ICCJ. Decizia nr. 600/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 600
Dosar nr. 100/2003
Şedinţa din Camera de consiliu de la 8 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 53 pronunţată la data de 3 iunie 2003 în dosarul nr. 2281/2003, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie a respins cererea formulată de P.N. privind recuzarea tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din 8 aprilie 2003, Tribunalul Prahova a respins cererea acestuia prin care a solicitat recuzarea tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor din judeţul Prahova.
Împotriva acestei încheieri petentul a declarat recurs.
Prin cererea formulată la data de 20 mai 2003, petentul a solicitat recuzarea tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a avut mai multe cauze penale pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la judecarea cărora instanţele au favorizat părţile adverse, împiedicându-l pe acesta în administrarea probelor necesare aflării adevărului.
În consecinţă, prin încheierea de şedinţă din 23 mai 2003, Curtea de Apel Ploieşti a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului Curţii Supreme de Justiţie în vederea soluţionării acestei din urmă cereri.
Învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a constatat că nu există temeiuri şi nu se pot reţine împrejurări din care să se desprindă concluzia că toţi judecătorii menţionaţi, ori rudele acestora, sunt interesaţi, sub orice formă, în cauza care îl priveşte pe petent.
Împotriva acestei din urmă încheieri petentul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză, petentul a formulat o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti era sesizată cu judecarea recursului declarat de acelaşi petent împotriva încheierii prin care Tribunalul Prahova a respins o cerere privitoare la recuzarea tuturor judecătorilor de la toate judecătoriile din judeţul Prahova.
Or, este adevărat că părţile care se adresează unei jurisdicţii sunt îndreptăţite la o egală şi corectă judecată care, printre altele, este condiţionată şi de imparţialitatea magistraţilor.
Acestui imperativ, în raport de care judecata trebuie să fie mai presus de orice bănuială, legiuitorul a răspuns prin reglementarea, printre altele, a instituţiei recuzării.
Astfel, pentru a înlătura orice dubiu privitor la imparţialitatea magistraţilor, legea procesuală a pus la dispoziţia părţii interesate posibilitatea de a solicita îndepărtarea unuia sau mai multor judecători de la soluţionarea unei cauze penale, formulând o cerere de recuzare.
Cum însă un mijloc, subordonat principiului exercitării cu bună credinţă a drepturilor procesuale şi având ca finalitate păstrarea neştirbită a prestigiului justiţiei, nu se poate transforma într-o procedură, la îndemâna părţii, de trecere a unei cauze penale de la un complet la un alt complet de judecată sau de la o instanţă de judecată la o altă instanţă egală în grad, cu înfrângerea dispoziţiilor procesuale privind competenţa soluţionării respectivei cauze, în fond sau în căi de atac exercitate în ciclul ordinar al judecăţii, prin art. 51 C. proc. pen. au fost determinate, limitativ, motivele de recuzare.
Astfel, potrivit art. 51 alin. (2) C. proc. pen., cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate care constituie motivul recuzării.
În cazul în care recuzarea priveşte mai mulţi judecători, această cerinţă priveşte, sub aspectul invocării motivelor de recuzare, pe fiecare dintre magistraţii a căror îndepărtare de la soluţionarea cauzei se cere.
Or, invocarea în mod generic a bănuielii cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti nu satisface condiţiile impuse de textul legal menţionat.
Ca atare, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie s-a pronunţat în mod legal, prin încheierea atacată cu recurs, în sensul respingerii cererii de recuzare.
Aşa fiind, recursul declarat împotriva acestei încheieri se constată a fi nefondat.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul P.N. împotriva încheierii nr. 53 din 3 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentul să plătească statului 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 60/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 601/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
