ICCJ. Decizia nr. 343/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 343/2010
Dosar nr.2057/1/2011
Şedinţa publică din 20 iuie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1615 din 28 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 6003/2887/VIII-1/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 8414/2145/VIII/1/2010 din 8 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.I., întrucât aceasta nu întrunea condiţiile de fond şi formă prevăzute de art. 222 C. proc. pen.
În fapt, s-a reţinut că prin plângerea ce a făcut obiectul lucrării nr. 8414/2145/VIII/1/2010, petentul A.I. a solicitat cercetarea magistratului Iacob Marius, procuror şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a soluţionat, în opinia petiţionarului, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, lucrările nr. 2383/1449/VIII/1/2010, 2387/1445/VIII/1/2010, 23891451/VIII/1/2010, 2391/1447/VIII/1/2010, 2709/1387/VIII/1/2010 ale aceleiaşi unităţi de parchet.
De asemenea, petentul a formulată plângere împotriva magistraţilor O.O., procuror şef adjunct al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, V.R., R.J. şi A.D., procurori în cadrul aceleiaşi secţii, precum şi împotriva mai multor magistraţi judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au soluţionat dosarele nr. 9570/1/2009, 9718/1/2009, 9770/1/2009, 9771/1/2009, 9804/1/2009, 9805/1/2009, 255/1/2009.
Procurorul a constatat că petentul nu a evidenţiat vătămările ce i-au fost cauzate, mijloacele de probă pe care plângerea penală se întemeiază şi nici elementele constitutive ale vreunei infracţiuni.
Plângerea formulată de către petentul A.I. împotriva rezoluţiei sus menţionate a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia nr. 6003/2887/VIII-1/2010 din 15 iulie 2010.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul A.I., înregistrată la data de 5 august 2010 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 6628/1/2010, susţinând că aceasta este „netemeinică, ilegală şi abuzivă"; petentul şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând actele dosarului, prima instanţă a constatat că plângerea petentului este inadmisibilă, întrucât nu este îndreptată împotriva unei rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată.
S-a reţinut că, în cauză, nu a fost adoptată o soluţie de netrimitere în judecată ci una de respingere a plângerii petentului pentru neîndeplinirea condiţiilor cerute de art. 222 C. proc. pen., rezoluţia procurorului putând fi supusă numai controlului ierarhic intern, conform art. 278 C. proc. pen., posibilitate de care petentul a uzat, astfel cum rezultă din actele dosarului nr. 6003/2887/VIII-1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Având în vedere că măsura dispusă de procuror prin rezoluţia atacată în prezenta cauză nu se circumscrie dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi că orice alte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispoziţiei acestuia nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului, prima instanţă a respins plângerea petentului A.I., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul; recursul nu a fost motivat.
Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 275 şi următoarele C. proc. pen. împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală orice persoană poate face plângere, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, plângerea fiind soluţionată potrivit distincţiilor prevăzute de art. 275 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În materia soluţiilor de netrimitere în judecată legiuitorul a prevăzut nu doar posibilitatea exercitării controlului ierarhic (potrivit art. 278 C. proc. pen.), dar şi a celui judecătoresc, în procedura specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
Rezultă aşadar că în situaţia în care într-o cauză concretă nu s-a dispus una dintre soluţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi nici nu sunt incidente alte cazuri de excepţie în care legiuitorul a prevăzut dreptul de a se supune o soluţie/măsură a procurorului cenzurii instanţei, nu există dreptul de a ataca prin plângere actul procurorului.
În cauza dedusă judecăţii petentul s-a adresat primei instanţe cu o cerere neprevăzută de legea procesuală în vigoare, deoarece, deşi întemeiată pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., plângerea formulată nu avea ca obiect una dintre soluţiile de netrimitere în judecată expres şi limitativ prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., pentru ca partea să fie îndrituită a sesiza instanţa în această procedură.
Se constată, aşadar, că prima instanţă a dat o justă interpretare şi aplicare prevederilor legale incidente, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.
Pentru considerente ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinţei nr. 1615 din 28 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6628/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 344/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
