ICCJ. Decizia nr. 215/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 215/2011
Dosar nr.7118/1/2011
Şedinţa publică din 12 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1272 din 25 august 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.L., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 22 august 2011, sub nr. 6708/1/2011, inculpatul P.L. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., raportat la art. 1608 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis împotriva sa.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat, în esenţă, că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi liberat provizoriu cu stabilirea unor obligaţii în sarcina sa. A mai susţinut că în ultimele 90 de zile nu s-a mai efectuat niciun act de urmărire penală care să-l privească, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat şi că lăsarea sa în liberate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A mai invocat inculpatul în sprijinul cererii sale împrejurarea că soţia sa suferă de o boală gravă şi că are un copil în vârstă de 12 ani.
Prima instanţă, examinând actele şi lucrările dosarului a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P.L. a fost dispusă pe o durată de 29 de zile prin încheierea nr. 759 din 24 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin respingerea recursului inculpatului.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat şi că în intervalul mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea de comisionariat vamal C.C.S. SRL Constanţa, condusă de inculpatul T.D.I., a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la luarea de mită, precum şi acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită.
În concret, s-a reţinut că inculpatul L.P. era angajatul SC C.C.S. SRL ce îşi desfăşura activitatea în Portul Constanţa Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner, control fizic şi control documentar. În această calitate, inculpatul P.L. transmitea inculpatului T.D.I. informaţiile relevante, culese de la faţa locului, despre problemele întâmpinate de clienţii SC C.C.S. SRL în cadrul operaţiunilor de control vamal. Pe de altă parte, acelaşi inculpat transmitea lucrătorilor vamali informaţiile transmise de inculpatul T.D.I., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri importante.
Astfel, inculpatul P.L. a acţionat ca o interfaţă în comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanţa Sud Agigea şi inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de aceştia, în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importante ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuţiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permiţând accesul lor în ţară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, în toată perioada sus-menţionată, aflându-se în fiecare zi în portul Constanţa Sud Agigea, a avut asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu O.C.C., M.A., B.L. şi alţii), pentru ca discuţiile dintre lucrătorii vamali şi inculpatul T.D.I. referitoare la mita ce trebuie plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane, în scopul de a proteja secretul discuţiilor respective şi de a face extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective (11 octombrie 2010, orele 1746:32 ).
La data de 25 august 2010, inculpatul P.L. a promis că îl va contacta pe Ş.B.V. Constanţa Sud Agigea, inculpatul D.L.A., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operaţiunea de intrare în ţară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie vămuite în sistem de tranzit la B.V. Slobozia şi respectiv Călăraşi, mărfuri aparţinând unui protejat al inculpatului D.L.A.
Legat de această operaţiune, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că, în curând, lucrătorii vamali îşi vor preciza pretenţiile pe care le au cu privire la cuantumul mitei (26 august 2010, orele 1404:06, 1056:03, 1052:02). De asemenea, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal G.N. Inculpatul P.L. i-a promis apoi inculpatului T.D.I. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal, inculpatul M.A., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în ţară chiar în aceeaşi zi, cel târziu, a doua zi dimineaţă foarte devreme (27 august 2010, orele 1212:30, 1214:08).
La data de 1 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că trei operaţiuni de tranzit ale intermediarului vamal A.E.H., conţinând sardine, au fost oprite de lucrătorul vamal I.L., cerându-i să se intereseze despre motivul acestei stări de fapt. La aceeaşi dată, inculpatul P.L. i-a precizat inculpatului T.D.I. că a rezolvat intrarea în ţară a unui transport de „papuci", contra unei sume de bani denumite codificat „cu 9" (1 septembrie 2010, orele 1109:02).
La data de 2 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul C.M. intenţionează să introducă în ţară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea unui container, iar inculpatul T.D.I. i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operaţiune este de „o mie şi ceva" de dolari S.U.A. sau Euro (2 septembrie 2010, orele 1130:54).
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. despre faptul că într-un container aparţinându-i intermediarului vamal M.R. există disimulată şi nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care: parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenţi, bomfaiere. Inculpatul P.L. i-a propus inculpatului T.D.I., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancţiuni importante de către lucrătorii vamali (30 septembrie 2010, ora 917:03).
La data de 4 octombrie 2010, inculpatul P.L. a luat la cunoştinţă despre faptul că inculpatul D.M., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conţinând 20 de baxuri de ochelari, declaraţi ca fiind ochelari de soare, câtă vreme erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le comunica faptul că trebuie permis accesul în ţară a containerului respectiv. La fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se permite intrarea în ţară a unui container conţinând macrou al unui intermediar vamal bulgar, situaţie în care s-a intervenit şi pe lângă inculpatul D.L.A., Ş.B.V. Constanţa Sud Agigea (4 octombrie 2010, ora 917:08, 5 octombrie 2010, ora 1028:41, 5 octombrie 2010, ora 1047:43).
