Evaziune fiscală. Latura civilă. Mod de soluţionare
| Comentarii |
|
Potrivit art. 119 C. proc. fisc. pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere. Conform art. 120 din acelaşi Cod, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Nu în ultimul rând, potrivit art. 1201C. proc. fisc., plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale. Aşa fiind, prin obligarea inculpatului numai la plata dobânzilor legale aferente prejudiciului produs, s-a pronunţat o hotărâre nelegală, sens în care recursul părţii civile a fost admis, iar inculpatul a fost obligat la plata accesoriilor bugetare (dobânzi şi penalităţi de întârziere).
Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 294 din 23 februarie 2012
Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința penală nr. 386 din 5.04.2011, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică în sensul reținerii doar a art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind absorbită în aceasta, cu consecința înlăturării dispozițiilor art. 33 lit. b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul C.O.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a constatat concursul cu faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1645/18.12.2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., astfel că potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 34 și art. 35 C. pen., inculpatul C.O.M. va executa pedeapsa cea mai grea în regim de detenție de 3 ani închisoare.
în baza art. 65 C. pen., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă complementară.
S-a dispus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat.
în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 131.929,88 lei despăgubiri civile plus dobânda legală începând cu data de 17 mai 2004 până la plata efectivă a acesteia, în favoarea părții civile A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 12.03.2004 ofițerii de poliție din cadrul IPJ Cluj-SIF s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul C.O.M., în calitate de asociat și administrator al SC A.S. SRL Cluj-Napoca, a desfășurat activități comerciale în perioada 2002-2003 fără a-și înregistra veniturile realizate în contabilitate, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit și TVA.
Comisarii Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Cluj au efectuat un control cu intermitență în perioada 6.01.2004 - 12.03.2004, la SC A.S. SRL Cluj-Napoca, sub aspectul verificării modului de derulare a tranzacțiilor comerciale și a legalității înregistrărilor contabile. în acest scop, inculpatul C.O.M., în calitate de reprezentant legal al societății, a fost invitat în nenumărate rânduri să se prezinte la Garda Financiară cu toate documentele financiar-contabile, aferente perioadei 2002-2003. Inculpatul nu a dat curs invitațiilor primite, prezentându-se însă de 2 ori la sediul Gărzii Financiare, fără a avea asupra sa actele solicitate.
în urma informațiilor primite de la organul de poliție, comisarii Gărzii Financiare au constatat că actele contabile ale societății de mai sus se aflau la SC R.B.S. SRL, în vederea prelucrării lor contabile. Numita R.D. a declarat că primise actele în data de 5.03.2004 de la inculpat (ulterior primei invitații de prezentare cu actele la control din 6.01.2004) și până în acel moment a reușit să finalizeze situația contabilă pe anul 2002. După prelucrarea actelor, acestea au fost predate DGFP Cluj pentru efectuarea controlului fiscal.
în urma analizării informațiilor financiar contabile s-a constatat că SC A.S. SRL nu a avut înregistrate veniturile realizate în contabilitate și nu au fost depuse la organul fiscal teritorial declarațiile de impozite, deconturile de TVA și nici bilanțurile contabile.
Prin neevidențierea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate s-a creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 107.063,8 lei, reprezentând impozit (14.551,8 lei) și TVA (92.511,9 lei), de care este răspunzător inculpatul C.O.M., în calitate de administrator al SC A.S. SRL.
Prin adresa nr. 16771/VII/207.02.2007 înregistrată la Parchetul Tribunalului Cluj cu nr. unic 779/P/2004, ANAF - DGFP Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 131.929,8 lei, reprezentând impozitul pe profit și TVA nevirat la bugetul de stat, la care au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere până la data de 17.05.2004.
La data de 6.02.2004 SC A.S. SRL a intrat în reorganizare judiciară, iar în data de 21.02.2006 a fost radiată de la ORC Cluj.
Inculpatul C.O.M. a fost dat în urmărire generală de IPJ Arad prin ordinul IGPR nr. S/365655 din 5.07.2004, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în urma verificărilor, constatându-se că acesta a părăsit teritoriul țării în data de 8.06.2004.
în timpul cercetării judecătorești inculpatul nu a fost audiat deoarece, deși legal citat, nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Starea de fapt prezentată a rezultat din probele administrate în timpul urmăririi penale precum și în timpul cercetării judecătorești.
