Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 365/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 365/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015

document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA PENALĂ NR.365

Ședința publică de la data de 04.06.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. B. A.

GREFIER: A. A.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror D. M.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat P. M. N. și pe parte vătămată BĂȘTIC A., parte civilă H. M., parte civilă BĂȘTIC A., având ca obiect-tâlhărie calificată (art.234 NCP).

Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, fiind consemnate în aceea încheiere de ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a stabilit termen pentru pronunțare la data de 21.05.2015 și apoi în aceeași compunere și pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru astăzi 04.06.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

1. Prin rechizitoriul nr.9892/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul P. M. N., fiul lui C. și F., născută la data de 01.03.1984 în mun. Curtea de Argeș, domiciliat în jud. A.. Mun. A., .. 301, ., . C.I. . nr._, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 234 alin. 1, lit. a și d C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 27.07.3007 inculpatul fiind cazat la hotelul “M.” București, în jurul orei 02³⁰, sub pretextul că are nevoie de ajutorul recepționerei, a lovit-o pe aceasta cu o scrumieră în zona capului, a imobilizat-o, i-a astupat gura cu mâna și prin amenințarea cu un cuțit, a forțat-o să se dezbrace și ulterior să-i remită suma de 800 de lei și un telefon mobil marca Nokia, părăsind hotelul fără să achite contravaloarea serviciilor sale.

2. Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă:

Plângere persoana vătămată Băștic A. (f.9 d.up);
declarație persoană vătămată Băștic A. (f.10-f.15 d.up.);
declarație reprezentant parte civilă (f.16 d.up.);
declarație martor N. S. (f.17-f.18d.up.);
declarație martor N. G.-F. (f.20-f.21 d.up);
declarație A. Haritina (f. 22 d.up);
proces verbal de cercetare la fața locului (f.40-f.47 d.up);
raport de constatare tehnico științifică (f.49-f.55 d.up.);
proces verbal de vizulaizare a imaginilor video suprinse de camerele de supraceghere ale hotelului (f.56-f.58);
proces vebal de recunoaștere din planșe foto (f.59-f.63 d.up., f.74 d.up.);
certificat medico-legal (f.64-f.66d.up.);

Prin rezoluția din data de 22.01.2008, confirmată de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul P. M. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. b C. pen. 1968 (f.7 d.up.).

Prin ordonanța din data de 16.12.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul P. M. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. b C. pen. 1968 (f.2 d.up.).

Prin ordonanța din data de 23.02.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpatul P. M. N. din infracțiunea de tâlhărie faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. b C. pen. 1968 în infracțiunea de tâlhărie calificată faptă prevăzută de art. 234 alin. 1, lit. a și d C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen..

3. În cursul cercetării judecătorești,constatând conform art. 349 C.pr.pen. că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și ținând cont de cererea inculpatului P. M. N. care a recunoscut fapta așa cum acestea a fost reținută prin actul de sesizare al instanței solicitând aplicarea procedurii prevăzută art. 375 alin.1 C.pr.pen., instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat a dispus ca judecarea cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală motiv pentru care a soluționat cauza penală dedusă judecății conform acestei proceduri.

4. Analizând materialul probator instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin declarația persoanei vătămate Băștic A. rezultă faptul că, în data de 17.07.2007 a fost agreasată de un client al hotelului “M.” București unde își desfășoară activitatea lucrativă având funcția de recepționer. Astfel aceasta susține că în seara zilei de 16.07.2007, în jurul orei 21³⁰ a fost sunată la recepție de clientul de la camera 203 care a rugat-o să îl trezească a doua zi la ora 01⁴⁵. Procedând în acest fel, a doua zi, clientul respectiv a coborât în jurul orei 02³⁰ la recepția hotelului unde a comandat o cafea. La un moment dat a auzit un zgomot iar clientul respectiv i-a spus că a vărsat cafeaua astfel încât, aceasta a luat un șervețel pentru a face curat. La un moment dat, fiind aplecată a simțit o lovitură puternică în zona capului, dându-și seama că a fost lovită cu scrumiera de clientul respectiv. În continuare individul i-a pus mâna la gură, i-a cerut să nu țipe și să se dezbrace, iar ulterior după ce a reușit să îi dea jos bluza și fusta, strângând-o de gât, și amenințând-o cu un cuțit pe care l-a luat din bucătărie, persoana necunoscută i-a cerut să îi dea suma de bani pe care o are din încasări. Astfel persoana vătămată i-a remis suma de 250 lei și 150 de euro, sustrăgând totodată un telefon mobil marca Nokia.

