Urmărire penală. Nulităţi. Act de sesizare a instanţei. Necesitatea corespondenţei rechizitorului cu actele şi lucrările urmăririi penale. Consecinţe. Restituirea cauzei la procuror
| Comentarii |
|
În prezenţa unor discordanţe majore între actul de sesizare a instanţei şi lucrările de urmărire penală, precum şi a sesizării directe a instanţei cu infracţiuni care nu au făcut obiectul fazei de urmărire penală, s-au încălcat dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la regularitatea actului de sesizare. Tot astfel, prin neefectuarea actelor procesual penale referitoare la extinderea urmării penale, schimbarea încadrării juridice a faptelor şi aducerea la cunoştinţa inculpaţilor a acestor aspecte au fost înfrânte dispoziţiile art. 6,art. 238,art. 250 - 257, art. 260 şi art. 263 C. proc. pen., ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 197 alin. (4) C. proc. pen.
Secţia penală, Sentinţa nr. 96 din 5 octombrie 2006
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: S.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen.; C.C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și complicitate la tentativa infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. proc. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în fața instanței, la primul termen de judecată, inculpații au ridicat excepția nulității actului de sesizare a instanței, precum și a unor acte de urmărire penală. în obiect, excepția vizează, rechizitoriul emis de procuror, deoarece, în condițiile în care acesta a fost emis prin înfrângerea dispozițiilor art. 203 alin. (1), art. 260 și art. 263 C. proc. pen. s-au încălcat exigențele imperative ale normelor procesual penale referitoare la regularitatea actului de sesizare [art. 264 alin. (1) C. proc. pen.], ceea ce se integrează cazului de nulitate absolută prevăzută, expresis legis, de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Sub acest aspect, rechizitoriul nu se fundamentează pe actele de urmărire penală, făcând trimitere la alte fapte penale decât cele care au făcut obiectul urmăririi penale.
Examinând excepția nulității actului de sesizare a instanței, precum și a unor acte de urmărire penală, Curtea statuează următoarele:
Prima excepție vizează rechizitoriul emis de procuror, iar sancțiunea procesuală care poate avea incidență asupra acestui act procedural este, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea absolută, întrucât regularitatea conținutului rechizitoriului (art. 263 C. proc. pen.), ca act de sesizare a instanței [art. 264 alin. (1) C. proc. pen.], se plasează în domeniul normei procesual - penale imperative, de ordin public. încălcarea cerințelor legale referitoare la actul de sesizare al instanței, se integrează cazului de nulitate absolută prevăzut expresis legis de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.: „Dispozițiile relative (…) la sesizarea instanței (…) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute”.
Sub aspect procedural, astfel de dispoziții se referă la: categoria actului de sesizare, așa cum este prevăzut de lege (rechizitoriul sau plângerea); organul judiciar sau, după caz, persoana abilitată de lege să sesizeze instanța; conținutul minim obligatoriu, prevăzut de lege, pentru actul de sesizare.
Sesizarea instanței în prezenta cauză s-a făcut prin rechizitoriu, care sub incidența prevederilor art. 263 C. proc. pen. trebuie să cuprindă, în mod imperativ, pe lângă datele prevăzute de art. 203 alin. (1) C. proc. pen., „datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea”. Tot astfel, art. 263 alin. (3) C. proc. pen. dispune că „în cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă și datele suplimentare prevăzute de art. 260 C. proc. pen.”, și anume: „mijloacele materiale de probă și măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale (…)”.
Aplicând aceste dispoziții asupra actului de sesizare cu care a fost investită Curtea, se constată următoarele:
Rechizitoriul se concentrează, în mod neîndoielnic, asupra a două persoane, pe care le trimite în judecată, și anume: S.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 248 alin. (1) C. pen.; C.C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute .de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 20 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen. Sub acest aspect actul de sesizare respectă prevederile art. 263 C. proc. pen., cu referire la persoanele învinuite, faptele pentru care sunt trimise în judecată, încadrarea juridică a acestora.
Totuși, rechizitoriul trebuie să facă trimitere la lucrările de urmărire penală, mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală de care este susținut [art. 263 alin. (3) C. proc. pen. și art. 260 C. proc. pen.] și faptele penale pentru care s a efectuat urmărire penală.
