ICCJ. Decizia nr. 298/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 298/2011
Dosar nr.7894/1/2011
Şedinţa publică din 10 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1428 din 3 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7666/1/2011, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 7666/1/2011, inculpatul P.L. a formulat, prin apărătorul său, cerere de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul dispoziţiilor art. 1602 C. proc. pen.
S-a motivat că, prin prisma dispoziţiilor naţionale, cât şi din perspectiva C.E.D.O., se impune ca liberarea provizorie sub control judiciar să nu fie condiţionată de gravitatea infracţiunilor, ci această măsură trebuie subordonată garantării prezentării inculpatului la audieri, precum şi evitării unei stări de pericol sau a obstrucţionării justiţiei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P.L. a fost dispusă pe o durată de 29 zile, prin încheierea nr. 759 din 24 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ulterior fiind prelungită pe o durată de 30 de zile, prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011. Ambele încheieri au rămas definitive prin respingerea recursului inculpatului.
La data de 11 iulie 2011, prin încheierea nr. 1026, a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura arestării preventive a inculpatului. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv de instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 155 şi următoarele C. proc. pen., ultima dată prin încheierea nr. 1372 din 9 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7129/1/2011, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 21 septembrie până la 20 octombrie 2011, inclusiv.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat.
Astfel, în intervalul mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea de comisionariat vamal C.C.S. SRL Constanţa, condusă de inculpatul T.D.I., a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la luare de mită, infracţiune săvârşită de mai mulţi lucrători vamali din B.V. Constanţa Sud Agigea, precum şi acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită, săvârşită de mai mulţi intermediari vamali.
În concret, inculpatul L.P. era angajatul SC C.C.S. SRL ce îşi desfăşura activitatea în P.C. Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner, control fizic şi control documentar. În această calitate, inculpatul P.L. transmitea inculpatului T.D.I. informaţiile relevante, culese de la faţa locului, despre problemele întâmpinate de clienţii SC C.C.S. SRL în cadrul operaţiunilor de control vamal. Pe de altă parte, acelaşi învinuit transmitea lucrătorilor vamali informaţiile transmise de inculpatul T.D.I., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri importate.
Astfel, inculpatul P.L. a acţionat ca o interfaţă în comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanţa Sud Agigea şi inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de aceştia, în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuţiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, în toată perioada sus-menţionată, aflându-se în fiecare zi în P.C. Sud Agigea, a avut asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu O.C.C., M.A., B.L. şi alţii), pentru ca discuţiile dintre lucrătorii vamali şi inculpatul T.D.I. referitoare la mita ce trebuia plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane, în scopul de a proteja secretul discuţiilor respective şi de a face extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective (11 octombrie 2010, orele 17:46:32).
La data de 25 august 2010, inculpatul L.P. a promis că îl va contacta pe Ş.B.V. Constanţa Sud Agigea, inculpatul D.L.A., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operaţiunea de intrare în ţară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie vămuite în sistem de tranzit la B.V. Slobozia şi respectiv Călăraşi, mărfuri aparţinând unui protejat al inculpatului D.L.A.
Legat de această operaţiune, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că, în curând, lucrătorii vamali îşi vor preciza pretenţiile pe care le au cu privire la cuantumul mitei (26 august 2010, orele 14:04:06, 10:56:03, 10:52:02). De asemenea, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal G.N. Inculpatul P.L. i-a promis apoi inculpatului T.D.I. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal, inculpatul M.A., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în ţară chiar în aceeaşi zi sau, cel târziu, a doua zi dimineaţă foarte devreme (27 august 2010, orele 12:12:30, 12:14:08).
La data de 01 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că trei operaţiuni de tranzit ale intermediarului vamal A.E.H., conţinând sardine, au fost oprite de lucrătorul vamal I.L., cerându-i să se intereseze despre motivul acestei stări de fapt.
La aceeaşi dată, inculpatul P.L. i-a precizat inculpatului T.D.I. că a rezolvat intrarea în ţară a unui transport de „papuci", contra unei sume de bani denumite codificat „cu 9" (01 septembrie 2010, orele 11:09:02).
La data de 02 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul C.M. intenţionează să introducă în ţară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea unui container, iar inculpatul T.D.I. i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operaţiune este de „o mie şi ceva" de dolari S.U.A. sau Euro (02 septembrie 2010, orele 11:30:54).