Totodată la o dată ulterioară persoana vătămată a recunoscut individul care a agresat-o, ca fiind inculpatul P. M. N..

Din declarațiile martorilor N. S. și N. G. F., care se coroborează în totalitate, reiese faptul că, în data de 16.07.2007, la hotelul “M.” București s-a cazat în camera 203 o persoană de sex masculin, care nu a prezentat nici un act de identitate, dar care a declarat că se numește P. M. N. și are . buletin AS nr._.

Din raportul de constatare tehnico științifică (f.49-f.55 d.up.) rezultă că urmele papilare ridicate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului de pe obiectele din camera 203 aparțin inculpatului P. M. N..

În același timp imaginile surprinse de camerele de luat vederi ale hotelului ară cum o persoană de sex masculin bruschează o persoană de sex feminin, ce este îmbrăcată doar în lenjeria intimă.

Totodată inculpatul P. M. N., fiind audiat în instanță a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, solicitând ca judecată să aibă loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Pentru aceste motive instanța consideră că probele administrate în timpul urmăririi penale se coroborează în totalitate și demonstrează în totalitate situația de fapt reținută în rechizitoriu.

5. În drept,conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.

Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța urmează a se raporta la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, cuantumul sau conținutul pedepselor normele privitoare participație și la recidivă.

Instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Cum infracțiunea de care este acuzat inculpatul a fost săvârșită în data de 17.07.2007, anterior schimbărilor legislative, instanța este obligată să analizeze legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

Fapta inculpatului P. M. N., constând în aceea că la data de la data de 27.07.3007 inculpat fiind cazat la hotelul “M.” București, în jurul orei 02³⁰, sub pretextul că are nevoie de ajutorul recepționerei, a lovit-o pe aceasta cu o scrumieră în zona capului, a imobilizat-o, i-a astupat gura cu mâna și prin amenințarea cu un cuțit, a forțat-o să se dezbrace și ulterior să-i remită suma de 800 de lei și un telefon mobil marca Nokia, părăsind hotelul fără să achite contravaloarea serviciilor sale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii complexe de tâlhărie constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra ori furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. În cauză, inculpatul a realizat acte ce intră în conținutul elementului material al infracțiunii de tâlhărie prin lovirea persoanei vătămate cu o scrumieră în zona capului, prin amenințarea cu un cuțit și prin exercitarea de violențe în sensul strângerii persoanei vătămate de gât.

Urmarea imediată constă în imposedarea inculpatului cu bunurile sustrase și crearea unei stări de pericol cu privire la integritatea corporală și libertatea psihică a persoanei vătămate.

De asemenea, există o legătură de cauzalitate între săvârșirea faptei și rezultatul socialmente periculos, care rezultă din modalitatea cum a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.

Cu privire la latura subiectivă, s-a constat că inculpatul a acționat cu intenție directă întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea acestuia. Acțiunile întreprinse de acesta au fost în scopul însușirii bunurilor sustrase.

Conform vechii reglementări fapta inculpatului P. M. N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. b C. pen. 1968, fiind pedepsită cu închisoare de la 7 ani la 20 de ani.

Reținerea circumstanțelor agravante se justifică prin prisma faptului că infracțiunea a fost comisă în jurul orei 02³⁰, într-un loc accesibil publicului, respectiv în recepția hotelul “M.” București și prin folosirea unui cuțit.

Conform Codului Penal din 2009 fapta inculpatului P. M. N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 234 alin. 1, lit. a și d C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. pedepsibilă cu închisoare de la 3 ani la 10 ani.

Reținerea formei calificate se justifică prin faptul că între cele două legislații există o continuitate, iar cum s-a probat anterior inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie în timpul nopții și prin folosirea unui arme.

Studiind fișa de cazier judiciar a inculpatului instanța constată că numitul P. M. a fost condamnat prin sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014, la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a cărei executarea a fost suspendată condiționat.

Instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.pr.pen..

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Astfel într-un mod simplist prezenta instanță ar trebui să constate că inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni conform dispozițiilor Codului penal din 1968, motiv pentru care ar trebui să nu mai analizeze care dintre cele două reglementări îi este mai favorabilă inculpatului, sub aspectul infracțiunii deduse judecății, dând efect dispozițiilor vechiului Cod penal.

