complicitate - formă a participaţiei penale constând în activitatea unei persoane la săvârşirea unei infracţiuni cu contribuţii specifice calităţii de complice în funcţie de natura ajutorului dat. complicitatea poate fi materială, constând într-o activitate de ajutare, înlesnire efectivă sau sprijinire materială la pregătirea sau executarea faptei săvârşite de autor sau morală, constând în activitatea desfăşurată de către complice, prin care ajută din punct de vedere moral la pregătirea sau executarea faptei. In funcţie de relaţia dintre activitatea complicelui şi cea a autorului, complicitatea poate fi nemijlocită (ajutorul este dat de complice direct autorului) sau mijlocită (ajutorul este dat prin intermediul altui participant, de ex., complicitate la complicitate, complicitate la instigare, instigare la complicitate). în raport de forma pe care o îmbracă ajutorul dat autorului, complicitatea poate fi prin acţiune sau prin inacţiune (neîndeplinirea unor acte la care făptuitorul era obligat), în funcţie de momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, complicitatea poate fi anterioară (ajutorul dat la pregătirea faptei) sau concomitentă (ajutorul este dat în cursul executării faptei). Se vorbeşte de complicitate negativă (complicitate prin adeziunea tacită), referitor la inacţiunea persoanei care, având cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu aduce aceasta la cunoştinţa autorităţilor sau care, fiind de faţă la săvârşirea unei astfel de fapte, nu a intervenit pentru a împiedica consumarea ei. Nedenunţarea unei infracţiuni se pedepseşte ca infracţiune distinctă în cazurile prevăzute de lege şi nu ca o participare la infracţiune. Dacă prezenţa sa la locul săvârşirii infracţiunii are caracterul unui sprijin moral acordat autorului se va reţine în sarcina sa complicitate la infracţiunea respectivă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Complicitate
