ICCJ. Decizia nr. 147/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 147/2011
Dosar nr. 2567/1/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1777 din 11 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva Rezoluţiei din 4 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 1121/P/2009; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Rezoluţia nr. 1121/P din 4 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de I.M., procuror şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); soluţia a fost confirmată de procurorul ierarhic superior prin rezoluţia pronunţată în Dosarul nr. 4659/2229/II/2/2010 din 4 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Cu privire la plângerea adresată instanţei, din examinarea actelor şi lucrărilor existente la dosar, aceasta a reţinut că petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului I.M., întrucât şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia emiterii Rezoluţiei nr. 11299/6319/11/2 din 2 decembrie 2008, în opinia sa soluţia adoptată fiind nelegală, abuzivă şi dată în scopul favorizării unei infracţiuni.
Prima instanţă a constatat că din verificările efectuate în cauză de către organele de urmărire penală, a rezultat că prin Rezoluţia nr. 1279/P din 5 noiembrie 2008 a Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.D.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) Împotriva soluţiei, petentul a formulat plângere care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 11299/6319/II/2/2008 de către procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, I.M., în cadrul procedurii prevăzută de art. 278 C. proc. pen., potrivit atribuţiilor de serviciu. Fiind nemulţumit de soluţia dispusă, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului menţionat.
Analizând susţinerile petentului, prima instanţă a constatat că acestea nu sunt reale şi că în sarcina intimatului nu se poate reţine săvârşirea niciunei fapte de natură penală.
Magistratul intimat a dat o soluţie conform atribuţiilor ce îi reveneau în calitatea deţinută, prin examinarea legalităţii şi temeiniciei actului contestat, iar împrejurarea că petentul este nemulţumit de aceasta, nu poate conduce la concluzia că procurorul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu sau a favorizat persoanele reclamate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul; recursul nu a fost motivat.
Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea unei condiţii pozitive, privind existenţa de date referitoare la comiterea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative referitoare la inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile prevăzute de norma indicată.
În cauza de faţă, în baza verificărilor legal efectuate în etapa actelor premergătoare, procurorul a constatat motivat inexistenţa, în materialitatea lor, a faptelor reclamate şi, astfel, a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Într-adevăr, în speţă, petentul fiind nemulţumit de soluţia dispusă de intimatul procuror în exercitarea controlului ierarhic prevăzut de art. 278 C. proc. pen., a conferit acestor aprecieri negative relevanţă penală. Se constată, totodată, că nemulţumirile subiective şi nedovedite ale părţii nu sunt apte a constitui temei pentru angajarea răspunderii penale a intimatului, care s-a limitat la a-şi exercita prerogativele funcţiei. Astfel, indiferent dacă soluţia legal dispusă a nemulţumit pe una dintre părţi, exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale de către procuror nu poate constitui prin ea însăşi infracţiune.
Nemulţumirile petentului trebuiau să fie exprimate pe cale parcurgerii procedurii reglementată de art. 2781 C. proc. pen. care nu poate fi înlocuită şi nici completată de formularea plângerii penale, instituţia juridică având finalitate distinctă de cea urmărită în mod real de către petent, respectiv modificarea soluţiei dispusă de către procuror.
Analizând hotărârea recurată se constată că prima instanţă a dat o evaluare proprie justă, potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., materialului dosarului, rezoluţiei atacate şi plângerii petentului, hotărârea pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva Sentinţei nr. 1777 din 11 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5734/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 112/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