La data de 5 octombrie 2010, împreună cu inculpatul T.D.I., inculpatul P.L. a stabilit suma de bani ce trebuia oferită ca mită de numitul A., pentru introducerea în ţară a 45 colete cu mărfuri ilicite, în cadrul unui container ce conţinea 1.000 de colete de mărfuri, la valoare iniţială de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior, după introducerea în ţară a mărfurilor, la valoarea de 2.500 dolari S.U.A. (5 octombrie 2010, orele 1621:51, 163:03).
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul P.L. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a două containere ce conţineau, printre altele, disimulate colete cu ochelari de vedere şi alimente (8 octombrie 2010, ora 1052:43).
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. să-i aducă, de urgenţă, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca mită pentru procesarea unor containere (8 octombrie 2010, orele 1053:36 şi 1349:43).
La data de 8 octombrie 2010, orele 1511:36, inculpatul P.L. l-a înştiinţat, de o manieră codată, pe inculpatul T.D.I. că a dat mită unui lucrător vamal, spunându-i: „i-am lăsat medicamente lui băiatu", acţiune validată imediat de inculpatul T.D.I. (8 octombrie 2010, orele 1511:36).
La data de 11 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va transmite mita către lucrătorii vamali de îndată de va fi nevoie, sumele respective urmând să-i fie ulterior restituite de către T.D.I. (11 octombrie 2010, orele 1628:42).
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informaţii exacte despre operaţiunile, atât licite, cât şi ilicite ale intermediarului vamal M.R., în perioada 22 septembrie 2010 – 11 octombrie 2010, pentru a putea calcula cu exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât şi cu titlu de mită. La aceeaşi dată, inculpatul P.L. i-a transmis inculpatului T.D.I. informaţii similare despre operaţiunile vamale ale inculpatului D.M. şi A.N.A.R.B.M. (12 octombrie 2010, orele 851:42 şi 1058:31).
La data de 12 octombrie 2010, orele 1108:53, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. de ce lucrătorul vamal M.A. nu a primit încă un aparat de bărbierit ce i-a fost promis de inculpatul T.D.I. ca mită pentru serviciile făcute (12 octombrie 2010 orele 1108:53).
La data de 26 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că mita solicitată de vameşi pentru introducerea în ţară a unui container conţinând 10 colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 dolari S.U.A. (26 octombrie 2010, orele 1726:12 şi 1737:54).
La data de 27 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul D.L.A., Ş.B.V. Constanţa Sud Agigea, i-a trimis un client ce va realiza mai multe operaţiuni de tranzit vamal, urmând ca firma C.C.S. „să se ocupe de tot; de luat liber, de…", implicând prin această formulare inclusiv activitatea de colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (27 octombrie 2010, orele 1219:40, 1206:35 şi 1317:16).
La data de 28 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că unul dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situaţie, de o gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul T.D.I., care i-a cerut inculpatului P.L. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie în documente orice alt motiv de respingere a operaţiunii de tranzit, fără a se face referire la documentul fals prezentat în vamă de C.C.S. pentru operaţiunea respectivă (28 octombrie 2010, orele 1109:52 ).
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că acel client, care i-a fost trimis de inculpatul D.L.A., a prezentat în vamă o operaţiune de tranzit, pentru care a plătit, atât comisioanele percepute de C.C.S., cât şi mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în ţară a mărfurilor să aibă loc de îndată (29 octombrie 2010, ora 904:07 ).
La data de 1 noiembrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma U.E. SRL, reprezentată de inculpatul C.L., conţin mărfuri cu caracter ilicit şi care ar fi pretenţiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a mărfurilor respective (1 noiembrie 2010, orele 1040:14 şi 1542:34). La aceeaşi dată, inculpatul S. P.L. a efectuat verificările solicitate şi i-a comunicat inculpatului T.D.I. că respectivele containere nu pun probleme din punct de vedere al admiterii lor în ţară.
La data de 2 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a solicitat inculpatului T.D.I. să i se dea banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie recuperată ulterior de la client, numitul M. (2 noiembrie 2010, ora 915:44).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul P.L. a stabilit împreună cu inculpatul T.D.I. că va discuta cu inculpatul O.C.C., pentru a stabili care este valoarea mitei ce trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (12 noiembrie 2010, orele 1350:07).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a promis inculpatului T.D.I. că va lua legătura cu lucrătorii vamali şi, în special, cu inculpatul O.C.C. pentru a afla care este valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în ţară a mărfurilor importate de firma D.G. (30 noiembrie 2010, ora 1029:15).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că ştampila aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al SC C.C.S. nu este notificată (este, practic falsificată) ( 30 noiembrie 2010, orele 1335:06).
La data de 4 ianuarie 2011, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. dacă să introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru lucrătorii vamali „la 14", primind de la inculpatul T.D.I. ordinul de a-l introduce în vamă „la 12" (4 ianuarie 2011, orele 1230:40).
S-a considerat că faptele constituie infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 7 oct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. şi art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen. şi art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat că sunt indicii temeinice că inculpatul P.L. a comis faptele pentru care este cercetat şi că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani şi existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 33/ U din 25 mai 2011.
Prin încheieri succesive ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitive prin respingerea recursurilor inculpaţilor de către Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost prelungită starea de arest a inculpatului P.L., ultima prelungire dispusă prin încheierea nr. 1196 din 11 august 2011 expirând la data de 20 septembrie 2011.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispoziţiilor art. 1602 şi următoarele C. proc. pen., prima instanţă a constatat că aceasta este admisibilă, dar nu este şi întemeiată.
Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 136 C. proc. pen., raportat la art. 1602 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie să fie îndeplinite două condiţii pozitive şi una negativă.
Prima condiţie pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiţionată de privarea de liberate a persoanei, ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv, în speţă, inculpatul P.L. aflându-se sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 33/ U din 25 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte a doua condiţie a naturii şi gravităţii infracţiunii săvârşite s-a constatat că este îndeplinită şi aceasta, pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă infracţiune care ar intra sub accepţiunea juridică a noţiunii de scop referitor la grupul infracţional organizat, aceea de luare de mită, nu depăşeşte limita de 18 ani închisoare.
De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile negative cerute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., actele şi lucrările de urmărire penală nerelevând existenţa unor date pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârşi alte infracţiuni sau ar întreprinde acţiuni de natură a influenţa probatoriul administrat dacă ar fi lăsat în liberate.
S-a argumentat că şi dacă în mod formal sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., aceasta nu însemnă că inculpatul este îndreptăţit în mod automat să fie pus în libertate provizorie sub control judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 1602 C. proc. pen., liberarea provizorie fiind o măsură facultativă şi nu una obligatorie (legea foloseşte sintagma „se poate acorda"), inculpatul având doar o vocaţie la beneficiul liberării provizorii.
Prima instanţă a reţinut că legea nu prevede care sunt acele criterii ce trebuie să fie avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie astfel că, pornind de la practica judiciară internă în materie, cât şi de la jurisprudenţa C.E.D.O., s-a considerat că trebuie să se raporteze la criterii referitoare la elementele ce privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut produce), cât şi la cele ce privesc persoana inculpatului pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care ea a fost dispusă, măsura arestării preventive, conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atins şi prin liberarea provizorie a inculpatului.
Astfel, s-a constatat că inculpatul P.L. nu are antecedente penale, are o familie organizată, are un copil minor în întreţinere, dar aceste elemente ce ţin de circumstanţele persoanei inculpatului trebuie privite în relaţionare directă cu circumstanţele reale ale cauzei.
Examinarea gradului de pericol social al faptei şi a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în liberate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunţându-se în mod constant şi C.E.D.O. (cauzele C. împotriva României, L. împotriva Franţei, H. împotriva Olandei), iar sub acest aspect, raportat la natura, multitudinea şi gravitatea acuzaţiilor aduse (aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, dare de mită, complicitate la luare şi dare de mită, în formă continuată), la presupusa implicare a inculpatului în activitatea infracţională, la frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracţiuni şi urmările negative pe care le produc (contribuind la amplificarea fenomenului de criminalitate transfrontalieră şi implicit la diminuarea credibilităţii instituţiilor statului unde sunt încadraţi cei cărora le-a fost oferită mită) având în vedere şi stadiul actual al cercetărilor, necesitatea strângerii probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, s-a concluzionat în sensul insuficienţei instituirii controlului judiciar şi inoportunităţii liberării provizorii a inculpatului, îndeosebi din perspectiva asigurării bunei derulări a procedurilor judiciare şi a exigenţelor scopului impus de art. 136 C. pen.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au infirmat indiciile iniţiale privind implicarea inculpatului în activităţile grupului infracţional organizat şi nici suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi comis faptele de care este acuzat, iar interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în raport de gravitatea infracţiunilor, de faptul că acestea au fost săvârşite în participaţie cu persoane care deţineau funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat, de consecinţele produse asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activităţile vamale şi impactul negativ asupra imaginii şi prestigiului instituţiilor publice; presupusa activitate infracţională ce formează obiectul cercetărilor în cauză s-a întins pe o perioadă relativ lungă de timp şi a implicat un număr mare de participanţi şi de acte materiale de executare, probaţiunea, până la acest moment procesual întemeindu-se în principal pe convorbirile telefonice interceptate, aspectele infracţionale rezultate din aceste convorbiri necesitând multiple verificări în fapt cu privire la activităţile de vămuire desfăşurate, societăţile şi persoanele beneficiare implicate.