Totuși studiind considerentele deciziei, instanța constată că prin excluderea aplicării instituției apărute în jurisprudență, respectiv lex terția, care presupunea combinarea unor instituții dintre cele două coduri penale pentru a determina legea penală mai favorabilă, Curtea Constituțională, nu a eliminat în nici un caz aplicabilitatea principiului constituțional ala legii penale mai favorabile, ci a statuat principiul aplicării globale pentru a determinare care lege este mai favorabilă inculpatului.

Astfel argumentul Curții Constituționale a fost acela că cele două coduri au viziuni diferite întrucât prin . fost diminuate pedepsele iar rațiunea a fost aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se afla la prima confruntare cu legea penala si care, indiferent de forma de vinovăție, comit o singura fapta penala, iar nu o pluralitate de infracțiuni. Alta este situația inculpaților care persista . prin săvârșirea mai multor infracțiuni, situație in care legiuitorul a urmărit sa instituie un tratament sancționator mai sever, al cărui rol preventiv consta in descurajarea celor tentați sa lezeze repetat valorile sociale ocrotite de legea penala.

Instanța consideră că decizia Curții Constituționale interzice aplicabilitatea unor instituții diferite de drept penal care erau considerate “autonome” pentru aceeași infracțiunea, iar, pe de altă parte, în cazul unei pluralități de infracțiuni, interzice combinarea dispozițiilor celor două coduri în vederea analizării și determinării legii penale mai favorabile.

Totuși, instanța apreciază că decizia Curții Constituționale, așa cum rezultă din considerente, se referă și își găsește aplicabilitate în cazul pluralității de infracțiuni al concursului numai în situația în care o instanță de judecată este sesizată în același timp cu fapte ce constituie infracțiuni și care au fost săvârșite anterior intrării în vigoarea a Codului penal din 2009. Ca un argument în plus instanța are în vedere că dispozițiile art. 10 din Legea 187/2012 nu au fost declarate neconstituționale deși în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea 47/1992 Cutea Constituțională avea această posibilitate. Chiar din prevederile acestui articol conform căruia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă, rezultă clar că se instanța poate condamna o persoană în cazul în care a fost sesizată cu săvârșirea unor infracțiuni din care unele au fost comise anterior intrării în vigoare a Codului Penal din 2009, iar altele ulterior acestui moment, prin combinarea celor două reglementări în cazul în care, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile săvârșire anterior întrării în vigoare a noii legi este mai mică, cu condiția ca tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni să se facă în conformitate cu Codul penal din 2009.

În cazul extinderii excesive a efectelor decizii Curții Constituționale s-ar da naștere la încălcarea altor dispoziții constituționale. Astfel dacă s-ar considera că în cazul de față inculpatul ar trebui condamnat conform prevederilor Codului penal din 1968, numai pentru motivul că anterior a fost condamnat de o altă instanță conform vechii reglementări, pentru o infracțiune concurentă, s-ar încălca în mod invariabil principiul aplicării legii penale mai favorabile, întrucât prezenta instanța nu ar putea analiza în concret care dispoziții îi sunt mai favorabile având în vedere că hotărârea anterioară are autoritate de lucru judecat. Instanța ar fi legată deci de aplicarea prevederilor vechii reglementări, care prevăd în mod clar limite mai mari de aplicare a pedepsei deși conform noului cod penal și pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv cea de înșelăciune, prevederile îi sunt mai favorabile inculpatului, raportat și la sporul obligatoriu prevăzut de concursul de infracțiuni. Deci în cazul de față nu se poate susține că instanța ar încălca rațiunea avută în vedere de legiuitor în momentul adoptării celor două coduri, întrucât ar aplica tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal din 2009, iar atât limitele de pedeapsă prevăzute de noul cod pentru infracțiunea de tâlhărie, cu care este investită instanța, cât și cea de înșelăciune, care are autoritate de lucru judecat sunt mai mici.

