Omor calificat. Intentie indirectă

Comentarii

0

i

C. pen., art. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b), art. 175 lit. i)

Fapta inculpatului care, intrând cu maşina într-un grup de persoane cu care avusese anterior un conflict, provocând moartea uneia dintre aceste persoane, constituie infracţiunea de omor calificat, săvârşită cu intenţie indirectă, deoarece a prevăzut şi a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal, care a intervenit în parte.

Decizia penală nr. 31 O/AP din 30 septembrie 2005, definitivă prin decizia penală nr. 7157 din 20 decembrie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - M.D.

Prin sentinţa penală nr. 544 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Braşov a dispus condamnarea inculpatului M.I.C. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen-, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen. S-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

în fapt, s-a reţinut că în data de 5.06.2003, în jurul orei 18.00, inculpatul a avut un conflict verbal şi fizic cu părţile vătămate R.A. şi M.S., care au fost transportaţi ulterior la spital pentru a primi îngrijiri medicale.

Inculpatul şi fraţii săi au fugit de acasă şi s-au ascuns în liziera pădurii din apropiere, unde au stat până la lăsarea întunericului, iar în jurul orelor 20.30 inculpatul s-a reîntors la domiciliu şi a aflat că este căutat de familia părţilor vătămate.

împreună cu mama sa, surorile şi fraţii săi mai mici, inculpatul a împins autoturismul proprietate personală din curtea sa în cea a vecinului, şi de aici a luat un alt autoturism. împreună cu fratele său, M.D. (13 ani) au ieşit cu autoturismul în stradă, inculpatul fiind cel care conducea, cu precizarea că nu avea permis de conducere şi că a deprins din minorat abilităţi de a conduce autoturisme pe drumurile publice.

Pe drum, inculpatul şi fratele său, care stătea pe bancheta din faţă dreapta, s-au întâlnit cu M.A. şi M.R., care au urcat şi ei în autovehicul pe bancheta spate.

Inculpatul a observat că mai mulţi membri ai familiei părţii vătămate se adunau şi a condus autovehiculul spre garajul de autobuze din Săcele, rulând pe stradă cu viteză.

Inculpatul şi persoanele care îl însoţeau au constatat că din spate venea în viteză spre ei o maşină în care au bănuit că se aflau susţinători ai familiei părţii vătămate, care intenţionau să le aplice o corecţie.

în dreptul garajului zona era iluminată artificial foarte bine şi se puteau distinge persoanele aflate în apropiere. Inculpatul a observat pe trotuarul din partea dreaptă în sensul spre Săcele mai mulţi membri ai familiei adverse, care se deplasau în grup.

Având în vedere starea de tensiune creată de incidentul anterior şi starea de rivalitate existentă între cele două familii, inculpatul a accelerat autovehiculul pe care îl conducea şi a intrat cu intenţie cu partea dreaptă a maşinii în grupul de persoane aflate pe trotuar. în acelaşi timp, portiera din dreapta faţă a fost deschisă de ocupantul locului de lângă şofer, intenţionându-se lovirea unui număr cât mai mare de persoane din grup.

Urmare a impactului, victima R.P. a fost proiectată în poarta garajului, pe parbrizul maşinii şi apoi a căzut pe sol. R.C. şi G.M. au fost loviţi cu portiera dreaptă şi partea dreaptă a maşinii, fiind doborâţi la sol.

Inculpatul a efectuat o manevră de îndreptare a maşinii, prin deplasare cu spatele, şi a continuat drumul în mare viteză în direcţia Săcele.

împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 C. pen., în cea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., şi din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 şi art. 176 lit. b) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (2) C. pen.

Instanţa de apel, în baza art. 378 C. proc. pen., a audiat în apărare trei martori, a administrat proba cu înscrisuri şi s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală psihiatrică şi un referat de evaluare a persoanei inculpatului de către Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Braşov.

Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, motivele de apel invocate, dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., s-a constatat că starea de fapt cu care a fost sesizată instanţa a fost confirmată în urma administrării nemijlocite a probelor.

Astfel, în timp ce inculpatul conducea autoturismul pe strada principală din localitate, membrii celeilalte familii se adunau în grup şi s-au deplasat pe aceeaşi stradă, pentru că intenţionau să se deplaseze la spital.

Pe strada principală acest grup de persoane s-a împărţit în două, iar cea mai mare parte a rămas pe trotuarul opus. R.P., R.C. şi G.M. au traversat şoseaua împreună cu alte persoane şi se aflau în dreptul porţii de fier a unui imobil. Locul unde s-a produs impactul autovehiculului condus de inculpat cu persoanele din grup se află situat pe o şosea foarte lată. De asemenea, la acea oră, locul era iluminat artificial şi vizibilitatea bună.

