ICCJ. Decizia nr. 55/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 55/2005
Dosar nr. 246/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 47 din 22 martie 2000, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul locotenent rez. P.A. la:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;
- 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. ultim, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 şi art. 76 alin. (2) din acelaşi cod;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească următoarele sume, cu titlu de despăgubiri:
- părţii civile SC Z. SA Podari, suma de 13.843.730 lei şi dobânzile legale aferente acestei sume, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a prejudiciului;
- părţii civile SC C. SA Craiova, suma de 71.930.357 lei şi dobânzile legale aferente acestei sume, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a prejudiciului;
- părţii civile SC A.E. SRL Craiova, suma de 36.000.000 lei şi dobânzile legale aferente acestei sume, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la acoperirea integrală a prejudiciului.
S-a dispus anularea filelor CEC seria A 019 - 00024936 din 28 aprilie 1998, seria A 019 - 00024937 din 29 aprilie 1998, seria A 019 - 00024938 din 30 aprilie 1998 şi seria A 019 - 00024939 din 30 aprilie 1998, precum şi a biletului la ordin din 16 mai 1998, emis în favoarea SC A.E. SRL Craiova.
S-a reţinut că inculpatul P.A., ofiţer în cadrul U.M. 01748 Craiova, cu gradul de locotenent, a devenit la 11 februarie 1997, administrator şi asociat unic al SC J.C. SRL.
În urma contului deschis la sucursala Craiova - Gară a B.I.R., inculpatul a obţinut, la data de 6 aprilie 1998, un carnet cu 25 file CEC, dobândind calitatea de „trăgător" în raporturile sale cu această instituţie bancară.
După primirea carnetului, inculpatul locotenent P.A. a folosit mai multe file CEC din acesta, pentru achitarea contravalorii unor mărfuri achiziţionate de SC J.C. SRL, de la diverse firme, după cum urmează:
1. La data de 28 aprilie 1998 a emis fila CEC seria A 019 - 00024936, pentru achitarea sumei de 17.987.680 lei, cu care a achiziţionat o cantitate de zahăr de la SC Z. SA Podari, deşi la acea dată avea disponibil în cont numai 431.443 lei;
2. La data de 29 aprilie 1998 a emis fila CEC seria A 019 - 00024937, pentru achitarea sumei de 13.200.000 lei, cu care a achiziţionat zahăr de la SC C. SA Craiova, deşi avea disponibil în cont numai 431.443 lei;
3. La data de 30 aprilie 1998 a emis filele CEC seria A 019 - 00024938 şi seria A 019 - 00024939, pentru achitarea a două sume de câte 44.250.000 lei, cu care achiziţionase alte cantităţi de zahăr, tot de la SC C. SA Craiova, deşi avea disponibil în cont numai 9372 lei;
4. La data de 16 mai 1998 a emis un bilet la ordin, scadent la 27 mai 1998, pentru achitarea sumei de 36.000.000 lei, cu care a achiziţionat 9 tone orez de la SC A.E. SRL Craiova, deşi nu avea disponibilul necesar în cont, astfel că la termenul scadent, sucursala Craiova - Gară a B.I.R. a refuzat să facă plata.
SC Z. SA Podari şi SC C. SA Craiova şi-au recuperat o parte din pagube, astfel că prima societate a rămas prejudiciată cu suma de 13.843.730 lei, iar a doua societate cu 71.930.357 lei.
SC A.E. SRL Craiova a rămas prejudiciată cu întreaga sumă de 36.000.000 lei, menţionată în biletul la ordin dat de inculpat în momentul livrării mărfii.
Împotriva sentinţei au declarat apel, procurorul şi inculpatul, ambele apeluri fiind admise prin Decizia nr. 104 din 24 octombrie 2001, a Curţii Militare de Apel.
Ca urmare, sentinţa a fost desfiinţată în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. ultim, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi al schimbării încadrării juridice, din această infracţiune, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, pentru care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.
Făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă, cu celelalte două pedepse stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.
S-a motivat că în raport cu prevederile art. 146 C. pen., modificat prin OUG nr. 207/2000, potrivit cărora prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, se impune schimbarea încadrării juridice, din art. 215 alin. ultim, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
S-a relevat că faţă de perseverenţa infracţională a inculpatului, concretizată în pluralitatea de infracţiuni pe care le-a săvârşit, nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 638 din 3 februarie 2004, a admis recursul inculpatului şi, casând Decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate ce i s-a stabilit pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a redus această pedeapsă, la 3 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 2 ani.
Recontopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.
Făcându-se aplicarea art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 8 ani, cu indicarea măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 din acelaşi cod, cărora inculpatul se va supune.