O altă soluție dată de instanța de judecată ar conduce practic, ca o măsură administrativă, care nu este lăsată la latitudinea inculpatului, respectiv conexarea sau disjungerea unor dosare, să aibă drept finalitate încălcarea principiului constituțional al legii penale mai favorabile, întrucât nu se va analiza global, de nici o instanță de judecată, prevederile cărui cod penal îi sunt mai favorabile persoanei judecate. Atât timp cât prezenta instanță a fost sesizată cu săvârșirea unei singure infracțiuni, are obligația de a determina care lege îi este mai favorabilă inculpatului, în mod global, raportat la limitele de pedeapsă stabilite pentru fapta antisocială, cât și la prevederile pluralității de infracțiuni, fără însă a interveni asupra încadrării și pedepsei stabilite de o altă instanță întrucât aceasta beneficiază de autoritate de lucru judecat. Totuși împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior pentru o altă infracțiune concurentă, nu poate obliga prezenta instanță de judecată să nu determine prevederile cărui cod penal îi sunt mai favorabile inculpatului. Situația este cu atât mai evidentă atât timp cât pentru infracțiunea concurentă, inculpatul a fost condamnat în anul 2013, anterior noilor reglementări, și deci nu a beneficiat de aplicabilitatea art. 5 C. pen..

Pentru aceste considerente instanța consideră că legea penală mai favorabilă, aplicabilă inculpatului este legea nouă, motiv pentru fapta inculpatului P. M. N., care la data de 27.07.3007 fiind cazat la hotelul “M.” București, în jurul orei 02³⁰, sub pretextul că are nevoie de ajutorul recepționerei, a lovit-o pe aceasta cu o scrumieră în zona capului, a imobilizat-o, i-a astupat gura cu mâna și prin amenințarea cu un cuțit, a forțat-o să se dezbrace și ulterior să-i remită suma de 800 de lei și un telefon mobil marca Nokia, părăsind hotelul fără să achite contravaloarea serviciilor sale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 234 alin. 1, lit. a și d C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.

6. Analizând individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor și dispozițiile art.74 C.pen, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime ca urmare a aplicabilității prevederilor art. 396 alin 10 C.pr.pen. fiind cuprinse între 2 ani și 6 ani și 8 luni.

Instanța reține că nu poate aprecia gravitatea faptei, raportat la împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta în timpul nopții cât și prin folosire unui cuțit întrucât aceste aspecte au fost avute în vedere de legiuitor la momentul încriminării faptei, și au determinat stabilirea limitelor de pedeapsă, fiind deci cauze de agravare legală.

Instanța are în vedere că inculpatul a lovit persoana vătămată în zona capului cu o scrumieră și că a manifestat violențe prin strângerea de gât a acesteia.

Ca circumstanțe atenuante instanța reține că inculpatul este integrat social, are un loc de muncă stabil, are o familie, fiind căsătorit și are un copil minor. În același timp instanța reține că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a declarat în fața instanței că a urmat un tratament medical pentru a avea o viață normală, întrucât în perioada în care a săvârșit fapta antisocială suferea de anumite afecțiuni comportamentale, și a încercat să înlăture consecințele acțiunii sale infracționale plătind prejudiciul cauzat persoanei vătămate Băștic A., cât și prejudiciul cu care reprezentanții hotelului “M.” București s-au constituit parte civilă în procesul penal. Această atitudine denotă faptul că inculpatul a înțeles gravitatea faptei sale, pe care a recunoscut-o, iar achitarea prejudiciului conferă instanței convingerea că numitul P. M. N. regretă comportamentul pe care l-a avut. În același timp instanța reține că fapta inculpatului nu a fost premeditată, acesta declarându-și identitatea la cazarea în hotel.

Totodată instanța reține că deși acesta este cunoscut cu antecedente penale de la momentul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie cât și de la cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014, a trecut o perioadă de aproape 8 (opt) ani de zile, durată de timp în care inculpatul a avut un comportament exemplar, iar în viața acestuia au intervenit anumite schimbări în bine, în sensul în care s-a căsătorit, are un copil minor în întreținere și are un loc de muncă stabil. Astfel prin trecerea timpului instanța consideră că, gravitatea faptei inculpatului s-a diminuat, iar de la data comiterii faptei, toate circumstanțele personale ale inculpatului îi sunt favorabile.

Pentru aceste motive instanța consideră că aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată este aptă să atingă dezideratul acesteia.

De asemenea instanța urmează a aplica inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin. 1, lit. a, b, d și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani. Astfel instanța reține că prin săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie inculpatul nu poate fi compatibil cu exercitarea unor funcții publice care prin natura lor presupun o mare responsabilitate. Totodată raportat la faptul că a săvârșit o infracțiune cu violență, prin folosirea unei arme, instanța consideră necesar interzicerea dreptului de a purta orice fel de arme.