Inculpatul a manevrat autoturismul pe carosabil, deplasându-se în linie dreaptă. A virat scurt dreapta şi a produs lovirea grupului de persoane pe trotuar în faţa porţii. Autoturismul circula cu luminile farurilor stinse, a accelerat în momentul în care în raza vizuală a conducătorului auto a intrat acest grup. Drumul nu avea dificultăţi în acea zonă. Inculpatul a manevrat autoturismul uşor înapoi după impact, a virat stânga şi s-a deplasat în viteză în linie dreaptă în sensul său de mers. Urmele materiale rămase la locul accidentului şi consemnate în procesele-verbale de cercetare şi fixate foto au arătat traiectoria autoturismului, urmele de anvelope, cioburile de sticlă de oglindă, poziţionarea stropilor de sânge.

Victima R.P. a fost lovită cu bara de protecţie a autoturismului, farurile din partea dreaptă, aripa dreaptă faţă, capotă, proiectată în gardul de fier şi a căzut pe partea dreaptă a autoturismului, astfel cum dovedesc şi avariile arătate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului. Această victimă a decedat datorită politraumatismelor situate la nivelul craniului şi coloanei vertebrale.

R.C. a avut leziuni traumatice pe frunte în dreapta, piramida nazală suborbitral stânga, umăr drept posterior, flanc abdominal drept posterior lateral, echimoză coapsa dreaptă, care au necesitat 28-30 de zile de îngrijiri medicale.

G.M. a avut un politraumatism cu referire la traumatismul cra-nio-facial acut deschis, fiind în comă. A necesitat pentru vindecarea leziunilor îngrijiri medicale timp de 28-30 de zile.

Cele două părţi vătămate au fost lovite cu partea laterală a autoturismului, şi nu frontal, ca victima decedată, ele aflându-se în apropierea lui R.P.

Expertiza tehnică judiciară privind dinamica producerii evenimentului rutier a arătat ştiinţific că viteza de deplasare în momentele premergătoare impactului a fost de 50-60 km/oră.

Inculpatul s-a apărat, arătând că nu a avut intenţia de a ucide vreo persoană. Simpla declaraţie nu face dovadă în acest sens. Din materialitatea faptelor rezultă intenţia cu care o persoană acţionează.

Este adevărat că inculpatul se afla într-o stare de tensiune generată de conflictul avut anterior descris de instanţă, însă acest conflict se petrecuse cu două ore înainte de evenimentul rutier, timp suficient ca inculpatul să iasă din starea emotivă, să judece şi să găsească o cale de a acţiona în deplină cunoştinţă de cauză.

S-a susţinut că nu avea deprinderile necesare conducerii unui autovehicul. Aceasta este înlăturată de dovezi ce se coroborează, ţinând seama de faptul că el conduce frecvent din minorat, el având la data faptei 19 ani.

Faptul că a manevrat autoturismul fară ezitare în direcţia grupului, că a accelerat în apropierea lui, că avea farurile stinse, că a lovit persoanele din grup, a redresat rapid autoturismul şi a plecat în viteză în linie dreaptă pe sensul de mers dovedeşte că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, întrucât a prevăzut şi a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal, care a intervenit în parte.

Apărarea inculpatului, potrivit căreia în timp ce conducea autoturismul se afla într-o stare de temere, întrucât era urmărit de o maşină şi a apreciat că este a familiei R., şi uitându-se peste umăr a pierdut controlul volanului, este înlăturată, întrucât probele nu au confirmat susţinerea. Din traiectoria maşinii astfel cum o indică urmele materiale şi martorii audiaţi rezultă că, chiar şi în situaţia în care acesta s-a uitat peste umăr, mişcarea nu a produs consecinţele pe care le susţine acesta.

A mai arătat inculpatul că în timp ce maşina ar fi virat stânga după acroşarea victimelor pentru a nu intra în gard, forţa centrifugă i-ar fi aruncat pe ocupanţii din maşină, mai puţin pe inculpatul de la volan. Şi această susţinere este nereală, întrucât inculpatul, pe de o parte, nu a virat imediat stânga, ci a manevrat autoturismul în spate şi apoi a virat stânga, iar, pe de altă parte, viteza de deplasare a autoturismului s-a redus consistent în urma impactului. Ţinând seama şi de urmele materiale lăsate pe carosabil de autovehicul, de unghiul format cu linia trotuarului paralelă cu cea a gardului, rezultă că forţa centrifugă era mult diminuată şi nu ar fi avut consecinţa pe care o propune inculpatul în apărare.

Din cele expuse rezultă că motivele pe care şi-a întemeiat apelul inculpatul sunt nefondate.

Apelul s-a dovedit a fi fondat pentru alte considerente decât cele expuse de inculpat şi au fost aplicate dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât este necesară înlăturarea dispoziţiilor art. 64 lit. d) C. pen. din cuprinsul pedepsei accesorii.

<

Vezi şi alte speţe de drept penal: