ICCJ. Decizia nr. 214/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 214/2011
Dosar nr.6684/1/2011
Şedinţa publică din 12 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1198 din 11 august 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.S.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul B.S. a formulat, prin apărătorul său, cerere de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul dispoziţiilor art. 1602 C. proc. pen. În motivarea cererii, s-a menţionat că nu sunt date că dacă va fi pus în libertate inculpatul va săvârşi şi alte infracţiuni, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, urmărirea penală putând continua şi prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Prima instanţă a constatat că arestarea inculpatului B.S. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, iar prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost prelungită starea de arest a inculpatului B.S. pentru 30 de zile.
La data de 11 iulie 2011, prin încheierea nr. 1026, a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura arestării preventive a inculpatului B.S.
Conform actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală, inculpatul B.S. este cercetat pentru: infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în faptul că a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, reţinându-se că la data de 7 septembrie 2010, orele 1714:46, inculpatul B.S. s-a angajat să transmită o sumă foarte mare de bani (atât de mulţi încât nu pot fi puşi într-un plic) de la inculpatul A.N.A.R.B.M. către inculpatul B.E., reprezentând datorii acumulate de acesta din urmă către grupul infracţional organizat constituit în cauză şi care include conducerea şi numeroşi lucrători vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, pentru serviciile ce i-au fost prestate de grupul infracţional în sensul permiterii accesului în ţară a unui mare număr de containere conţinând, după caz, mărfuri contrafăcute, subevaluate sau mărfuri în plus faţă de cele declarate în vamă.
La data de 8 septembrie 2010, orele 14:40:56, inculpatul B.S. s-a angajat faţă de inculpatul A.N.A.R.B.M. să transmită o sumă de 4.000 dolari S.U.A. către inculpatul B.E., unul dintre liderii grupului criminal organizat constituit în cauză, în condiţiile în care respectivii bani erau parţial destinaţi lucrătorilor vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru permiterea intrării în ţară a unor containere cu mărfuri introduse în vamă de antemenţionatul intermediar vamal.
- complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Astfel, la data de 10 septembrie 2010, orele 18:51:43, inculpatul B.S. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M. o sumă de bani determinată prin expresia „57", ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, precum şi liderilor grupului criminal organizat pentru sprijinirea activităţilor ilicite ale inculpatului A.N.A.R.B.M., constând în introducerea frauduloasă în ţară a unor containere cu mărfuri importate.
La data de 23 septembrie 2010, orele 15:40:54, inculpatul B.S. a fost înştiinţat de inculpatul A.N.A.R.B.M. că va primi 100 milioane lei, pentru a fi oferiţi ca mită vameşilor de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru intrarea în ţară a unui container cu postav.
La data de 27 septembrie 2010, orele 10:31:43, inculpatul B.S. a stabilit o întâlnire cu intermediarul vamal L.S., pentru a se pune de acord cu acesta în privinţa selectării unei firme fantomă, prin intermediul căreia să se efectueze operaţiunile frauduloase de import ale intermediarului, prin B.V. Constanţa Sud Agigea, precum şi pentru a stabili sumele de bani ce trebuiau oferite cu titlu de mită vameşilor.
La data de 1 octombrie 2010, ora 9:08:41, inculpatul B.S. s-a implicat în intermedierea introducerii în ţară a unor mărfuri importate printr-o firmă fantomă: SC I.B. SRL, pentru care actele şi ştampilele aferente se găseau de la bun-început în posesia societăţii de intermediere a transportului, întrucât societatea ultim indicată a fost înfiinţată de foarte scurt timp în acest scop.
La data de 1 octombrie, orele 11:54:54, inculpatul B.S. a fost informat de inculpatul A.N.A.R.B.M. că i-a plătit deja suma de 1 miliard trei sute milioane, bani ce reprezintă, atât datoriile licite către firma de intermediere a transportului, cât şi datorii către grupul infracţional organizat şi mită pentru lucrătorii vamali.
La data de 4 octombrie 2010, orele 14:13:44, inculpatul B.S. a negociat cu inculpatul M.R. plata unei sume de bani pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri, intermediate de acesta, prin B.V. Constanţa Sud Agigea.
La data de 6 octombrie 2010, orele 11:14:02, inculpatul B.S. şi inculpatul Ţ.V. au discutat despre oferirea de mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, în timp ce B.S. se găsea la Poarta nr. 10 a Portului Constanţa Sud Agigea.
