ICCJ. Decizia nr. 46/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 46/2012
Dosar nr. 258/1/2012
Şedinţa publică din 6 februarie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1378 din 12 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.A.R.R. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 8952/1/2009; a fost obligată revizuenta la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr. 23220/5227/VIII/1/2009 din 10 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, apreciindu-se că plângerea nu vizează una dintre soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. Sentinţa atacată a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat a recursului, prin Decizia nr. 101 din 28 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători.
Astfel, instanţa investită cu soluţionarea cererii de revizuire, a constatat că cererea formulată este inadmisibilă deoarece nu are ca obiect o hotărâre care să cuprindă o rezolvare a fondului cauzei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs revizuenta, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs (filele 2-4 dosar recurs), al concluziilor scrise (filele 11-12 şi 19 dosar recurs) şi orale (consemnate în partea introductivă a deciziei) pentru infracţiunile grave comise împotriva statului şi petentei.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluţionare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanţial, formulându-se o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Această concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 394 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a două condiţii în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen.
Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situaţia când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare" iar prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
Rezultă, aşadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situaţiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.
Se va reţine, totodată că în procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizează plângerea formulată împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluţia sau ordonanţa atacată, plângerea formulată şi orice înscrisuri depuse de părţi.
Soluţiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. şi nu includ stabilirea vinovăţiei şi nici a existentei fapte în accepţiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de persoana trimisă în judecată.
Faţă de aspectele prezentate se va considera că soluţia pronunţată de prima instanţă asupra cererii de revizuire este justă.
Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătoreşti ce nu cuprind o soluţie asupra fondului cauzei, faţă de specificul procedurii în care sunt pronunţate. A accepta o soluţie contrară ar determina o încălcare gravă a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Se reţine, totodată, că aspectele invocate de recurentă în susţinerea căii de atac promovate exced obiectului cauzei şi pe cale de consecinţă, nu pot fi primite.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta M.A.R.R. împotriva sentinţei nr. 1378 din 12 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4110/1/2011.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 184/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
