcţiei, în toamna - iarna aceluiaşi an, ne-am mutat în imobil. După acest moment s-au mai făcut lucrări de reparaţii la coşul de fum, în mod repetat şi s-a refăcut faţada. S-a mai făcut un foişor de lemn pe care nu ştiu cine l-a comandat, eu sau mama mea. Sunt convins că toate lucrările la care am făcut referire se regăsesc sub aspectul valorii în factura ce mi-a fost adusă de S.S. Valoarea acesteia este de 3,5 miliarde ROL. Pe parcursul lucrărilor, înainte de a primi factura, S.S. ne-a anunţat că valoarea lucrărilor va depăşi valoarea estimată iniţial, şi anume că valoarea finală va fi de aproximativ 2,5 miliarde ROL. Ulterior, a revenit spunând că şi această valoare va fi depăşită şi că are obligaţia să obţină o nouă autorizaţie ţinând cont de acest aspect. Această valoare s-a majorat în condiţiile în care noi nu am mai solicitat lucrări suplimentare sau finisaje mai costisitoare în raport cu cele iniţiale. Am purtat discuţii cu S.S. pentru că mi s-a părut creşterea prea mare. Acesta mi-a prezentat o autorizaţie de construcţie nouă pentru care mi-a predat-o şi în care suma era majorată la 3,5 miliarde ROL. Nici eu şi nici mama mea nu am achitat taxa aferentă acestei noi autorizaţii. Eu cred că s-a semnat de către mama mea un contract cu firma SC V. SA pentru aceste lucrări. Nici eu şi nici mama mea n-am mai găsit acest contract. În momentul realizării extinderii, S.S. mi-a spus că este acţionat majoritar la SC V. SA şi, la insistenţele mele, s-a angajat să nu folosească alte firme, în special, SC C. S.A…Ştiu că şi mama a făcut plăţi, altele decât cele la care am făcut referire, majoritatea sumelor printr-o firmă de avocaţi, direct la SC V. SA, iar altele la început probabil către I.P.J. urmând ca aceasta să le depună la firmă. Nu-mi mai amintesc exact de unde ştiu de plăţile către I.P.J., dar probabil de la mama mea. Iniţial, din suma totală facturată de 3,5 miliarde ROL am plătit doar 2, 4 miliarde ROL şi am primit chitanţă doar pentru suma de 1,5 miliarde ROL. Datorită acestui lucru, neprimirea chitanţei aferente ultimei sume achitată – 900 milioane ROL şi a lucrărilor cu unele deficienţe, am întrerupt plăţile. Am reluat plăţile la presiunile SC V. SA, în anul 2005. În concret, mama mea a fost notificată de firmă, a angajat o firmă de avocaţi prin intermediul căreia s-a achitat restul sumei şi s-a stins litigiul. După circa 2 - 3 ani de la data executării lucrărilor, am vândut imobilul…În apărarea mea solicit să se efectueze expertiză contabilă şi tehnică."

Prin procesul-verbal întocmit de procurori la 10 octombrie 2008, aflat la filele 158-159 în vol. 6 al dosarului parchetului i-a fost adus la cunoştinţă învinuitului M.M.T. că prin ordonanţa din 7 octombrie 2008 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiect: „A). lucrările de construcţie (extindere), amenajare şi dotare executate la imobilul din sat Pipera, comuna Voluntari, judeţul Ilfov de către SC C. SA Bacău, SC R.G. SRL Bacău, SC V. SA Bacău şi S.C. D. SRL. Bacău; B). sumele de bani primite de I.P.J. prin conturi bancare şi numerar de la SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău în perioada 2001 - 2005", precum şi alte aspecte.

