ICCJ. Decizia nr. 297/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 297/2004
Dosar nr. 247/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308 din 5 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul D.C. (fiul lui L. şi E., născut, la 2 noiembrie 1962, în comuna Văcăreşti, judeţul Dâmboviţa, fără ocupaţie, cu antecedente penale, domiciliat în comuna natală) la câte 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 13 şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 raportat la art. 209 lit. e), g) şi i), cu aplicarea art. 13 şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), precum şi la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i), cu aplicarea art. 13 şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispunând, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II –a penală, prin Decizia penală nr. 485 din 9 august 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi, admiţând apelul procurorului, a schimbat încadrarea juridică a faptelor şi a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), i) şi alin. 2 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), tot la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), precum şi la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, aplicându-i-se totodată, în baza art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, inculpatul a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2317 din 16 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Ulterior, inculpatul a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei instanţei de recurs.
Contestaţia în anulare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 1796 din 31 martie 2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, cu motivarea că, prin calea de atac exercitată, nu este invocat nici unul din cazurile expres şi limitativ enumerate prin art. 386 C. proc. pen., în care sunt arătate temeiurile pe care se poate baza o atare cale de atac.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei decizii.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin art. 392 alin. (4) C. proc. pen., în care sunt reglementate căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei în anulare, se prevede că „sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului".
Aşa fiind, cât timp recursul a fost declarat de inculpat împotriva unei decizii date de însăşi instanţa de recurs asupra contestaţiei, pentru care legea nu prevede nici o cale de atac, se constată că recursul formulat în cauză nu este admisibil.
În consecinţă, urmează a se dispune respingerea recursului, ca inadmisibil şi a-l obliga pe inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei nr. 1796 din 31 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 298/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
