ICCJ. Decizia nr. 56/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 56/2005
Dosar nr. 254/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 9 octombrie 1996, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpaţii:
1. T.A., la un an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi la câte 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., dispunând, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. a) C. pen., ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de un an şi 2 luni închisoare;
2. M.I., la 2 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 şi a art. 76 lit. c) C. pen., la câte 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 C. pen., de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod, precum şi la două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 C. pen., dispunând în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. a) C. pen., ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din acelaşi cod;
3. N.K., la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 286 alin. (1) C. pen., la câte 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi de art. 31, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., dispunând, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. a) C. pen., ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare;
4. A.F., la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor T.A., N.K. şi A.F., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978.
S-a dispus confiscarea sumei de 2.500.000 lei de la inculpatul M.I. şi anularea actelor falsificate de inculpaţi.
Totodată, au fost respinse, ca nefondate, cererile de despăgubiri formulate de părţile civile SC T. SA Cluj-Napoca şi Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, precum şi inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 156/A din 30 octombrie 1997, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile declarate de procuror şi cei 4 inculpaţi şi a desfiinţat sentinţa în parte, modificând-o în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor inculpaţilor T.A., M.I. şi N.K., constatării graţierii pedepselor aplicate acestor 3 inculpaţi, precum şi inculpatei A.F., cu excepţia pedepselor stabilite primului inculpat, pentru infracţiunea de dare de mită şi celui de al doilea inculpat, pentru infracţiunea de luare de mită.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2667 din 21 octombrie 1998, constatând că în alcătuirea completului de judecată, care a pronunţat Decizia penală nr. 156 din 30 octombrie 1997, a Curţii de Apel Piteşti, a intrat un număr mai mare de judecători, decât cel prevăzut de lege, a casat această decizie şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.
Prin Decizia penală nr. 290/A din 23 decembrie 1999, admiţând apelurile declarate de procuror şi inculpaţi, Curtea de Apel Piteşti a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 64 din 9 octombrie 1996, a Tribunalului Vâlcea, în sensul descontopirii pedepselor aplicate şi schimbării încadrării juridice, după cum urmează:
- Cu privire la inculpatul T.A., a fost schimbată încadrarea juridică, din infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 31, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. 26 şi 31, raportate la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi de art. 26 şi 31, raportate la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care l-a condamnat la 10 luni şi, respectiv, 6 luni închisoare, constatându-se că atât aceste pedepse, cât şi pedepsele ce i s-au stabilit pentru infracţiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., sunt graţiate în întregime, condiţionat, în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
Totodată, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului T.A., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 10 luni închisoare, constatându-se că această pedeapsă a fost executată.
- Cu privire la inculpatul M.I., a fost schimbată încadrarea juridică, din infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 246, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 C. pen., pentru care l-a condamnat la 5 luni închisoare, precum şi din infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289 din acelaşi cod şi de art. 31, raportat la art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 şi 31, raportate la art. 289 din acelaşi cod şi de art. 26 şi 31, raportate la art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 C. pen., pentru care l-a condamnat la 5 luni şi, respectiv, 2 luni închisoare, constatându-se că toate cele trei pedepse sunt graţiate în întregime, condiţionat, în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
Totodată, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 lit. c) C. pen., de la 2 ani închisoare, la un an închisoare, deducându-se, din această pedeapsă, durata arestării preventive cu începere de la 5 octombrie 1994, până la 3 octombrie 1995.
- Cu privire la inculpatul N.K., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 şi 31, raportate la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi din infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în infracţiunile prevăzute de art. 26 şi 31, raportate la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 26 şi 31, raportate la art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care l-a condamnat la câte 8 luni închisoare, constatându-se că aceste pedepse sunt graţiate în întregime, condiţionat, în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
- Cu privire la inculpata A.F., s-a constatat că pedeapsa ce i s-a aplicat de prima instanţă, este graţiată în întregime, condiţionat, în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
Prin aceeaşi decizie, SC T. SA Cluj a fost obligată să plătească suma de 40.420.935 lei, către SC R.I. SRL Cluj, iar SC B.A. SA a fost obligată să restituie inculpatului T.A., suma de 81.750.174 lei, constatându-se că aceste sume au fost încasate necuvenit.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, procurorul şi inculpaţii T.A. şi M.I.
