beneficiu de diviziune, facultate recunoscută de lege fideiusorului, împotriva căruia creditorul îndreaptă în exclusivitate urmărirea, de a pretinde acestuia divizarea acţiunii sale pentru a fi îndreptată împotriva tuturor fideiusorilor care garantează aceeaşi creanţă, fiecare dintre ei urmând a răspunde numai de partea de datorie ce-i revine. B.d. poate fi invocat pe cale de excepţie, în ipoteza în care există mai mulţi fideiusori, care garantează faţă de unul şi acelaşi creditor, pentru una şi aceeaşi datorie. Principiul prevăzut de lege în această ipoteză este acela că fiecare dintre fideiusori răspunde pentru întreaga datorie. Dar acest principiu nu are valoare absolută. El poate fi înlăturat dacă fideiusorul împotriva căruia creditorul s-a îndreptat pentru tot, cere ca urmărirea să se dividă între toţi fideiusorii care au garantat acea datorie. B.d. nu poate fi invocat în următoarele cazuri: a) dacă fideiusorul a renunţat la el; b) dacă prin convenţie s-a prevăzut clauza solidarităţii între fideiusori, întrucât o atare clauză primeşte aici semnificaţia renunţării la diviziunea datoriei. în cazul fidejusiunii, solidaritatea între cofideiusori rezultă din lege, iar invocarea b.d. are ca efect încetarea acestei solidarităţi.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Beneficiu de diviziune
