Omor deosebit de grav. Ascunderea unei tâlhării. Elemente de apreciere în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei
| Comentarii |
|
C. pen., art. 175 lit. h), art. 176 lit. d)
Când în cauză s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 176 lit. d) C. pen., nu se mai justifică şi reţinerea art. 175 lit. h) din acelaşi cod, care se referă la aceeaşi împrejurare.
Articolul 176 lit. d) are în conţinut o ipoteză determinată a împrejurării avute în vedere de art. 175 lit. h) C. pen., aceasta din urmă referindu-se la situaţia săvârşirii unei infracţiuni, fără a o individualiza, iar prima făcând referire expresă la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Cauza de agravare a răspunderii penale este identică şi din acest motiv art. 176 lit. d) absoarbe premisa cuprinsă în art. 175 lit. h) C. pen.
Decizia penală nr. 307/Ap din 28 septembrie 2005 - A. V.
Prin sentinţa penală nr. 353/2005, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul A.M.G. la 23 ani închisoare, în baza art. 176 lit. d) C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. h) şi i) C. pen., şi la 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. S-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 11/12 octombrie 2004, în jurul orelor 4.00, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi în timp ce se afla într-un local public, a lovit cu o sticlă în cap pe victima M.A., barmana de serviciu, şi a strangulat-o cu mâinile şi prin înfăşurarea unui cablu în jurul gâtului, cu scopul de a-i sustrage banii pe care îi avea din încasări. în acest fel, după ce a cauzat decesul victimei, inculpatul şi-a însuşit suma de 15.000.000 lei, un cartuş de ţigări şi o cutie de bere.
împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, pe care a apreciat-o ca fiind neîndestulătoare şi cu privire la greşita reţinere a lit. h) în aplicarea art. 175 C. pen. Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate şi a invocat situaţia sa familială.
Apelurile sunt fondate şi ele au fost admise, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Este corectă critica formulată în legătură cu încadrarea juridică a faptei de omor deosebit de grav săvârşită de inculpat.
Atâta timp cât, în cauză, s-a făcut aplicarea art. 176 lit. d) C. pen., nu se mai justifică şi reţinerea art. 175 lit. h) din acelaşi cod, care se referă la aceeaşi împrejurare. Articolul 176 lit. d) are în conţinut o ipoteză determinată a împrejurării avute în vedere de art. 175 lit. h) C. pen., aceasta din urmă referindu-se la situaţia săvârşirii unei infracţiuni, fără a o individualiza, iar prima făcând referire expresă la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Cauza de agravare a răspunderii penale este identică şi din acest motiv art. 176 lit. d) absoarbe premisa cuprinsă în art. 175 lit. h) C. pen.
Sub acest aspect, cu aplicarea art. 334 C. proc. pen., s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de omor, prin înlăturarea aplicării lit. h) de la art. 175 C. pen. şi menţinerea celorlalte dispoziţii, sens în care au fost admise ambele apeluri.
Este întemeiată şi critica formulată de Parchet în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, faţă de condiţiile concrete în care s-au săvârşit infracţiunile şi care le conferă un pericol social deosebit de ridicat.
Inculpatul şi-a consumat banii în ziua respectivă pe băutură, după care a scos de pe card şi veniturile soţiei sale, în sumă de 6.150.000 lei, cu care s-a deplasat la crama din localitate, unde a consumat cantităţi mari de bere şi de coniac şi a jucat la jocuri mecanice, cheltuind toată suma pe care o avea asupra sa. In jurul orelor 4.00, inculpatul a luat decizia să o tâlhărească pe barmaniţa de serviciu, pentru a face rost de bani. Pentru atingerea acestui scop, a lovit-o pe victimă în cap cu o sticlă şi apoi a sugrumat-o cu mâinile. Deşi în acest moment ar fi putut să îşi însuşească banii pe care îi avea victima şi să părăsească locul faptei, victima fiind încă în viaţă, inculpatul a continuat agresiunea şi s-a folosit de un şnur electric pe care l-a înfăşurat în jurul gâtul barmaniţei M.A. şi a strangulat-o până când s-a asigurat că aceasta a decedat.
Curtea a reţinut perseverenţa deosebită a inculpatului în atingerea scopului infracţional pe care şi l-a propus şi uşurinţa cu care a înţeles să omoare victima, numai pentru a intra în posesia unei sume de bani.
Scopul săvârşirii infracţiunii de omor a atras reţinerea art. 176 lit. d) C. pen., iar datele care caracterizează pe inculpat nu îi sunt favorabile. Prin comportamentul pe carel-a avut în ziua respectivă, inculpatul a demonstrat o totală indiferenţă faţă de situaţia familiei sale, înţelegând să cheltuiască inclusiv veniturile soţiei, doar pentru a consuma băuturi alcoolice şi pentru a se distra la jocuri mecanice.
Faţă de circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, Curtea a apreciat ca insuficient cuantumul pedepsei care a fost aplicat, considerând că se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat. Pentru aceleaşi considerente, a majorat cuantumul pedepsei şi în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, date fiind împrejurările în care a fost săvârşită şi rezultatul produs. De asemenea, a procedat la aplicarea unui spor de pedeapsă, ca o consecinţă a contopirii a două pedepse într-un cuantum însemnat şi pentru infracţiuni de o gravitate sporită.
Aşa fiind, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelurile au fost admise.
Sentinţa a fost desfiinţată cu privire la încadrarea juridică reţinută pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, reţinând, ca urmare a aplicării art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică prevăzută de art. 176 lit. d), raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi cu privire la cuantumul pedepselor.
După ce au fost repuse în individualitatea lor - pentru considerentele arătate -, pedeapsa de 23 de ani a fost majorată la 25 de ani închisoare, iar pedeapsa de 8 ani la 10 ani închisoare.
în urma aplicării art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani, care a fost sporită cu 5 ani, inculpatul urmând să execute 30 de ani închisoare.
S-au păstrat dispoziţiile referitoare la pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, fiind prezente temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, iar în temeiul art. 381 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în continuare de la 1 iulie 2005 la 28 septembrie 2005.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
