Beneficiu de discuţiune

beneficiu de discuţiune, facultate recunoscută de lege fideiusorului şi terţului dobânditor al unui imobil ipotecat de a pretinde creditorului urmăritor să urmărească prioritar bunurile debitorului principal (respectiv celelalte imobile ipotecate pentru garantarea aceleiaşi creanţe şi care se află încă în posesia debitorului) şi, numai dacă nu va fi îndestulat astfel, să urmărească bunurile aparţinând fideiusorului, respectiv imobilul ipotecat aflat în patrimoniul terţului dobânditor. De asemenea, minorul sau persoana pusă sub interdicţie, urmărită în bunurile sale imobile, poate opune creditorului b.d., cerându-i să procedeze, în prealabil, la urmărirea mobilelor sale, iar în cazul în care creditorii personali ai unuia dintre soţi cer împărţirea bunurilor comune, înainte de a urmări bunurile proprii ale soţului debitor ori dacă creditorii comuni urmăresc bunurile proprii ale soţilor, înainte de urmărirea bunurilor comune, se va invoca, chiar din oficiu, b.d. Beneficiul de discuţiune se invocă pe cale de excepţie. Singur, fideiusorul sau, după caz, terţul dobânditor al imobilului ipotecat este îndreptăţit să invoce sau nu această excepţie, având într-un atare sens libertatea deplină de apreciere. Dar admiterea excepţiei este subordonată îndeplinirii următoarelor condiţii cumulative: a) invocarea b.d. să aibă loc mai înainte de a se fi trecut la judecarea fondului procesului privind urmărirea fideiusorului, respectiv a terţului dobânditor al imobilului ipotecat; b) fideiusorul sau, după caz, terţul dobânditor al imobilului ipotecat, să indice creditorului bunurile debitorului principal susceptibile de urmărire şi să avanseze cheltuielile necesare urmăririi lor; c) bunurile astfel indicate să se afle în raza de competenţă teritorială a instanţei locului unde urmează a se face plata. Nu pot fi indicate şi nu vor fi luate în considerare bunurile litigioase şi nici bunurile ipotecate pentru plata datoriei şi care nu mai sunt în posesia debitorului. B.d. nu poate fi invocat în următoarele situaţii: a) dacă fideiusorul sau, după caz, terţul dobânditor al bunului ipotecat, a renunţat la acest beneficiu; b) dacă fideiusorul s-a obligat în solidar cu debitorul principal, deoarece în această ipoteză primesc aplicare regulile din materia solidarităţii; c) în cazul fideiusiunii judecătoreşti

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Beneficiu de discuţiune