ICCJ. Decizia nr. 103/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Deciziapenală nr. 103/2012

Dosar nr.1195/1/2012

Şedinţa publică din 26 martie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1760 din 16 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul P.V., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, săvârşită în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură directă cu infracţiunea de corupţie.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) C. pen. din Legea nr. 78/2000 modificată a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în forma agravată, comisă în legătură directă cu infracţiunea de corupţie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 17 noiembrie 2008 la 11 decembrie 2008.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnată inculpata G.A.A. la pedeapsa la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, în legătură directă cu infracţiunea de corupţie.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata G.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. s-a dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul P.V. la restituirea sumei de 130.000 lei către SC A. SRL şi a sumei de 30.000 euro în echivalentul în lei la cursul de zi al B.N.R., de referinţă către denunţătorul C.P.

Au fost menţinute măsurile asiguratorii instituite în faza de urmărire penală constând în poprirea conturilor bancare deschise de inculpat la B.R.D. şi B.P. şi sechestrul asigurator asupra cotei ideale de 1/2 din apartamentul ce constituie bun comun al soţilor P. situat în Turda.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv factura fiscală, emisă la data de 28 decembrie 2007, contractul din 19 octombrie 2007, înscrisurile denumite ofertă de lucrări şi situaţii de lucrări, borderourile de achiziţie din 11 decembrie 2007 şi 18 decembrie 2008 şi dispoziţiile de încasare şi plată pentru suma de 100.000 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.V. la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata G.A.A. la 1000 lei cu acelaşi titlu.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 11 decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj dosarul nr. 113/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie privind pe inculpatul P.V., aflat în stare de arest preventiv, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată, spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute şi pedepsite de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pe inculpata G.A.A. pentru infracţiunile de spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzute şi pedepsite de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Tribunalul Cluj a fost sesizat prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, nr. 113/P/2008 din 10 decembrie 2008.

La termenul din 24 februarie 2009, s-a pus în discuţie necompetenţa instanţei după calitatea persoanei, în raport cu dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

S-a reţinut că în perioada în care inculpatul P.V. se afla în arest preventiv, la alegerile parlamentare din decembrie 2008, a fost ales deputat în Parlamentul României, fiind emisă şi legitimaţia de deputat.

Faţă de dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) şi art. 40 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Cluj, prin sentinţa penală nr. 97 din 24 februarie 2009, în baza art. 42 raportat la art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a), art. 40 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel sesizată, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul anterior menţionat a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2004-2008, inculpatul P.V. a îndeplinit funcţia de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Cluj, faptele de corupţie reţinute în sarcina sa fiind comise în perioada exercitării acestui mandat.

Cercetările au demarat ca urmare a autodenunţului formulat de către numitul C.P., înregistrat la data de 29 octombrie 2008 la serviciul teritorial Cluj din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în care a menţionat că în cursul lunii decembrie 2007 inculpatul P.V., membru P.N.L., la acea dată consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Cluj, a pretins suma de 50.000 euro din care a primit în perioada ianuarie – februarie 2008 suma de 130.000 lei, iar ulterior, în cursul lunii martie 2008 a pretins suma de 30.000 euro, pe care a primit-o integral în data de 16 aprilie 2008 pentru ca, prin influenţa pe care o avea asupra unor persoane cu funcţie de conducere din cadrul SC E. SA, precum şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj să îi acorde ajutor, să îl sprijine să încheie contracte de lucrări de instalaţii electrice pe raza judeţului Cluj pentru SC A. SRL Oradea al cărei administrator era denunţătorul.

De asemenea, denunţătorul a arătat că inculpatul P.V. a pretins şi obţinut cesiunea a 50% din părţile sociale ale SC S. SRL Oradea în schimbul sprijinului pe care urma să îl acorde în aprobarea cererilor de plată a primei tranşe din contractul de finanţare din fonduri SAPARD invocând influenţa avută asupra factorilor de decizie din cadrul autorităţii contractante.

Această împrejurare a fost confirmată de martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., care a declarat că l-a cunoscut pe inculpat cu prilejul unei şedinţe tehnice desfăşurată la Consiliul Judeţean Cluj, P.V. prezentându-se drept consilier al preşedintelui Consiliului Judeţean pe probleme energetice.

Aşa fiind, în schimbul primirii unor sume de bani, inculpatul s-a oferit ca folosind această influenţă, să acorde ajutor denunţătorului pentru a dobândi statutul de partener, fapt ce permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalaţii electrice ca subcontractant. În plus, inculpatul a arătat că va interveni pe lângă persoanele cu funcţii de conducere din cadrul SC E. SA în vederea acordării de subcontractări în beneficiul SC A. SRL Oradea şi va determina aprobarea unor lucrări suplimentare, fapt ce ar fi generat firmei A. obţinerea unui profit semnificativ.

Pentru aceste servicii, în luna decembrie 2007 inculpatul i-a pretins denunţătorului C.P. suma de 50.000 euro, cerere cu care acesta a fost de acord, întrucât din informaţiile avute i s-a format convingerea realei influenţe de care se bucura inculpatul. Aceasta, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezulta că în cursul lunii decembrie 2007 S.I.S.E.E. urma să participe la procedura de licitaţie publică pentru serviciile de mentenanţă, contract ce urma să se deruleze pe o perioadă de 2 ani.

Documentaţia solicitată în vederea participării la licitaţie presupunea ca S.I.S.E.E. să prezinte lista subcontractorilor agreaţi şi atestaţi cu care intenţiona să colaboreze în eventualitatea câştigării licitaţiei. Aceasta întrucât, în situaţia în care S.I.S.E.E. nu era în măsură, sau nu era rentabil să execute anumite lucrări, sau părţi de lucrări din contractul de mentenanţă, urma a solicita oferte de la partenerii cuprinşi în lista subcontractorilor; pe baza concursului de oferte, lucrări sau părţi din acestea erau atribuite în subcontractare acestor parteneri.

Competenţa de a decide asupra subcontractării unei lucrări, sau părţi din aceasta revenea directorului S.I.S.E.E., pentru agenţiile din subordine, respectiv directorului general al SC E. SA, în funcţie de valoarea lucrărilor. Procedura indicată a fost prezentată de către martorul M.A. cu prilejul audierii sale, fiind depuse la dosar copii ale întregii documentaţii, precum şi ale contractelor încheiate cu SC A. SRL.

Aşa fiind, sprijinul propus de către inculpat reprezentantului SC A. SRL Oradea, având drept consecinţă dobândirea calităţii de partener pentru această societate, a fost apreciat util în considerarea influenţei pe care o invoca inculpatul P.V., atât asupra directorului M.A., cât şi asupra directorului general al SC E. SA, S.R.

În aceste condiţii, denunţătorul C.P. a fost de acord să achite inculpatului suma pretinsă, de 50.000 euro, declarând însă că, neavând deplină încredere în persoana acestuia, a solicitat încheierea unui act doveditor al plăţii sumei de bani. La propunerea inculpatului P.V., pentru ascunderea provenienţei banilor, s-a recurs la folosirea SC T. SRL, denunţătorului fiindu-i creată falsa reprezentare că firma aparţine inculpatului.

Potrivit înţelegerii, plata urma să fie disimulată sub forma unui contract de prestări servicii, care genera, aparent, obligaţia de plată în sarcina firmei denunţătorului, în realitate neprestându-se vreun serviciu corelativ; acest serviciu fictiv ar fi fost reprezentat de lucrări de instalaţii electrice executate anterior de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parţială a lucrării şi executarea acesteia de către T.

Din declaraţia martorului M.A. a rezultat că iniţial licitaţia a fost programată a fi organizată pe data de 29 decembrie 2007, astfel că, în data de 28 decembrie 2007, denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat personal factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la aceeaşi dată şi care atesta nereal efectuarea de lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL în valoare de 180.510 lei. Înscrisul a fost redactat integral de către învinuita G.A.A., la cererea inculpatului P.V., în condiţiile inexistenţei vreunei relaţii comerciale între cele două societăţi, documentul primar justificativ permiţând plata în contul firmei controlată de către inculpat, fără implicarea formală a acestuia. Totodată, în această modalitate au fost eludate dispoziţiile legii ce reglementează spălarea banilor, având în vedere că plăţile ce depăşesc 10.000 de euro sau echivalentul în lei sunt supuse raportării şi verificării în lipsa unui document justificativ.

C.P. a declarat că a amânat efectuarea vreunei plăţi, întrucât licitaţia programată pentru luna decembrie 2007 nu a avut loc la data stabilită. Martorul M.A. a confirmat amânarea licitaţiei pentru luna ianuarie 2008. La insistenţele inculpatului P.V. şi având în vedere data licitaţiei, în luna ianuarie 2008 denunţătorul a efectuat plata parţială aferentă facturii fictive, prin ordinul de plată din 09 ianuarie 2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul T., deschis la B.R.D. Cluj.

La dosarul cauzei se regăseşte, în original, exemplarul albastru al facturii, depus la dosar de către denunţător, pe verso-ul căreia este înscrisă menţiunea că suma de 180.510 lei reprezintă echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, fapt ce confirmă susţinerea sa privind valoarea obiectului infracţiunii de trafic de influenţă. Factura astfel întocmită cuprinde doar referirea generică în ceea priveşte denumirea produselor sau a serviciilor furnizate de către T., respectiv „prestări servicii conform situaţiei de lucrări", situaţie de lucrări inexistentă la data întocmirii actului şi a plăţilor; niciun alt document nu a fost întocmit la acea dată cu excepţia înscrisului denumit deviz la factură emis de către T. şi datat 28 decembrie 2008, din cuprinsul căruia rezultă că ar fi fost folosite materiale în sumă totală de 170.000 lei, la care se adaugă valoarea manoperei de 10.000 lei. Devizul ofertă reprezenta un act unilateral întocmit de către inculpata G.A.A. pe seama SC T. SRL, nesemnat de către beneficiar şi a cărui dată nu este certă, având rolul exclusiv de a justifica formal factura emisă. În mod similar, inculpata a întocmit două borderouri de achiziţie, respectiv 11 decembrie 2008 şi 18 decembrie 2008, a căror dată de asemenea nu era certă, menite a justifica existenţa materialelor cuprinse în deviz, respectiv nisip şi balastru în valoare de 100.000 lei (cantitate de 45,6 tone), ca vânzător fiind înscris numitul F.I., ale cărui date de identificare sunt fictive, astfel cum a rezultat în urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidenţa informatizată a persoanelor. Cel de-al doilea borderou de achiziţie atesta în fals cumpărarea de material lemnos în valoare de 70.005 lei de la P.V., care şi semnează olograf de primire a sumelor de bani, cu toate că pe parcursul cercetărilor a rezultat că suma a fost încasată ulterior prin virament bancar, efectuat la data de 09 ianuarie 2008, în contul inculpatului deschis la B.R.D.

În luna februarie 2008 licitaţia a avut loc, iar S.I.S.E.E. a obţinut cel mai mare punctaj, fiind declarată câştigătoare. Consecutiv încheierii contractului de mentenanţă au fost încheiate acorduri cadru cu firmele cuprinse în lista de subcontractori, printre care şi acordul de subcontractare din 5 februarie 2008 încheiat între S.I.S.E.E. şi SC A. SRL. Astfel, cum a confirmat şi martorul M.A., actul avea ca efecte dobândirea calităţii de partener S.I.S.E.E. pentru SC A. SRL începând cu luna februarie 2008.

Având convingerea sprijinului acordat de către inculpat pentru încheierea acestui contract cadru, la data de 27 februarie 2008, prin ordin de plată, C.P. a virat suma de 30.000 lei din contul A. în contul T. deschis la B.C. Denunţătorul a arătat că acest cont i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., care a solicitat în mod expres ca plata să se realizeze în acest mod. Din analiza extrasului de cont comunicat de către B.C., a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

La data formulării autodenunţului, numitul C.P. a predat organelor de urmărire penală un exemplar xerocopiat al contractului de execuţie lucrări din 19 octombrie 2007, anexă a facturii fiscale emisă de către SC T. SRL, împreună cu oferta şi situaţii de lucrări care atestă fictiv executarea unor lucrări constând în „fundaţii stâlpi electrici devieri autostradă" acte nesemnate şi neştampilate de către prestator, precum şi dovezi privind faptul că executarea lucrărilor descrise în situaţiile de lucrări avusese loc anterior, în cursul anului 2007, lucrarea fiind efectuată de către SC A. SRL.

Împrejurarea că înscrisurile arătate erau plăsmuite în întregime, consemnând nereal executarea de lucrări a fost confirmată prin probele administrate în cauză pe tot parcursul urmăririi penale. Martorul M.A. a depus la dosar acte care atestă executarea lucrărilor ce includ fundaţii stâlpi electrici de către SC A. SRL mult anterior datei contractului din 19 octombrie 2007, astfel că subcontractarea şi executarea lucrării de către T. nu era reală. Martorul C.A.F., angajat al SC A. SRL a declarat că firma nu a subcontractat o astfel de lucrare, nicio persoană nu a prestat vreun serviciu pe seama SC T. SRL în beneficiul firmei SC A. SRL; mai mult, martorul a confirmat că între cele două societăţi nu a existat nicio relaţie comercială.

Inculpata G.A.A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declaraţii în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, în prezenţa apărătorului ales a arătat iniţial că va indica organelor de urmărire penală locaţia lucrărilor, pentru a se proceda la verificarea realităţii acestora; ulterior, inculpata a revenit, precizând că nu poate indica locaţia, în acest sens fiind încheiate procese-verbale aflate la dosarul cauzei.