în drept, fapta inculpatului C.O.M. care, în calitate de asociat și administrator al SC A.S. SRL Cluj-Napoca, a desfășurat activități comerciale în perioada 2002-2003, fără a-și înregistra veniturile realizate în contabilitate, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit și TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual, prevăzute și pedepsite de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 [art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005] și art. 37 (art. 43, în actuala numerotare) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanța a schimbat încadrarea juridică în sensul reținerii doar a art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind absorbită în aceasta, cu consecința înlăturării dispozițiilor art. 33 lit. b) C. pen.
Instanța a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) l-a condamnat pe inculpatul C.O.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
împotriva sentinței judecătoriei, au declarat recurs partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. Cluj și inculpatul C.O.M.
Prin motivele scrise, partea civilă a solicitat admiterea căii de atac promovate și obligarea inculpatului conform Codului fiscal, respectiv prevederile art. 119-1201 C. proc. fisc., pe lângă despăgubirile civile datorate în sumă de 131.929,88 lei, și la plata accesoriilor bugetare aferente acestui prejudiciu, de la data de 17 mai 2004 și până la data plății efective, înlăturându-se ca eronată susținerea judecătoriei în sensul că inculpatul ar putea datora doar dobânzile legale corespunzătoare acestei sume.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, în susținerea recursului acestuia, a învederat că se impune reducerea pedepsei aplicate clientului său, față de pericolul social al infracțiunii și consecințele acesteia, întrucât este un element tânăr, în vârstă de 38 de ani, și chiar dacă s-a sustras urmăririi penale și judecății, merită o a doua șansă, printr-o individualizare corectă a sancțiunii.
Curtea, examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a ajuns la următoarele constatări:
Cu privire la recursul inculpatului
Instanța de recurs, examinând modul în care judecătoria a analizat critica privind individualizarea pedepsei aplicate recurentului C.O.M., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea sancțiunii, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia dintre criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei, consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o sancțiune proporțională atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, în sensul că în perioada august 2002 - decembrie 2003, în calitate de administrator al SC A.S. SRL Cluj, nu a evidențiat în totalitate în documentele contabile ale firmei operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, în scopul de nu plăti impozitele și taxele datorate, denaturând încasările, cheltuielile și rezultatele financiare ce trebuiau să se reflecte în bilanțul contabil, prin omisiunea cu știință a înregistrării în contabilitate, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 131.929,88 lei, rămas nerecuperat în totalitate, și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală, în cauză, este negativă. De remarcat că recurentul s-a sustras atât urmăririi penale, cât și judecății, nefiindu-i prezentat nici măcar materialul de urmărire penală. După depunerea adresei de reședință din străinătate, instanțele de judecată l-au citat procedural la locațiile indicate.
Față de modul concret de săvârșire a faptei și caracterul continuat al acesteia, cuantumul pedepsei principale de 3 ani închisoare asigură realizarea scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitatea inculpatului ca, prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
în realitate, pedeapsa aplicată de judecătorie pentru infracțiunea de evaziune fiscală reținută în prezentul dosar este de doar 2 ani închisoare, însă instanța de fond a constatat că ea este concurentă cu infracțiunile de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals aplicate prin sentința penală nr. 1645/2003 a aceleiași instanțe, astfel că în urma constatării concursului real de infracțiuni, s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
în raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și, verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de casare, sub aspectul laturii penale ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
De remarcat că din totalul sumei datorate de peste 1 miliard de lei, inculpatul nu a încercat recuperarea nici măcar a unei cote părți, pentru a-și dovedi buna-credință.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cu privire la recursul părții civile ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. Cluj
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca, sub aspectul laturii civile a cauzei, l-a obligat pe inculpat să achite părții civile ANAF suma de 131.929,88 lei cu dobânda legală de la 17 mai 2004 și până la plata efectivă a acesteia.
Hotărârea este criticabilă întrucât prejudiciul creat de inculpat bugetului de stat trebuie recuperat conform normelor și dispozițiilor legale prevăzute în Codul de procedură fiscală în art. 119-1201.
Astfel, potrivit art. 119 C. proc. fisc., pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Conform art. 120 din același Cod, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 1201C. proc. fisc., plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.
Așa fiind, prin obligarea inculpatului la plata dobânzilor legale aferente prejudiciului produs, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, sens în care recursul părții civile va fi admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. împotriva sentinței penale nr. 386 din 5 aprilie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o va casa cu privire la latura civilă a cauzei și, rejudecând, va obliga pe inculpatul C.O.M. la plata accesoriilor bugetare (dobânzi și penalități de întârziere) calculate de la data de 17 mai 2004 și până la plata efectivă a sumei 131.929,88 lei, conform art. 119-1201 C. proc. fisc.
(Judecător Delia Purice)