Prin Decizia nr. 5866 din 11 decembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis aceste recursuri şi, extinzându-le efectele faţă de inculpaţii A.F. şi N.K., a casat Decizia pronunţată în apel şi sentinţa penală nr. 64 din 9 octombrie 1996, a Tribunalului Vâlcea cu privire la:- încadrarea juridică a faptelor de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor T.A., M.I. şi N.K.;- încadrarea juridică a faptei inculpatului M.I. în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);- achitarea inculpaţilor T.A., A.F. şi N.K., pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., dispoziţie ce a fost înlăturată;- aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 137/1997 privind graţierea unor pedepse;- aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., cu privire la inculpata A.F., înlăturându-se aplicarea acestora;- intervenirea prescripţiei răspunderii penale referitor la inculpaţii T.A., A.F. şi K.N., precum şi a decesului inculpatului M.I.;- soluţionarea laturii civile a cauzei.
Ca urmare a casării celor două hotărâri sub aspectele menţionate, s-a dispus:
1. Înlăturarea aplicării dispoziţiilor de graţiere ale art. 1 şi 10 din Legea nr. 137/1997, faţă de inculpaţi.
2. Schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor T.A., M.I. şi K.N., după cum urmează:- din infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 31 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi din art. 26, raportat la art. 31 şi 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, reţinute în sarcina inculpatului T.A., în infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi de art. 31, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;- din infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 31 şi 289 C. pen. şi, respectiv, de art. 26, raportat la art. 31 şi 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod, reţinute în sarcina inculpatului M.I., în infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 31, raportat la art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;- din infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 31 şi 289 C. pen. şi, respectiv, de art. 26 raportat la art. 31 şi 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, reţinute în sarcina inculpatului N.K., în infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 31, raportat la art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 121 şi 122 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor T.A., N.K. şi A.F., în urma intervenirii prescripţiei răspunderii penale, pentru:- infracţiunile prevăzute de art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 31, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., precum şi de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în ceea ce priveşte pe inculpatul T.A.;- infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 31, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 290, de art. 286 alin. (1) şi de art. 288 alin. (1) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., precum şi de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul K.N.;- infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1), cu aplicarea 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen., precum şi de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, în ceea ce priveşte pe inculpata A.F.
4. S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.I., din art. 246, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
5. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 31, raportat la art. 291 C. pen., de art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, ca urmare a intervenirii decesului făptuitorului.
6. A fost înlăturată dispoziţia de obligare a părţii civile SC T. SA Cluj să plătească suma de 40.420.935 lei, părţii civile SC R.I. SRL Cluj.
S-a motivat că faţă de dispoziţiile art. 31 C. pen., potrivit cărora determinarea înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, constituie participaţie improprie la acea infracţiune, se impune ca faptele inculpaţilor T.A. şi M.I., care s-au folosit de calitatea lor de conducători de societăţi comerciale, pentru a determina funcţionarii din subordine să întocmească şi să utilizeze acte false, în scopul ca ei să obţină foloase materiale, să fie încadrate în participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi, respectiv, în participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 31, raportat la art. 291 C. pen., iar pe cale de consecinţă, prin extinderea recursurilor, să fie încadrate în aceleaşi infracţiuni şi faptele inculpatului K.N.
S-a mai motivat că din materialul probator de la dosar rezultă că inculpaţii T.A., K.N. şi A.F. au fost achitaţi în mod greşit pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.
S-a relevat, în acest sens, că nu s-a ţinut seama de faptul că scoaterea din ţară de către cei trei inculpaţi, a materialului lemnos achiziţionat cu încălcarea legii, s-a realizat numai prin săvârşirea a numeroase infracţiuni de fals, de uz de fals şi de falsificare de ştampile.
De asemenea, s-a învederat că prima instanţă şi instanţa de apel, pentru a justifica soluţia de achitare, au făcut abstracţie de activitatea anterioară a inculpaţilor, constând în procurarea de material lemnos de la alte unităţi, decât de la cele pentru care primiseră licenţe de export, precum şi la preţuri mai mici decât cele corespunzând valorii reale, în falsificarea documentelor vamale privind provenienţa, a dispoziţiilor de încasare valutară, precum şi în expedierea materialului lemnos în altă ţară decât aceea pentru care se obţinuse licenţa de export, ceea ce dovedeşte că s-a urmărit sustragerea de la plata taxelor vamale reale.
S-a mai subliniat că procurarea materialului lemnos de la persoane fizice, la preţuri mici, precum şi ajungerea mărfii în Iordania, iar nu în Liban, demonstrează existenţa infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978.
S-a considerat, însă, că în raport cu termenul prescripţiei speciale prevăzut în art. 124 C. pen., care este de 7 ani şi 6 luni, deoarece maximul de pedeapsă prevăzut pentru această infracţiune nu ar fi mai mare de 5 ani, se impune să se constate că din octombrie 1994, când au fost săvârşite faptele, până la data judecării recursurilor, s-a împlinit termenul de prescripţie menţionat.
Împotriva acestei din urmă decizii, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând temeiul prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza a II-a C. proc. pen.
S-a susţinut, în dezvoltarea motivului invocat, că s-a constatat în mod greşit împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale, deoarece infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, este sancţionată cu închisoarea de la 2, la 7 ani.
S-a relevat în acest sens că în raport cu prevederile art. 124, cu referire la art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea menţionată este de 12 ani, care se va împlini abia la 2 octombrie 2006.
În concluzie, s-a cerut casarea deciziei atacate cu privire la încetarea urmăririi penale faţă de inculpaţii T.A., K.N. şi A.F., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1970 şi să se constate că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune.
Recursul în anulare este fondat în sensul celor ce urmează.
În adevăr, aşa cum se învederează prin recursul în anulare, infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, este sancţionată cu închisoarea de la 2, la 7 ani.
În raport cu prevederea de la art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., potrivit căreia termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, în cazul când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, coroborată cu dispoziţia de la art. 124 din acelaşi cod, în conformitate cu care „prescripţia înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122, este depăşit cu încă jumătate", se constată că pentru infracţiunea menţionată, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 12 ani, iar nu de 7 ani şi 6 luni, cum greşit s-a considerat de către instanţa de recurs.
Aşa fiind, ţinându-se seama că inculpaţilor li se impută că au comis la data de 2 octombrie 1994, ultimul act susceptibil a fi încadrat în infracţiunea prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, astfel că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru această infracţiune, de 12 ani, s-ar împlini abia la data de 2 octombrie 2006, este evident că instanţa de recurs a constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale, cu încălcarea prevederilor art. 124, cu referire la art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.
Dar, din examinarea cauzei în ansamblu, se constată că instanţa de recurs nu a avut suficiente temeiuri pentru a ajunge la concluzia că soluţia de achitare a inculpaţilor T.A., K.N. şi A.F., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, nu ar fi corectă.
Sub acest aspect, este de observat că, prin rechizitoriu, inculpaţii T.A., K.N. şi A.F. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că la 28 august 1994, la 1 octombrie 1994 şi 2 octombrie 1994, pe bază de declaraţii vamale conţinând date nereale, au exportat în Iordania, cantităţile de 496,629 mc, de 416,915 mc şi de 150,682 mc cherestea răşinoase la preţul de 165 dolari SUA/mc.
Prima instanţă, însă, a constatat că în toate aceste cazuri exporturile s-au efectuat pe bază de licenţe de export eliberate legal, cu plata integrală a impozitelor şi a taxelor vamale aferente, iar valoarea materialului lemnos ce a făcut obiectul exportului, a fost achitată în totalitate.
Relevând că situaţia menţionată rezultă din expertiza contabilă-judiciară efectuată în cauză şi din celelalte acte ale dosarului, prima instanţă a subliniat prin considerentele sentinţei, că în aceste condiţii nu se poate reţine că exportul respectiv s-a efectuat în scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal, în sensul cerinţelor înscrise în art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978.
S-a motivat, de asemenea, că, deşi inculpaţii au folosit declaraţii de încasare valutară false, acestea nu prezintă relevanţă în raport cu prevederile art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, deoarece actele respective nu erau destinate sustragerii bunurilor de la regimul vamal, ci au fost folosite în scopul realizării repatrierii valutei după efectuarea exporturilor, iar cazurile de nerepatriere a valutei ce au existat, nu constituie element susceptibil de încadrare în infracţiunea de contrabandă.
Tot astfel, prin considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel s-a învederat că, deşi s-au folosit de documente false, inculpaţii T.A., K.N. şi A.F. nu au sustras bunurile, respectiv cheresteaua exportată, de la controlul vamal, din probele administrate rezultând că ei au achitat taxele vamale datorate.
În această privinţă, concluziile raportului de expertiză contabilă, ce s-a efectuat din dispoziţia instanţei de apel, impun să se constate că pentru toate exporturile efectuate s-au eliberat licenţe de către Ministerul Industriilor şi Comerţului în cadrul contingentării pe ţară, că actele normative în vigoare în acea perioadă nu interziceau achiziţionarea de masă lemnoasă de la persoane particulare, iar nerealizarea produsului finit destinat exportului numai din masa lemnoasă contractată cu SC R. SA Cluj şi apelarea la alte surse, nu a avut consecinţe negative asupra exploatării şi valorificării masei lemnoase.
De asemenea, din raportul de expertiză contabilă-judiciară depus la prima instanţă rezultă că SC R.I. SRL a avut licenţe de export obţinute legal pentru toate cantităţile de cherestea pe care le-a achiziţionat şi le-a scos din ţară, nedepăşind cantităţile contingentate ce i s-au repartizat.
Aşa fiind şi cum concluziile din rapoartele de expertiză menţionate sunt confirmate de documentele prezentate de SC R.I. SRL, de conţinutul actelor vamale ridicate de la Vama Constanţa, de procesele verbale privind verificările efectuate la filiala silvică Cluj şi actele anexate la acestea, precum şi de celelalte acte la care s-a făcut referire prin sentinţă, se impune să se constate că prima instanţă a ajuns în mod corect la concluzia că faptele imputate celor trei inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978.
Rezultă, deci, că prin infirmarea soluţiei de achitare a inculpaţilor menţionaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, s-a făcut o greşită aplicare a legii, ceea ce constituie caz de casare în sensul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 171 teza a II-a C. proc. pen.
În consecinţă, se impune admiterea recursului în anulare şi casarea deciziei atacate cu privire la desfiinţarea sentinţei referitor la achitarea inculpaţilor T.A., K.N. şi A.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, precum şi cu privire la dispoziţia de încetare a procesului penal pentru această infracţiune, prin constatarea intervenirii prescripţiei, urmând a se menţine dispoziţia de achitare a celor trei inculpaţi pentru această infracţiune.
Totodată, mai urmează a se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a celor 3 inculpaţi, să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează Decizia nr. 5866 din 11 decembrie 2003, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, numai cu privire la:- dispoziţia de casare a sentinţei penale nr. 64 din 9 octombrie 1996 a Tribunalului Vâlcea şi a deciziei nr. 290/A din 23 decembrie 1999, a Curţii de Apel Piteşti, referitor la achitarea inculpaţilor T.A., K.N. şi A.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) C. pen.;
- dispoziţia de încetare a procesului penal faţă de aceşti inculpaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 121 şi 122 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Înlătură dispoziţiile sus-arătate, menţinând dispoziţia sentinţei nr. 64 din 9 octombrie 1996, a Tribunalului Vâlcea, de achitare a inculpaţilor T.A., K.N. şi A.F., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor T.A., K.N. şi A.F., în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 58/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
