Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 361/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 361/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.361
Ședința publică de la data de 04.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: A. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror D. M..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpata V. M. C. și pe părțile civilă A. C. C., A. C. A. și A. A., având ca obiect-ucidere din culpă (art.192 NCP).
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, fiind consemnate în aceea instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a stabilit termen pentru pronunțare la data de 21.05.2015 și apoi în aceeași compunere și pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru astăzi 04.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. Rechizitoriul nr. 1677/P/2013 din data de 21.01.2015, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 17.02.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei V. M. C., fiica lui Ș. și G., născută la data de 28.09.1963, în Suceava, domiciliată în B., jud. Ilfov, ., ., ., posesoare C.I. . nr._, CNP._, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192. alin.1 și 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen..
1. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație:
În fapt, s-a reținut că în data de 24.01.2013, în jurul orei 0630, numita V. M. C. a condus autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, pe . direcția Ștrand Străulești către . a ajuns în apropiere de intersecția cu . și accidentat pe numita A. N., care s-a angajat în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal. Numita A. N. a decedat la fața locului
P. rezoluția din data de 21.02.2013, organele de poliție din cadrul DGPMB – Brigada Rutieră, Serviciul Accidente Rutiere, Biroul Cercetări Infracțiuni Rutiere, au dispus începerea urmăririi penale față de numita V. M. C., pentru comiterea infracțiunii ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen. 1969 (f.15 d.up).
P. ordonanța nr. 1677/P/2013 din 05.03.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei V. M. C. din infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen. 1969 în infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 192. alin.1 și 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.. (f.2-f.3 d.up).
P. ordonanța nr. 1677/P/2013 din 05..03.2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei V. M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 192. alin.1 și 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.. (f.3 d.up).
2. În dosarul cauzei au fost efectuate următoarele activități și fost întocmite următoarele acte:
- proces verbal de cercetare la fața locului și plașă fotografică aferentă (f.18-f.41 d.up);
- raport medical de necropsie (f.54-f.56 d.up);
- declarație A. C. – C. (f.57d.up.);
- declarație martor Z. G. (f.58 d.up.);
- declarație inculpată (f.6-f.9 d.up, f.65-f.70);
- raport de expertiză tehnică judiciară (f.88 – f.97 d.up);
3. În cursul cercetării judecătorești,constatând conform art. 349 C.pr.pen. că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și ținând cont de cererea numitei V. M. C., care a recunoscut fapta așa cum acestea a fost reținută prin actul de sesizare al instanței solicitând aplicarea procedurii prevăzută art. 375 alin.1 C.pr.pen, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat a dispus ca judecarea cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală motiv pentru care a soluționat cauza penală dedusă judecății numai pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale.
4. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută și pe deplin dovedită.
Astfel, instanța reține că la data de 24.01.2014 în jurul orelor 0705, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, serviciu accidente rutiere au fost sesizate cu privire la faptul că pe .-a produs un accident rutier ce a avut drept urmare decesul unei persoane. Ajunse la fața locului organele de poliție au constatat că autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpata V. M. C. a accidentat mortal o persoană de sex feminin ce se angajase în traversarea străzii.
Din raportul medical de necropsie a rezultat că persoana de sex feminin accidentată de inculpată a decedat în urma rănilor cauzate de evenimentul rutier.
Conform concluziilor expertizei tehnice judiciare a rezultat că accidentul s-a produs pe marcajul pietonal situat în zona intersecției . .-se cu o viteză de aproximativ 50 de km/h, și a avut drept cauză principală neadaptarea vitezei de circulație astfel încât inculpata să poată acorda prioritate de trecere persoanelor angajate în traversare.
Totodată în cauză a fost audiat numitul Z. G. care a declarat că în ziua de 24.01.2013 se afla împreună cu persoana vătămată în apropierea intersecției . . să se ducă la un magazin alimentar aflat pe cealaltă parte a trotuarului, s-a angajat în traversarea carosabilului pe marcajul pietonal, însă a fost accidentată de către un autovehicul condus de către o persoană de sex feminin.
Fiind audiată inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, cu mențiunea că în timpul urmăririi penale a susținut că persoana vătămată nu se afla în traversare pe marcajul pietonal, pentru ca ulterior în fața instanței să revină asupra acestui aspect.
Astfel instanța consideră că materialul probator administrat în cauză se coroborează în totalitate și demonstrează situația de fapt reținută în rechizitoriu.
În drept, conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța urmează a se raporta la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, cuantumul sau conținutul pedepselor, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare participație și la recidivă.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
P. urmare, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Conform art. 178 alin. 1 și 2 C.pen din 1969 uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Conform art. 192 alin. 1 și 2 din C.pen. din 2009 uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Instanța constată că art. 178 alin. 1 și 2 C.pen din 1969 cât și art. 192 alin. 1 și 2 din C.pen. din 2009 incriminează uciderea unei persoane cu forma vinovăției a culpei, și prezintă drept formă agravantă uciderea unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități.
Sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii elementul material constă într-o acțiune sau inacțiune ce are drept urmare decesul unei persoane.
Urmarea imediată o constituie decesul persoanei vătămate.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată, este dovedită pe deplin din materialul probator administrat în cauză, situație reținută și în raportul de necropsie.
Sub aspectul laturii subiective inculpata a săvârșit infracțiunea în forma vinovăției a culpei cu prevedere.
În ceea ce privește existența variantei agravante instanța reține că inculpata exercita dreptul de a conduce, deplasându-se cu atuoturismul pe un drum public, însă nu a respectat legislația în vigoare, în sensul în care deși se afla în dreptul unui marcaj pietonal, nu a acordat prioritate de trecere persoanei aflate în traversare.
Primele două condiții enumerate anterior sunt îndeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile urmează a fi stabilită raportat la difențele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpatei.
Primele două condiții enumerate anterior sunt îndeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile urmează a fi stabilită raportat la difențele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpatei.
Atât Codul penal din 1969, cât și Codul Penal din 2009, stabilesc limite de pedeapsă identice pentru infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravantă, respectiv o pedepasă cuprinsă între 2 ani și 7 ani închisoare (de la 1 an și 4 luni închisare la 5 ani și 8 luni închisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoașterii faptei de către inculpat și solicitarea sa admisă de instanță de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii).
Instanța, se va orienta în cazul inculpatei la o pedeapsă către minimul special al pedepsei închisorii obținut, pentru motivele pe care le va arăta ulterior.
În ceea ce privește regimul de executarea al pedepsei instanța consideră că nu se impune ca aceasta să fie executată în regim efectiv de detenție motiv pentru care consideră că suspendarea executării reprezintă un avertisment pentru inculpat astfel încât acesta să nu mai săvârșească fapte de natură penală.
Or, instituția suspedării condiționate a executării pedepsei este mult mai favorabilă din perspectiva Vechiului Cod penal față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Noul Cod Penal, atât din perspectiva măsurilor și obligațiilor ce îi sunt impuse inculpatului în cazul amânării aplicării pedepsei, cât și din perspactiva efectelor definitive ale instituțiilor la expirarea termenului de încercare, totdată pe durata termenului de încercare această nu va trebui să respecte măsuri de supraveghere. De altfel, această analiză este impusă și de art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. P. urmare, față de cele deja arătate, instanța constată că legea veche este mai favorabilă, motiv pentru care va admite solictarea formulată de Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 192. alin.1 și 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen în infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
Astfel fapta inculpatei V. M. C. care la data de 24.01.2013, în jurul orei 0630, a condus autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, pe . direcția Ștrand Străulești către . a ajuns în apropiere de intersecția cu . și accidentat mortal pe numita A. N., care s-a angajat în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală..
În același timp instanța va de efect dispozițiilor art. 74 alin1 lit. b privind circumstanțele atenunate judiciare, rescpectiv stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită.
Astfel la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că inculpata se implică activ în familia persoanei vătămate, respectiv are grijă de cei doi copii minori ai acesteia. Instanța reține deci atitudinea pe care inculpata a avut-o după momentul săvârșirii infracțiunii întrucât aceasta a achitat cheltuielile de înmormântare și pomenire a persoanei vătămate, a construit o lucrare funerară la cimitir, și cel mai important lucru se interesează în mod constant de creșterea copiilor minori ai persoanei vătămate. Acest aspect a fost susținut și de numitul A. C. – C., care prezent la toate termenele de judecată a învederat aceste aspecte instanței, declarând că inculpata încearcă să suplinească permanent lipsa mamei din viața copiilor săi minori.
