Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 433/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 433/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința Nr. 433/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -C. O.
GREFIER – A. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror S. A..
Pe rol pronunțarea cauzei penale privind pe inculpatul C. B. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 al. 2 și 87 al. 1 din din O.U. G nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cp și art. 5 Cp. Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2241/P/2012 din data de 03.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. B. S., fiul lui N. și M., născut la data de 20.01.1982 în București, necăsătorit, domiciliat în București, ., ., sector 6, FFL în București, ., sector 1, cetățean român, barman, fără antecedente penale, posesor al PC . nr._, având C.N.P._ pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 și a unei infracțiuni de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 litera b din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Noul Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 06.03.2015. În fapt, s-a reținut că la data de 11.02.2012, în jurul orei 05:30, inculpatul C. B. S. a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . București, având o alcoolemie peste limita legală. Totodată, în urma verificărilor efectuate în cauză, a reieșit că acesta avea dreptul de a conduce suspendat urmare a săvârșirii, la data de 20.01.2012, a unei infracțiuni prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. Situația de fapt descrisă se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare (f. 9),buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f. 16),fișă de evidență auto (f. 30),raport de expertiză medico-legală (f. 19),declarații inculpat C. B. S. (f. 27,28),declarații martor R. R. F. (f. 38). Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 20.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecată data de 17.06.2015. La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului C. B. S. dispozițiile art.374 și urm. C.proc.pen., respectiv că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, caz în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime, potrivit art.396 alin.10 C.proc.pen. Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin.4 C.proc.pen., astfel încât instanța, în baza art.375 C.proc.pen.a procedat la audierea inculpatului C. B. S. în conformitate cu art. 378 C.proc.pen., acesta arătând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și că dorește ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Declarația inculpatului C. B. S. a fost consemnată și atașată dosarului cauzei. În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,instanța reține următoarele:În fapt, se retine că la data de 11.02.2012, în jurul orei 05:30, organele de poliție din cadrul Brigăzii Rutiere au oprit pentru control, pe . București, autovehiculul marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare_, condus de C. B. S.. Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, aparat ce a indicat o valoare de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la INML în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Totodată, în urma verificărilor efectuate pe parcursul procesului penal, s-a constatat că inculpatul figura cu dreptul de a conduce suspendat urmare a săvârșirii, la data de 20.01.2012, a unei alte infracțiuni la regimul rutier. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 247/13.02.2012, inculpatul C. B. S. a avut o alcoolemie de 1,05 g %o la ora 06:45, în data de 11.02.2012 și o alcoolemie de 0,85 g%o la ora 07:45, în aceeași dată. Potrivit raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 1379/i/2013, la data de 11.02.2012, la orele 05:30, numitul C. B. S. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca 1,30 g%o. Cu ocazia audierii în cauză, martorul R. R. F. a declarat că la data de 11.02.2012, în jurul orei 05:30, se deplasa cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . în intersecția cu . a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere pentru a fi martor asistent la discuțiile purtate de aceștia cu un conducător auto, respectiv numitul C. B. S., care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ . Martorul arată că, întrucât sus-numitul avea un comportament recalcitrant și emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest, aparat ce a indicat o valoare de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la sediul INML în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Cu ocazia audierii în cauză, inculpatul C. B. S. a declarat că în data de 11.02.2012, în jurul orei 05:30, a condus pe . București autovehiculul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, moment în care a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere. Inculpatul arată că a fost testat cu aparatul alcooltest, acesta indicând o valoare de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la sediul INML în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Totodată, inculpatul arată că figura la acea dată cu dreptul de a conduce suspendat, întrucât avea întocmite mai multe dosare penale pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul rutier încă din anul 2009. Aspectele reținute în cauză rezultă din proces-verbal de depistare (f. 9),buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f.16),fișă de evidență auto(f.30),raport de expertiză medico-legală(f.19),declarații inculpat C. B. S. (f. 27,28),declarații martor R. R. F. (f. 38). În raport de poziția procesuală a inculpatului, adoptată în fața