În temeiul art. 65 alin. 1, rapt la art. art. 66 alin.1 C.pen. instanța va interzice ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. art.66 alin. 1, lit. a, b, d și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 C.pen. instanța constată că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014 la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.

În temeiul art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 cu ref. la art. 85 alin. 1 C.pen. din 1969 dispune anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare așa cum a fost stabilită prin Sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014.

În temeiul art. 40 alin. 1 C.pen. cu ref. la 39 alin 1 lit. b C.pen. va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta, respectiv pedeapsa 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014, respectiv pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care va adăuga un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv un spor de 8 (opt) luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 45 alin. 6 C.pen. cu referire la art. 45 alin. 1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pedepse ce se vor execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ceea ce privește modalitatea executării pedepsei instanța, văzând și dispozițiile legale, consideră că pentru reeducarea inculpatului nu este necesară ca aceasta să fie executată în regim de detenție. Instanța are în vedere faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală nefiind recidivist, astfel încât poate realiza gravitatea acțiunilor sale și prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel inculpatul are un copil minor în întreținere, are un serviciu stabil, iar la ultimul termen de judecată a manifestat un profund regret față de săvârșirea infracțiunii. Ruperea din cadrul familial și introducerea acestuia în sistemul penitenciar nu este necesară la acest moment având în vedere consecințele negative pe care le poate avea o astfel de măsura față de o persoană integrată social. Instanța arată că a face abstracție de la circumstanțele personale ale inculpatului, limitându-se doar la circumstanțele reale ale faptei săvârșite ar deturna scopul pedepselor așa cum a fost stabilit de legiuitor, și l-ar limita numai la caracterul represiv și punitiv. Conform art. 3 din Legea 254/2013 scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.

Prin comportamentul inculpatului avut de la data săvârșirii infracțiunii instanța consideră că, atât timp cât tragerea la răspundere penală a durat mai bine de 8 ani, în care inculpatul nu a săvârșit alte infracțiuni, denotă împrejurarea că, privarea de libertate a acestuia nu este necesară pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni. Totodată acesta are o atitudine corectă față de societate, are o familie, un copil minor și un loc de muncă stabil. Astfel instanța reține că inculpatul s-a căsătorit în anul 2009, din același an are un copil minor, iar din data de 01.03.2013 este angajat al S.c. Gefco A., unde a fost și promovat. Nu se poate susține în abstract că privarea acestuia de libertate este necesară, în condițiile în care inculpatul a adoptat o conduită normală de la momentul săvârșirii faptei. Instanța reține că cele două infracțiuni au fost săvârșite în cursul lunii iulie 2007, dată de la care inculpatul nu a mai săvârșit alte infracțiuni deci nu se poate concluziona că inculpatul are dobândit o obișnuință în a nu respecta normele legale.

Pentru aceste motive, în baza art. 97 alin. 2 C.pen. cu referire la art. 91 alin. 1 va suspenda executarea pedepsei închisorii pe o perioadă de 4 (patru) ani, ce va constitui termen de supraveghere care se va calcula de la data de 06.01.2014, dată de la care a rămas definitivă Sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B..

În baza art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul P. M. N. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 C. pen. impune inculpatului P. M. N. ca pe durata termenului de încercare să execute următoarele obligații:

a) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul P. M. N. urmează să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile în cadrul Consiliul Local al Comunei Fîntînele, respectiv în Consiliul Local al Orașului Sântana.

Încredințează Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile și obligațiile dispuse.

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen rap. la art. 91 alin. 4 C.pen. pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv dacă inculpatul nu respectă cu rea credință măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse de instanță pe perioada termenului de încercare, ori săvârșește o nouă infracțiune în acest termen. În cazul revocării suspendării sub supraveghere pedeapsa rezultantă va fi executată în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 68 alin. 1 lit. b pedepsele complementare vor fi executate de la rămânerea definitive a prezentei.

În baza art. 65 alin. 3 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei suspendă executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 19 C.pr.pen. și art. 998 C.civ. 1864 instanța ia act că prejudiciul a fost recuperat prin achitarea integrală.

