Omor deosebit de grav. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Elemente de diferenţiere
| Comentarii |
|
C. pen., art. 175 lit. c), art. 176 lit. a), art. 183
în condiţiile în care victima - soţia inculpatului - a fost lovită cu un corp dur în cap, ceea ce a dus la pierderea cunoştinţei, astfel că loviturile ulterioare nu au mai fost simţite de aceasta, încadrarea juridică corectă a faptei inculpatului este în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Faţă de zonele vitale în care victima a fost lovită, de intensitatea loviturilor şi numărul acestora, nu se poate primi cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., din materialitatea faptei rezultând că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, şi nicidecum cu intenţie depăşită.
Decizia penală nr. 86/Ap din 23 martie 2005 - Gh.R.
Prin sentinţa penală nr. 483 din 10 septembrie 2004, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa principală de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 16 ianuarie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a avut o discuţie în contradictoriu cu soţia sa, victima S.M., în bucătăria locuinţei lor, datorită faptului că aceasta lipsise de acasă în noaptea precedentă, după care a început să o lovească în mod repetat cu pumnii şi cu obiecte contondente, loviturile fiind de mare intensitate şi de natură a-i provoca suferinţe şi chinuri prelungite. în urma acestora, victima a intrat în stare de inconştienţă, inculpatul abandon-nând-o culcată pe jos până a doua zi la orele 7.00 când, trezindu-se, a constatat că aceasta era în comă, fiind anunţată ambulanţa. în noaptea de 17/18 ianuarie 2004, victima a decedat la Spitalul Judeţean Braşov, cauza morţii fiind leziunile traumatice produse prin loviri directe şi repetate cu corpuri dure, urmate de căderea şi lovirea de un plan dur.
S-a motivat că aplicarea a numeroase lovituri de mare intensitate, vizând întreaga suprafaţă a corpului, cu utilizarea probabilă a unui fier de călcat, multe dintre ele vizând zona capului, dovedesc faptul că, şi în situaţia în care inculpatul nu a urmărit rezultatul letal, l-a prevăzut şi, cu siguranţă, l-a acceptat, precum şi că fapta a fost săvârşită prin cruzimi, provocând victimei suferinţe prelungite. Din acest motiv au fost respinse cererile inculpatului, de schimbare a încadrării juridice, în principal, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., şi în subsidiar în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
împotriva aceste hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice, în principal în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi în subsidiar în infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., motivând că numai a împins victima, aceasta lovindu-se cu capul de un scaun, astfel că nu a avut reprezentarea că va deceda. De asemenea, nu a lovit-o în mod repetat, leziunile prezentate de victimă fiind anterioare şi datorându-se căderii acesteia când se afla în stare de ebrietate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, curtea a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Apărarea acestuia, în sensul că i-a dat numai o palmă şi a împins victima, aceasta lovindu-se de un scaun, nu poate fi primită, atât timp cât victima prezenta leziuni pe tot corpul, toate acestea fiind provocate la aceeaşi dată.
în schimb, în lipsa altor date cu privire la durata aplicării loviturilor de către inculpat şi nici a succesiunii acestora, nu se poate reţine că suferinţele victimei au fost prelungite, cu atât mai mult cu cât decesul s-a datorat compresiei cerebrale urmare unui hematom sub-dural provocat prin traumatismul cranio-cerebral, ceea ce înseamnă că după primirea loviturii în zona capului cu fierul de călcat, pe care s-au constatat urme de sânge uman, victima şi-a pierdut cunoştinţa, în această stare fiind găsită şi a doua zi dimineaţa. In aceste împrejurări şi ţinând seama şi de declaraţia martorei S.E.C., fiica victimei şi a inculpatului, potrivit căreia în seara respectivă nu a auzit-o pe mama sa ţipând, aşa cum se întâmpla de obicei atunci când era bătută, este verosimilă presupunerea că victima a fost lovită iniţial în cap, ceea ce a dus la pierderea cunoştinţei, astfel că loviturile ulterioare nu au mai fost simţite de aceasta.
în aceste condiţii, încadrarea juridică corectă a faptei inculpatului este în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus în consecinţă.
Faţă de zonele vitale în care victima a fost lovită, de intensitatea loviturilor şi numărul acestora, nu se poate primi cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., din materialitatea faptei rezultând că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, şi nicidecum cu intenţie depăşită.
Urmare a schimbării de încadrare juridică şi ţinând seama de vârsta inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, s-a apreciat că pedeapsa principală corespunzătoare pericolului social concret al infracţiunii este de 18 ani închisoare.
Având în vedere că infracţiunea de omor calificat nu este de natură a-1 decade pe inculpat din drepturile părinteşti şi nici din dreptul de a fi tutore sau curator, i s-au interzis, ca pedeapsă complementară, numai drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de
10 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