Potrivit concluziilor raportului de constatare aflat la dosar urmărire penală, factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la data de 28 decembrie 2007 în valoare de 180.510 lei nu reflecta operaţiuni reale, materialele înscrise în deviz în valoare totală de 170.005 lei nu au fost achiziţionate şi utilizate la realizarea lucrărilor, iar din analiza indicatorilor financiari conform bilanţului depus pe anul 2007 rezulta că societatea nu dispune de capacitatea financiară, materială şi umană de a executa lucrări la obiective de genul „fundaţii stâlpi electrici devieri autostradă".

Concluziile specialistului au fost bazate pe analiza documentelor financiar-contabile depuse la dosar de către administratorul T., fiind prezentate detaliat inadvertenţele şi neconcordanţele existente între documente. Astfel, s-a reţinut ca fiind nejustificată emiterea facturii în data de 28 decembrie 2007 pentru întreaga valoare a contractului, de 180.510 lei, în condiţiile inexistenţei unui proces-verbal de recepţie finală, semnat de către beneficiar, care să ateste realizarea lucrării. Contractul de execuţie nu prezenta număr de înregistrare la SC T. SRL şi nu cuprindea menţiunea privind persoana care reprezintă societatea; actul adiţional nr. 1 la contract apărea ca fiind încheiat în data de 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii pentru întreaga valoare, nu era semnat de către reprezentantul beneficiarului şi cuprindea menţiunea procesului-verbal de recepţie din data de 23 noiembrie 2008, ulterior datei actului adiţional; de asemenea, procesul-verbal de recepţie din data de 23 noiembrie 2008, era de asemenea ulterior actului adiţional. Aceste constatări au fost apreciate ca dovedind caracterul formal al documentelor, întocmite ulterior, în scopul disimulării provenienţei sumelor de bani.

S-a constatat că pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător persoana fizică F.I., inexistentă conform verificărilor efectuate; cu toate că dispoziţiile de plată conform cărora materialele au fost achitate în numerar erau întocmite pentru această persoană, în registrul de casă pentru luna decembrie, la rubrica explicaţii aferente celor 5 dispoziţii de plată figura numele M.I. Sumele necesare acestor plăţi proveneau de la administratorul societăţii, fiind întocmite dispoziţii de încasare cu titlul introducere fonduri proprii, documente ce nu aveau un regim special, având funcţia exclusivă de a regla contul.

Borderoul de achiziţie din 18 decembrie 2008 a fost semnat personal de către inculpatul P.V., atestând încasarea în numerar a sumei de 70.005 lei, cu toate că, în realitate, suma a fost virată în contul inculpatului la data de 09 ianuarie 2008, după încasarea sumei de la SC A. SRL

Caracterul fictiv al actelor de achiziţie a rezultat şi din faptul că materialele nu se regăseau în situaţii de lucrări sau procese-verbale de recepţie şi nu au fost întocmite bonuri de consum privind folosirea acestora.

Constatarea specialistului s-a coroborat cu ansamblul probelor administrate, inclusiv înregistrarea audio-video efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 91¹ şi urm. C. proc. pen., a întâlnirii ce a avut loc la data de 31 octombrie 2008, cu participarea inculpatului P.V., a inculpatei G.A.A. şi a denunţătorului C.P. pe parcursul căreia au fost semnate contractul de execuţie şi situaţiile de lucrări şi s-a convenit întocmirea facturii de stornare. Discuţiile purtate au fost relevante în ceea ce priveşte înţelegerea privind întocmirea de documente fictive pentru justificarea plăţii.

Ulterior, în cursul lunii martie-aprilie 2008, denunţătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V. care a pretins plata unei sume suplimentare, de 30.000 euro pentru a continua să-i acorde sprijin în încheierea de contracte. Acesta a arătat că SC T. SRL, la care Consiliul Judeţean Cluj deţinea peste 90% din acţiuni, organiza licitaţie pentru executarea unor lucrări de instalaţii electrice în favoarea firmei N. şi că va interveni personal ca SC E. SA să câştige licitaţia, urmând ca o parte din lucrările astfel obţinute să fie subcontractate de către SC A. SRL

Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins şi a primit personal suma de 30.000 euro, remisă în această valută de către denunţător în data de 16 aprilie 2008, în municipiul Turda, respectiv în incinta restaurantului S.G. Martorul Ş.I. a confirmat faptul că la cererea denunţătorului, în aceeaşi zi, a încheiat un contract de împrumut cu garanţie imobiliară pentru suma de 38.000 euro, întrucât denunţătorul nu dispunea de suma pretinsă de inculpat. Procedându-se la audierea creditorului ipotecar, acesta a arătat că, în fapt, contrar actului aparent de împrumut, suma a fost dată numitului C.P. Martorul Ş.l. a precizat că l-a însoţit personal pe C.P. în municipiul Turda, rămânând în parcarea restaurantului şi a observat când inculpatul P.V. a părăsit localul având asupra sa aceeaşi pungă din material plastic ce conţinea suma de 30.000 euro.

De altfel, cu prilejul interceptării şi înregistrării discuţiilor purtate de către denunţător cu inculpatul P.V. în data de 31 octombrie 2008, acesta din urmă a recunoscut primirea întregii sume, precizând titlul cu care i-a fost dată, respectiv pentru a interveni pe lângă directorul general al SC E. SA şi directorul S.I.S.E.E., în vederea încheierii contractelor cadru şi a contractelor de subantrepriză.

Discuţia interceptată, redată şi certificată procedural a fost apreciată ca deosebit de relevantă şi confirmând în totalitate declaraţia denunţătorului, coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză; inculpatul s-a exprimat neechivoc, arătând „..deci nu rămâne moartă treaba aşa, eu vreau să mai câştig de pe tine.. Da fii atent cum facem, că n-o să pot vorbi pă telefon cu S., hai să vorbesc cu acesta, cu, la Consiliul Judeţean, să vină M., să facem aceeaşi şmecherie, ştii, când îţi spun eu îl sunăm pe S. sau vorbeşti cu el, numai un telefon să-i deie lui M. după ce-i lucrarea la el".

În aceeaşi modalitate a invocării influenţei sale, dar adăugând şi elemente de amăgire, în luna martie 2008 inculpatul l-a determinat pe denunţător să-i cesioneze 50% din părţile sociale ale SC S. SRL Oradea. Această societatea era beneficiara unui contract de finanţare din fonduri europene derulate prin programul SAPARD pentru construcţia unui hotel în staţiunea Băişoara, jud. Cluj. În primăvara anului 2008, inculpatul a promis că în condiţiile dobândirii calităţii de asociat va folosi influenţa pe care o are asupra factorilor de decizie din cadrul autorităţii contractante pentru acceptarea cererii de plată formulată, chiar dacă parte din cheltuielile efectuate fuseseră apreciate ca neeligibile; în plus, inculpatul a promis că va investi personal sume de bani şi va furniza prin relaţiile sale contracte în beneficiul firmei.

În aceste condiţii, la data de 12 martie 2008 a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de către martorul G.B., audiat în cauză, inculpatul devenind asociat al SC S. SRL. Ulterior, în octombrie 2008, ca urmare a solicitării exprese a denunţătorului, care a reclamat faptul că a înregistrat numeroase pierderi şi nu mai are resurse pentru continuarea investiţiei, inculpatul a fost de acord să recesioneze părţile sociale în favoarea acestuia, actul fiind semnat în data de 31 octombrie 2008.

Inculpatul P.V. s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declaraţie, astfel că nu a dat declaraţii cu privire la faptele şi învinuirile aduse. Prin cererea în probaţiune formulată la prezentarea materialului de urmărire penală, acesta a încercat să acrediteze ideea că relaţia cu denunţătorul C.P. este legată strict de asocierea în SC S. SRL Oradea.

S-a arătat că probele administrate în cauză dovedesc în mod indubitabil împrejurările de fapt expuse şi vinovăţia inculpatului, iar listingul convorbirilor telefonice ce au avut loc între denunţător şi inculpat în perioada decembrie 2007-mai 2008 dovedeşte o dată în plus că au avut loc convorbiri numeroase tocmai în datele în care s-au desfăşurat acţiunile ilicite, coroborându-se în totalitate cu declaraţiile denunţătorului C.P.

Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în actul de inculpare şi însuşită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost dovedită cu autodenunţul numitului C.P. şi declaraţiile ulterioare ale acestuia, contractul din 19 octombrie 2007 încheiat între SC A. SRL şi SC T. SRL, actul constitutiv al SC S. SRL, nota de redare a înregistrării convorbirilor telefonice şi ambientale purtate între inculpatul P.V. şi denunţător, planşă foto privind principalele momente operative ale întâlnirii dintre denunţătorul C.P. şi inculpatul P.V., raport de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, declaraţiile martorilor M.G.A., G.S.D., K.J.Z., L.A.T., Ş.I., G.B., G.G.

Atât inculpatul P.V., cât şi inculpata G.A.A. nu au dat declaraţii în faza de urmărire penală prevalându-se de dreptul la tăcere reglementat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Procedând la soluţionarea cauzei, prima instanţă, în cadrul cercetării judecătoreşti a administrat probe în mod direct şi nemijlocit, respectiv audiind pe martorii C.P., C.A.F., G.G., M.G.A., L.A.T., G.B., G.S.D., Ş.I. şi K.J.Z.

La debutul cercetării judecătoreşti ambii inculpaţi s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio declaraţie, rezervându-şi dreptul de a face declaraţii după audierea martorilor.

Inculpata G.A.A. a fost audiată la termenul din 6 septembrie 2011, aceasta arătând că în luna septembrie 2007 a plecat în Spania cu soţul său pentru a munci şi s-au întors în luna ianuarie 2008, aşa încât cele menţionate în rechizitoriu în sensul că ar fi emis o factură nu corespund adevărului. A mai arătat inculpata că la un moment dat la întoarcerea în ţară a ridicat din bancă suma de 20.000 lei la cererea inculpatului P.V., precum şi faptul că a completat nişte borderouri de achiziţii materiale fără a avea acte justificative, doar pe baza datelor furnizate de către inculpatul P.V. În legătură cu lucrările efectuate de SC T. SRL a menţionat că ştia de la inculpatul P.V. că au fost efectiv realizate, acesta fiind motivul pentru care a spus organelor de urmărire penală că va arăta locul în care au fost amplasate acele lucrări. Inculpata a susţinut că pe denunţător l-a cunoscut cu ocazia semnării contractului cu SC A. SRL

Inculpatul P.V. a fost audiat în şedinţa publică din 9 decembrie 2011, ocazie cu care a afirmat realitatea relaţiilor comerciale dintre firma denunţătorului şi cea a inculpatei G.A.A., împrejurarea că factura a fost eliberată de serviciul contabilitate, faptul că SC A. SA a efectuat o plată de 120.000 lei către SC T. SRL în baza facturii emise, fără a fi începute lucrările. A arătat, de asemenea, că acel contract comercial a fost încheiat la data de 20 octombrie 2008 la biroul lui G.B. între C.P. şi G.A.A., iar el nu a studiat acele înscrisuri, întrucât nu îl priveau.

Inculpatul P.V. a negat orice implicare în activitatea infracţională considerând că atitudinea denunţătorului a fost determinată de împrejurarea că el nu a mai vrut să colaboreze în cadrul SC S. SRL, denunţătorul solicitându-i în cadrul acestei colaborări suma de 12 miliarde lei.

Faţă de poziţia adoptată de inculpatul P.V., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat util a lua un supliment de declaraţie inculpatei G.A.A., aceasta declarând că cele afirmate de inculpat nu corespund realităţii, că a semnat contractul la sediul P.N.L. de faţă fiind inculpatul P.V. şi C.P.; inculpatul P.V. i-a spus într-un fel ameninţător să semneze contractul, în caz contrar C.P. urmând a solicita restituirea banilor, cât timp ea este administratorul firmei.

De asemenea, inculpata a făcut precizarea că în contul SC T. SRL a intrat suma de 80.000 lei reprezentând contravaloarea facturii emisă cât timp ea nu se afla în ţară şi în niciun caz nu a fost emisă de serviciul contabilitate. A arătat inculpata G.A.A. că a semnat contractul şi a semnat borderourile de achiziţii materiale, însă în niciun caz nu a emis factura.

La solicitarea inculpatei, Înalta Curte a dispus efectuarea unui raport de evaluare de către serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj din concluziile căruia a rezultat că inculpata G.A.A. a avut o evoluţie comportamentală pozitivă şi este o persoană integrată în societate. Rezultă de asemenea că inculpata dispune de resurse interne şi externe necesare unui parcurs prosocial.

La ultimul termen de judecată, inculpatul P.V. a solicitat în probaţiune audierea a cinci martori, arătând că nu cunoaşte decât domiciliul unuia dintre ei, probă respinsă de instanţă, considerându-se că audierea acestor martori nu este utilă şi concludentă cauzei în condiţiile în care împrejurările ce urmau a fi dovedite în urma administrării probei nu erau esenţiale pentru aflarea adevărului. S-a avut, de asemenea, în vedere că necesitatea audierii martorilor nu a reieşit din materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, numele martorilor fiind amintit pentru prima dată în cursul procesului penal, în declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei, la ultimul termen de judecată.

Inculpatul P.V. a solicitat audierea acestor martori şi în faza de urmărire penală după prezentarea materialului de urmărire penală, probă ce a fost respinsă prin ordonanţa din 10 decembrie 2008 ca nefiind utilă şi concludentă cauzei, organul de urmărire penală apreciind că nu este necesară pentru justa soluţionare a cauzei, neavând semnificaţie juridică în stabilirea unor împrejurări de fapt sau de drept esenţiale cauzei.

Analizând actele şi lucrările din dosar prima instanţa a constatat că inculpaţii P.V. şi G.A.A. se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, faptele, modalitatea de comitere ca şi vinovăţia acestora fiind pe deplin dovedite de materialul probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească.

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) s-a constatat că din probele dosarului rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, constând în aceea că acesta i-a spus denunţătorului C.P. că are numeroase relaţii, atât în domeniul politic, cât şi în cel de afaceri, că are influenţă faţă de persoanele cu funcţie de conducere din cadrul SC E. SA şi că îl poate ajuta, în schimbul primirii unor sume de bani, să obţină statutul de partener E., fapt ce îi permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalaţii electrice ca subcontractant.

Martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., din cadrul SC E. SA a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală şi menţinută în faza de cercetare judecătorească faptul că l-a cunoscut pe inculpatul P.V. la o şedinţă pe sector energetic la începutul anului 2008, fiindu-i prezentat drept consilier al preşedintelui Consiliului Judeţean pe probleme energetice.

Martorul a mai arătat că a discutat cu inculpatul după şedinţă, acesta spunându-i că îl poate considera persoana de contact din Consiliul Judeţean pe orice problemă energetică, convenind împreună să păstreze legătura profesional.

Denunţătorul C.P. a menţionat, atât în denunţ, cât şi în declaraţiile ulterioare că martorul G.G., care ocupa funcţia de director la A.I.S.E. Cluj i l-a recomandat pe inculpatul P.V. ca fiind consilierul primului ministru pe probleme energetice, că este o persoană influentă în anturajul domnului N., preşedintele Consiliului Judeţean, că în cadrul Consiliului Judeţean există mai multe proiecte în derulare şi că l-ar putea ajuta prin influenţa de care se bucură să obţină mai multe lucrări de instalaţii electrice pentru SC A. SRL

Fiind audiat, martorul G.G. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul P.V. nu i-a cerut să-l pună în legătură cu C.P., precum şi faptul că la începutul anului 2008 a avut o discuţie cu C.P. în care acesta a făcut referire la P.V. în sensul că îl cunoaşte la fel cum cunoaşte şi alte persoane din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, iar în faza de cercetare judecătorească a declarat că niciodată nu i-a recomandat lui C.P. să ia legătura cu P.V., cât timp cei doi se cunoşteau şi nu era necesară intervenţia lui.

În declaraţia dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească acesta a arătat faptul că l-a cunoscut pe denunţător prin intermediul numitului S.A., fost coleg de facultate cu denunţătorul, împrejurare ce nu a rezultat din probele dosarului.

Din declaraţia denunţătorului, a martorilor M.A. şi G.G. s-a constatat că inculpatul P.V. era cunoscut ca o persoană cu influenţă în mediul politic şi cel de afaceri, persoană de contact pentru Consiliul Judeţean Cluj pe probleme energetice, împrejurări ce i-au întărit convingerea denunţătorului că poate obţine contracte în domeniul energetic pentru SC A. SRL prin intermediul inculpatului.

Fiind convins de influenţa pe care inculpatul P.V. o avea în domeniul energetic la nivelul judeţului şi la nivel naţional, impresie creată, atât în contextul discuţiilor cu martorii M.G.A. şi G.G., cât şi în urma discuţiilor cu inculpatul P.V., denunţătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către inculpat în schimbul obţinerii calităţii de partener E. pentru SC A. SRL şi implicit a contractelor de execuţie lucrări în acest domeniu.

Întrucât, potrivit celor susţinute de denunţător, acesta nu avea deplină încredere în persoana inculpatului, i-a solicitat un act doveditor al plăţii sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienţei banilor a folosit SC T. SRL lăsând impresia că firma îi aparţine.

În acest sens cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalaţii electrice de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parţială a lucrării şi executarea acesteia de către SC T. SRL.

La data de 28 decembrie 2007 denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care i-a înmânat factura fiscală, emisă de către SC T. SRL la data de 28 decembrie 2007, care atesta nereal efectuarea unor lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL

Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, când prin ordinul de plată din 9 ianuarie 2008 a fost virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis la B.R.D. Întrucât în cadrul licitaţiei din februarie 2008 S.I.S.E.E. a fost declarată câştigătoare, iar SC A. SRL a încheiat contractul de subcontractare cu firma câştigătoare şi fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunţătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27 februarie 2008 din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis la B.C.

În acest sens denunţătorul a arătat că numărul de cont i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., iar în urma analizei extrasului de cont a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

Prima instanţă a reţinut, de asemenea, că în cursul lunii martie sau aprilie denunţătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V. care a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro pentru a continua să-l ajute la obţinerea unor contracte. Inculpatul P.V. i-a spus denunţătorului că SC T. SA societate la care Consiliul Judeţean Cluj deţine 90% din acţiuni organizează licitaţie pentru executarea unor lucrări de instalaţii electrice în favoarea firmei N. şi că va interveni personal ca SC E. SA să câştige licitaţia, urmând ca o parte din lucrări să fie subcontractate de către SC A. SRL

Pentru acest ajutor, inculpatul a pretins şi primit suma de 30.000 euro, de la denunţător în data de 16 aprilie 2008, în Turda, la restaurantul S.G.

În acelaşi context al invocării influenţei sale asupra unor factori de decizie, inculpatul P.V. l-a determinat pe denunţător să-i cesioneze 50% din părţile sociale ale SC S. SRL Oradea, arătând că în considerarea relaţiilor pe care le are va investi personal sume de bani şi va furniza contracte în beneficiul societăţii comerciale.

În aceste condiţii a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de martorul G.B. la data de 12 martie 2008.

Întrucât firma a înregistrat numeroase pierderi şi nu mai avea resurse pentru continuarea investiţiei, la cererea denunţătorului, inculpatul a recesionat părţile sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31 octombrie 2008, situaţie rezultând din denunţul şi declaraţiile lui C.P., declaraţiile martorilor, înscrisuri, cât şi din înregistrările convorbirilor telefonice şi din conţinutul convorbirilor ambientale.

Astfel, din conţinutul convorbirilor ambientale purtate în data de 31 octombrie 2008 între orele 11-11:30, în municipiul Turda, de către denunţătorul C.P. cu inculpatul P.V. a reieşit faptul că inculpatul P.V. a primit sumele pretinse denunţătorului în schimbul influenţei exercitate de acesta asupra unor persoane decidente la nivel judeţean.

Prin raportare la dispoziţiilor art. 257 C. pen. prima instanţă a constatat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, probele administrate dovedind mai presus de orice dubiu vinovăţia inculpatului P.V. sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

Modul în care i-a fost prezentat inculpatul, ca fiind o persoană influentă în mediul politic şi cel al afacerilor, poziţia deţinută de inculpat, care îi permitea să între în contact cu persoanele cu funcţii de conducere în domeniul vizat de denunţător au fost considerate împrejurări care i-au întărit convingerea denunţătorului că inculpatul P.V. poate să exercite influenţa sa asupra funcţionarilor în sensul de a obţine contracte de lucrări în domeniul energetic, un exemplu în acest sens fiind cuprins în convorbirile ambientale între cei doi din data de 31 octombrie 2008, din care rezultă că inculpatul P.V. a făcut referire anterior la persoane cu funcţii de conducere.

De asemenea, s-a constatat că pretinderea şi primirea efectivă a sumelor de bani de către inculpatul P.V. pentru exercitarea influenţei sale, rezultă fără dubii din probele dosarului, susţinerea inculpatului în sensul existenţei unor raporturi comerciale reale între SC T. SRL şi SC A. SRL nefiind dovedită cu nicio probă.

S-a concluzionat că întrucât inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins de la denunţător, atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei şi 30.000 euro, cât şi 50% din părţile sociale ale SC S. SRL urmează a se reţine forma continuată a infracţiunii de trafic de influenţă, reglementată de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prima instanţă a constatat că din probele administrate în cauză rezultă fără îndoială vinovăţia inculpaţilor P.V. şi G.A.A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată în legătură cu infracţiunea de corupţie prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din probele administrate s-a reţinut că denunţătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plăţii, sens în care inculpatul s-a folosit de SC T. SRL al cărei administrator era inculpata G.A.A. Împrejurarea că factura fiscală, contractul de execuţie lucrări din 29 octombrie 2007, oferta şi situaţia de lucrări ca şi borderourile de achiziţii materiale nu se refereau la operaţiuni reale rezultă din înscrisurile existente la dosar SC T.A. SRL are ca obiect principal de activitate intermedieri în comerţul cu produse diverse, neavând ca obiect secundar de activitate activităţi de construcţii.

Din relaţiile solicitate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a rezultat că obiectul de activitate al acestei societăţi comerciale nu a suferit modificări, nefiind înscrisă nicio menţiune în acest sens, iar din bilanţurile anuale depuse de SC T. SRL a reieşit că societatea a desfăşurat doar activităţi de comerţ şi fabricarea de articole confecţionate din textile, având un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei.

Aşadar, s-a concluzionat că societatea, pe lângă faptul că nu avea în obiectul de activitate „construcţii", nu dispunea nici de bază materială, financiară şi umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic, apărările inculpatului P.V. în sensul că au existat relaţii comerciale între cele două firme, fiind lipsite de sens şi necoroborându-se cu nicio probă administrată în cauză.

Prima instanţă a mai constatat că pentru a da aparenţă de credibilitate acelei facturi, au fost completate ulterior şi bonuri de achiziţii de materiale de construcţii, fiind încheiat şi contractul de execuţie lucrări din 19 octombrie 2007, însă raportul de constatare întocmit de un specialist din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a scos în evidenţă fictivitatea actelor astfel întocmite, neconcordanţele existente între aceste înscrisuri ca şi inexistenţa lucrărilor de construcţii, concluziile specialistului bazându-se pe documentele financiar contabile depuse de către administratorul SC T. SRL, fiind prezentate în detaliu inadvertenţele şi neconcordanţele existente între documente.

Astfel s-a reţinut că, în ceea ce priveşte contractul de execuţie lucrări din 19 octombrie 2007,acesta nu prezintă număr de înregistrare la SC T. SRL, în preambul nu este menţionată persoana care reprezintă societatea, iar actul adiţional nr. 1 la contract apare ca fiind încheiat la 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii fiscale pe întreaga valoare a contractului de 180.510 lei şi achitarea parţială a facturii. Actul adiţional din 10 ianuarie 2008 era semnat şi ştampilat doar de SC T. SRL care figurează în calitate de beneficiar, SC A. SRL figurând în calitate de prestator, deşi calităţile erau tocmai invers, respectiv SC A. SRL având calitatea de beneficiar.

De asemenea, în actul adiţional din 10 ianuarie 2008 a fost trecut în mod eronat procesul-verbal de recepţie din 23 noiembrie 2008 în valoare de 3415,77 lei situaţie nereală, având în vedere că nu putea fi întocmit un proces-verbal de recepţie în luna noiembrie ca făcând parte dintr-un act întocmit în luna ianuarie a aceluiaşi an.

Deşi în contract se prevedea că acesta nu putea fi considerat terminat până când procesul-verbal de recepţie finală nu va fi semnat de comisia de recepţie, din actele depuse la dosar nu a rezultat recepţia finală a lucrării, fapt pentru care s-a apreciat că emiterea facturii fiscale la data de 28 decembrie 2007 la întreaga valoare a contractului de 180.510 lei nu este justificată.

Cu privire la cele două borderouri de achiziţii, prima instanţă a constatat că pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător F.I., persoană fizică neidentificată din verificările efectuate inclusiv la Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor.

Pe borderoul de achiziţii din 18 decembrie 2007 figura inculpatul P.V., fiind semnat la rubrica „semnătura de primire a sumei", deşi el a încasat suma prin virament bancar la data de 9 ianuarie 2008 în contul său deschis la B.R.D.

O altă constatare a specialistului a vizat data întocmirii facturii de stornare, reţinându-se că deşi Actul adiţional nr. 1 prin care valoarea lucrărilor nerealizate se anulează, a fost întocmit la 10 ianuarie 2008, factura de stornare a fost întocmită de SC T. SRL după aproape 10 luni, respectiv la data de 4 noiembrie 2008.

Toate aceste inadvertenţe şi neconcordanţe, reţinute în raportul de constatare, ce nu au fost contestate de inculpaţi şi nici justificate în vreun mod, au fost apreciate ca evidenţiind caracterul fictiv al actelor întocmite de inculpaţi şi practic inexistenţa relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, situaţie ce rezultă şi din conţinutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între C.P. şi inculpatul P.V., cât şi din convorbirile telefonice dintre cei doi, precum şi dintre cei doi inculpaţi, din care rezultă că actele fictive au fost încheiate la data de 31 octombrie 2008 pentru a justifica sumele de bani plătite de SC A. SRL în contul SC T. SRL. În sensul arătat, prima instanţă a avut în vedere conţinutul convorbirilor telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 09:07:12, între inculpatul P.V. cu denunţătorul C.P., al convorbirilor telefonice purtate, la aceeaşi dată, ora 09:09:20, între inculpatul P.V. cu inculpata G.A.A., al convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 10:12:40, între inculpatul P.V. şi un bărbat, B.G., conţinutul convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 0:48:20, între inculpatul P.V. cu denunţătorul C.P., conţinutul convorbirii telefonice purtate la data de 31 octombrie 2008 ora 10:55:02, între inculpatul P.V. cu denunţătorul C.P., conţinutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între orele 11,00-11,30 în municipiul Turda, (în locaţii diferite) de către denunţătorul C.P. cu inculpatul P.V.

Deşi iniţial, în faza de urmărire penală, inculpata G.A.A. a menţionat că va indica locul unde sunt amplasate lucrările, acest lucru nu s-a întâmplat, iar în faţa Înaltei Curţi a declarat că a făcut această afirmaţie, întrucât ştia de la inculpatul P.V. în care avea mare încredere că acele lucrări au fost executate.

În legătură cu întocmirea acestor acte, inculpata G.A.A. a declarat în faţa Înaltei Curţi că a semnat doar contractul de execuţie lucrări şi a completat cele două borderouri de achiziţie, nefiind completată factura.

Prima instanţă a constatat, însă, că probele existente la dosar fac dovada indubitabilă că factura a fost completată tot de către inculpata G.A.A., scrisul existent pe factură fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziţii materiale, acesta a fost motivul pentru care instanţa a considerat că nu este utilă efectuarea unei expertize grafoscopice. S-a mai arătat că şi în situaţia în care s-ar admite această versiune a inculpatei G.A.A. în sensul că nu ea a emis factura, această poziţie adoptată de inculpată nu poate fi dovedită, probele administrate dovedind contrariul în sensul că factura a fost completată de inculpata G.A.A. la cererea inculpatului P.V., participaţia celor doi inculpaţi la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită fără a exista dubiu, în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpaţi la data de 31 octombrie 2008.

S-a concluzionat că probele administrate dovedesc că cei doi inculpaţi au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidenţă existenţa unor relaţii comerciale între SC T. SRL şi SC A. SRL, cu scopul vădit de a ascunde adevărata provenienţă a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preţ al traficului de influenţă exercitat.

Referitor la infracţiunea de spălare de bani în formă agravantă prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, prima instanţă a apreciat că din probele şi lucrările dosarului rezultă vinovăţia celor doi inculpaţi şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani în formă agravantă, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul P.V., în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienţei sumei de 130.000 lei, a determinat-o pe inculpata G.A.A. să întocmească în fals documente ce atestă nereal existenţa unui raport comercial între SC T. SRL şi SC A. SRL, după care a şi semnat personal borderoul de achiziţii din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei provenind din infracţiunea de corupţie.

Prima instanţă, faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 a constatat că sunt realizate cumulativ condiţiile privind conţinutul constitutiv al infracţiunii, deoarece pentru a ascunde provenienţa sumei de 130.000 lei, obţinută ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, inculpatul P.V. a determinat-o pe inculpata G.A.A. să încheie o serie de documente justificative ce atestau relaţii comerciale între SC T. SRL şi SC A. SRL, relaţii care în realitate nu au existat niciodată.

De asemenea, inculpatul P.V. a semnat personal borderoul de achiziţii din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei.

Fiind audiat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul P.V. a afirmat că a încasat doar suma de 70.000 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos pe care l-a livrat către SC A. SRL pentru efectuarea cofrajelor, menţionând, totodată, că a construit o casă şi acel material lemnos a fost cumpărat în exces, acesta fiind motivul pentru care l-a vândut către SC A. SRL.

Prima instanţă a reţinut, însă, că această declaraţie este contrazisă de convorbirea telefonică dintre cei doi inculpaţi din data de 14 noiembrie 2008, în cursul căreia aceştia încearcă să dea o justificare plăţii sumei de 70.005 lei către inculpatul P.V., acesta sugerându-i inculpatei G.A.A. să spună că soacra lui a construit o casă, iar materialul lemnos rămas l-a vândut către SC A. SRL.

S-a subliniat, astfel, că elementul esenţial ce conduce la constatarea existenţei infracţiunii de spălare de bani reglementată de dispoziţiile art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2001 rezidă în intenţia făptuitorului de a ascunde adevărata natură a provenienţei bunurilor, or în cauza dedusă judecăţii, această intenţie a inculpaţilor este evidentă, acţiunile constând în emiterea facturii, a contractului de prestări servicii, a lucrărilor de achiziţii, a ofertei de lucrări şi situaţiei de lucrări având scopul de a justifica presupusele relaţii comerciale între SC T. SRL şi SC A. SRL, deşi în realitate sumele au fost plătite de către C.P. ca preţ al traficului de influenţă exercitat de inculpatul P.V.

Având în vedere împrejurarea că banii proveneau din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie s-a apreciat că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, dispoziţii ce urmează a fi reţinute alături de infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Faţă de argumentele prezentate, prima instanţă a reţinut că vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită mai presus de orice dubiu, apărările formulate de inculpaţi în sensul achitării pentru inexistenţa faptelor, sau pentru lipsa unui element constitutiv al infracţiunii neavând niciun suport probator.

Inculpatul P.V., fiind audiat de către prima instanţă a negat comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, atât el, cât şi apărătorul acestuia, în pledoaria sa încercând să ateste existenţa relaţiilor comerciale între cele două societăţi comerciale în pofida probelor administrate în cauză care fac dovada vinovăţiei inculpatului, fără a exista dubii în acest sens.

Cu privire la apărarea privind nelegalitatea probelor în sensul că înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celor ambientale s-a realizat la data de 20 octombrie 2008 înainte de a fi înregistrat dosarul penal la data de 29 octombrie 2008 ca urmare a denunţului formulat de C.P., prima instanţă a apreciat că acestea nu pot fi primite, deoarece actele dosarului nu probează că aceste înregistrări s-au făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, astfel cum sunt reglementate de art. 91¹ şi urm. C. proc. pen. S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 1373 din 26 octombrie 2010 Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, printre altele, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91¹-96¹ C. proc. pen. invocată de către inculpat, din considerentele deciziei rezultând că interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale; dreptul la viaţa privată, la secretul corespondenţei sunt susceptibile uneori de anumite restrângeri justificate de necesitatea instrucţiei penale, astfel încât asemenea dispoziţii sunt necesare într-o societate democratică, faţă de ameninţarea fenomenului infracţional.

Tot în acelaşi context prima instanţă a invocat jurisprudenţa C.E.D.O. potrivit cu care o probă ilegal obţinută nu antrenează în mod automat încălcarea art. 6, respectiva probă trebuind, însă, coroborată cu alte probe obţinute în mod legal.

S-a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală au fost obţinute în mod legal, organul de urmărire penală realizând în condiţii de deplină legalitate înregistrarea convorbirilor telefonice, probe ce se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, ale denunţătorului, înscrisurile, precum şi înregistrările convorbirilor telefonice şi a celor ambientale după declanşarea instrucţiei penale, prezumţia de nevinovăţie reglementată de dispoziţiile art. 5² C. proc. pen., cât şi de art. 6 § 2 din C.E.D.O., fiind înlăturată, vinovăţia inculpaţilor fiind demonstrată fără echivoc, astfel că nu putea fi invocată incidenţa dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Prima instanţă a reţinut, de asemenea că inculpatul P.V. s-a prevalat de dreptul la tăcere, reglementat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. pe tot parcursul procesului penal drept care i-a fost respectat, atât de organele de urmărire penală, cât şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acesta reprezentând o componentă a prezumţiei de vinovăţie şi a consimţit să fie audiat la ultimul termen de judecată, însă, în pofida evidenţei probelor, a negat în continuare comiterea faptelor, iar apărătorul său a solicitat achitarea acestuia, motivând că declaraţia dată de inculpat este deosebit de importantă şi relevantă pentru nevinovăţia lui, fără a fi în măsură însă să combată probele administrate în cauză.

Şi inculpata G.A.A. a negat comiterea faptelor, apărarea solicitând achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că ambelor fapte le lipsesc elementele constitutive. Inculpata G.A.A. a relatat Înaltei Curţi că a plecat în Spania cu soţul său în luna septembrie 2007 şi a revenit în ţară în luna ianuarie 2008 ca atare nu avea cum să încheie factura, însă aceasta recunoaşte că a completat borderourile de achiziţii de bunuri.

S-a apreciat că argumentele prezentate anterior în cazul fiecărei infracţiuni în parte, fac dovada vinovăţiei inculpatei G.A.A. cu privire la faptele reţinute în sarcina sa, rezultând în mod indubitabil că inculpatul P.V. a avut iniţiativa infracţională, că inculpata G.A.A. a cunoscut toate activităţile desfăşurate de coinculpat, a fost de acord şi a contribuit la desfăşurarea acestor activităţi, rezultând din convorbirile telefonice că inculpatul P.V. avea un ascendent moral puternic asupra acesteia, împreună încercând să denatureze realitatea şi să dea un alt sens înscrisurilor ce emană de la ei.

De asemenea, faptul că inculpata G.A.A. era implicată în activitatea infracţională rezultă şi din teama acesteia de a preda organelor de anchetă actele falsificate, fiind determinată în acest sens şi de către inculpatul P.V., care o îndemna să nu prezinte niciun act, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din 13 noiembrie 2008 ora 9:50:02.

S-a concluzionat că vinovăţia celor doi inculpaţi a fost dovedită în baza întregului material probator administrat în cauză, faptele comise de inculpatul P.V. întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar faptele reţinute în sarcina inculpatei G.A.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 urmând a se dispune condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de aceste texte de lege.

În procesul de individualizare judiciară a pedepsei, prima instanţă a acordat eficienţă criteriilor generale de individualizare enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind, deci, avute în vedere la stabilirea sancţiunii penale ce urmează a fi aplicată inculpatului P.V., limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, concretizat prin modul de săvârşire a faptelor, perseverenţa infracţională de care a dat dovadă, împrejurarea că acesta s-a folosit de calitatea deţinută aceea de consilier în cadrul Consiliului Judeţean Cluj, în sensul că a traficat influenţa de care se bucura pe lângă factori decizionali în domeniul energetic cu scopul vădit de a obţine diverse sume de bani în loc să-şi dedice activitatea în slujba cetăţenilor care l-au ales în această funcţie.

A fost avută în vedere, de asemenea, atitudinea negativă manifestată de inculpat după săvârşirea infracţiunilor, constând în nerecunoaşterea faptei, împrejurarea că acesta a încercat să o determine pe inculpata G.A.A. să nu recunoască faptele, să nu se prezinte la organele de urmărire penală şi să nu prezinte documentele solicitate de organele de urmărire penală, încercând în acest mod să îngreuneze desfăşurarea instrucţiei penale şi aflarea adevărului, împrejurări ce rezultă din convorbirea telefonică dintre cei doi inculpaţi din data de 13 noiembrie 2008, din care reiese, totodată, şi încercarea inculpatului P.V. de a tergiversa soluţionarea cauzei, atitudine manifestată şi în faza de cercetare judecătorească, inculpatul solicitând foarte multe termene pentru diverse probleme de sănătate, pentru imposibilitate de prezentare a sa, sau a apărătorului, formularea unor excepţii de neconstituţionalitate, scopul său fiind acela de a împiedica soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Poziţia procesuală negativă manifestată de inculpatul P.V. a fost apreciată ca fiind cu atât mai gravă cu cât, deşi în prezent deţine un loc de deputat în organul legislativ al ţării, nu a înţeles să adopte un comportament demn de o asemenea funcţie, ci a continuat atitudinea sa de alterare a adevărului şi de negare a faptelor, împrejurări faţă de care s-a constatat de către instanţă că se impune aplicarea unei sancţiuni penale aptă să contribuie la reeducarea inculpatului.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin privare de libertate, numai în acest mod putându-se realiza reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, cât şi de respect faţă de organele statului de drept, lipsa antecedentelor penale, singurul element pozitiv între aspectele ce caracterizează persoana inculpatului neputând, prin el însuşi, să conducă la stabilirea unei sancţiuni penale mai blânde, gravitatea faptelor comise impunând un regim sancţionator sever, fiind în acest mod îndeplinită şi funcţia de exemplaritate a pedepsei.

În privinţa inculpatei G.A.A., prima instanţă a avut în vedere, în procesul de individualizare a pedepsei, gradul de pericol social concret al faptelor comise, gradul său de participare la comiterea faptelor, împrejurarea că aceasta a adoptat o atitudine relativ sinceră, recunoscând parţial comiterea infracţiunilor, cât şi faptul că a comis aceste fapte fiind influenţată în mare măsură de către coinculpatul P.V.

Lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală adoptată pe parcursul procesului penal constând în prezentarea sa la toate termenele fixate de instanţă, recunoaşterea parţială a faptelor, coroborate şi cu datele cuprinse în referatul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, din concluziile căruia rezultă că inculpata dispune de resurse interne şi externe necesare unui parcurs prosocial, au fost apreciate ca împrejurări demonstrând că reeducarea inculpatei se poate realiza fără privare de libertate, stabilindu-se ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86¹ C. pen., măsurile de supraveghere cărora urmează a se supune inculpata G.A.A. fiind o garanţie în sensul formării unei atitudini de respect faţă de ordinea de drept, în caz contrar existând oricând posibilitatea de a se dispune executarea pedepsei prin privare de libertate.

S-a reţinut, de asemenea, că, deşi legea nu prevede în cazul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi pedeapsa complementară, în cazul inculpatului P.V. se impune şi această pedeapsă, aplicarea facultativă a pedepselor complementare fiind un mijloc pus de lege la dispoziţia instanţei de judecată, în vederea individualizării sancţiunii penale, în funcţie de necesitatea reeducării inculpatului şi în lumina tuturor criteriilor generale şi speciale de individualizare.

Faţă de natura faptelor comise, poziţia manifestată de inculpatul P.V. în faţa instanţei de judecată, perseverenţa infracţională de care a dat dovadă, prima instanţă a apreciat că se impune şi aplicarea unei pedepse complementare alături de sancţiunea aplicată pentru infracţiunea de corupţie, inculpatul nemaifiind demn de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice, ori de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Având în vedere că ambii inculpaţi au comis infracţiunile menţionate înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru oricare dintre ele, s-a făcut aplicarea regulilor concursului de infracţiuni prevăzute de art. 33 C. pen., urmând a se dispune ca fiecare să execute pedeapsa cea mai grea.

De asemenea pentru ambii inculpaţi s-a dispus şi aplicarea pedepsei accesorii alături de pedeapsa principală, urmând a fi interzise doar o parte din drepturile civile, în raport cu Decizia nr. 74, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi jurisprudenţa C.E.D.O., relevantă în acest sens fiind cauza S. şi P.

S-a menţionat că la aplicarea pedepsei accesorii trebuie să se ţină seama, atât de gradul de pericol social abstract, astfel cum este determinat de textul de lege încriminat, cât şi de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi toate trăsăturile ce îl caracterizează pe infractor, în cauză impunându-se a fi interzise doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru perioada executării pedepsei principale pentru ambii inculpaţi şi, deoarece în cazul inculpatei G.A.A., urma a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Întrucât inculpatul P.V. a fost arestat preventiv în perioada 17 noiembrie 2008 – 11 decembrie 2008, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive.