Dispune eliberarea sumei de 8.000 de lei consemnate prin recipisa nr._/1 . nr._, emisă de Cec Bank, unitatea D. către reprezentanții societății Hotel M. ., ..25, Sector 1, număr de înregistrare la Registrul Comerțului: J40/_/2005, Cod fiscal: RO18140163

Dispune eliberarea sumei de 3.000 de lei consemnate prin recipisa nr._/1 . nr._, emisă de Cec Bank, unitatea D. către partea civilă Băștic A., născută la data de 07.11.1986 domiciliată în ., jud. Bacău, posesoare C.I. ..C. nr._, CNP_.

Dispune detașarea recipiselor și înmânarea acestora către părțile civile după rămânerea definitivă a hotărârii.

În ceea ce privește solicitarea de confiscare a cuțitului folosit de către inculpatul Plete M. N. depus la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sectorului 1 București conform dovezii . nr._ din data de 06.03.2008, instanța reține că acesta aparține societății Hotel M. ., ..25, Sector 1, număr de înregistrare la Registrul Comerțului: J40/_/2005, Cod fiscal: RO18140163, așa cum rezultă din declarația numitei Băstic A. acesta fiind luat de inculpat din bucătăria hotelului, motiv pentru care, în temeiul art. 255 C.pr.pen. dispune restituirea acestuia către H. M..

În baza art. 7 alin. 1 și 2 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul P. M. N. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 274 alin.1 și alin. 2 C.pr.pen, va obliga inculpatulla plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE,

In temeiul art. 386 C.pr.pen. respinge cerere de schimbare a încadrării juridice invocate de Ministerul Public din infracțiunea de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 234 alin. 1, lit. a și d C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. în infracțiunea de tâlhărie faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. b C. pen. 1968.

În temeiul art. 234 alin. 1, lit. a și d C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen, art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și art. 390 alin.10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul P. M. N., fiul lui C. și F., născută la data de 01.03.1984 în mun. Curtea de Argeș, domiciliat în jud. A.. Mun. A., .. 301, ., . C.I. . nr._, CNP_ la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În temeiul art. 67 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d și h C.pen., respectiv interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 65 alin. 1, rap. la art. art. 66 alin.1 C.pen. interzice ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. art.66 alin. 1, lit. a, b, d și h C.pen., respectiv va interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme.

În temeiul art. 38 C.pen. constată că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014 la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.

În temeiul art. 40 alin. 1 C.pen. cu ref. la 39 alin 1 lit. b C.pen. contopește pedeapsa aplicată prin prezenta, respectiv pedeapsa 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 06.01.2014, respectiv pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care va adăuga un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv un spor de 8 (opt) luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d și h C.pen., respectiv interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 45 alin. 6 C.pen. cu referire la art. 45 alin. 1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, d și h C.pen., respectiv interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de deține, purta și folosi orice categorie de arme.

În baza art. 97 alin. 2 C.pen. cu referire la art. 91 alin. 1 suspendă executarea pedepsei închisorii pe o perioadă de 4 (patru) ani, ce va constitui termen de supraveghere care se va calcula de la data de 06.01.2014, dată de la care a rămas definitivă Sentința penală 2393 pronunțată la data de 10.12.2013 în dosarul_ de către Judecătoria B..

În baza art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul P. M. N. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 C. pen. impune inculpatului P. M. N. ca pe durata termenului de încercare să execute următoarele obligații:

a) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

Încredințează Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile și obligațiile dispuse.

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen rap. la art. 91 alin. 4 C.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv dacă inculpatul nu respectă cu rea credință măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse de instanță pe perioada termenului de încercare, ori săvârșește o nouă infracțiune în acest termen.

În temeiul art. 68 alin. 1 lit. b C.pr.pen. pedepsele complementare vor fi executate de la rămânerea definitive a prezentei.

În baza art. 65 alin. 3 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei suspendă executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 19 C.pr.pen. și art. 998 C.civ. 1864 ia act că prejudiciul a fost recuperat prin achitarea integrală.

Dispune detașarea recipiselor și înmânarea acestora către cele două părți civile după rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 255 C.pr.pen. dispune restituirea către societatea Hotel M., situat în București, ..25, Sector 1, număr de înregistrare la Registrul Comerțului: J40/_/2005, Cod fiscal: RO18140163 a cuțitului depus la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sectorului 1 București conform dovezii . nr._ din data de 06.03.2008.

În baza art. 274 alin.1 și alin. 2 C.pr.pen, obligă inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în zece zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2015.

Judecător,Grefier,

D. B. AlexandruArman A.

Red. DBA/AA

2 ex.

09.06.2015

← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr....		Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr.... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 365/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 365/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI