ICCJ. Decizia nr. 149/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 149/2011
Dosar nr. 3719/1/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 708 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în Încheierea nr. 792 din 5 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. A fost obligată recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că prin Încheierea nr. 792 din 5 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor prin reprezentant A.I., prin care s-a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3019/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petentă, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
Prima instanţă a constatat că la 30 octombrie 2009 cauza a cărei strămutare s-a solicitat a fost soluţionată (prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 310 din 30 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3019/2/2009), cererea de strămutare fiind astfel apreciată ca inadmisibilă.
Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 C. proc. pen. prima instanţă a apreciat că aceasta este inadmisibilă, dispoziţiile criticate neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei dispoziţii, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în termen legal, a declarat recurs petenta.
Analizând recursul s-a constatat că acesta este nefondat, în mod întemeiat prima instanţă respingând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale; instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de strămutare, astfel că judecarea cauzei urma a se desfăşura potrivit procedurii reglementată de dispoziţiile art. 55 C. proc. pen., art. 59 C. proc. pen., şi art. 60 C. proc. pen., procedura de informare prevăzută de art. 57 C. proc. pen, criticat de petentă sub aspectul constituţionalităţii, neavând legătură cu normele care reglementează judecarea unei cereri având obiectul anterior precizat, ci privea o procedură prealabilă judecăţii, aşadar în mod întemeiat prima instanţă a apreciat că excepţia invocată nu are legătură cu judecarea cauzei, excepţia neîndeplinind condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia, iar cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind respinsă.
Prima instanţă a realizat verificările prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 constatând inadmisibilitatea excepţiei invocate de către petentă, nepronunţându-se asupra fondului acesteia spre a se putea susţine că a încălcat atribuţiile instanţei de contencios constituţional, fiind analizată îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
Împotriva acestei decizii petenta a formulat cerere de revizuire.
Prin concluziile înaintate instanţei la 29 aprilie 2011 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă deoarece a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, iar motivele invocate nu se regăsesc între cele prevăzute de lege.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluţionare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanţial, formulându-se o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Această concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor 394 alin (2) şi alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a două condiţii în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen.
Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situaţia când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare" iar prin art. 394 alin (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) C. proc. pen. constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
Rezultă, aşadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situaţiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Totodată, se constată că exercitarea acestei forme de control judiciar este inadmisibilă în situaţia în care are ca obiect hotărâri ce nu conţin o rezolvare a fondului raportului juridic dedus judecăţii şi in afara motivelor expres indicate de lege.
În cauza de faţă revizuenta a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţată în recurs, calea de atac privind verificarea legalităţii şi temeiniciei unei încheieri, în ceea ce priveşte soluţia dispusă cu privire la o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale.
Aşa fiind, se constată că cererea de revizuire nu are ca obiect o hotărâre prin care a fost soluţionat fondul raportului juridic de drept substanţial, motivele invocate în susţinerea cererii privind nerespectarea normelor interne şi internaţionale şi redactarea hotărârilor într-un interval de timp îndelungat.
Pentru considerentele ce preced, se constată că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 393 şi urm. C. proc. pen., astfel că va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Obligă revizuenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva Deciziei nr. 708 din 25 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8532/1/2010.
Obligă revizuenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 162/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
