Caz fortuit
Comentarii |
|
caz fortuit - cauză generală care înlătură caracterul penal al faptei în cazul în care o împrejurare imprevizibilă, care deviază direcţia şi rezultatul firesc al faptei iniţiale a omului, se suprapune peste conduita făptuitorului, realizându-se conţinutul unei fapte prevăzute de legea penală (art. 47 C. pen.).
cazul fortuit, este o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
cazul fortuit, sintagma a putut fi întâlnită şi în textele vechiului Cod civil. Cu toate acestea nu a existat o definiţie legală a cazului fortuit. În schimb, având ca repere statuările practicii judiciare, doctrina dreptului civil a încercat definirea lui şi a învederat deosebirile care îl individualizează în raport cu forţa majoră. De asemenea, a fost relevată importanţa practică a distincţiei dintre forţa majoră şi cazul fortuit.
Noul cod civil defineşte cazul fortuit în art. 1351 alin. (3) ca fiind „un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”. Formularea acestei definiţii legale are la bază elementele principale ale definiţiei aparţinând doctrinei juridice.
Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de două feluri:
a) împrejurări interne, care îşi au originea în câmpul de activitate a celui care este sau ar fi chemat să răspundă, fiind intrinseci lucrurilor şi animalelor acestuia, cum sunt: viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricaţie, sperietura unui animal etc., împrejurări care nu sunt imputabile persoanei respective;
b) împrejurări de origine externă, neimputabile persoanei chemată să răspundă, care nu au caracter extraordinar şi nu puteau fi prevăzute de către un tip uman mediu şi nici prevenite ori evitate decât de omul cel mai capabil de o diligenţă şi prudenţă maximă. Fac parte din această categorie: ploile torenţiale, cutremurele de mică intensitate care se produc frecvent în anumite zone teritoriale, inundaţiile care se produc în mod obişnuit în unele locuri în fiecare primăvară etc.
Din cele arătate rezultă că împrejurările cazuri fortuite sunt evenimente care nu puteau fi prevăzute de cel care ar fi chemat să răspundă şi care nu pot fi împiedicate şi nici evitate de către un om cu diligenţă şi prudenţă medie, obişnuită, normală.
Cazul fortuit, la fel ca forţa majoră, în principiu exclude existenţa şi angajarea răspunderii civile. Totuşi, distincţia dintre cazul fqrtuit şi forţa majoră prezintă importanţă mai ales în spaţiul răspunderii delictuale. Aceasta pentru că sunt situaţii de excepţie când numai forţa majoră exclude răspunderea delictuală. Astfel de situaţii sunt: răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general (art. 1376-1377 C. civ.); răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele ce le avem în pază juridică (art. 1375 şi art. 1377 C. civ.); răspunderea pentru prejudiciile cauzate de accidente nucleare (Legea nr. 703/2001); răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului (art. 1378 C. civ.); răspunderea pentru daunele ecologice (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005); răspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele produselor (Legea nr. 240/2004); răspunderea pentru prejudiciul cauzat de către aeronave terţilor la sol (Codul aerian adoptat prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997). Asemenea situaţii există şi în spaţiul răspunderii civile contractuale, dintre care exemplificăm unnătoarele: răspunderea în contractul de transport de persoane (art. 2004 C. civ.); răspunderea în contractul de depozit necesar (art. 2127-2130 C. civ.) etc.
În toate aceste ipoteze se poate spune că suntem în prezenţa răspunderii civile pentru cazul fortuit. Aşadar, persoana răspunzătoare nu poate înlătura o asemenea răspundere decât dacă va dovedi că prejudiciul a fost cauzat de forţa majoră, fapta victimei sau fapta unui terţ, cu condiţia ca acestea din urmă să prezinte caracterele forţei majore (art. 1352 C. civ.).