În sarcina inculpatei G.A.A. au fost stabilite, pe perioada termenului de încercare, mai multe măsuri de supraveghere prevăzute în mod obligatoriu de dispoziţiile art. 86³ C. pen., atrăgându-se atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere dispuse.

Întrucât numitul C.P. a denunţat faptele înainte de a fi descoperite de organele de urmărire penală prin rechizitoriu s-a dispus în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 228 C. proc. pen. şi art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., neînceperea urmării penale faţă de făptuitorul C.P. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, instanţa constatând că devin incidente dispoziţiile art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 în baza cărora banii, valorile sau orice alte sume se restituie persoanei care le-a dat.

Faţă de împrejurarea că denunţătorul a plătit suma de 130.000 lei din conturile SC A. SRL, s-a dispus obligarea inculpatului P.V. la restituirea acestei sume către SC A. SRL

Cu privire la suma de 30.000 euro, dată de numitul C.P. inculpatului P.V., prima instanţă a reţinut că martorul Ş.I. a confirmat faptul că în ziua respectivă a încheiat un contract de împrumut cu garanţie imobiliară pentru suma de 38.000 euro cu martorul K.J.Z., întrucât denunţătorul nu dispunea de suma pretinsă de inculpat, instanţa dispunând, aşadar, obligarea inculpatului P.V. la plata echivalentului în lei a sumei de 30.000 euro la cursul de referinţă al B.N.R. către numitul C.P.

S-a reţinut că nu poate fi angajată răspunderea SC T. SRL în solidar cu inculpatul P.V. pentru plata acestor sume, întrucât SC T. SRL nu a beneficiat în mod real de sumele respective, inculpatul P.V. folosind doar formal contul societăţii, pentru a da aparenţă relaţiilor comerciale dintre cele două firme.

Totodată, întrucât instanţa a dispus condamnarea celor doi inculpaţi, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., în sensul suportării cheltuielilor judiciare avansate de stat de către inculpaţi.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorilor şi cele scrise depuse la dosar după cum urmează:

1. Recurentul P.V. a arătat că:

- recunoaşte primirea, în două tranşe, a sumei totale de 130.000 lei de la denunţătorul C.P., actele ulterior întocmite (contract, factură) fiind realizate la iniţiativa acestuia din urmă;

- nu a primit suma de 30 000 euro de la denunţător, în acest sens fiind declaraţia dată de denunţător în faţa instanţei, caracterul contradictoriu al declaraţiilor martorului Ş.I. (care, în declaraţia dată în faţa instanţei, a revenit asupra afirmaţiei iniţiale în sensul că l-ar fi văzut pe inculpat având aspra sa pachetul cu bani primit de la denunţător) şi aspectele cuprinse în declaraţia martorului K.I.Z., precum şi imposibilitatea inculpatului de a se întâlni cu denunţătorul la data de 16 aprilie 2008, acesta fiind angrenat în întâlniri cu caracter politic;

- a dobândit prin cesiune, 50% din părţile sociale ale SC S. SRL ca urmare a înţelegerii de a derula afaceri cu denunţătorul şi nu pentru a-şi trafica influenţa pe lângă anumite persoane;

- pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, inculpatul prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., deoarece îi fusese încălcat dreptul la apărare şi i se propusese să denunţe alte persoane, eronata reţinere a împrejurării că prevalarea de dreptul la tăcere constituie o componentă a prezumţiei de vinovăţie, greşita apreciere că deţinerea calităţii de deputat constituie un element agravant şi că inculpatul a încercat să tergiverseze derularea procesului penal şi să împiedice efectuarea de cercetări.

- în drept au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17 C. proc. pen., solicitându-se, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) şi d) C. proc. pen., art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., art. 334 C. proc. pen., art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, schimbarea încadrării judiciare a infracţiunii de trafic de influenţă din infracţiune continuată în trei infracţiuni aflate în concurs real, achitarea inculpatului cu privire la infracţiunile având ca obiect pretinsa primire a sumei de 30.000 euro, fapta neexistând şi cu privire la cesiunea unor părţi sociale, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturilor obiectivă şi subiectivă, reindividualizarea pedepsei şi suspendarea executării sub supraveghere a acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 86⁶ C. proc. pen.

2. Recurenta G.A.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând reanalizarea probelor şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind invocate, în acest sens, împuternicirea coinculpatului să administreze societatea, împrejurarea că nu a fost implicată în nicio tranzacţie, deoarece a lipsit din ţară până la data de 2 ianuarie 2008, ascendentul moral avut de inculpat asupra sa.

Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. se constată că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

După cum rezultă din verificarea actelor dosarului, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 113/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost trimis în judecată inculpatul P.V., aflat în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată, spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute şi pedepsite de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi inculpata G.A.A. pentru infracţiunile de spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzute şi pedepsite de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut în fapt că, numitul C.P. a formulat la data de 29 octombrie 2008 la serviciul teritorial Cluj din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie un autodenunţ, în care a menţionat că în cursul lunii decembrie 2007 inculpatul P.V., membru P.N.L., la acea dată consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Cluj, a pretins suma de 50.000 euro, din care a primit în perioada ianuarie – februarie 2008 suma de 130.000 lei, iar ulterior, în cursul lunii martie 2008 a pretins suma de 30.000 euro, pe care a primit-o integral în data de 16 aprilie 2008 pentru ca prin influenţa pe care o avea asupra unor persoane cu funcţie de conducere din cadrul SC E. SA, precum şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj să îl sprijine să încheie contracte de lucrări de instalaţii electrice pe raza judeţului Cluj pentru SC A. SRL Oradea al cărei administrator era denunţătorul.

De asemenea, denunţătorul a arătat că inculpatul P.V. a pretins şi obţinut cesiunea a 50% din părţile sociale ale SC S. SRL Oradea în schimbul sprijinului pe care urma să îl acorde în aprobarea cererilor de plată a primei tranşe din contractul de finanţare din fonduri SAPARD, invocând influenţa avută asupra factorilor de decizie din cadrul autorităţii contractante.

În urma probelor administrate în faza de urmărire penală s-a reţinut că în luna decembrie 2007 denunţătorul C.P. l-a cunoscut pe inculpatul P.V., fiindu-i prezentat ca o persoană influentă cu numeroase relaţii, atât în domeniul politic, cât şi în cel de afaceri, în special energetic şi care se bucura de influenţă faţă de persoanele cu funcţii de conducere din cadrul SC E. SA, atât la nivel local, cât şi central. Această împrejurare a fost confirmată de martorul M.G.A., director al S.I.S.E.E., care a declarat că l-a cunoscut pe inculpat cu prilejul unei şedinţe tehnice desfăşurată la Consiliul Judeţean Cluj, P.V., prezentându-se drept consilier al preşedintelui Consiliul Judeţean pe probleme energetice.

În schimbul primirii unor sume de bani, inculpatul s-a oferit ca folosind această influenţă, să acorde ajutor denunţătorului pentru a dobândi statutul de partener al SC E. SA, fapt ce permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalaţii electrice ca subcontractant. În plus, inculpatul a arătat că va interveni pe lângă persoanele cu funcţii de conducere din cadrul SC E. SA în vederea acordării de subcontractări în beneficiul SC A. SRL Oradea şi va determina aprobarea unor lucrări suplimentare, fapt ce ar fi generat firmei A. obţinerea unui profit semnificativ.

Pentru aceste servicii, în luna decembrie 2007 inculpatul i-a pretins denunţătorului C.P. suma de 50.000 euro, cerere cu care acesta a fost de acord, întrucât din informaţiile avute i s-a format convingerea realei influenţe de care se bucura inculpatul, cu atât mai mult cu cât în cursul lunii decembrie 2007 S.I.S.E.E. urma să participe la procedura de licitaţie publică pentru serviciile de mentenanţă în beneficiul F.D.E.E., contract ce urma să se deruleze pe o perioadă de 2 ani.

Documentaţia solicitată în vederea participării la licitaţie presupunea ca S.I.S.E.E. să prezinte lista subcontractorilor agreaţi şi atestaţi cu care intenţiona să colaboreze în eventualitatea câştigării licitaţiei. Competenţa de a decide asupra subcontractării unei lucrări sau părţi din aceasta revenea directorului S.I.S.E.E., pentru agenţiile din subordine, respectiv directorului general al SC E. SA, în funcţie de valoarea lucrărilor. Procedura indicată a fost prezentată de către martorul M.A. cu prilejul audierii sale, fiind depuse la dosar copii ale întregii documentaţii, precum şi ale contractelor încheiate cu SC A. SRL Oradea.

Aşa fiind, sprijinul propus de către inculpat reprezentantului SC A. SRL Oradea a fost apreciat util având în vedere influenţa pe care o invoca inculpatul P.V., atât asupra directorului M.A., cât şi asupra directorului general al SC E. SA, S.R.

Denunţătorul C.P. a fost de acord să achite inculpatului suma pretinsă, de 50.000 euro, dar, neavând deplină încredere în persoana acestuia a solicitat încheierea unui act doveditor al plăţii sumei de bani. La propunerea inculpatului P.V., pentru ascunderea provenienţei banilor, s-a recurs la folosirea SC T. SRL, denunţătorului fiindu-i creată falsa reprezentare că firma aparţine inculpatului.

Din declaraţia martorului M.A. a rezultat că iniţial licitaţia a fost programată a fi organizată pe data de 29 decembrie 2007, fiind amânată de două ori şi realizată efectiv în luna februarie 2008, când a fost desemnată câştigătoare S.I.S.E.E., aceasta din urmă încheind un contract cu subcontractorul SC A. SRL.

La data de 28 decembrie 2007, denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul P.V., care i-a înmânat personal factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la aceeaşi dată şi care atesta nereal efectuarea de lucrări de prestări servicii pentru beneficiarul SC A. SRL în valoare de 180.510 lei. Înscrisul a fost redactat integral de către inculpata G.A.A., la cererea inculpatului P.V., în condiţiile inexistenţei vreunei relaţii comerciale între cele două societăţi, documentul primar justificativ permiţând plata în contul firmei controlată de către inculpat, fără implicarea formală a acestuia. Totodată, în această modalitate au fost eludate dispoziţiile legii ce reglementează spălarea banilor, având în vedere că plăţile ce depăşesc 10.000 de euro sau echivalentul în lei sunt supuse raportării şi verificării în lipsa unui document justificativ.

Denunţătorul C.P. a declarat că a amânat efectuarea vreunei plăţi, întrucât licitaţia programată pentru luna decembrie 2007 nu a avut loc la data stabilită. Martorul M.A. a confirmat amânarea licitaţiei pentru luna ianuarie 2008. La insistenţele inculpatului P.V. şi având în vedere data licitaţiei, în luna ianuarie 2008 denunţătorul a efectuat plata parţială aferentă facturii fictive, prin ordinul de plată din 09 ianuarie 2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul T., deschis la B.R.D.

Pe verso-ul exemplarului având tipărit caracterele în culoare albastră al facturii, denunţătorul a scris că suma de 180.510 lei reprezintă echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, prin consemnarea cursului de schimb euro lei la data de 28 decembrie 2007, fapt ce confirmă susţinerea sa privind valoarea obiectului infracţiunii de trafic de influenţă. Factura astfel întocmită cuprindea doar referirea generică în ceea priveşte denumirea produselor sau a serviciilor furnizate de către SC T. SRL, respectiv „prestări servicii conform situaţiei de lucrări", situaţie de lucrări inexistentă la data întocmirii actului şi a plăţilor; niciun alt document nu a fost întocmit la acea dată cu excepţia înscrisului denumit „deviz la factură" emis de către T. şi datat 28 decembrie 2008, din cuprinsul căruia rezultă că ar fi fost folosite materiale în sumă totală de 170.000 lei, la care se adăuga valoarea manoperei de 10.000 lei. Devizul ofertă reprezenta un act unilateral întocmit de către inculpata G.A.A. pe seama SC T. SRL, nesemnat de către beneficiar şi a cărui dată nu este certă, având rolul exclusiv de a justifica formal factura emisă. În mod similar, inculpata a întocmit două borderouri de achiziţie, respectiv 11 decembrie 2008 şi 18 decembrie 2008, a căror dată de asemenea nu era certă, menite a justifica existenţa materialelor cuprinse în deviz, respectiv nisip şi balastru în valoare de 100.000 lei (cantitate de 45,6 tone), ca vânzător fiind înscris numitul F.I., ale cărui date de identificare sunt fictive, astfel cum a rezultă în urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidenţa informatizată a persoanelor. Cel de-al doilea borderou de achiziţie atesta în fals cumpărarea de material lemnos în valoare de 70.005 lei de la P.V., care şi semnează olograf de primire a sumelor de bani, cu toate că pe parcursul cercetărilor a rezultat că suma a fost încasată ulterior prin virament bancar, efectuat la data de 09 ianuarie 2008, în contul inculpatului deschis la B.R.D.

În luna februarie 2008 licitaţia a avut loc, iar S.I.S.E.E. a obţinut cel mai mare punctaj, fiind declarată câştigătoare. consecutiv încheierii contractului de mentenanţă au fost încheiate acorduri cadru cu firmele cuprinse în lista de subcontractori, printre care şi acordul de subcontractare din 5 februarie 2008 încheiat între S.I.S.E.E. şi SC A. SRL după cum a confirmat şi martorul M.A., actul având ca efecte dobândirea calităţii de partener S.I.S.E.E. pentru SC A. SRL începând cu luna februarie 2008.

Având convingerea sprijinului acordat de către inculpat pentru încheierea acestui contract cadru, la data de 27 februarie 2008, prin ordin de plată, C.P. a virat suma de 30.000 lei din contul A. în contul T. deschis la B.C., cont care i-a fost indicat telefonic de către inculpatul P.V., care a solicitat în mod expres ca plata să se realizeze în acest mod. Din analiza extrasului de cont comunicat de către B.C., a rezultat că SC T. SRL a încasat suma de 30.000 lei, din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

La data formulării autodenunţului, numitul C.P. a predat organelor de urmărire penală un exemplar xerocopiat al contractului de execuţie lucrări din 19 octombrie 2007, anexă a facturii fiscale emisă de către SC T. SRL, împreună cu oferta şi situaţii de lucrări care atestă fictiv executarea unor lucrări constând în „fundaţii stâlpi electrici devieri autostradă", acte nesemnate şi neştampilate de către prestator, precum şi dovezi privind faptul că executarea lucrărilor descrise în situaţiile de lucrări avusese loc anterior, în cursul anului 2007, lucrarea fiind efectuată de către SC A. SRL.

Împrejurarea că înscrisurile arătate erau plăsmuite în întregime, consemnând nereal executarea de lucrări, a fost confirmată de probele administrate în cauză pe tot parcursul urmăririi penale. Astfel, martorul M.A. a depus la dosar acte care atestă executarea lucrărilor ce includ fundaţii stâlpi electrici de către SC A. SRL anterior datei contractului din 19 octombrie 2007, subcontractarea şi executarea lucrării de către T. nefiind reală, martorul C.A.F., angajat al SC A. SRL a declarat că firma nu a subcontractat o astfel de lucrare, nici o persoană nu a prestat vreun serviciu pe seama SC T. SRL în beneficiul SC A. SRL, între cele două societăţi neexistând nicio relaţie comercială.

Pentru a verifica realitatea existenţei relaţiei comerciale între cele două societăţi şi a executării lucrărilor de prestări servicii, atestate formal şi aparent prin documente contabile primare, în condiţiile art. 11 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, în cauză s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice financiar-contabile de către specialistul din cadrul D.N.A. Potrivit concluziilor raportului de constatare, factura fiscală emisă de către SC T.A. SRL la data de 28 decembrie 2007 în valoare de 180.510 lei nu reflecta operaţiuni reale, materialele înscrise în deviz în valoare totală de 170.005 lei nu au fost achiziţionate şi utilizate la realizarea lucrărilor, iar din analiza indicatorilor financiari conform bilanţului depus pe anul 2007 rezulta că societatea nu dispune de capacitatea financiară, materială şi umană de a executa lucrări la obiective de genul „fundaţii stâlpi electrici devieri autostradă".

S-a reţinut ca fiind nejustificată emiterea facturii în data de 28 decembrie 2007 pentru întreaga valoare a contractului, de 180.510 lei, în condiţiile inexistenţei unui proces-verbal de recepţie finală, semnat de către beneficiar, care să ateste realizarea lucrării. Contractul de execuţie nu prezenta număr de înregistrare la SC T. SRL şi nu cuprindea menţiunea privind persoana care reprezintă societatea; actul adiţional nr. 1 la contract apărea ca fiind încheiat în data de 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii pentru întreaga valoare, nu era semnat de către reprezentantul beneficiarului şi cuprindea menţiunea procesului-verbal de recepţie din data de 23 noiembrie 2008, ulterior datei actului adiţional; de asemenea, procesul-verbal de recepţie din data de 23 noiembrie 2008, era de asemenea ulterior actului adiţional. Aceste constatări au fost apreciate ca dovedind caracterul formal al documentelor, întocmite ulterior, în scopul disimulării provenienţei sumelor de bani.

Ulterior, în cursul lunii martie-aprilie 2008, denunţătorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P.V. care a pretins plata unei sume suplimentare, de 30.000 euro pentru a continua să-i acorde sprijin în încheierea de contracte. Acesta a arătat că SC T. SA, la care Consiliul Judeţean Cluj deţinea peste 90% din acţiuni, organiza licitaţie pentru executarea unor lucrări de instalaţii electrice în favoarea firmei N. şi că va interveni personal ca SC E. SA să câştige licitaţia, urmând ca o parte din lucrările astfel obţinute să fie subcontractate de către SC A. SRL

De altfel, cu prilejul interceptării şi înregistrării discuţiilor purtate de către denunţător cu inculpatul P.V. în data de 31 octombrie 2008, acesta din urmă a recunoscut primirea întregii sume precizând titlul cu care i-a fost dată, respectiv pentru a interveni pe lângă directorul general al SC E. SA şi directorul S.I.S.E.E., în vederea încheierii contractelor cadru şi a contractelor de subantrepriză, inculpatul exprimându-se neechivoc.

În luna martie 2008 inculpatul l-a determinat pe denunţător să-i cesioneze 50% din părţile sociale ale SC S. SRL Oradea, beneficiara unui contract de finanţare din fonduri europene derulate prin programul SAPARD pentru construcţia unui hotel în staţiunea Băişoara, jud. Cluj. În primăvara anului 2008, inculpatul a promis că în condiţiile dobândirii calităţii de asociat va folosi influenţa pe care o are asupra factorilor de decizie din cadrul autorităţii contractante pentru acceptarea cererii de plată formulată, chiar dacă parte din cheltuielile efectuate fuseseră apreciate ca neeligibile; în plus, inculpatul a promis că va investi personal sume de bani şi va furniza prin relaţiile sale contracte în beneficiul firmei.

În aceste condiţii, la data de 12 martie 2008 a fost încheiat contractul de cesiune, redactat de către martorul G.B., inculpatul devenind asociat al SC S. SRL În luna octombrie 2008, ca urmare a solicitării exprese a denunţătorului, care a reclamat faptul că a înregistrat numeroase pierderi şi nu mai are resurse pentru continuarea investiţiei, inculpatul a fost de acord să recesioneze părţile sociale în favoarea acestuia, actul fiind semnat în data de 31 octombrie 2008.

Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în actul de inculpare şi însuşită de prima instanţă, a fost dovedită cu autodenunţul numitului C.P. şi declaraţiile ulterioare ale acestuia, contractul din 19 octombrie 2007 încheiat între SC A. SRL şi SC T. SRL, actul constitutiv al SC S. SRL, nota de redare a înregistrării convorbirilor telefonice şi ambientale purtate între inculpatul P.V. şi denunţător, planşă foto privind principalele momente operative ale întâlnirii dintre denunţătorul C.P. şi inculpatul P.V., raport de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, declaraţiile martorilor M.G.A., G.S.D., K.J.Z., L.A.T., Ş.I., G.B., G.G.

Inculpata G.A.A. nu au dat declaraţii în faza de urmărire penală, prevalându-se de dreptul la tăcere reglementat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Prima instanţă, în condiţii de publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate a procedat la audierea martorilor C.P., C.A.F., G.G., M.G.A., L.A.T., G.B., G.S.D., Ş.I. şi K.J.Z.

La debutul cercetării judecătoreşti ambii inculpaţi s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio declaraţie, rezervându-şi dreptul ca ulterior să facă declaraţii după audierea martorilor.

Astfel, inculpata G.A.A. a fost audiată la termenul din 6 septembrie 2011, a cărei declaraţie se află la dosarul instanţei (arătând că nu a putut emite factura din luna ianuarie 2008, deoarece nu era în ţară, că a ridicat de la bancă suma de 20.000 lei, întocmind borderouri de achiziţii de materiale pe baza datelor furnizate de inculpat, că ştia de la acesta despre efectiva realizare a lucrărilor de către SC T. SRL şi că l-a cunoscut pe denunţător la semnarea contractului cu SC A. SRL, semnat la sediul P.N.L. potrivit suplimentului de declaraţie dat de inculpată, aflat la dosarul instanţei).

Inculpatul P.V., la termenul din 9 decembrie 2011, în declaraţia dată, aflată la dosarul instanţei a arătat că societatea coinculpatei a avut relaţii comerciale cu cea a denunţătorului, că SC A. SRL a efectuat plata sumei de 120.000 lei fără a fi fost începute lucrările, că nu a studiat actele ce au stat la baza încheierii contractului dintre cele două societăţi.

În baza propriului control judiciar asupra probelor administrate, instanţa de recurs constată că, în mod întemeiat, prima instanţă a stabilit că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare.

Astfel, în mod judicios, prin valorificarea probelor ce s-au coroborat, prima instanţă a apreciat că faptele comise de inculpatul P.V., de a pretinde de la denunţătorul C.P. sume de bani şi cesionarea unor părţi sociale în scopul de a exercita influenţa pretins deţinută faţă de persoane care aveau posibilitatea să acţioneze în vederea realizării intereselor comerciale ale acestuia, pentru ca ulterior să întocmească în fals înscrisuri care nu priveau operaţiuni reale, pentru a ascunde provenienţa sumelor de bani încasate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar faptele reţinute în sarcina inculpatei G.A.A., de a contribui la falsificarea înscrisurilor şi actelor contabile, alături de coinculpatul P.V., în scopul anterior arătat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Instanţa de recurs constată, în acest sens următoarele:

1. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

După cum rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale şi readministrate, în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate de către prima instanţă, inculpatul a adus la cunoştinţa denunţătorului că are relaţii în mediul politic şi al afacerilor, respectiv cu persoane din conducerea SC E. SA şi că îl poate ajuta, în schimbul primirii unor sume de bani, să obţină statutul de partener E., fapt ce îi permitea încheierea de contracte de prestări servicii de instalaţii electrice ca subcontractant.

Din declaraţia denunţătorului C.P., a martorilor M.A. şi G.G. se constată că inculpatul P.V. era cunoscut ca o persoană cu influenţă în mediul politic şi de afaceri, persoană de contact pentru Consiliul Judeţean Cluj pe probleme energetice, împrejurări ce i-au întărit convingerea denunţătorului că poate obţine contracte în domeniul energetic pentru SC A. SRL prin intermediul inculpatului.

Aceste aspecte sunt susţinute de declaraţia martorului M.G.A. în declaraţia dată în faza de urmărire penală şi menţinută în faza de cercetare judecătorească faptul că l-a cunoscut pe inculpatul P.V. la o şedinţă pe sector energetic la începutul anului 2008, fiindu-i prezentat drept consilier al preşedintelui Consiliului Judeţean pe probleme energetice, inculpatul spunându-i că îl poate considera persoana de contact din Consiliul Judeţean pe orice problemă energetică.

Denunţătorul C.P. a menţionat că G.G., care ocupa funcţia de director la A.I.S.E. Cluj i l-a recomandat pe inculpatul P.V., (arătând că inculpatul vrea să ia legătura cu el), ca fiind consilierul primului ministru pe probleme energetice, că este o persoană influentă în anturajul preşedintelui Consiliului Judeţean, că în cadrul acestuia există mai multe proiecte în derulare şi că l-ar putea ajuta, prin influenţa de care se bucură, să obţină mai multe lucrări de instalaţii electrice pentru SC A. SRL

Martorul G.G. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul P.V. nu i-a cerut să-l pună în legătură cu C.P., precum şi faptul că la începutul anului 2008 a avut o discuţie cu C.P. în care acesta a făcut referire la P.V. în sensul că îl cunoaşte la fel ca şi pe alte persoane din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, iar în faza de cercetare judecătorească a declarat că niciodată nu i-a recomandat lui C.P. să ia legătura cu P.V., cât timp cei doi se cunoşteau şi nu era necesară intervenţia lui.

În declaraţia dată de inculpatul P.V. în faza de cercetare judecătorească acesta a arătat faptul că l-a cunoscut pe denunţător prin intermediul numitului S.A., fost coleg de facultate cu denunţătorul, împrejurare ce nu a rezultat din probele dosarului.

Fiind convins de influenţa pe care inculpatul P.V. o avea în domeniul energetic la nivelul judeţului cât şi la nivel naţional, impresie creată, atât în contextul discuţiilor cu martorii M.G.A. şi G.G., cât şi în urma discuţiilor cu inculpatul P.V., denunţătorul a fost de acord să achite suma pretinsă de 50.000 euro către inculpat în schimbul obţinerii calităţii de partener E. pentru SC A. SRL şi implicit a contractelor de execuţie lucrări în acest domeniu.

Potrivit celor susţinute de denunţător, acesta nu avea deplină încredere în persoana inculpatului şi i-a solicitat un act doveditor al plăţii sumei de bani, propunere cu care inculpatul a fost de acord, iar pentru ascunderea provenienţei banilor a folosit SC T. SRL lăsând impresia că firma îi aparţine. Cei doi au convenit să încheie un contract de prestări servicii constând în efectuarea de instalaţii electrice de către SC A. SRL, urmând a fi întocmite acte care să ateste nereal subcontractarea parţială a lucrării şi executarea acesteia de către SC T. SRL, deşi, în realitate lucrările nu au fost niciodată efectuate de către această societate ci, anterior, de SC A. SRL.

Prima plată a fost făcută în luna ianuarie 2008, prin ordinul de plată din 9 ianuarie 2008 fiind virată suma de 100.000 lei din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, deschis la B.R.D.; fiind convins de ajutorul dat de inculpatul P.V., denunţătorul C.P. a virat suma de 30.000 lei prin ordinul de plată din 27 februarie 2008 din contul SC A. SRL în contul SC T. SRL, indicat telefonic de către inculpatul P.V., din care inculpata G.A.A. a ridicat personal suma de 20.000 lei.

Ulterior, inculpatul P.V. a pretins o plată suplimentară de 30.000 euro (după cum rezultă din convorbirea purtată la 31 octombrie 2008) pentru a continua să-l ajute pe denunţător la obţinerea unor contracte, spunându-i denunţătorului că SC T. SA organizează licitaţie pentru executarea unor lucrări de instalaţii electrice în favoarea firmei N. şi că va interveni personal ca SC E. SA pentru a câştiga licitaţia, urmând ca o parte din lucrări să fie subcontractate de către SC A. SRL În acest scop inculpatul a pretins şi primit suma de 30.000 euro, de la denunţător în data de 16 aprilie 2008, în Turda, la restaurantul S.G.

Firma înregistrând numeroase pierderi şi nemaiavând resurse pentru continuarea investiţiei, la cererea denunţătorului, inculpatul a recesionat părţile sociale în favoarea acestuia, act încheiat la data de 31 octombrie 2008, situaţie ce a rezultat din denunţul şi declaraţiile denunţătorului C.P., declaraţiile martorilor, înscrisuri, cât şi din înregistrările convorbirilor telefonice şi din conţinutul convorbirilor ambientale.

Din convorbirile ambientale purtate în data de 31 octombrie 2008 între orele 11-11:30, în municipiul Turda, de către denunţătorul C.P. cu inculpatul P.V. rezultă faptul că acesta din urmă a primit sumele pretinse denunţătorului în schimbul influenţei exercitate la nivel judeţean.

Aşadar, întemeiat prima instanţă a constatat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, sub aspect obiectiv şi subiectiv.

Modul în care i-a fost prezentat inculpatul, ca fiind o persoană influentă în mediul politic şi cel al afacerilor, poziţia deţinută de inculpat, au fost împrejurări care i-au întărit convingerea denunţătorului că inculpatul P.V. poate să exercite influenţa sa asupra funcţionarilor în sensul de a obţine contracte de lucrări în domeniul energetic, în acest sens fiind convorbirile ambientale dintre cei doi din data de 31 octombrie 2008.

Astfel, după cum rezultă din susţinerile apărătorilor inculpatului şi aserţiunile personale ale acestuia, din ultimul cuvânt acordat la judecarea instanţei în recurs a rezultat că inculpatul recunoaşte primirea, necuvenită, a sumei de 130.000 lei, în două tranşe, chiar dacă a precizat că întocmirea actelor „justificative" şi contabile au fost consecinţa iniţiativei exprimată în acest sens de denunţător.

În consecinţă, inculpatul P.V., în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins şi primit de la denunţător, atât suma de 80.000 euro, din care a primit sumele de 130.000 lei şi 30.000 euro, cât şi 50% din părţile sociale ale SC S. SRL, infracţiunea de trafic de influenţă fiind comisă în formă continuată.

2. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din probele administrate se constată că denunţătorul C.P. a fost de acord să-i plătească inculpatului P.V. suma de 50.000 euro, însă a solicitat încheierea unui act doveditor al plăţii, inculpatul folosind în acest scop SC T. SRL al cărei administrator era inculpata G.A.A.

Din înscrisurile existente la dosar SC T.A. SRL avea ca obiect principal de activitate intermedieri în comerţul cu produse diverse şi realiza şi activitatea de fabricare de articole confecţionate din textile. Firma avea un singur salariat, cifra de afaceri fiind în anul 2007 de 251.095 lei, iar profit brut de 334 lei şi nu avea ca obiect de activitate, construcţii, astfel că în mod corect s-a apreciat că factura fiscală, contractul de execuţie lucrări din 29 octombrie 2007, oferta şi situaţia de lucrări ca şi borderourile de achiziţii materiale nu se refereau la operaţiuni reale.

Aşadar, societatea, neavând în obiectul de activitate „construcţii", nu dispunea nici de bază materială, financiară şi umană pentru a efectua lucrări de asemenea anvergură cum sunt cele din domeniul energetic, aşa încât apărările inculpatului P.V., în sensul că au existat relaţii comerciale între cele două firme, nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.

Ulterior, au fost completate şi bonuri de achiziţii de materiale de construcţii, fiind încheiat şi contractul de execuţie lucrări din 19 octombrie 2007, acte fictive potrivit raportului de constatare întocmit de un specialist din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, rezultând şi neconcordanţe între aceste înscrisuri şi inexistenţa lucrărilor de construcţii; contractul de execuţie lucrări din 19 octombrie 2007, nu a fost înregistrat la SC T. SRL, în preambul, nu este menţionată persoana care reprezintă societatea, iar actul adiţional nr. 1 la contract, apare ca fiind încheiat la 10 ianuarie 2008, după emiterea facturii fiscale pe întreaga valoare a contractului şi achitarea parţială a facturii. Actul adiţional din 10 ianuarie 2008 era semnat şi ştampilat doar de SC T. SRL (în calitate de beneficiar), SC A. SRL, figurând în calitate de prestator, deşi calităţile erau inversate. De asemenea, în actul adiţional din 10 ianuarie 2008 a fost trecut în mod eronat ca proces-verbal de recepţie din 23 noiembrie 2008 în valoare de 3415,77 lei, situaţie nereală, având în vedere că nu putea fi întocmit un proces-verbal de recepţie în luna noiembrie ca făcând parte dintr-un act întocmit în luna ianuarie a aceluiaşi an. Deşi în contract se prevedea că acesta nu putea fi considerat executat până când procesul-verbal de recepţie finală nu era semnat de comisia de recepţie, din actele depuse nu a rezultat recepţia finală a lucrării, astfel că emiterea facturii fiscale la data de 28 decembrie 2007 la întreaga valoare a contractului de 180.510 lei nu era justificată.

Cu privire la cele două borderouri de achiziţii, după cum a reţinut şi prima instanţă pe borderoul din 11 decembrie 2007 figurează ca vânzător F.I., persoană fizică neidentificată din verificările efectuate, iar pe borderoul de achiziţii din 18 decembrie 2007 figura inculpatul P.V., fiind semnat la rubrica „semnătura de primire a sumei", deşi el a încasat suma prin virament bancar la data de 9 ianuarie 2008 în contul său deschis la B.R.D. De asemenea, deşi Actul adiţional nr. 1 prin care valoarea lucrărilor nerealizate a fost anulată, a fost întocmit la 10 ianuarie 2008, factura de stornare a fost întocmită de SC T. SRL după aproape 10 luni, respectiv la data de 4 noiembrie 2008.

Aşadar, după cum just a reţinut şi prima instanţă actele întocmite de inculpaţi au avut un caracter fictiv al relaţiile comerciale dintre cele două societăţi neexistând în realitate, situaţie ce rezultă şi din conţinutul convorbirilor ambientale purtate la data de 31 octombrie 2008 între C.P. şi inculpatul P.V., cât şi din convorbirile telefonice dintre cei doi, precum şi dintre cei doi inculpaţi, actele fictive încheiate la data de 31 octombrie 2008 având rolul de a justifica sumele de bani plătite de SC A. SRL în contul SC T. SRL.

Contrar susţinerilor inculpatei G.A.A. relative la necompletarea facturii, probele dovedesc, după cum corect a constatat şi prima instanţă, împrejurarea că factura a fost completată tot de către inculpata G.A.A., scrisul fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziţii materiale. Aserţiunile apărării în sensul că nu inculpata a emis factura, nu poate fi dovedită, probele administrate dovedind că factura a fost completată de inculpata G.A.A. la cererea inculpatului P.V., participaţia celor doi inculpaţi la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită (în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpaţi la data de 31 octombrie2008).

Aşadar, cei doi inculpaţi au colaborat la emiterea documentelor false, încercând să scoată în evidenţă existenţa unor relaţii comerciale între SC T. SRL şi SC A. SRL, cu scopul vădit de a ascunde adevărata provenienţă a sumelor de bani primite de inculpatul P.V. ca preţ al traficului de influenţă exercitat.

3. Relativ la infracţiunea de spălare de bani în formă agravată prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 instanţa de recurs constată următoarele:

Din analiza probelor administrate rezultă că inculpatul P.V., în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienţei sumei de 130.000 lei, a determinat-o pe inculpata G.A.A. să întocmească în fals documente ce atestă nereal existenţa unui raport comercial între SC T. SRL şi SC A. SRL, după care a şi semnat personal borderoul de achiziţii din 18 decembrie 2007, încasând prin virament bancar suma de 70.005 lei provenind din infracţiunea de corupţie, aspect recunoscut şi în faţa instanţei de recurs, fiind îndeplinite, deci, condiţiile privind conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani.

Declaraţia dată de inculpat în faţa primei instanţe, în sensul că a încasat doar suma de 70.000 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos pe care l-a livrat către SC A. SRL pentru efectuarea cofrajelor, menţionând, totodată, că a construit o casă şi acel material lemnos a fost în exces, acesta fiind motivul pentru care l-a vândut către SC A. SRL este contrazisă de convorbirea telefonică dintre cei doi inculpaţi din data de 14 noiembrie 2008 în cursul căreia aceştia încearcă să dea o justificare plăţii sumei de 70.005 lei către inculpatul P.V., acesta sugerându-i inculpatei G.A.A. să spună că soacra lui a construit o casă, iar materialul lemnos rămas l-a vândut către SC A. SRL.

Cu certitudine, intenţia inculpaţilor de a ascunde adevărata natură a provenienţei bunurilor, rezultă în cauza dedusă judecăţii, aceasta fiind evidentă şi materializată în acţiunile, constând în emiterea facturii, a contractului de prestări servicii, a lucrărilor de achiziţii, a ofertei de lucrări şi situaţiei de lucrări, având scopul de a justifica presupusele relaţii comerciale între SC T. SRL şi SC A. SRL, deşi în realitate sumele au fost plătite de către C.P. ca preţ al traficului de influenţă exercitat de inculpatul P.V., fiind, deci incidente şi dispoziţiile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.

Considerentele prezentate anterior, fac, aşadar, dovada, atât a vinovăţiei inculpatului P.V., cât şi a vinovăţiei inculpatei G.A.A., cu privire la faptele reţinute în sarcina lor, rezultând fără putinţă de tăgadă că inculpatul P.V. a avut iniţiativa infracţională, că inculpata G.A.A. a cunoscut activităţile desfăşurate de coinculpat, a fost de acord şi a contribuit la desfăşurarea acestora, inculpatul P.V. având un ascendent moral puternic asupra inculpatei. Implicarea inculpatei G.A.A. rezultă şi din teama acesteia de a preda organelor de anchetă actele falsificate şi de a se prezenta în faţa acestora, fiind determinată în acest sens şi de către inculpatul P.V., care o îndemna să nu prezinte niciun act, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din 13 noiembrie 2008 ora 9:50:02.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate inculpaţilor, instanţa de recurs constată că în contextul cauzei, prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ceea ce priveşte cuantumurile pedepselor principale aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, a pedepselor principale rezultante, cât şi a modalităţii de executare a acestora.

Astfel, instanţa de control judiciar consideră pe de-o parte, că în stabilirea cuantumurilor concrete ale pedepselor principale aplicate celor doi inculpaţi a fost făcută o diferenţiere, mai întâi, faţă de infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, a căror relaţii sociale vizează atingerea unor valori sociale diferite, gradul de pericol social concret fiind agravat prin circumstanţele reale, concretizate în modalităţile de săvârşire, de cuantumurile sumelor pretinse şi încasate în scopul realizării influenţei, mijlocul prin care s-a realizat falsul în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu o infracţiune de corupţie, precum şi ascunderea adevărată a naturii provenienţei sumei obţinută ca folos al infracţiunii de trafic de influenţă, prin întocmirea de documente false ce atestau nereal existenţa unui raport comercial între societăţile menţionate, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Referitor la cuantumurile pedepselor principale aplicate inculpatului P.V., acestea au fost stabilite diferenţiat, în raport cu fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestuia, dându-se relevanţă efectivă valorii sociale atinse, gradului de pericol social în mod concret ridicat, ce a fost agravat prin modalităţile de săvârşire şi anume calitatea persoanei inculpatului, acesta prezentându-se ca o persoană influentă în mediul politic şi al afacerilor, ca urmare a funcţiei deţinute de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Cluj şi urmare şi a apartenenţei sale politice ca membru al P.N.L., susţinând că are numeroase relaţii şi că are influenţă faţă de persoane cu funcţii de conducere din cadrul SC E. SA. Folosindu-se de calitatea avută inculpatul a pretins şi primit diferite sume de bani, atât în valută, cât şi în lei al căror cuantum a fost relativ ridicat şi anume a pretins 80.000 euro, din care a primit 130.000 lei şi 30.000 euro, precum şi a altor foloase şi anume 50% din părţile sociale ale SC S. SRL, fiind întocmite şi acte false ca urmare a unor raporturi comerciale ce nu au avut loc cu SC T.A. SRL, al cărei administrator era inculpata G.A.A. şi în scopul ascunderii adevăratei naturi a provenienţei sumei de 130.000 lei, prin întocmirea unui borderou de achiziţii ce atesta încasarea prin virament bancar a sumei de 70.005 lei provenind din infracţiunea de corupţie, a altor documente subsecvente, ce atestau nereal existenţa unui raport comercial între SC. T. SRL şi SC A. SRL.

De asemenea, prima instanţă a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului P.V., respectiv poziţia procesuală negativă manifestată de acesta, actuala calitate a inculpatului, respectiv aceea de deputat în Parlamentul României care nu i-a modificat atitudinea cu privire la faptele comise, motivând că lipsa antecedentelor penale, ca singur element pozitiv ce circumstanţiază persoana inculpatului prin el însuşi nu este de natură să conducă la stabilirea unor pedepse mai uşoare.

Prin aprecierea coroborată a tuturor criteriilor legale, cărora li s-a conferit o efectivă circumstanţiere factuală şi personală, inculpatului P.V. i-au fost aplicate pedepse principale cu închisoare, în cuantumuri orientate către media legală a pedepsei pentru infracţiunea de trafic de influenţă, respectiv 5 ani închisoare (limitele legale ale pedepsei în cazul infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 fiind între 2 şi 10 ani închisoare), către minimul legal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi anume de 1 an închisoare (limitele legale pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., fiind între 3 luni şi 2 ani închisoare sau amendă, însă limita maximă, în condiţiile reţinerii art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (1) din acelaşi ultim act normativ menţionat se majorează cu 2 ani, aşa încât limitele sunt între 3 luni şi 4 ani închisoare), şi în cuantumul minimului legal, de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani (limitele legale pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiind între 3 şi 12 ani închisoare, iar în condiţiile reţinerii şi art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (2) din acelaşi ultim act normativ limita maximă se majorează cu 3 ani, aşa încât limitele de pedeapsă pentru infracţiunea reţinută sunt între 3 şi 15 ani închisoare).

Instanţa de recurs consideră cuantumurile pedepselor principale aplicate inculpatului P.V., în condiţiile mai sus menţionate ca fiind proporţionale, în raport cu gradul de pericol social concret al acestora, circumstanţele reale, natura infracţiunilor comise şi profilul social şi de personalitate al inculpatului, aşa încât pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare corespunde scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., reflectând, atât funcţia coercitivă, preventivă, cât şi educativă a sancţiunii aplicate.

Poziţia procesuală adoptată de recurentul inculpat P.V., în faţa instanţei de recurs, de recunoaştere parţială a unor acte materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă, în modalitatea primirii sumei de 130.000 lei, deşi constituie un aspect pozitiv cu privire la faptele comise, nu este însă de natură prin ea însăşi de a conduce la diminuarea cuantumului pedepsei pentru acea infracţiune, întrucât, atitudinea procesuală reprezintă numai o componentă în cadrul circumstanţelor personale ce conturează profilul de personalitate al inculpatului, care la rândul său, se examinează, în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanţele reale efective, calitatea deţinută la momentul săvârşirii faptelor, cea ulterior dobândită, cuantumurile sumelor pretinse şi primite, caracterul repetat, care atrage o formă agravată a faptelor, prin reţinerea unităţii legale prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), circumstanţele personale ale inculpatului.

Aşadar, Înalta Curte, completul de 5 judecători apreciază, pe de-o parte că nu se impune reducerea pedepsei principale aplicată inculpatului P.V., iar pe de altă parte, că modalitatea de executare, în regim de detenţie este singura în măsură să asigure îndreptarea atitudinii acestuia faţă de comiterea de infracţiuni, resocializarea sa viitoare pozitivă, precum şi o reacţie socială adecvată în diminuarea săvârşirii unor infracţiuni de corupţie la nivelul unor funcţii de înaltă demnitate publică, întărind percepţia opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite, atât de dispoziţiile legale procesuale penale, cât şi de cele ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condiţiile stabilirii vinovăţiei inculpaţilor, corespunde şi caracterului disuasiv al pedepsei, aşa cum este şi în cazul inculpatului P.V.

S-a reţinut, de asemenea, că deşi legea nu prevede în cazul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi pedeapsa complementară, în cazul inculpatului P.V. se impune şi această pedeapsă, aplicarea pedepselor justificându-se faţă de necesitatea reeducării inculpatului şi în lumina tuturor criteriilor generale şi speciale de individualizare, având în vedere natura faptelor comise, poziţia manifestată de inculpat, acesta nemaifiind demn de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice, ori de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce o priveşte pe inculpata G.A.A., prima instanţă a constatat efectiv, gradul de pericol social concret al faptelor comise, forma de participaţie la comiterea faptelor, atitudinea relativ sinceră, împrejurarea că a comis aceste fapte, fiind influenţată în mare măsură, de către coinculpatul P.V., lipsa antecedentelor penale, concluziile referatului de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, (în sensul că inculpata dispune de resurse interne şi externe necesare unui parcurs prosocial), aşa încât a apreciat că atingerea scopurilor pedepsei este posibilă fără privare de libertate, dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a acesteia, conform art. 86¹ C. pen.

Instanţa de recurs consideră, referitor la inculpata G.A.A., că prima instanţă a făcut o evaluare efectivă a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cărora le-a dat concreteţe factuală, sub aspectul circumstanţelor reale reţinute, prin modalităţile de săvârşire ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani în formă continuată, precum şi circumstanţelor personale, în condiţiile mai sus arătate, care au condus la stabilirea unor pedepse principale diferenţiate, orientate către minim pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (limitele legale pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., fiind între 3 luni şi 2 ani închisoare sau amendă, însă limita maximă, în condiţiile reţinerii art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (1) din acelaşi ultim act normativ menţionat se majorează cu 2 ani, aşa încât limitele sunt între 3 luni şi 4 ani închisoare), şi în cuantumul minimului legal, de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani (limitele legale pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiind între 3 şi 12 ani închisoare, iar în condiţiile reţinerii şi art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (2) din acelaşi ultim act normativ limita maximă se majorează cu 3 ani, aşa încât limitele de pedeapsă pentru infracţiunea reţinută sunt între 3 şi 15 ani închisoare).

Pedeapsa principală cea mai grea ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., în ceea ce o priveşte pe inculpata G.A.A., respectiv de 3 ani închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, în condiţiile art. 86¹ C. pen., este în măsură să-şi atingă scopurile prevăzute de lege, preventiv, de avertisment, dar şi educativ că aceasta nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

De asemenea pentru ambii inculpaţi s-a dispus şi aplicarea pedepsei accesorii alături de pedeapsa principală, urmând a fi interzise doar o parte din drepturile civile, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru perioada executării pedepsei principale pentru ambii inculpaţi şi, deoarece în cazul inculpatei G.A.A., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În sarcina inculpatei G.A.A., au fost stabilite, pe perioada termenului de încercare, mai multe măsuri de supraveghere prevăzute în mod obligatoriu de dispoziţiile art. 86³ C. pen., atrăgându-se atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere dispuse.

În legătură cu sumele de bani primite de inculpatul P.V. pentru exercitarea traficului de influenţă, respectiv de 130.000 lei şi 30.000 euro, s-a reţinut că denunţătorul C.P. a solicitat restituirea acestora, instanţa apreciind ca întemeiată cererea şi, întrucât numitul C.P. a denunţat faptele înainte de a fi descoperite de organele de urmărire penală (prin rechizitoriu s-a dispus în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 228 C. proc. pen. şi art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. neînceperea urmării penale faţă de făptuitorul C.P. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000), în mod corect instanţa, constatând că devin incidente dispoziţiile art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000, banii, valorile sau orice alte sume, aşa încât a dispus restituirea acestora, persoanei care le-a dat.

Faţă de împrejurarea că denunţătorul a plătit suma de 130.000 lei din conturile SC A. SRL, s-a dispus obligarea inculpatului P.V. la restituirea acestei sume către SC A. SRL.

Cu privire la suma de 30.000 euro, dată de numitul C.P., inculpatului P.V., prima instanţă a reţinut că martorul Ş.I. a confirmat faptul că în ziua respectivă a încheiat un contract de împrumut cu garanţie imobiliară pentru suma de 38.000 euro cu martorul K.J.Z., întrucât denunţătorul nu deţinea suma pretinsă de inculpat, instanţa dispunând în mod corect obligarea inculpatului P.V. la plata echivalentului în lei a sumei de 30.000 euro la cursul de referinţă al B.N.R. către numitul C.P. De asemenea s-a reţinut în mod just că nu poate fi angajată răspunderea SC T. SRL în solidar cu inculpatul P.V. pentru plata acestor sume, întrucât SC T. SRL nu a beneficiat în mod real de sumele respective, inculpatul P.V. folosind doar formal contul societăţii.

Cu privire la criticile invocate în recurs se constată că, faţă de argumentele anterior prezentate, acestea sunt nefondate.

Relativ la susţinerile recurentului inculpat P.V. privind împrejurarea că întocmirea înscrisurilor fictive privind raporturile comerciale dintre SC A. SRL şi SC T. SRL se constată că acestea nu sunt susţinute de probele legal administrate. Astfel, din cuprinsul convorbirii purtată de inculpat cu denunţătorul la data de 31 octombrie 2008 rezultă că inculpatul a contribuit activ la încheierea contractului fictiv între cele două societăţi comerciale, luând legătura cu denunţătorul şi coinculpata G.A.A. pentru ca la data şi ora stabilite să fie perfectate actele.

Referitor la împrejurarea că inculpatul nu ar fi primit suma de 30.000 euro de la denunţător, se reţine că nici această susţinere nu poate fi primită, faţă de convorbirea purtată între cei doi la data de 31 octombrie 2008 din care rezultă că denunţătorul se afla la restaurantul S.G. unde urma să vină şi inculpatul, ulterior discutându-se despre primirea sumei totale de 80.000 euro. Aşadar, rezultă că nu se susţin aserţiunile apărării referitoare la faptul că inculpatul nu a avut posibilitatea de a se întâlni cu denunţătorul şi că s-a referit, în realitate la o sumă de 30.000 lei şi nu euro, primirea sumelor menţionate în schimbul traficării influenţei faţă de diferite persoane în scopul realizării unor interese economice ale denunţătorului reieşind din convorbirile purtate.

În ceea ce priveşte pretinsele inadvertenţe existente între declaraţiile date de martorul Ş.I. şi ale denunţătorului, se constată că martorul a menţinut în faţa primei instanţe declaraţia dată în cursul urmăririi penale în sensul că l-a ajutat pe denunţător să împrumute suma de 30.000 euro pe care trebuia să o remită unei persoane ce avea calitatea de consilier pe probleme energetice la Consiliul Judeţean Cluj, însoţindu-l pe denunţător la întâlnirea cu respectiva persoană, fără a participa efectiv la aceasta. De asemenea, martorul a relatat că a observat o persoană (identificată ulterior ca fiind inculpatul P.V.) părăsind restaurantul, urmat de denunţător, care i-a spus martorului că a remis suma de bani. Aşadar, împrejurarea că martorul nu a dat în faţa primei instanţe o declaraţie cu conţinut identic este irelevantă, declaraţiile martorului coroborându-se cu celelalte probe, în sensul primirii de către inculpat a sumei de bani arătată, fiind, deci, irelevante, atât împrejurarea că inculpatul a comunicat martorului K.J.Z. că banii vor avea o altă destinaţie, cât şi susţinerea martorului Ş.I., în sensul că ar fi solicitat şi el denunţătorului să apeleze la inculpat pentru rezolvarea unei probleme locative a cumnatului său.

Referitor la pretinsele inadvertenţe existente între declaraţiile denunţătorului, această susţinere nu este confirmată de declaraţia dată de acesta în faţa primei instanţe în care se arată că suma de 30.000 euro a fost predată inculpatului în modalitatea arătată în declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte apărarea în sensul că cesionarea a 50% din părţile sociale ale SC S. SRL s-a realizat exclusiv pe baza şi în vederea derulării unei afaceri între inculpat şi denunţător, din verificarea probelor dosarului se reţine că aceasta este neîntemeiată, în convorbirea purtată între persoanele menţionate din data de 31 octombrie 2008 acestea referindu-se la traficarea influenţei inculpatului pentru efectuarea de plăţi din fonduri SAPARD pentru proiectul derulat de societatea denunţătorului.

Aşadar, rezultă că nu pot fi primite solicitările apărării privind achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, constând în primirea sumei de 30.000 euro şi a 50% din părţile sociale ale SC S. SRL şi nici cele privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de influenţă comisă în formă continuată în trei infracţiuni de trafic de influenţă comise în concurs, având în vedere dispoziţiile art. 385⁸ C. proc. pen., respectiv neagravarea situaţiei în propriul recurs, întrucât, pe de-o parte, concursul de infracţiuni, ca formă a pluralităţii de infracţiuni constituie o agravare, în raport, cu unitatea legală de infracţiune prevăzută de art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, prin condiţiile legale care le diferenţiată, iar pe de altă parte, în contextul cauzei au fost declarate recursuri numai de către inculpaţi şi nu şi de procuror.

Relativ la criticile privind individualizarea pedepsei se constată că în mod corect prima instanţă a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), poziţia procesuală a acestuia şi, în general atitudinea manifestată de acesta în cursul procesului penal fiind elemente ce ţineau de persoana şi personalitatea inculpatului, ce nu puteau fi ignorate în procesul de individualizare a sancţiunii, fiind utile în vederea asigurării atingerii scopurilor acesteia.

Rezultă, aşadar, că sunt nefondate criticile circumscrise de către apărarea inculpatului cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17 C. proc. pen., starea de fapt şi vinovăţia inculpatului fiind just stabilite de către prima instanţă, care, totodată, a procedat corect la individualizarea pedepsei aplicată acestuia, aptă prin cuantum şi modalitate de executare să realizeze scopurile reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Cu privire la criticile invocate de către recurenta inculpată G.A.A., circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., care reiau, în esenţă, apărările invocate în faţa primei instanţe şi cu privire la care aceasta s-a pronunţat motivat, se constată că sunt nefondate.

Din verificarea actelor dosarului se reţine că în mod just prima instanţă a apreciat că factura a fost completată tot de inculpată, scrisul existent pe factură fiind identic cu cel existent pe borderourile de achiziţii materiale (motiv pentru care instanţa a considerat că nu este utilă efectuarea unei expertize grafoscopice), acţiunile inculpatei derulându-se la cererea inculpatului P.V., participaţia celor doi inculpaţi la falsificarea înscrisurilor fiind pe deplin dovedită, în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpaţi la data de 31 octombrie 2008. Astfel, inculpata a cunoscut şi a contribuit la derularea activităţilor inculpatului, aspect demonstrat şi de reacţia sa de teamă la momentul la care organul de urmărire a solicitat prezentarea actelor, după cum rezultă din convorbirea purtată la data de 13 noiembrie 2008, inculpatul P.V. oferindu-i sfaturi cum să procedeze.

Pentru considerentele anterior expuse, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile declarate de recurenţii inculpaţi urmează a fi respinse, ca nefondate.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat P.V., până la prezentarea apărătorilor aleşi, precum şi suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată G.A.A. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.V. şi G.A.A. împotriva sentinţei nr. 1760 din 16 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 5273/117/2008.

Obligă recurentul inculpat P.V. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată G.A.A. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 104/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 6/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

ICCJ. Decizia nr. 103/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 103/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI