Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 430/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 430/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 430/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -C. O.
GREFIER – A. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror S. A..
Pe rol pronunțarea cauzei penale privind pe inculpatul M. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 2 din O.U. G nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cp și art. 37 al. 1 lit. a Cp.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în mod succesiv la data de 17.06.2015 și pentru astăzi, 23.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de fată:
Prin rechizitoriul nr. 4193/P/2013 din data de 26.01.2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 16.02.2015, inculpatul M. M., fiul lui M. și Ș., născut la data de 25.12.1983 în București, necăsătorit, recidivist, domiciliat în București, . nr. 24 A, ., ., cetățean român, conducător auto, fără loc de muncă, posesor al CI . nr._, având C.N.P._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal și a art. 37 alin. 1 litera a din Codul penal din 1969. S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 18.03.2013, în jurul orei 22:30, inculpatul M. M. a condus autovehiculul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe . din București, având dreptul de a conduce suspendat.
În faza de urmărire penală fapta săvârșită de inculpatul M. M. a fost dovedită prin urmatoarele mijloace de probă proces-verbal de depistare (f. 7),fișă evidență auto (f. 09),declarații inculpat M. M. (f. 19,21,22), declarații martor C. A. S. (f. 24). In cauză a fost parcursă procedura prevăzută de disp. art. 342 și următoarele din C. pr. pen., instanța dispunând începerea judecății prin încheierea din data de 22.04.2015. In cauză inculpatul a înțeles să beneficieze de dispozițiile legale care reglementează procedura în cazul recunoașterii învinuirii. Examinand actele și lucrarile din dosar, instanța reține următoarele: La data de 18.03.2013, în jurul orei 22:30, inculpatul M. M., în timp ce conducea autovehiculul marca BMW, cu numărul de înmatriculare B-53-
MRU, în București, pe ., a fost oprit pentru de către organele poliției rutiere întrucât a circulat la culoarea roșu a semaforului electric.
În urma verificărilor efectuate în cauză, s-a constatat că inculpatul are dreptul de a conduce suspendat ca urmare a săvârșirii, la data de 03.03.2013, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
În confirmarea situației auto a inculpatului este și fișa de evidență auto.(fila 09)
Astfel, din examinarea fișei de evidență auto a inculpatului reiese că acestuia i s-a aplicat, inițial, suspendarea dreptului de a conduce în perioada 01.03._13, urmare a săvârșirii, la data de 01.03.2013, a unei contravenții la regimul rutier constând în conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.
Ulterior, la data de 03.03.2013, deși nu avea dreptul, inculpatul a fost depistat conducând un autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legală, ceea ce a determinat întocmirea unui dosar penal față de acesta, având ca obiect infracțiunile prevăzute de art. 87 alin. 1 și 86 alin. 2 din OUG 195/2002, iar potrivit legii, pe durata procesului penal, până la soluționarea dosarului, inculpatul nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Ignorând din nou această interdicție, inculpatul a fost depistat, la data de 18.03.2013, conducând un autovehicul pe drumurile publice, astfel că s-a procedat la întocmirea prezentului dosar penal pe numele său.
Cu ocazia audierii în cauză, inculpatul M. M. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că la data de 18.03.2013, în jurul orei 22:30, a condus autovehiculul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ în București, pe ., în direcția . intersecția cu . circulat la culoarea roșu a semaforului electric și a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră.
În urma verificărilor efectuate, organele de poliție au constatat că are dreptul de a conduce suspendat pentru cumul de puncte și pentru săvârșirea unei alte infracțiuni la regimul rutier.
Inculpatul a arătat că avea cunoștință de suspendarea dreptului de a conduce, însă a fost nevoit să conducă întrucât prietena sa avea o urgență medicală.
Cu ocazia audierii în cauză, martorul C. A. S. a declarat că la data de 18.03.2013, în jurul orei 22:30, se afla pasager în autovehiculul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpat și, în timp ce se deplasau pe . au fost opriți de un echipaj al poliției rutiere, acesta constatând că inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat.
Martorul a declarat că inculpatul cunoștea faptul că are dreptul de a conduce suspendat, dar a fost nevoit să conducă întrucât prietena sa avea o urgență medicală.
În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, întrucât inculpatul avea cunoștință că are dreptul de a conduce suspendat și, în acest context, a condus un autovehicul pe drumurile publice.
