ICCJ. Decizia nr. 356/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 356/2011
Dosar nr.2187/1/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3278 din 22 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.N. împotriva deciziei penale nr. 625/R din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 11970/233/2008. A fost obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prin încheierea de şedinţă din 2 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 11970/233/2008, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., cerere formulată de recurentul petent P.N., apreciindu-se că aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva încheierii de şedinţă mai sus arătate, în termen legal, a formulat recurs petentul P.N. solicitând a se constata că excepţia invocată nu este inadmisibilă şi că în cauză se impune sesizarea Curţii Constituţionale.
Prin Decizia penală nr. 625/R din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 11970/233/2008, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.N., acesta fiind obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că în cauză, în mod justificat, Tribunalul Galaţi a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de lege. Norma în discuţie consacră dreptul pe care îl au învinuitul şi inculpatul de a fi asistaţi de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii şi obligaţia corelativă a organelor judiciare de a aduce acest drept la cunoştinţa persoanelor în cauză, or, în cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate are calitatea de petent, obiectul judecăţii fiind plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 4824/P/2007 din 23 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, astfel, textul a cărui neconstituţionalitate s-a invocat nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
La data de 7 septembrie 2010, petentul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 625/R din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Cu privire la recursul declarat s-a constatat că acesta este inadmisibil, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., calea de atac a recursului nu se poate exercita împotriva deciziilor pronunţate în recurs.
Împotriva acestei decizii recurentul petent a declarat un nou recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurentul şi-a exercitat deja dreptul la recurs, iar cel cu soluţionarea căruia Completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întruneşte cerinţele textului de lege menţionat, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, cum Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a soluţionat cauza penală în primă instanţă, soluţionarea acestui din urmă recurs excede competenţei atribuite Completului de 9 judecători prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, aşa încât nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă.
Aşa fiind, constatându-se întemeiată excepţia invocată, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II a C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.N. împotriva deciziei nr. 3278 din 22 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 11970/233/2008.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 357/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