Apreciind că interesul anchetei penale în curs de desfăşurare reclamă în acest stadiu efectuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., prima instanţă a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul P.L.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului său ales, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greşita apreciere a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi respingerea cererii inculpatului, având în vedere şi circumstanţele personale ale acestuia, în condiţiile în care acesta nu putea influenţa, în libertate, derularea procesului penal, precum şi neadministrarea de probe în ceea ce îl priveşte.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reţinută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., prevede condiţiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, aşadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] şi care presupune îndeplinirea unor condiţii, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiţie ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistenţa măsurii arestării luate faţă de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanţă a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reţine, astfel, că prin hotărâri judecătoreşti definitive succesive, faţă de inculpat a fost luată şi apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituţiilor vamale şi portuare din Municipiul Constanţa s-a constituit un grup infracţional organizat, incluzând oameni politici deţinători ai unor importante funcţii de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcţii de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicaţi în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România şi transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităţilor legale ale autorităţilor statului Român în privinţa activităţii de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanţa, dar şi din Municipiul Bucureşti, prin acapararea instituţiilor competente, determinate să îşi exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracţional organizat.
Practicile grupului infracţional organizat constau în instituirea unei reţele structurale funcţionale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoţite de avizele sau autorizaţiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantităţi decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziţie externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăţi comerciale ori din ţări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Reţeaua structurală constituită de grupul infracţional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracţiunile, mijloace de acţiune ale grupului infracţional organizat erau reprezentate de darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracţiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracţional organizat erau structuraţi pe paliere de conducere şi control: B.E. şi P.A.C., de protecţie externă: M.L. şi B.M., comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. şi S.I., execuţie la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuţie – comisionari vamali şi angajaţi ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ţ.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuţie – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reţine, de asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care este cercetat, respectiv cele prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Se constată că există presupunerea rezonabilă că inculpatul, angajat al societăţii comerciale de comisionariat vamal al cărei asociat era inculpatul T.D.L., a sprijinit în repetate rânduri ca şi complice săvârşirea în calitate de autor a infracţiunilor de luare de mită de către lucrătorii vamali, respectiv dare de mită de către intermediarii vamali, mediind activităţi derulate de către acest din urmă inculpat şi acţionând ca o interfaţă în comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanţa Sud Agigea şi inculpatul T.D.I. cu privire la practicile ilicite şi corupte promovate de aceştia, în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuţiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permiţând accesul lor în ţară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activităţii grupului infracţional, scopurile acestuia şi impactul exercitat din punct de vedere economic şi social, sub aspectul regimului sancţionator faptele despre care există indicii că au fost comise de inculpat respectând condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.
Cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplineşte condiţia oportunităţii, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituţie.
Se reţine sub acest aspect că acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocaţie şi nu un drept al inculpatului, doar instanţa fiind în măsură să aprecieze asupra oportunităţii dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.; se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârşire al faptei, natura acesteia, circumstanţele concrete ale cauzei şi cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din Convenţie, anterior indicat, nu instituie o obligaţie de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanţii în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepţiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Aşa fiind, instanţa de recurs apreciază că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise, numărul mare de acte materiale şi impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puţin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfăşurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă. Urmărirea penală nu este, încă finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată şi numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată, totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanţele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere şi nici să prevaleze principiului aflării adevărului şi necesităţii desfăşurării normale a procesului penal.
Astfel, circumstanţele personale nu sunt suficiente în speţă pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, ele neputând fi avute în vedere izolat faţă de interesul general al menţinerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanţe, cum este şi cea de faţă, dreptului persoanei deţinute de a fi cercetată în stare de libertate.
Aşa fiind, se reţine că soluţia dispusă de către prima instanţă a realizat o corectă interpretare şi aplicare, cauzei concrete dedusă judecăţii, a normelor legale incidente în speţă, hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Rezultă, aşadar, că nu se susţin aserţiunile apărării la inexistenţa datelor privind un potenţial comportament negativ al inculpatului, ulterior liberării în condiţiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se neîndeplinirea, la acest moment procesual a cerinţei de oportunitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nerespectarea condiţiei legale amintite rezultând implicit din natura şi gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condiţiile şi circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcţionării clandestine şi ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităţilor statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi şi care, în mod evident, presupunea o reacţie fermă a organelor judiciare.
Argumentele invocate de către instanţă sunt apte a justifica soluţia legal dispusă, care este temeinică şi riguros motivată, susţinerile apărării în sensul că faţă de inculpat nu au mai fost efectuate acte de urmărire neputând fi primită, având în vedere că procurorul are libertatea de a determina, în funcţie de specificul cauzei instrumentate, ordinea efectuării actelor de urmărire, necesare şi utile aflării adevărului şi lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Pentru considerentele ce preced în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva încheierii nr. 1272 din 25 august 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6708/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 267/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