Având în vedere declarația inculpatului M. M. de recunoaștere a faptei făcută în fața instanței în cadrul procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, instanța nu va mai proceda la administrarea de probe noi și va reține situația de fapt expusă în rechizitoriul parchetului. Totodată reține faptul că probele administrate în faza de urmărire penală probă, respectiv probă proces-verbal de depistare (f.7),fișă evidență auto (f. 09),declarații inculpat M. M.(f.19,21,22),declarații martor C. A. S. (f. 24) confirmă situația de fapt anterior menționată. Inculpatul M. M., în legătură cu fapta ce a fost reținută în sarcina
sa, audiat fiind în faza de urmărire penală (f.19, 21, 22), a recunoscut săvârșirea acesteia. În fața instanței inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare, că nu solicită administarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoște și le însușește. Fiind audiat de instanță în aplicarea prevederilor 375 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a recunoscut fapta săvârșită în modalitatea prezentată în rechizitoriul parchetului. Coroborând probatoriul administrat în cauză instanța constată că fapta inculpatului M. M. care, în stare de recidivă postcondamnatorie, la data de 18.03.2013, în jurul orei 22:30, a condus autovehiculul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_, în București, pe ., sector 1, având dreptul de a conduce suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal și a art. 37 alin. 1 litera a din Codul penal din 1969.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 37 litera a din Codul penal din 1969, întrucât inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în termenul de încercare aplicat prin Sentința penală nr. 1137/24.11.2010, a Judecătoriei Sector 1, definitivă prin neapelare.
Având în vedere modificările legislative intervenite în perioada cuprinsă între momentul săvârșirii faptei (18.03.2013) și prezent, precum și dispozițiile art. 5 din noul Cod penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, conform cărora în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, apreciez că în cauză legea mai favorabilă este legea veche, respectiv art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, dată fiind starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului la data savarsirii faptei. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța va ține seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoștere a faptei comise. Se constată că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa cazier judiciar existentă la fila 7 din dosarul instantei, inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în termenul de încercare aplicat prin Sentința penală nr. 1137/24.11.2010, a Judecătoriei Sector 1, definitivă prin neapelare.
Având în vedere relațiile sociale lezate, condițiile concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatului, instanța se va orienta către pedeapsa închisorii cu executare efectivă în regim de detenție, constatând că scopul pedepsei poate fi atins și în acest fel. Analizând dispozițiile legale incidente din legile penale succesive instanța reține că cele prevăzute de legea nouă sunt mai favorabile inculpatului având în vedere rezultanta pedeapsei calculata prin luarea in considerarea a starii de recidiva postcondamnatorie. Așa fiind, în baza disp. art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a c.pen. de la 1969, art. 396 alin. 10 c.proc.pen.si art. 5 c.pen. condamna pe inculpatul M. M. la pedeapsa de 5 luni inchisoare. În ceea ce privește pedepsele acesorii, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I C.pen din 1969, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează
în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Instanța apreciază că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a-II-a și lit.b C.pen din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d și e C.pen din 1969. De asemenea, instanța apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a C.pen in 1969. În consecință, în baza art. 71 alin. 2 c. pen.de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din c. pen.de la 1969 pe durata executării pedepsei . În baza disp. art. 83 alin.1 c.pen. de la 1969 revoca suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala 1137 din 24.11.2010 a Judecătoriei sector 1 Bucuresti ramasa definitiva prin neapelare la data de 13.12.2010, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 3 ani si 5 luni inchisoare. În baza art. 71 alin. 2 c. pen.de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din c. pen.de la 1969 pe durata executării pedepsei . În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei. Văzând și dispozițiile art. 408 și urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza disp. art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a c.pen. de la 1969, art. 396 alin. 10 c.proc.pen.si art. 5 c.pen. condamna pe inculpatul M. M., fiul lui M. și Ș., născut la data de 25.12.1983 în București, necăsătorit, recidivist, domiciliat în București, . nr. 24 A, ., ., C.N.P._, la pedeapsa de 5 luni inchisoare.
În baza art. 71 alin. 2 c. pen.de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din c. pen.de la 1969 pe durata executării pedepsei .
În baza disp. art. 83 alin.1 c.pen. de la 1969 revoca suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala 1137 din 24.11.2010 a Judecătoriei sector 1 Bucuresti ramasa definitiva prin neapelare la data de 13.12.2010, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 3 ani si 5 luni inchisoare. În baza art. 71 alin. 2 c. pen.de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din c. pen.de la 1969 pe durata executării pedepsei .
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. D. A.
Red. Tehred.C.O /2ex /10.09.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 429/2015.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
