ICCJ. Decizia nr. 357/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 357/2011
Dosar nr.2188/1/2011
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2603 din 30 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V. împotriva deciziei penale nr. 258 din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie; a fost obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 13 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.V., domiciliat în judeţul Neamţ, în contradictoriu cu A.C., împotriva rezoluţiilor nr. 6236/P/2007 şi nr. 935/II-2/2008 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Neamţ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că, prin rezoluţia nr. 6236/P/2007 din 14 februarie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), motivat de faptul că nu s-a dovedit că acesta din urmă, în calitate de expert tehnic, ar fi inserat în raportul de expertiză întocmit într-o cauză civilă date neconforme realităţii.
Plângerea petentului împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 935/II-2/2008 din 13 mai 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ cu aceeaşi motivare, că nu s-a făcut dovada infracţiunilor reclamate.
Fiind sesizată potrivit art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă examinând plângerea dedusă judecăţii în raport de materialul probator administrat a reţinut că intimatul A.C. a efectuat raportul de expertiză de lotizare conform obiectivelor stabilite de instanţă, propuse de părţile din dosarul civil de partaj succesoral, în baza încheierii de admitere în principiu şi a modalităţii de stăpânire a terenurilor, iar instanţa a optat pentru una din variantele de lotizare. S-a arătat, totodată, că măsurătorile s-au efectuat de expert în prezenţa petentului care avea posibilitatea legală să formuleze obiecţiuni, atât cu privire la măsurătorile efectuate cât şi la lotizarea efectuată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul R.V.
Prin Decizia penală nr. 104/RP din 19 martie 2010, Tribunalul Neamţ a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent.
În motivarea soluţiei, instanţa de recurs a arătat că motivele de recurs invocate de petent sunt lipsite de temei legal, deoarece probele administrate, precum şi înscrisurile depuse la dosar pe parcursul procesului penal, confirmă starea de fapt reţinută prin rezoluţiile contestate, verificate şi menţinute, ca legale şi temeinice, de instanţa de fond.
Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat un nou recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 258 din 22 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
S-a reţinut în considerentele deciziei că o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs nu mai poate fi atacată cu recurs.
Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat un alt recurs înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de recurs a reţinut că recursul este inadmisibil, având în vedere principiile legalităţii şi oficialităţii procesului penal, înscrise în art. 2 C. proc. pen. exercitarea căilor de atac ordinare în cadrul procesului penal având loc în limita dispoziţiei legale care prevede calea de atac, respectiv apel sau recurs.
S-a reţinut, totodată, că prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. stabilesc imperativ şi expres că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată numai cu recurs de către procuror, persoana care a făcut plângerea şi de persoana faţă de care s-a pronunţat o soluţie de netrimitere în judecată, iar în cadrul acestor limite procesuale legale în care poate fi exercitată o cale de atac ordinară în materie, petentul a declarat un recurs, respins, ca nefondat, de instanţa competentă, respectiv, Tribunalul Neamţ, ceea ce a condus la soluţionarea definitivă a cauzei, prin pronunţarea unei hotărâri definitive care a intrat în puterea lucrului judecat, exercitarea altor recursuri, în afara limitelor impuse de dispoziţiile procesual penale, atrăgând sancţionarea demersului procesual exercitat în afara legii, cu inadmisibilitatea.
Împotriva acestei decizii petentul a declarat un nou recurs.
Analizând recursul cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia se constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurentul şi-a exercitat deja dreptul la recurs, iar cel cu soluţionarea căruia Completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întruneşte cerinţele textului de lege menţionat, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, cum Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a soluţionat cauza penală în primă instanţă, soluţionarea acestui din urmă recurs excede competenţei atribuite Completului de 9 judecători prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, aşa încât nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, constatându-se întemeiată excepţia invocată, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II a C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V. împotriva deciziei nr. 2603 din 30 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2990.99/279/2008.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 358/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