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. despre faptul că într-un container aparţinându-i intermediarului vamal M.R. există disimulată şi nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care: parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenţi, bomfaiere. Inculpatul P.L. i-a propus inculpatului T.D.I., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancţiuni importante de către lucrătorii vamali (30 septembrie 2010, ora 09:17:03).
La data de 04 octombrie 2010, inculpatul L.P. a luat la cunoştinţă despre faptul că inculpatul D.M., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conţinând 20 de baxuri de ochelari, declaraţi ca fiind ochelari de soare, câtă vreme erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le comunica faptul că trebuie permis accesul în ţară a containerului respectiv. La fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se permite intrarea în ţară a unui container conţinând macrou al unui intermediar vamal bulgar, situaţie în care s-a intervenit şi pe lângă inculpatul D.L.A., Ş.B.V. Constanţa Sud Agigea (04 octombrie 2010, ora 09:17:08; 05 octombrie 2010, ora 10:28:41; 05 octombrie 2010, ora 10:47:43).
La data de 05 octombrie 2010, împreună cu inculpatul T.D.I., inculpatul P.L. a stabilit suma de bani ce trebuia oferită ca mită de numitul A., pentru introducerea în ţară a 45 colete cu mărfuri ilicite, în cadrul unui container ce conţinea 1.000 de colete de mărfuri, la valoare iniţială de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior, după introducerea în ţară a mărfurilor, la valoarea de 2.500 dolari S.U.A. (05 octombrie 2010, orele 16:21:51, 16:3:03).
La data de 08 octombrie 2010, inculpatul P.L. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a două containere ce conţineau, printre altele, disimulate colete cu ochelari de vedere şi alimente (08 octombrie 2010, ora 10:52:43).
La data de 08 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. să-i aducă, de urgenţă, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca mită pentru procesarea unor containere (08 octombrie 2010, orele 10:53:36 şi 13:49:43).
La data de 08 octombrie 2010, orele 15:11:36, inculpatul P.L. l-a înştiinţat, de o manieră codată, pe inculpatul T.D.I. că a dat mită unui lucrător vamal, spunându-i: „i-am lăsat medicamente lui băiatu", acţiune validată imediat de inculpatul T.D.I. (08 octombrie 2010, orele 15:11:36).
La data de 11 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va transmite mita către lucrătorii vamali de îndată ce va fi nevoie, sumele respective urmând să-i fie ulterior restituite de către T.D.I. (11 octombrie 2010, orele 16:28:42).
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informaţii exacte despre operaţiunile atât licite cât şi ilicite ale intermediarului vamal M.R., în perioada 22 septembrie 2010 – 11 octombrie 2010, pentru a putea calcula cu exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât şi cu titlu de mită. La aceeaşi dată, inculpatul P.L. i-a transmis inculpatului T.D.I. informaţii similare despre operaţiunile vamale ale inculpatului D.M. şi A.N.A.R.B.M. (12 octombrie 2010, orele 08:51:42 şi 10:58:31).
La data de 12 octombrie 2010, orele 11:08:53, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. de ce lucrătorul vamal M.A. nu a primit încă un aparat de bărbierit ce i-a fost promis de inculpatul T.D.I. ca mită pentru serviciile făcute (12 octombrie 2010, orele 11:08:53).
La data de 26 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că mita solicitată de vameşi pentru introducerea în ţară a unui container conţinând 10 colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 dolari S.U.A. (26 octombrie 2010, orele 17:26:12 şi 17:37:54).
La data de 27 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul D.L.A., Ş.B.V. Constanţa Sud Agigea, i-a trimis un client ce va realiza mai multe operaţiuni de tranzit vamal, urmând ca firma C.C.S. „să se ocupe de tot; de luat liber, de……", implicând prin această formulare inclusiv activitatea de colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (27 octombrie 2010, orele 12:19:40, 12:06:35 şi 13:17:16).
La data de 28 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că unul dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situaţie, de o gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul T.D.I., care i-a cerut inculpatului P.L. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie în documente orice alt motiv de respingere a operaţiunii de tranzit, fără a se face referire la documentul fals prezentat în vamă de C.C.S. pentru operaţiunea respectivă (28 octombrie 2010, orele 11:09:52).
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că acel client, care i-a fost trimis de inculpatul D.L.A., a prezentat în vamă o operaţiune de tranzit, pentru care a plătit atât comisioanele percepute de C.C.S., cât şi mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în ţară a mărfurilor să aibă loc de îndată (29 octombrie 2010, ora 09:04:07).
La data de 01 noiembrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma U.E. SRL, reprezentată de inculpatul C.L., conţin mărfuri cu caracter ilicit şi care ar fi pretenţiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a mărfurilor respective (01 noiembrie 2010, orele 10:40:14 şi 15:42:34). La aceeaşi dată, inculpatul P.L. a efectuat verificările solicitate şi i-a comunicat inculpatului T.D.I. că respectivele containere nu pun probleme din punct de vedere al admiterii lor în ţară.
La data de 02 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a solicitat inculpatului T.D.I. să i se dea banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie recuperată ulterior de la client, numitul M. (02 noiembrie 2010, ora 09:15:44).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul P.L. a stabilit împreună cu inculpatul T.D.I. că va discuta cu inculpatul O.C.C., pentru a stabili care este valoarea mitei ce trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (12 noiembrie 2010, orele 13:50:07).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a promis inculpatului T.D.I. că va lua legătura cu lucrătorii vamali şi, în special, cu inculpatul O.C.C. pentru a afla care este valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în ţară a mărfurilor importate de firma D.G. (30 noiembrie 2010, ora 10:29:15).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că ştampila aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al SC C.C.S. nu este notificată (este, practic, falsificată) (30 noiembrie 2010, orele 13:35:06).
La data de 04 ianuarie 2011, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. dacă să introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru lucrătorii vamali „la 14", primind de la inculpatul T.D.I. ordinul de a-l introduce în vamă „la 12" (04 ianuarie 2011, orele 12:30:40).
S-a considerat că faptele constituie infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. şi art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen. şi art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Instituţia liberării provizorii este reglementată prin dispoziţiile art. 1601 şi următoarele C. proc. pen., după ce, în art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se arată că „scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune".
Din modul de redactare a textului art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul folosind expresia „se poate acorda", rezultă dreptul judecătorului/instanţei de a aprecia asupra acordării sau neacordării liberării provizorii.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P.L., prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)], care se referă la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
Prima instanţă a constatat că infracţiunile ce intră în scopul grupului infracţional organizat sunt infracţiuni de corupţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului este admisibilă.
În ceea ce priveşte condiţia negativă prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului şi perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, prima instanţă a constatat că aceasta nu este îndeplinită.
Din coroborarea celor două texte menţionate [(art. 1602 alin. (1) şi art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.)] reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar şi în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, probatoriul administrat de către procurorul specializat anticorupţie până în acest moment procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită exigenţa prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
Urmărirea penală este în curs de desfăşurare, cauza în care inculpatul este cercetat este complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au schimbat, nu au intervenit elemente noi, favorabile în ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului.
Prima instanţă, procedând la analiza numai a aspectelor avute în vedere de dispoziţiile art. 1601 - art. 16010 C. proc. pen. şi nu la analiza temeiurilor arestării preventive, a constatat că instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, la cerere, poate dispune liberarea provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 16O2 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Astfel, cu ocazia verificării temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se porneşte de la una dintre premisele esenţiale ale liberării provizorii, respectiv subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanţa ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
Astfel, la acest moment procesual, buna desfăşurare a procesului penal poate fi compromisă prin faptul că instanţa nu a fost încă sesizată cu rechizitoriul, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului şi până în prezent, urmând a fi efectuate şi alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind finalizată.
S-a reţinut că faţă de numărul mare de persoane implicate, cauza este complexă, ceea ce presupune o urmărire penală complexă şi că au fost ridicate documente de la societăţi comerciale care au beneficiat de acordul liberului de vamă, actele urmând a fi verificate.
De asemenea, având în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor materiale reţinute în sarcina inculpatului, calitatea avută de acesta, angajat la societatea de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL Constanţa, rezultă pericolul concret pe care îl constituie lăsarea sa în libertate, aducându-se atingere valorilor sociale şi regulilor de drept instituite într-un stat democratic, generând în rândul opiniei publice ideea că funcţionarii vamali se pot folosi de funcţiile lor pentru obţinerea de beneficii materiale, prejudiciind buna reputaţie a autorităţilor publice. O reacţie blândă faţă de acest gen de inculpaţi ar putea crea un sentiment de insecuritate publică şi ar genera neîncredere în capacitatea justiţiei de a reacţiona la astfel de fenomene şi, prin aceasta, s-ar pune în pericol ordinea publică de drept aflată într-o relaţie cauzală cu actul de înfăptuire a justiţiei.
Concomitent, prima instanţă văzând relaţionarea dintre circumstanţele reale ale comiterii faptei şi cele personale ale inculpatului, a avut în vedere şi urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii, lezarea gravă a relaţiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.L.
Amplele concluzii ale apărătorului ales al recurentului inculpat, ale reprezentantului parchetului precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă.
În alin. (2) al aceluiaşi text de lege, legiuitorul arată că „scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
Având în vedere faptul că măsurile preventive aduc atingere libertăţii individuale, consfinţită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanţiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea şi menţinerea măsurilor preventive.
În reglementarea acestora, se recomandă instituirea unui grad diferenţiat de constrângere a libertăţii individuale sau a altor drepturi şi libertăţi, astfel încât să poată fi aleasă, în funcţie de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.
Deşi nu este o măsură preventivă, liberarea provizorie poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit, prin ambele măsuri, chiar dacă sunt de natură diferită, fiind acelaşi şi anume, buna desfăşurare a procesului penal în ansamblul său.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanţei în cursul judecăţii, pentru a aprecia dacă controlul judiciar este suficient sau se impune luarea, respectiv menţinerea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive.
Din analiza dispoziţiilor art. 136 alin. (2) C. proc. pen., corelate cu art. 1602 C. proc. pen., rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie îndeplinite două condiţii pozitive şi una negativă.
Prima condiţie pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiţionată de privarea de libertate a persoanei, ca neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv.
A doua condiţie vizează natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite.
Sub acest aspect, potrivit dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani".
Condiţia negativă vizează comportamentul inculpatului şi perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie.
Astfel, în art. 1602 C. proc. pen., se arată că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori, sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Se observă că legiuitorul, folosind expresia de „date" nu a avut în vedere existenţa unor probe în sensul legii, ci a unor informaţii, situaţii, împrejurări concrete rezultate din dosar, privitoare la persoana inculpatului, modul de operare, infracţiunea săvârşită, care să îndreptăţească temerea, să o justifice.
Îndeplinirea celor trei condiţii nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocaţie, instanţa având facultatea şi nu obligaţia de a dispune măsura. Aceasta poate refuza liberarea provizorie, dacă apreciază că detenţia provizorie este absolut necesară, iar scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin menţinerea măsurii arestării preventive.
Detenţia provizorie poate fi menţinută atunci când instanţa constată insuficienţa controlului judiciar, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.
Din perspectiva C.E.D.O., în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Pentru a înţelege sensul dispoziţiei enunţate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicaţie. Astfel, s-a apreciat că este esenţial ca, în funcţie de starea de detenţie a persoanei împotriva căreia se desfăşoară urmărirea penală, instanţele naţionale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depăşit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanţele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată.
Curtea a decis, cu valoare de principiu, că termenul final al detenţiei provizorii la care se referă art. 5 paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanţă.
Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menţinerea stării de arest în condiţiile în care durata acestuia nu a depăşit o limită rezonabilă.
Raportând datele speţei dedusă judecăţii la dispoziţiile cuprinse în legea naţională corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., apreciez că, în acest moment, un controlul judiciar instituit inculpatului P.L. este insuficient, pentru realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se menţinerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel şi principiul proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.
Raportându-ne la gravitatea infracţiunilor presupus a fi săvârşite [(art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. şi art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen. şi art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.)], la împrejurarea că urmărirea penală nu este finalizată, impunându-se audierea martorilor şi administrarea probelor apreciate ca fiind necesare stabilirii adevărului, dar şi la atitudinea sa în cursul procedurilor, Înalta Curte apreciază că există „date", în accepţiunea dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că detenţie provizorie este legitimă, fiind necesară ocrotirii unui interes general al societăţii care primează în raport de interesul privat al inculpatului, nu a depăşit un termen rezonabil în accepţiunea legislaţiei naţionale dar şi din perspectiva C.E.D.O. (inculpatul fiind arestat la data de 25 mai 2011), iar controlul judiciar este insuficient pentru asigurarea scopului procesului penal.
Aşa fiind, se constată că încheierea atacată este legală, temeinică şi riguros motivată, motivele de recurs invocate fiind nefondate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1609 C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul P.L. va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva încheierii nr. 1428 din 3 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7666/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 299/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 297/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