Prin procesul - verbal întocmit de procurori la data de 17 octombrie 2008, aflat la fila 165 în vol. 6 al dosarului parchetului se atestă că apărătorul învinuitului M.M.T. a predat un document intitulat „Observaţii, Modificări şi Completări" la obiectivele expertizei judiciare contabile dispuse, iar prin procesul - verbal întocmit la 20 noiembrie 2008, tot de către procurori, aflat la fila 305 în vol. 6 al dosarului parchetului se atestă că i-a fost predat învinuitului M.M.T. prin intermediul apărătorului ales, un exemplar al raportului de expertiză contabilă judiciară, iar în obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă formulate de învinuit prin apărători, aflate la filele 58-67 în vol. 26 al parchetului, la fila 63 au fost formulate obiecţiuni exprese cu privire la SC D. SRL, astfel „Expertul desemnat apreciază că între M.V. şi celelalte societăţi comerciale „nu s-a încheiat vreun contract cu d-na M.V. de nici una din cele patru societăţi", la obiectivul 15, iar la acest obiectiv apreciază că nici între celelalte societăţi comerciale nu au fost stabilite raporturi comerciale; Apreciază că:"pe cale de consecinţă, produsele finite – din punct de vedere contabil – se află înregistrate în patrimoniul D., iar din punct de vedere faptic se afla montate la vila Băneasa…"

În procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, de către procurori şi semnat de către apărătorii aleşi (formular) întocmit la 26 februarie 2009, aflat la fila 38 în vol. 26 al dosarului parchetului, sunt arătate încadrările juridice ale infracţiunilor pentru care învinuitul M.M.T. a fost cercetat, printre care şi aceea prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, act la care s-a ataşat un proces - verbal din 26 februarie 2009 (filele 37-38 în vol. 26 al dosarului parchetului) în care au fost arătate detaliat activităţile efectuate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, precum şi declaraţia învinuitului cu privire la această prezentare, astfel:

"…Învinuitul M.M.T. a venit însoţi de apărătorii săi aleşi, domnii N.M. şi R.Ş., avocaţi în cadrul Baroului Bucureşti. În conformitate cu prevederile art. 250 C. proc. pen., constatând că au fost efectuate toate actele de urmărire penală, le-a fost pus la dispoziţie Dosarul penal nr. 49/P/2006, compus din 27 de volume, numerotate şi sigilate, cu excepţia volumului nr. 26, conţinând acte de urmărire penală, care nu poate fi sigilat din motive obiective (urmează să fie ataşate procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, eventuale cereri de administrare noi probe etc.).

După ce, în intervalul 14,10 - 15,00 a studiat integral materialul de urmărire penală l-am întrebat pe învinuitul M.M.T. dacă are de formulat cereri noi sau dacă vrea să facă declaraţii suplimentare, ocazie cu care susnumitul a făcut următoarele precizări: „Am luat la cunoştinţă de conţinutul materialului de urmărire penală. Nu am săvârşit faptele penale ce mi se impută şi îmi menţin declaraţiile data la urmărire penală cu următoarele precizări:

În nici o ocazie nu am pretins, acceptat sau primit, în mod direct sau indirect foloase materiale de la doamna I.J.P. sau alte persoane privitor la lucrările de construcţie şi amenajare la imobilul proprietatea mamei mele M.V.G. Nu am avut o legătură permanentă cu doamna I.J.P. sau ceilalţi constructori privitor la stadiul lucrărilor, necesarul de materiale folosite sau valoarea ordinelor de plată. Consider că incidentul creat reprezintă un litigiu comercial care în mod subiectiv s-a interpretat ca fiind o faptă penală, urmărindu-se implicarea mea în această cauză. În nici o ocazie nu am avut cunoştinţă de modul de întocmire a rapoartelor de lucrări sau de valoarea acestora şi nu am solicitat în nici o ocazie stabilirea unor preţuri avantajoase pentru mine.

În legătură cu obţinerea autorizaţiei de construire, nu am intervenit sub nici o formă, direct sau indirect la persoane din cadrul Primăriei.

Pentru clarificarea dosarului sub aspectul laturii contabile solicit efectuarea unui supliment de expertiză contabilă cu obiectivele cuprinse în cererea pe care o depun alăturat. De asemenea, referitor la raportul de constatare tehnico - ştiinţifice, solicit efectuarea unei expertize având aceleaşi obiective cu cele cuprinse în raportul menţionat.

Am luat cunoştinţă, pe parcursul urmăririi penale de faptul că mi s-a respins cererea privind efectuarea unei expertize tehnice în construcţii şi consider că soluţia dată este neîntemeiată deoarece era utilă în dovedirea situaţiei reale privind volumul lucrărilor de construcţie şi amenajare executate la imobilul în litigiu. Nu am alte cereri de formulat sau probe de solicitat în afara celor menţionate mai sus.

Solicit ataşarea la dosarul cauzei a adresei din 9 februarie 2006 emisă de SC V. SA Bacău care a fost trimisă de această societate la domiciliul mamei mele."

Fiind întrebat în conformitate cu dispoziţiile art. 91³ alin. (4), dacă doreşte să asculte înregistrarea discuţiei ambientale purtate de învinuita I.P.J., înregistrate şi depuse de martorul Ţ.M., înv. M.M.T. declară că nu doreşte să asculte această înregistrare.

Atât înv. M.M.T. cât şi apărătorii aleşi nu au de făcut obiecţii cu privire la modul în care a decurs activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală şi nici cu privire la cele consemnate în procesul-verbal.

Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un exemplar care se va ataşa la dosarul cauzei."

Aşadar, din analiza celor mai sus menţionate rezultă că inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată pentru mai multe fapte, iar în ceea ce priveşte fapta de luare de mită, aceasta îmbracă forma infracţiunii unice prevăzute de art. 254 alin. (1) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Ceea ce caracterizează infracţiunea unică este faptul că elementul material care constă într-o activitate unică sau dintr-un fapt simplu, respectiv dintr-o acţiune sau inacţiune momentană produce rezultatul tipic al infracţiunii.

Altfel spus, numeroasele acte de executare se integrează în chip natural în activitatea infracţională unică ce constituie elementul material al infracţiunii şi tot o unitate naturală formează şi modalităţile normative ale aceleiaşi infracţiuni.

În dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. este incriminată forma tip a infracţiunii de luarea de mită, în al cărei conţinut constitutiv elementul material se realizează prin mai modalităţi normative alternative, respectiv „primirea", „pretinderea", „acceptarea", sau „nerespingerea" unor „promisiuni", toate privitoare la foloase injuste.

Sub aspectul consumării faptei de luare de mită este deplin realizată o dată cu realizarea oricăreia din cele patru modalităţi normative ale elementului material, iar intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanţă din punctul de vedere al consumării faptei, numai în ceea ce priveşte modalitatea „primirii".

Or, aşa cum s-a arătat în opinie minoritară, în considerentele mai sus expuse, referitor la împrejurările faptice, privind infracţiunea unică de luare de mită pentru care faţă de învinuitul M.M.T. a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi dispusă trimiterea sa în judecată în calitate de inculpat, potrivit rechizitoriul menţionat, s-a concretizat în fapta acestuia de a pretinde şi primi, în perioada 2001 - 2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L. de la învinuita I.P.J. – în schimbul numirii şi menţinerii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, proprietatea mamei învinuitului.

Altfel spus sub aspectul pretinsei infracţiuni unice de luare de mită mai sus arătate, consumarea infracţiunii are loc la momentul realizării uneia din cele două modalităţi normative şi anume fie a pretinderii folosului necuvenit, fie a primirii respectiv a sumei menţionate, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de societăţile menţionate, aceste două modalităţi integrându-se în mod natural în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, realizând o unitate naturală, care conduce la producerea unui singur rezultat.

În raport cu cele menţionate, în opinie minoritară considerăm că prima instanţă a încălcat prevederile art. 317 C. proc. pen., cu privire la obiectul judecăţii, referitor la fapta de luare de mită pretins comisă de inculpatul M.M.T. arătată în actul de sesizare a instanţei, atunci când a constatat că, deşi prin rechizitoriu s-a menţinut încadrarea juridică a infracţiunii de luare de mită în formă simplă, cadrul procesual a fost extins asupra unor acte materiale noi, incluzând în obiectul pretinsei mite şi contravaloarea lucrărilor executate la imobilul mamei sale de către SC D. SRL Bacău, precum şi contravaloarea altor lucrări executate de celelalte societăţi comerciale, decât cele avute în vedere la punerea sub învinuire, majorându-se cuantumul foloaselor necuvenite de la 5.200.000.000 ROL la 9.274.2020.542 ROL, şi a apreciat că punerea în mişcare şi trimiterea în judecată a inculpatului M.M.T. a fost făcută pentru infracţiuni în formă continuată, în conţinutul căreia s-au adăugat acte materiale pentru care nu s-au extins cercetările, potrivit art. 238 C. proc. pen.