Verificând corespondența acestor aspecte cu conținutul și dispozitivul rechizitoriului, Curtea constată următoarele: conform procesului-verbal de începere a urmăririi penale încheiat la 12 mai 2003, inculpatul S.N. este învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen., pentru faptul că, în calitate de notar, a legalizat prin încheieri notariale trei contracte de vânzare-cumpărare. Toate lucrările de urmărire penală se concentrează, ulterior, pe această infracțiune, inculpatul fiind audiat sub această învinuire. Totuși la terminarea urmăririi penale, inculpatului i se face prezentarea materialului de urmărire penală pentru cu totul alte două infracțiuni, și anume: art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (fals intelectual) și 248 C. pen. (abuz în serviciu), deși inculpatul nu a fost cercetat, în nici un fel, nu a fost audiat cu privire la aceste infracțiuni și nu a fost emisă o ordonanță de extindere a urmăririi penale cu privire la aceste fapte noi.
Curtea concluzionează că sub aspectul analizat rechizitoriul nu se întemeiază pe fapta cercetată în cursul urmăririi penale, aceea prevăzută de art. 288 C. pen., ci pe alte fapte care nu au făcut obiectul acestei cercetări (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 248 C. pen.). Sub acest aspect rechizitoriul este lovit de nulitate pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 263 alin. (1) și (3) C. proc. pen. De asemenea, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru alte fapte penale decât aceea care i s-a adus la cunoștință, având drept consecință încălcarea dreptului la apărare, Curtea apreciază că are incidență cazul de nulitate relativă prevăzut de art. 197 alin. (4) raportat la art. 6 C. proc. pen. Această nulitate a fost invocată de inculpat la primul termen de judecată, 19 ianuarie 2004 - ceea ce exclude sancțiunea tardivității excepției, din perspectiva prevederilor art. 197 alin. (4) C. proc. pen.
în privința inculpatei C.C.G., se constată că procesul-verbal de urmărire penală, încheiat la data de 19 iulie 2002 de organul de cercetare al poliției, relevă punerea sub învinuire a acestei inculpate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. (fals material), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 302 C. pen. (complicitate la nerespectarea dispozițiilor privind operațiunile de import-export), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994 (complicitate la evaziune fiscală). Și aici, urmărirea penală se centrează pe obiectul acestor infracțiuni, inculpata fiind audiată cu referire la această învinuire. Totuși, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală relevă alte fapte penale, necunoscute până atunci fazei de urmărire, și anume cele prevăzute de art. 290 C. pen. ( fals material în înscrisuri sub semnătură privată), art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (instigare la fals intelectual ), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen. (complicitate la tentativa infracțiunii de înșelăciune). Se constată, totodată, că nici una din infracțiunile pentru care s-au efectuat lucrările de urmărire penală, nu mai face obiectul procesului-verbal de terminare a urmăririi penale și nici a rechizitoriului.
Curtea concluzionează că inculpata a fost trimisă în judecată pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost urmărită. Sub acest aspect primește incidență cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la regularitatea actului de sesizare, și cazul de nulitate relativă prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la încălcarea dreptului la apărare consacrat prin dispozițiile art. 6 C. proc. pen. Această din urmă nulitate a fost invocată de inculpată la termenul de judecată din 16 februarie 2004 când s a pus în discuție o atare chestiune prealabilă, fiind îndeplinite condițiile formale de invocare prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen.
Astfel fiind, Curtea constată că în prezența unor discordanțe majore între actul de sesizare al instanței și lucrările de urmărire penală, precum și al sesizării directe a instanței cu infracțiuni care nu au făcut obiectul fazei de urmărire penală, s au încălcat dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la regularitatea actului de sesizare. Tot astfel, prin neefectuarea actelor procesual penale referitoare la extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice a faptelor și aducerea la cunoștința inculpaților a acestor aspecte au fost înfrânte dispozițiile art. 6,art. 238,art. 250 - 257, art. 260 și art. 263 C. proc. pen., ceea ce atrage incidența art. 197 alin. (4) C. proc. pen.
Pentru aceste motive, Curtea a admis excepțiile de nulitate a actului de sesizare și a procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, a dispus anularea acestora și, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) și (4), respectiv art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