Pentru acest motiv, instanța va da efect dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. din 1989 care prevăd că atunci când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general;
Totodată instanța va da efect dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen..
De asemenea la stabilire pedepsei instanța are în vedere caracterizările pe care inculpata le are de la locul de muncă, faptul că aceasta nu are antecedente penale, că este integrată social.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen., art. 74 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. instanța va condamna pe inculpata V. M. C., fiica lui Ș. și G., născută la data de 28.09.1963, în Suceava, domiciliată în B., jud. Ilfov, ., ., ., posesoare C.I. . nr._, CNP._ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
P. urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța consideră că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate numitei V. M. C., pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce o va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Astfel instanța are în vedere că susnumita a dat dovadă pe tot parcursul procesului penal de o bună conduită, a recunoscut fapta și a colaborat cu organele judiciare. Instanța cosideră că evenimentul rutier care a dus la decesul numitei A. N. este unul tragic, pe deplin imputabil inculpatei. Totuși instanța are în vedere forma de vinovăție în care a fost săvârșită infracțiunea, faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, că a achitat cheltuielile judiciare în avans, că a manifestat în mod constant o atitudine de sincer regret, că s-a implicat activ în creșterea copiilor minori ai persoanei vătămate, toate aceste aspecte au convins instanța de judecată că infracțiunea de care este acuzată inculpata reprezintă o întâmplare în viața acesteia.
Instanța apreciază că privarea de libertate și nici chiar suspendarea sub supraveghere nu sunt necesare întrucât inculpata înțelege necesitatea respectării normelor sociale, și consideră că accidentul rutier a avut loc dintr-o neglijență a numitei V. M. C. care nu s-a suprapus cu nici o împrejurare favorizantă care să fi avut la bază intenția susnumitei. Astfel instanța reține că inculpata nu consumase băuturi alcoolice, că circula cu o viteză de 50 km/h, că a oprit imediat după accidentarea victimei, a apelat numărul de urgență 112 și a încercat să acorde primul ajutor victimei. În același timp după comiterea infracțiunii conduita inculpatei a fost una de sincer regret fapt care convinge instanța asupra îndreptării conduitei inculpatei fără a fin necesară aportul instituțiilor statului.
În consecință, în baza art.85 alin 1 C.pen. din 1969 coroborat cu art.81 C.pen. din1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969.
Față de această modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, în baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei vor fi suspendate și pedepsele accesorii.
Nu în ultimul rând, în temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen., va atrage atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune.
În temeiul art. 23 C.pr.pen. instanța ia act de tranzacția încheiată între S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și A. C. C., A. C. A. și A. A..
Față de solicitarea inculpatei ca instanța de judecată să o oblige la achitarea către minori a unei pensii de întreținere de 800 de lei, având în vedere că nu există constituire de parte civilă în procesul penal, instanța nu paore dispune în acest sens.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
În baza 386 C.pr.pen. admite cererea de schimarea a încadrării juridice invocată de P. de pe lângă Sectorului 1 București.
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei V. M. C., fiica lui Ș. și G., născută la data de 28.09.1963, în Suceava, domiciliată în B., jud. Ilfov, ., ., ., posesoare C.I. . nr._, CNP._ din infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 192. alin.1 și 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen în infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
În temeiul art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen., art. 74 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, 76 alin. 1 lit. c C.pen. din 1969, art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpata V. M. C., fiica lui Ș. și G., născută la data de 28.09.1963, în Suceava, domiciliată în B., jud. Ilfov, ., ., ., posesoare C.I. . nr._, CNP._ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.85 alin 1 C.pen. din 1969 coroborat cu art.81 C.pen. din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969.
În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei vor fi suspendate și pedepsele accesorii.
În temeiul art. 404 alin.2 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune.
În temeiul art. 23 C.pr.pen. instanța ia act de tranzacția încheiată între S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul in mun. București, sector 1, . și A. C. C., A. C. A. și A. A., toți domiciliați în com. Munteni B., . IALOMIȚA.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpata la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în zece zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2015.
Judecător,Grefier,
D. B. AlexandruArman A.
Red. DBA/AA
09.06.2015
2 ex.
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 307/2015. Judecătoria SECTORUL... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 38/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