Astfel, prima instanţă a conferit în mod greşit faptei unice de luare de mită un caracter continuat, prin constatarea sub forma unui act material distinct, asupra pretinderii şi primirii contravalorii lucrării executate de la SC D. SRL Bacău, care a condus şi la majorarea sumei de bani necuvenite de la 5.200.000.000 ROL la 9.274.2020.542 ROL, fără existenţa unei extinderi, în condiţiile art. 238 C. proc. pen., această operaţiune neputând avea loc, printr-o critică asupra modului în care a procedat procurorul, cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, întrucât, în cursul urmăririi penale, constatarea de fapte sau împrejurări noi care să conducă la schimbarea încadrării juridice este atributul exclusiv al procurorului, în raport cu atribuţiile funcţiei judiciare pe care acesta o exercită, numai acesta putând aprecia asupra incidenţei dispoziţiilor art. 238 C. proc. pen.

Această greşită accepţiune asupra încadrării juridice făcută de către procuror a fost argumentată în mod eronat de către prima instanţă, prin raportare la pretinsa infracţiune comisă de către inculpata J.P.I., căreia la infracţiunea de dare de mită i-a fost reţinută forma continuată, în raport şi cu măsurile procesuale dispuse faţă de aceasta, întrucât în această modalitate au fost încălcate dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., depăşindu-se examinarea limitelor cu privire la fapta şi persoana unui inculpat, prin raportare la fapta şi persoana altui inculpat, pe calea greşitei încadrări juridice, ceea ce excede cadrului legal de investire impus de norma mai sus menţionată.

În opinie minoritară considerăm că examenul judiciar asupra încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul îi revenea primei instanţe investite în cursul cercetării judecătoreşti, atunci când ar fi constatat că din probele administrate s-ar fi impus punerea în discuţie chiar şi din oficiu a unei asemenea măsuri, în condiţiile art. 334 C. proc. pen., cu pronunţarea ulterioară la finalizarea judecăţii a uneia din soluţiile prevăzute de art. 345 alin. (1) din acelaşi cod.

Or, în modalitatea mai sus menţionată, prima instanţă prin aprecierea că prin punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.M.T. pe calea unei extinderi procesuale nerealizate cu privire la caracterul continuat al infracţiunii de luare de mită, deşi s-a reţinut o unică infracţiune de acelaşi gen, s-a subrogat în atribuţia exclusivă a procurorului de a aprecia, în raport cu probele administrate asupra încadrării juridice efectuată de acesta, încălcând limitele investirii.

Din examinarea măsurilor procesuale dispuse faţă de învinuitul M.M.T. în cursul urmăririi penale, dar şi a materialului probator administrat, aşa cum au fost prezentate, în opinie minoritară, în succesiunea lor, dar şi evidenţierea conţinutului declaraţiei inculpatului rezultă că în mod consecvent procurorii au reţinut în sarcina acestuia fapta de luare de mită, ca infracţiune unică şi nu sub forma continuată, căruia actului material pretins distinct cu privire la societatea arătată i-au conferit caracter intrinsec în mod natural, ca urmare a modalităţilor alternative arătate, prin reţinerea împrejurărilor faptice legate de obiectul folosului necuvenit şi anume a contravalorii lucrărilor executate de societăţile menţionate, ceea ce nu a afectat în niciun mod dreptul complet la apărare al inculpatului, atât cu privire la informarea asupra cauzei, cât şi naturii acuzaţiei, sub aspectul ansamblului bazei factuale reţinute.

Astfel, ascultarea inculpatului M.M.T. a fost făcută cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale prevăzute de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., atât cu privire la fapta de luare de mită în formă unică, cât şi la încadrarea juridică, cu respectarea art. 6 din acelaşi cod, cu privire la dreptul la apărare, întrucât aşa cum rezultă încă de la începerea urmăririi penale şi până la prezentarea materialului de urmărire penală, au existat menţiuni cu privire la aceeaşi faptă de luare de mită şi încadrarea acesteia, din procesul-verbal întocmit de procurori referitor la aducerea la cunoştinţă a expertizei contabile dispusă la 7 octombrie 2008, rezultă că aceasta viza şi SC D. SRL, actul menţionat fiind întocmit la data de 10 octombrie 2008, dată când inculpatul a dat şi declaraţia olografă şi pe aceea în faţa procurorilor, în prezenţa apărătorului ales, ulterior la 17 octombrie 2008 au fost formulate obiecţiuni ale expertizei şi cu privire la societatea menţionată, la 20 noiembrie 2008 au fost prezentate şi concluziile expertizei, iar la prezentarea de material realizată în prezenta apărătorilor aleşi acesta a declarat ceea ce a avut de menţionat, în condiţiile expres arătate, în concret cu privire la fapta şi încadrarea reţinută.

Mai mult, în opinie minoritară considerăm că activitatea complexă de prezentare a materialului de urmărire penală, aşa cum este statuată în art. 238 C. proc. pen. a fost respectată cu toate garanţiile procesuale conferite, încât învinuitul M.M.T., atât cu privire la faptă, cât şi încadrarea juridică, existând nu numai formularul arătat în care au fost indicate încadrările juridice, reţinându-se în sarcina acestuia, printre altele şi aceea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dar şi procesul-verbal anexat, în conţinutul căruia chiar inculpatul a făcut precizări concrete la modalităţile normative ale faptei pretins a fi comise, negând orice învinuire cu caracter penal, aşa încât nu se poate susţine încălcarea dreptului la apărare. („în nici o ocazie nu am pretins, acceptat sau primit, în mod direct sau indirect foloase materiale de la doamna I.J.P. sau alte persoane privitor la lucrările de construcţie şi amenajare la imobilul proprietatea mamei mele M.V.G. Nu am avut legătură permanentă cu doamna I.J.P. sau ceilalţi constructori privitor la stadiul lucrărilor, necesarul de materiale folosite sau valoarea ordinelor de plată. Consider că incidentul creat reprezintă un litigiu comercial care în mod subiectiv s-a interpretat a fiind o faptă penală, urmărindu-se implicarea mea în această cauză. În nici o ocazie nu am avut cunoştinţă de modul de întocmire a rapoartelor de lucrări sau de valoarea acestora şi nu am solicitat în nici o ocazie stabilirea unor preţuri avantajoase pentru mine…").

Totodată, în opinie minoritară, în contextul cauzei, constatăm că prima instanţă în mod greşit a apreciat că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 6 § 3 lit. a) din Convenţia Europeană cu privire la accepţiunea notificării „acuzaţiei", a cauzei şi natura acuzaţiei, sub aspectul informării detaliate cu privire la cauza acuzaţiei (faptele ce i se reproşează în materialitatea lor), ci şi pe acela de a i se aduce la cunoştinţă şi calificarea juridică dată acestora.

De asemenea, aspectele cauzelor invocate M. contra Italiei, P.S. contra Franţei, în care s-a constatat încălcarea art. 6 § 3 lit. a) şi respectiv de S.T. contra Spaniei, în care nu s-a constatat încălcarea art. 6 § 3 lit. a), ce conţin, pe de-o parte, criterii ale instanţei de contencios european referitoare la notificarea acuzaţiei, la informarea detaliată, modificarea acuzaţiei (§ 58 - § 61 în cauza M. contra Italiei ), (§ 51 - § 52 în cauza P.S. contra Franţei ), (§ 28 în cauza de S.T. contra Spaniei), iar pe de altă parte, modul în care aspectele principiale au fost aplicate în cauzele menţionate, nu au similaritate cu particularităţile prezentei cauze.

Astfel, în cauza M. contra Italiei este criticată impreciziunea reţinerii în actul de sesizare a datei şi locului infracţiunii de viol, în raport cu modificările survenite de-a lungul procesului, ca urmare a lungii perioade între trimiterea în judecată şi proces (mai mult de trei ani şi jumătate), precum şi faţă de rapiditatea procesului (mai puţin de o lună), echitatea procedurii constând în aceea de a oferi reclamantului posibilităţile şi facilităţile pentru a se apăra concret şi efectiv, de exemplu de a cita martorii pentru a stabili un alibi (§ 71 în cauza M. contra Italiei); în cauza P.S. contra Franţei s-a apreciat că a fost adusă atingere dreptului reclamanţilor de a fi informaţi detaliat cu privire la schimbarea încadrării juridice, în raport cu posibilitatea pregătirii apărării ( § 62 – § 63; constatarea că reclamantul a exercitat public atribuţiile reprezintă un element intrinsec al acuzării iniţiale de deturnare de fonduri publice pe care acesta îl cunoştea încă de la începutul procedurii a condus la constatarea inexistenţei încălcării art. 6 § 3 lit. a) din Convenţia Europeană (§ 33 în cauza de S.T. contra Spaniei ).

În opinie minoritară considerăm că în mod eronat au fost făcute aprecieri de către prima instanţă, prin prisma criteriilor generale referitoare la cauza şi natura acuzaţiei, la informaţia detaliată asupra bazei factuale, asupra unei schimbări a încadrării juridice, care ar fi fost făcută de către procurori prin reţinerea unui act material distinct, în raport cu posibilitatea inculpatului M.M.T. de a se apăra efectiv.

Astfel, apreciem, în opinie separată, minoritară, că în contextul concret al cauzei, prin actul de sesizare arătat în care au fost descrise împrejurările faptice cu privire la fapta de luare de mită, sub forma infracţiunii unice, acesta a fost informat corect şi complet asupra acuzaţiei, în raport cu toate măsurile dispuse, probele administrate, cum a fost aceea a expertizei contabile dispuse şi în conţinutul căreia s-a făcut referire şi la societatea expres arătată, inculpatul M.M.T., prin apărătorii săi formulând obiecţii cu privire la aceasta, iar atât în declaraţiile date, cât şi în aceea consemnată în procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a făcut referiri la modalităţile normative ale faptei pretins a fi comise, nerecunoscând-o, relevând că are o natură comercială, acesta a cunoscut, atât fapta, încadrarea juridică, cât şi baza factuală ce le susţineau, aşa încât, prima instanţă şi-a depăşit limitele sesizării impuse prin art. 317 C. proc. pen., atunci când a apreciat că s-ar fi operat o extindere a cadrului procesual, pe calea unei schimbări de încadrarea juridică, ceea ce este de neacceptat, în condiţiile în care asupra unei greşite încadrări juridice, dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. permit punerea lor în discuţie, chiar de către instanţa de judecată, în cursul cercetării judecătoreşti şi asigurarea efectivă a unui drept complet la apărare.

Mai mult în contextul cauzei de faţă, în opinie minoritară apreciem că de la data sesizării instanţei de judecată, prin înregistrarea dosarului pe rolul instanţei supreme, la 5 martie 2009 şi pronunţarea asupra excepţiei nulităţii urmăririi penale, ca urmare a încălcărilor pretins invocate şi constatate, după verificarea actului de sesizare, la data de 31 ianuarie 2011, a trecut un termen de timp relativ mare, prima instanţă făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen., în raport cu una din faptele şi încadrarea juridică a acesteia pentru care inculpatul M.M.T. a fost trimis în judecată, a prevederilor art. 238 C. proc. pen., a art. 6, art. 70 alin. (2), art. 250-258 din acelaşi cod, art. 6 § 3 lit. a din Convenţia Europeană, la circumstanţele, măsurile procesuale, probele administrate în cauză, constatând eronat încălcarea dreptului la apărare în mod efectiv şi complet, aşa încât se impunea admiterea recursului Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. împotriva Sentinţei nr. 161 din 31 ianuarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009,casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

← ICCJ. Decizia nr. 147/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 111/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

ICCJ. Decizia nr. 112/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 112/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI