ICCJ. Decizia nr. 346/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 346/2011
Dosar nr.2064/1/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1573 din 22 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 9026/2307/VIII-1/2010 din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 21 iulie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva lucrării nr. 9026/2307/VIII-1/2010 din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică; petentul a arătat că rezoluţia contestată este netemeinică, ilegală şi abuzivă şi, de asemenea, la data de 11 iunie 2010, în temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen., a înaintat Ministerului Public o plângere la dosarul nr. 9026/2307/VIII-1/2010 al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, prezentând o parte dintre infracţiunile realizate la adoptarea rezoluţiei.
Analizând înscrisurile existente la dosar, prima instanţă a apreciat că plângerea formulată de petiţionar este inadmisibilă.
S-a reţinut că prin rezoluţia nr. 9026/2307/VIII-1/2010 din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus respingerea plângerii petentului cu menţiunea că nu se impunea înregistrarea în evidenţa penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut că petentul a formulat plângere împotriva procurorului „care a semnat rezoluţia nr. 2713/1531/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie" şi că, din verificările efectuate în cauză, a rezultat că plângerea nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 222 C. proc. pen., respectiv nu descrie vreo vătămare cauzată petentului prin infracţiune sau vreo faptă care ar trebui să formeze obiectul plângerii şi nici nu indică vreun mijloc de probă concret.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul, invocând motive de ordin general, temeiul de drept fiind dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Astfel, s-a constatat că plângerea adresată Înaltei Curţi nu priveşte o soluţie de netrimitere în judecată fiind, deci, inadmisibilă, în mod corect reţinându-se de procuror că plângerea adresată parchetului nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi ca atare nu poate fi înregistrată în evidenţa penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, plângerea petentului nedescriind vreo vătămare cauzată petentului prin infracţiune sau vreo faptă care ar trebui să formeze obiectul plângerii şi nici nu indică vreun mijloc de probă concret.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul; recursul nu a fost motivat.
Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 275 şi următoarele C. proc. pen. împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală orice persoană poate face plângere, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, plângerea fiind soluţionată potrivit distincţiilor prevăzute de art. 275 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În materia soluţiilor de netrimitere în judecată legiuitorul a prevăzut nu doar posibilitatea exercitării controlului ierarhic (potrivit art. 278 C. proc. pen.), dar şi a celui judecătoresc, în procedura specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
Rezultă aşadar că în situaţia în care într-o cauză concretă nu s-a dispus una dintre soluţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi nici nu sunt incidente alte cazuri de excepţie în care legiuitorul a prevăzut dreptul de a se supune o soluţie /măsură a procurorului cenzurii instanţei, nu există dreptul de a ataca prin plângere actul procurorului.
În cauza dedusă judecăţii petentul s-a adresat primei instanţe cu o cerere neprevăzută de legea procesuală în vigoare.
Se reţine sub acest aspect că, deşi întemeiată pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., plângerea cu soluţionarea căreia petentul a investit prima instanţă nu avea ca obiect una dintre soluţiile de netrimitere în judecată expres şi limitativ prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., pentru ca partea să fie îndrituită a sesiza instanţa în această procedură.
Se constată, aşadar, că prima instanţă a dat o justă interpretare şi aplicare prevederilor legale incidente, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.
Pentru considerente ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinţei nr. 1573 din 22 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6317/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 347/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
