ICCJ. Decizia nr. 49/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 49/2012
Dosar nr. 9972/1/2011
Şedinţa publică din 6 februarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 348 din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.E. împotriva încheierii penale nr. 234 din şedinţa din camera de consiliu de la 12 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 4881/1/2011; a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că prin încheierea penală nr. 234 din şedinţa din Camera de Consiliu din data de 12 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs formulată de recurentul B.E. împotriva Deciziei nr. 1920 din 11 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, că prin Decizia nr. 1920 din 11 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare statului.
Instanţa de recurs a reţinut că prin sentinţa atacată a fost respinsă, ca inadmisibilă plângerea petentului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului; s-a motivat, în esenţă că plângerea petentului avea ca obiect o rezoluţie a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a unei cauze, acest act al procurorului nefiind supus cenzurii instanţei.
Cu privire la recursul cu soluţionarea căreia a fost investită, instanţa a apreciat că este inadmisibil deoarece are ca obiect o hotărâre definitivă, nesupusă recursului, potrivit art. 3851 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii recurentul a declarat un nou recurs, acesta fiind apreciat ca fiind inadmisibil având în vedere principiile stabilite prin art. 21 şi art. 129 din Constituţia României, precum şi dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi prevederile art. 3851 C. proc. pen., constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat cerere de recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unui recurs, fiind incidente prevederile art. 241 din Legea nr. 304/2004, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 241 din Legea nr. 304/2004, cererea de recurs fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri contestatorul a formulat cerere de contestaţie în anulare, invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată la care s-a judecat cauza în recurs datorită nelegalei îndepliniri a procedurii de citare fiind în imposibilitate de a înştiinţa instanţa despre această împiedicare, deoarece nu s-a aflat în România.
Analizând cererea de contestaţie în anulare potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. instanţa a constatat că aceasta este inadmisibilă; s-a argumentat că a fost invocat formal un motiv de contestaţie în anulare dintre cele reglementate de art. 386 C. proc. pen., dar nu au fost depuse dovezi în susţinerea acestuia, iar hotărârea a cărei anulare se solicita a fost pronunţată într-o procedură de verificare a admisibilităţii unei cererii de recurs, fără citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004, deci critica referitoare la nelegala îndeplinire a procedurii de citare, nu poate fi primită.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat o nouă cerere de contestaţie în anulare.
Analizând cererea de contestaţie în anulare potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.
Totodată, legea procesuală reglementează subiecţii de drept care au legitimitate procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) şi instanţa competentă a o soluţiona (art. 389 C. proc. pen.).
Dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanţei de judecată în examinarea admisibilităţii în principiu a unei cereri de contestaţie în anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor expres şi limitativ prevăzute de lege) şi necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestaţiei. Admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar contestaţia urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În cauza dedusă judecăţii contestatorul a invocat, în esenţă, ca motive în susţinerea cererii de contestaţie în anulare, imposibilitatea de participare la şedinţa de judecată şi de a informa instanţa cu privire la această împiedicare şi nelegala îndeplinire a procedurii de citare; în drept a fost invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Se reţine, aşadar, că argumentele invocate de către contestator nu pot fi circumscrise cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., criticile formulate, deşi formal încadrate în motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., neavând ca obiect o eventuală îndeplinire nelegală a procedurii de citare sau imposibilitate de prezentare în faţa instanţei de recurs, în condiţiile art. 386 lit. a) sau b) C. proc. pen., Dosarul nr. 7748/1/2011 având ca obiect o cerere de contestaţie în anulare anterior formulată de către contestator.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte, cumulativ, condiţiile de admisibilitate reglementate de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 348 din 7 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 7748/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 46/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