instanței, prin analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă astfel expuse, se poate constata în mod neîndoielnic că inculpatul C. B. S. este cel care a săvârșit faptele anterior descrise in extenso. Așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale: pentru identificarea concreta a legii penale mai favorabile trebuie avute in vedere o . criterii care tind fie la inlaturarea raspunderii penale, ori a consecintelor condamnarii, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiza vizeaza in primul rand conditiile de incriminare, apoi cele de tragere la raspundere penala si, in sfarsit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constitutionala a statuat ca „Determinarea caracterului «mai favorabil» are in vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa. Cu privire la aceasta din urma pot exista deosebiri de natura (o lege prevede ca pedeapsa principala amenda, iar alta inchisoarea), dar si deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsa si, evident, la modalitatea stabilirii acestora in mod concret.” Cat priveste determinarea concreta a legii penale mai favorabile, Curtea Constitutionala a statuat ca „aceasta vizeaza aplicarea legii, si nu a dispozitiilor mai blande, neputandu-se combina prevederi din vechea si din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze”În drept, în prealabil, instanța de asemenea va analiza în determinarea legii penale mai favorabile, daca este necesara schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare. Potrivit art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, pedeapsa era închisoarede la 6 luni la 3 ani sau amenda. Potrivit art. 335 alin.2 C.pen., în vigoare, pedeapsa este închisoare la 6 luni la 3 ani sau amenda. Pe de altă parte, în determinarea legii penale mai favorabile, instanța constată de asemenea că pedeapsa prevăzută de art. 336 alin 1 din Noul Cod penal pentru fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă, iar pedeapsa prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 pentru fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este închisoarea de la 1 la 5 ani. Având în vedere limitele pedepsei în ambele acte normative, instanța nu va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată în infracțiunea prevăzută și pedepsită art.335 alin.2 C.pen, și din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată în infracțiunea prevăzută și pedepsită art.336 alin.1 C.pen, deoarece potrivit dispozițiilor din noul cod penal în caz de concurs de infractiuni cum este in speta de față, potrivit disp. art. 39 alin.1 lit.b c.pen. in caz de concurs de infractiuni se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte, apoi când s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, iar potrivit lit. d din acelasi act normativ, când s-au stabilit o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplică pedeapsa inchisorii la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii. Ca atare, în cazul stabilirii pedepsei inchisorii pentru fiecare infractiune, sporul prevăzut de noul cod penal ar îngreuna rezultatul individualizarii pedepsei, acest spor fiind obligatoriu, pe când in cazul aplicării dispozitiilor codului penal de la 1968, respectiv art. 33 lit. a si 34 lit.b cod penal de la 1968 sporul este facultativ. Aceeasi situatie ar fi si in cazul aplicării pedepsei amenzii prev. de art. 336 alin.1 c.pen., deoarece pedepsei inchisorii pentru infractiunea prev. de art. 335 alin.1 c.pen. i s-ar alatura pedeapsa amenzii, ceea ce de asemenea ar ingreuna situatia inculpatului urmare procesului de individualizare a pedepsei. Având în vedere că, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și la împrejurările comiterii faptei, instanța se va orienta spre pedeapsa cu închisoarea ale cărei limite sunt identice în ambele legi, având în vedere că, în procesul de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța apreciază ca fiind mai favorabile dispozițiile Codului penal din 1969 care permit suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța apreciază ca fiind mai favorabilă încadrarea juridică a faptei de la art. 86 alin.2, 87 alin 1 din OUG 195/2002, motiv pentru care:
În drept, faptele inculpatului C. B. S. care, la data de 11.02.2012, în jurul orei 05:30, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . dreptul de a conduce suspendat și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 1,30 g%o, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 și infracțiunea de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 litera b din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Noul Cod penal. Prin urmare, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului C. B. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. La individualizarea pedepsei și a modalității de executare, instanța reține, în primul rând, aplicabilitatea dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., potrivit căruia, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă, în cazul închisorii, se reduc cu o treime, având în vedere faptul că la termenul din data de 17.06.