S-a motivat că faţă de atitudinea sinceră manifestată de inculpat în cursul procesului penal, de conduita sa anterioară bună, de achitarea integrală, între timp, a sumelor datorate firmelor păgubite, precum şi de împrejurarea că are un copil suferind de o infirmitate gravă a aparatului cardio-vascular, se impune aprecierea că reducerea sancţiunii privative de libertate, la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani, ar corespunde scopului educativ-preventiv al pedepsei avut în vedere de legiuitor.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestei ultime decizii, invocând cazul de casare prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen.
S-a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs, contopind cele trei pedepse stabilite, dintre care una de 4 ani închisoare, în pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care a considerat-o cea mai grea, a făcut o aplicare a pedepsei în alte limite, decât cele prevăzute de lege.
S-a mai învederat că au fost încălcate şi prevederile art. 861 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, în cazul concursului de infracţiuni, suspendarea executării pedepsei poate fi acordată numai dacă pedeapsa rezultantă aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani.
Recursul în anulare este întemeiat, în sensul celor ce urmează.
În adevăr, din examinarea actelor dosarului rezultă că în urma desfiinţării în parte a sentinţei, în apel, inculpatul a rămas condamnat la 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzută în art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) din acelaşi cod, precum şi la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., pedepse care au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În urma admiterii recursului inculpatului şi a descontopirii pedepselor, reducând, din cele trei pedepse privative de libertate menţionate, pe aceea de 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, instanţa de recurs nu a observat, la recontopirea pedepselor, că una dintre ele este de 4 ani închisoare, astfel că a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care a considerat-o cea mai grea, precum şi interzicerea timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen.
Procedând astfel, instanţa de recurs a aplicat pedeapsa rezultantă, de executat, în alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece a contravenit dispoziţiei din art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., potrivit căreia, atunci „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani".
Pe de altă parte, faţă de minimul de 3 ani închisoare, prevăzut de art. 215 alin. (4) C. pen., cu referire la alin. (2) din acelaşi articol, se constată că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în vederea reducerii de la 5 ani, la 3 ani închisoare, a pedepsei privative de libertate stabilite pentru infracţiunea sancţionată prin acele texte de lege, aprecierile făcute prin considerentele deciziei în legătură cu împrejurările favorabile inculpatului fiind, însă, susceptibile de a fi luate în considerare la examinarea modului de individualizare, sub aspectul luării măsurii de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere.
O atare măsură nu poate fi dispusă, însă, cât timp una dintre pedepsele stabilite, pentru infracţiunile aflate în concurs real, ce s-au reţinut în sarcina inculpatului, este de 4 ani închisoare, pentru că s-ar contraveni prevederilor art. 861 alin. (2) C. pen.
Dar, dacă se are în vedere valoarea vădit mai mică a sumei ce a făcut obiectul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. (36.000.000 lei), decât aceea a sumei totale care a făcut obiectul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (101.700.000 lei), concomitent cu împrejurările favorabile inculpatului la care s-a făcut referire prin Decizia instanţei de recurs, se constată că pentru realizarea unei individualizări juste a sancţiunii penale în cauza de faţă, se impune ca şi pedeapsa de 4 ani închisoare să fie redusă la 3 ani închisoare.
Ca urmare, apreciindu-se că este cazul ca prin recontopirea pedepselor, să se dispună ca inculpatul să execute, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa privativă de libertate de 3 ani închisoare, fără a se mai adăuga un spor, se constată că prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestei pedepse, s-ar da eficienţă corespunzătoare criteriilor de individualizare a sancţiunii penale în cauza de faţă.
În adevăr, măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului total de încercare de 8 ani, este pe deplin justificată în speţă, deoarece, aşa cum s-a relevat şi prin considerentele deciziei instanţei de recurs, inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, conduita lui anterioară a fost bună, a acoperit pagubele produse, iar lăsarea sa în libertate se impune pentru a putea să acorde copilului său infirm, îngrijirile necesare.
Aşa fiind, în raport cu considerentele ce preced, se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt supuse cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi pct. 171 teza a II-a C. proc. pen.
În consecinţă, se impune admiterea recursului în anulare şi casarea celor trei hotărâri pronunţate în cauză, referitor la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., în cazul infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) din acelaşi cod.
Ca urmare a casării hotărârilor sub aspectele menţionate, se va înlătura aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. şi, recontopindu-se pedepsele, se va dispune suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere, în conformitate cu prevederile art. 861 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează sentinţa nr. 47 din 22 martie 2000, a Tribunalului Militar Teritorial, Decizia nr. 104 din 24 octombrie 2001, a Curţii Militare de Apel şi Decizia nr. 638 din 3 februarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pe inculpatul P.A., numai referitor la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., în cazul infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) din acelaşi cod.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. b) C. pen., în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă, în pedepsele componente.
Modifică pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., în sensul că o reduce la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., precum şi cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) din acelaşi cod, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 alin. (2) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe durata termenului total de încercare de 8 ani, urmând ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere menţionate în Decizia nr. 638 din 3 februarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 56/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