La datele de 8, 13, 18, 19 şi 22 octombrie 2010, inculpatul B.S. a negociat plata unor sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, împreună cu numitul N.J., reprezentant al SC S.A.I.G. SRL, pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri negociate de acesta din urmă.
La data de 10 noiembrie 2010, orele 13:39:37, inculpatul B.S. împreună cu inculpatul Ţ.V. au intermediat oferirea de mită către lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a 4 containere cu mărfuri.
La data de 10 noiembrie 2010, orele 14:24:20, inculpatul B.S. a preluat un plic conţinând o sumă neprecizată de bani de pe biroul unui angajat al SC E.E. SRL (numitul A.) pentru a oferi banii ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru a facilita intrarea în ţară a unor containere cu mărfuri, introduse în vamă de antemenţionata societate.
La data de 12 noiembrie 2010, orele 15:46:56 şi 19:01:06, inculpatul B.S. a intervenit cu succes pe lângă lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container prezentat de intermediarul vamal M.R.S., reprezentant al SC R.A.C.S. SRL, conţinând mărfuri contrafăcute, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate V.
La data de 12 noiembrie 2010, orele 16:22:12, inculpatul B.S. i-a pretins inculpatului C.M., reprezentant al SC M.I. SRL intermediar vamal, o sumă de bani descrisă ca „89" şi o altă sumă de bani, descrisă ca „19 cu 70", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a două containere cu mărfuri.
La data de 7 ianuarie 2011, ora 10:46:16, inculpatul B.S. a stabilit sumele ce urmează să fie date ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unor containere cu încălţăminte, sume ce veneau în contradicţie cu cele stabilite de inculpatul D.L., Ş.B.V. Constanţa Sud Agigea.
La data de 17 ianuarie 2011, orele 18:27:22, inculpatul B.S. a negociat cu M.R.S. introducerea în ţară a mai multor containere ce conţineau mărfuri în plus faţă de cele declarate.
- complicitate la infracţiunea de folosire la Autoritatea Vamală a documentelor vamale de transport şi comerciale falsificate, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 273 C. vam. (Legea nr. 86/2006).
La data de 19 noiembrie 2010, orele 11:43:31, inculpatul B.S. a planificat împreună cu inculpatul Ţ.V. prezentarea la B.V. Constanţa Sud Agigea a unor facturi falsificate de export pentru a finaliza o operaţiune vamală.
Verificând cererea prin prisma dispoziţiilor art. 23 alin. (10) din Constituţia României şi de art. 136 alin. (2) C. proc. pen., art. 1601 şi următoarele C. proc. pen., s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)], care se referă la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege; infracţiunile ce intră sub accepţiunea juridică a noţiunii de scop, referitor la grupul infracţional organizat sunt infracţiuni de corupţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea este admisibilă.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului şi perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, s-a apreciat că aceasta nu este îndeplinită.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar are caracter facultativ chiar şi în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
S-a reţinut că probatoriul administrat până în acest moment procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 C. proc. pen., urmărirea penală este în curs de desfăşurare, cauza în care inculpatul este cercetat este complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au schimbat şi nu au intervenit elemente noi, favorabile în ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului.
Prima instanţă, procedând la analiza aspectelor avute în vedere de dispoziţiile art. 1601 – art. 16010 C. proc. pen., a constatat că instanţa, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, la cerere, poate dispune liberarea provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., nefiind obligată să admită în fond cererea.
S-a apreciat că la verificările temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se porneşte de la una dintre premisele esenţiale ale liberării provizorii, respectiv subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanţa ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
S-a concluzionat că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanţa trebuie să constate existenţa unor temeiuri puternice care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie şi restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuşi oportună.
Astfel, s-a reţinut că cererea inculpatului este neîntemeiată, la acest moment procesual, buna desfăşurare a procesului penal putând fi îngreunată, urmărirea penală nefiind finalizată, faţă de modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor materiale reţinute în sarcina inculpatului, apreciindu-se ca insuficient pentru buna desfăşurare a urmăririi penale controlul judiciar, garanţiile de ordin personal, cât şi cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., neînlăturând pericolul concret reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul concluziilor orale formulate de către apărătorul ales al recurentului inculpat (expuse în partea introductivă a prezentei decizii), pentru netemeinicie şi motivare neconvingătoare, pe baza unor argumente ce exced prevederilor legale în materie, contrar principiului legalităţii.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reţinută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., prevede condiţiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, aşadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] şi care presupune îndeplinirea unor condiţii, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiţie ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistenţa măsurii arestării luate faţă de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanţă a considerat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reţine, astfel, că prin hotărâri judecătoreşti definitive succesive, faţă de inculpat a fost luată şi apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituţiilor vamale şi portuare din Municipiul Constanţa s-a constituit un grup infracţional organizat, incluzând oameni politici deţinători ai unor importante funcţii de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcţii de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicaţi în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România şi transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităţilor legale ale autorităţilor statului român în privinţa activităţii de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanţa, dar şi din Municipiul Bucureşti, prin acapararea instituţiilor competente, determinate să îşi exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracţional organizat.
Practicile grupului infracţional organizat constau în instituirea unei reţele structurale funcţionale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoţite de avizele sau autorizaţiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantităţi decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziţie externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăţi comerciale ori din ţări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Reţeaua structurală constituită de grupul infracţional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracţiunile, mijloace de acţiune ale grupului infracţional organizat erau reprezentate de darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracţiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracţional organizat erau structuraţi pe paliere de conducere şi control: B.E. şi P.A.C., de protecţie externă: M.L. şi B.M., comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. şi S.I., execuţie la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuţie – comisionari vamali şi angajaţi ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ţ.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuţie – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Relativ la activitatea infracţională despre care există presupunerea că a fost desfăşurată de inculpatul B.S. procurorul a reţinut că aceasta viza transmiterea unor sume de bani inculpatului B.E., sprijinirea şi intermedierea, ca şi complice, a comiterii infracţiunii de dare de mită, planificarea (împreună cu inculpatul Ţ.V.) prezentării la B.V. Constanţa Sus Agigea a unor facturi de export falsificate, infracţiunile fiind prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 273 C. vam. (Legea nr. 86/2006), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Astfel, faptele pentru care inculpatul este cercetat şi pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancţionator, condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplineşte condiţia oportunităţii, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituţie.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocaţie şi nu un drept al inculpatului, doar instanţa fiind în măsură să aprecieze asupra oportunităţii dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârşire al faptei, natura acesteia, circumstanţele concrete ale cauzei şi cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din Convenţie, anterior indicat, nu instituie o obligaţie de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanţii în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepţiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Aşa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise şi impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puţin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfăşurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată şi numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată, totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanţele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere şi nici să prevaleze principiului aflării adevărului şi necesităţii desfăşurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speţă pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat faţă de interesul general al menţinerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanţe, dreptului persoanei deţinute de a fi cercetată în stare de libertate.
Aşa fiind, se reţine că soluţia dispusă de către prima instanţă a realizat o corectă interpretare şi aplicare, cauzei concrete dedusă judecăţii, a normelor legale incidente în speţă, hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Soluţia primei instanţe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absenţa privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracţiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei şi necesitatea desfăşurării în bune condiţii a urmăririi penale.
Rezultă aşadar, că argumentele invocate de către instanţă, contrar susţinerilor apărării, sunt apte a justifica soluţia dispusă, care este legală, temeinică şi riguros motivată.
În ceea ce priveşte folosirea de către prima instanţă a unor argumente străine de cele reglementate de normele incidente în speţă aceste susţineri nu pot fi primite, având în vedere prevederile exprese ale art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. şi concluzia ce rezultă cu necesitate din interpretarea gramaticală a normei precitate, cu referire la timpul verbal utilizat de legiuitor. Astfel, instanţa are posibilitatea să admită cererea de liberare provizorie, sau să o respingă prin analizarea, coroborată, a prevederilor legale ce reglementează condiţiile exprese ce trebuie îndeplinite de o atare cerere şi a condiţiei sine qua non de garantare, în condiţiile liberării provizorii, a realizării scopului procesului penal, astfel după cum prevede art. 136 alin. (1) C. proc. pen., împrejurarea că practica judecătorească este divergentă fiind un argument ce nu poate fi primit, deoarece soluţiile, chiar divergente, dispuse de instanţe, îşi găsesc temeiul în aplicarea legii unor cazuri particulare şi, deci, diferite.
Pentru considerentele ce preced dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva încheierii nr. 1198 din 11 august 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6509/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 213/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