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de noi probe. Astfel, după reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.2 C.pen, 336 alin.1 C.pen., acestea vor fi de 4 luni- 2 ani, respectiv de 8 luni – 3 ani și 4 luni. De asemenea, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalității nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului. Instanța consideră că raportat la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, față de modul concret de săvârșire a faptei astfel cum a fost expus deja, rezultă fără echivoc dezinhibiția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea unor fapte de acest tip într-un loc public. De asemenea, va ține cont de locul unde acesta a savarsit fapta accesibil permanent publicului, celorlalti participanti la trafic, elemente importante la individualizarea pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient, dar și o metoda de reeducare a inculpatului. În cauză, instanța reține că pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat este mediu, iar pedeapsa aplicată trebuie să confere siguranță în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral, în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptei descurajează săvârșirea unor asemenea fapte penale. Întrucât cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, instanța de judecată a verificat situația antecedenței penale a inculpatului C. B. S. , constatând că deși nu are antecedente penale, inculpatul a ales să comită o faptă antisocială, desi este la o varsta ce caracterizeaza maturitatea unui individ, are familie, un copil minor, totuși comportamentul său denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o lipsă de interes față de repercusiunile acțiunilor sale ceea ce duce la concluzia că acesta a comis infracțiunile datorită unei înclinații pentru comiterea unor astfel de fapte, și nu ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită. Având în vedere predispoziția inculpatului de a săvârși fapte penale de natura celor pentru care este judecat în prezenta cauză, instanța apreciază că acesta a dovedit prin comportamentul său un pericol social sporit și nu a dat dovadă de îndreptare. Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, curajul infracțional, instanța a apreciat că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de o durată proporțională cu gravitatea faptei. De asemenea, instanța are în vedere și alte circumstanțe personale ale inculpatului, și anume cele referitoare la faptul că acesta are serviciu, venituri, este necăsătorit și nu are copii, este bine integrat în societate, are studii superioare. În consecință, punând în balanță ansamblul considerentelor expuse anterior, privind săvârșirea faptelor, cu aspectele legate de persoana inculpatului care a demonstrat o conduită procesuală corectă recunoscând și regretând săvârșirea faptei și a avut o atitudine cooperantă atât după săvârșirea infracțiunii, cât și în cursul procesului penal, instanța va aplica o pedeapsă orientată spre minimul special redus potrivit art. 396 alin.10 C.proc.pen. Față de cele reținute, în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 5 C.pen. si art. 374 alin.4, art. 396 alin.10 C.p.p. condamnă pe inculpatul C. B. S. la pedeapsa închisorii de 4 luni. În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen. si art. 374 alin.4, art. 396 alin.10 C.p.p. condamnă pe inculpatul C. B. S. la pedeapsa închisorii de 8 luni. În baza disp. ar. 33 lit.b si 34 lit. b c. pen. contopeste pedepsele aplicate urmând ca inculpatul C. B. S. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni inchisoare Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.91 C.pen. și față de fapta săvârșită și față de persoana inculpatului, în privința scopului preventiv și educativ al pedepsei, instanța consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție. Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art. 81 C.pen., instanța suspendă executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 8 luni, care se calculeaza conform art. 82 c.pen. În ceea ce privește pedepsele acesorii, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I C.pen din 1969, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Instanța apreciază că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a-II-a și lit.b C.pen din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. Având în vedere faptul că infracțiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d și e C.pen din 1969. De asemenea, instanța apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a C.pen in 1969. Conform art. 71 alin. 5 C.pen din 1969, va suspenda condiționat executarea pedepsei accesorii. În temeiul art. 359 C.pen din 1969 va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 5 C.pen. si art. 374 alin.4, art. 396 alin.10 C.p.p. condamnă pe inculpatul C. B. S., fiul lui N. și M., ns. la data de 20.01.1982, în București, cu domiciliul în București, ., ., sector 6, f.f.l în București, ., sector 1, CNP_, la pedeapsa închisorii de 4 luni.
În baza art. 71 al.1 C.pen. din 1968 aplică inculpatului C. B. S. pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen. si art. 374 alin.4, art. 396 alin.10 C.p.p. condamnă pe inculpatul C. B. S. la pedeapsa închisorii de 8 luni.
În baza art. 71 al.1 C.pen. din 1968 aplică inculpatului C. B. S. pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza disp. ar. 33 lit.b si 34 lit. b c. pen. contopeste pedepsele aplicate urmând ca inculpatul C. B. S. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni inchisoare
În baza art. 71 al.1 C.pen. din 1968 aplică inculpatului C. B. S. pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art. 81 C.pen. din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit în condițiile art.82 C.pen. din 1968.
În baza art. 71 alin.5 C.pen. din 1968 dispune suspendarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 V.C.p.p., pune în vedere inculpatului C. B. S. dispozițiile art. 83 C.p. din 1968 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., obligă inculpatul C. B. S. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. D. A.
Red.Tehred. C.O/2ex/10.09.2015
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 337/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
