ICCJ. Decizia nr. 269/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 269/2011
Dosar nr.6374/1/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1910 din 24 noiembrie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.E. împotriva Rezoluţiei nr. 828 din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 828/ P din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori V.E., de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, şi P.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 828 din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Sentinţa nr. 1910 din 24 noiembrie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că, anterior, a mai fost respinsă o plângere împotriva aceleiaşi rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petentul B.E. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei cu valorificarea actelor probatorii.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că prin Sentinţa nr. 1866 din 19 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei nr. 828/ P din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Având în vedere că a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în mod corect prima instanţă a apreciat că o nouă plângere adresată aceleiaşi instanţe împotriva aceleiaşi rezoluţii este inadmisibilă.
Criticile recurentului petent reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii petentului împotriva Rezoluţiei nr. 828/ P din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) Cod de procedură penală, recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.E. împotriva Sentinţei nr. 1910 din 24 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7743/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 214/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
